10,796 matches
-
1), se lasă să se dizolve și apoi se completează cu apă până la 1 000 ml. 1 ml din această soluție conține 1 000 mg magneziu. 4. Aparatura 4.1. Creuzet pentru ardere din platină, siliciu sau porțelan. 4.2. Cuptor electric închis cu termostat. 4.3. Spectrofotometru de absorbție atomică. 5. Modul de lucru 5.1. Prepararea soluției 5.1.1 Furaje compuse exclusiv din substanțe minerale Se cântăresc 5 g din probă, cu precizie de 1 mg, într-un
jrc190as1973 by Guvernul României () [Corola-website/Law/85325_a_86112]
-
Se îndepărtează primii 30 ml din filtrat. În prezența siliciului, se tratează 5g de probă cu o cantitate suficientă (15-30 ml) de acid clorhidric (3.2), se evaporă până la uscare pe o baie de apă și se transferă într-un cuptor la 105 șC timp de o oră. Se continuă respectând etapele descrise la punctul 5.1.2, începând cu a treia frază. 5.1.2. Furaje compuse predominant din substanțe minerale Se cântăresc într-un creuzet 5 g din probă
jrc190as1973 by Guvernul României () [Corola-website/Law/85325_a_86112]
-
la punctul 5.1.2, începând cu a treia frază. 5.1.2. Furaje compuse predominant din substanțe minerale Se cântăresc într-un creuzet 5 g din probă, cu precizie de 1 mg, și se ard la 550 șC în cuptorul închis până când se obține o cenușă fără particule carbonice, apoi se lasă să se răcească. Pentru a elimina siliciul, se adaugă la cenușă o cantitate suficientă (15-30 ml) de acid clorhidric (3.2), se evaporă până la uscare pe o baie
jrc190as1973 by Guvernul României () [Corola-website/Law/85325_a_86112]
-
particule carbonice, apoi se lasă să se răcească. Pentru a elimina siliciul, se adaugă la cenușă o cantitate suficientă (15-30 ml) de acid clorhidric (3.2), se evaporă până la uscare pe o baie de apă și se transferă într-un cuptor la 105 șC timp de o oră. Se tratează reziduul cu 10 ml de acid clorhidric (3.1) și se transferă într-un balon gradat de 500 ml utilizând apă caldă. Se aduce la fierbere, se lasă să se răcească
jrc190as1973 by Guvernul României () [Corola-website/Law/85325_a_86112]
-
filtru plisat uscat. Se îndepărtează primii 30 ml din filtrat. 5.1.3. Furaje compuse predominant din substanțe organice Se cântăresc într-un creuzet 5 g din probă, cu precizie de 1 mg, și se ard la 550 șC în cuptor închis până când se obține o cenușă fără particule carbonice. Se tratează cenușa cu 5 ml de acid clorhidric (3.2), se evaporă până la uscare pe baie de apă și apoi se usucă timp de o oră în cuptor la 105șC
jrc190as1973 by Guvernul României () [Corola-website/Law/85325_a_86112]
-
șC în cuptor închis până când se obține o cenușă fără particule carbonice. Se tratează cenușa cu 5 ml de acid clorhidric (3.2), se evaporă până la uscare pe baie de apă și apoi se usucă timp de o oră în cuptor la 105șC pentru a insolubiliza siliciul. Se tratează cenușa cu 5 ml de acid clorhidric (3.1), se transferă într-un balon gradat de 250 ml utilizând apă caldă, se aduce la fierbere, se lasă să se răcească și se
jrc190as1973 by Guvernul României () [Corola-website/Law/85325_a_86112]
-
45 de minute, se lasă să se răcească și se filtrează printr-o pâlnie Büchner. Se spală reziduul, mai întâi cu apă până când acidul clorhidric dispare din apa de spălat și apoi cu acetonă (3.6). Se usucă azbestul în cuptor și apoi se arde pentru 2 ore la 900 șC. Se lasă să se răcească într-un balon cu dop. Azbestul astfel tratat poate fi utilizat de mai multe ori. El trebuie să îndeplinească cerințele specificate la pct. 5 privind
jrc190as1973 by Guvernul României () [Corola-website/Law/85325_a_86112]
-
în diametru, și acoperite cu o plasă metalică, dimensiunea acesteia fiind de aproximativ 1 mm. Atât plăcile, cât și plasa trebuie să fie rezistente la substanțe acide și alcaline. 4.5. Creuzete pentru ardere din platină sau siliciu. 4.6. Cuptor electric închis cu termostat. 4.7. Desicator. 4.8. Filtru de azbest: se pun în suspensie 2,0 g azbest (3.2) în 100 ml apă. Se filtrează în vid pe o placă filtrantă acoperită cu plasă metalică (4.4
jrc190as1973 by Guvernul României () [Corola-website/Law/85325_a_86112]
-
cu hârtie de turnesol), apoi se spală de 3 ori cu acetonă (3.6) (aproximativ 100 ml de acetonă în total). Se transferă reziduul într-un creuzet de ardere (4.5), se divizează, dacă este necesar, și se usucă în cuptor până la atingerea unei greutăți constante, la temperatura de 130 șC. Se lasă să se răcească în desicator (4.7) și se cântărește rapid. Se introduce creuzetul în cuptorul închis (4.6) și se lasă să ardă timp de 30 minute
jrc190as1973 by Guvernul României () [Corola-website/Law/85325_a_86112]
-
ardere (4.5), se divizează, dacă este necesar, și se usucă în cuptor până la atingerea unei greutăți constante, la temperatura de 130 șC. Se lasă să se răcească în desicator (4.7) și se cântărește rapid. Se introduce creuzetul în cuptorul închis (4.6) și se lasă să ardă timp de 30 minute la 900 șC. Se lasă să se răcească în desicator (4.7) și se cântărește rapid. Se realizează un test martor aplicând același mod de lucru azbestului tratat
jrc190as1973 by Guvernul României () [Corola-website/Law/85325_a_86112]
-
Aparatură pentru cromatografia în strat subțire, cu plăci de gel de siliciu (3.12), grosime a stratului de la 0,5 la 0,6 mm. (Se recomandă plăcile gata fabricate.) Se usucă plăcile timp de 21/2 până la 3 ore în cuptor la temperatura de 120-130șC. Se lasă să se răcească, apoi se păstrează în desicator timp de cel puțin 24 ore înainte de utilizare. 4.7. Cuptor pentru uscare reglat la 120-130 șC. 5. Modul de lucru 5.1. Extracția Se introduc
jrc190as1973 by Guvernul României () [Corola-website/Law/85325_a_86112]
-
recomandă plăcile gata fabricate.) Se usucă plăcile timp de 21/2 până la 3 ore în cuptor la temperatura de 120-130șC. Se lasă să se răcească, apoi se păstrează în desicator timp de cel puțin 24 ore înainte de utilizare. 4.7. Cuptor pentru uscare reglat la 120-130 șC. 5. Modul de lucru 5.1. Extracția Se introduc în două baloane gradate de 250 ml cu dop rodat, A și B, cantități identice de probă fin divizată, conținând aproximativ 200 μg de vitamina
jrc190as1973 by Guvernul României () [Corola-website/Law/85325_a_86112]
-
5.4.1. Folosind solventul de eluare (3.14), se developează timp de cel puțin 20 minute într-o cuvă saturată cu vapori de solvent, până când zona colorată în roz a hidrazonei se separă clar. Se lasă la uscat în cuptor. Se marchează limita zonei roz, se răzuiește zona cu o spatulă și se transferă pulberea într-un tub de cromatografie (4.4). Se eluează succesiv, o dată cu 2 ml și de două ori cu 1,5 ml de amestec acetat de
jrc190as1973 by Guvernul României () [Corola-website/Law/85325_a_86112]
-
construcție de același fel și avea patru încăperi de dimensiuni mici; cea care s-a păstrat cel mai bine avea dimensiunile de 4 x 3 m. În atelier s-au identificat urmele unei vetre și foarte probabil și ale unui cuptor de redus minereul de fier. Tot în interior s-a descoperit un mic depozit de unelte (o lingură pentru turnat metal, două coase și o bucșă de coasă, o altă bucșă pentru car), precum și mai multe unelte din metal (un
Mediaș () [Corola-website/Science/296955_a_298284]
-
podoabă. Din perioada de trecere spre feudalism s-au identificat pe teritoriul Iașiului, 19 așezări cu resturi de locuire din sec. IV, neîntărite. Locuințele erau colibe de suprafață și bordeie. Din secolele VII-X s-au descoperit locuințe rectangulare prevăzute cu cuptoare în formă de potcoavă precum și numeroase unelte, piese de veșminte și podoabe, încadrate în cultura de tip Dridu. Din secolele X-XI s-a descoperit o ceramică cu elemente de tehnică și forme specifice Moldovei de nord. Gheorghe Ghibănescu a arătat
Iași () [Corola-website/Science/296948_a_298277]
-
Boemia (mineri și topitori), aceștia fiind plasați la Oravița, Bocșa și Dognecea. Cancelaria aulica este informată în 1722 de consilierul Baron von Rebentisch, că numai în districtul Bocșa, cu minereurile identificate pot funcționa 10 furnale. După construirea la Dognecea a cuptorului înalt de topit cupru și a forjei în 1718, în anul 1719 se construiește la Bocșa un furnal pentru topirea fierului. Această amenajare care a dat numele de Altwerk zonei limitrofe din Bocșa, se compunea din instalația de topire, turnare
Bocșa () [Corola-website/Science/297018_a_298347]
-
seara de 10 septembrie. In școala cu clasele I-VIII învață copiii din sat instruiți de un corp de profesori calificați. Fabrica de var, care a funcționat în tot secolul XX, și-a încetat activitatea, doar coșul din cărămidă, al cuptorului sau, înalt încât se zărește din depărtare, mai este în picioare (inclus, de altfel, și pe stema localității). In prezent calcarul din cariera din dealul apropiat satului este valorificat, în mică masura, doar prin măcinare. La intrarea în sat, pe
Constantin Daicoviciu, Caraș-Severin () [Corola-website/Science/301078_a_302407]
-
Cuptoare () este o localitate componentă a municipiului Reșița din județul Caraș-Severin, Banat, România. Satul Cuptoare (în vorbirea locală "Cuptoarea"), îl găsim în anul 1554, cu numele "Kuptor" ("Mala Petyka"), în lucrarea lui Engel Pal privind "Sangeacul Timișorii sub ocupația turcească 1554-1579
Cuptoare (Reșița), Caraș-Severin () [Corola-website/Science/301079_a_302408]
-
Cuptoare () este o localitate componentă a municipiului Reșița din județul Caraș-Severin, Banat, România. Satul Cuptoare (în vorbirea locală "Cuptoarea"), îl găsim în anul 1554, cu numele "Kuptor" ("Mala Petyka"), în lucrarea lui Engel Pal privind "Sangeacul Timișorii sub ocupația turcească 1554-1579", localizat și pe harta anexată lucrării. Apare pentru prima dată adăugată și denumirea “Mala
Cuptoare (Reșița), Caraș-Severin () [Corola-website/Science/301079_a_302408]
-
Mala Petyka), în 1673-Kuptore (Marsigli), în 1717 Kuptora (C.F. Mercy), în 1722 Cuptora (Schwanz), în 1776 Kuptori (Griselini), Captori (Korabinschy) în 1788 Koplora (Barzelini), în 1802 Kuptori (Schutz), în 1806 Kuptore (Lipszky), în 1881 Cuptore (Hatsek), iar în 1913 Kemenczeszek (=cuptoare), denumirea maghiară a satului Cuptoarea de astăzi; -tezaurul găsit în 1880, la Piatra Albă, în hotarul satului, a fost determinat de numismatul Ormos Szigmond din Timișoara, care a stabilit că monedele reprezintă 176 variante și se pot atribui unui număr
Cuptoare (Reșița), Caraș-Severin () [Corola-website/Science/301079_a_302408]
-
bazate pe combustibil fosil, conform rezultatelor negative documentate intr-un studiu făcut de Agenția de Protecție a Mediului în 1998. Agentia de Protecție a Mediului anunțase noi reglementări pentru uzinele alimentate cu combustibil fosil la data de 22 decembrie 2011. Cuptoarele din ciment care ardeau deseurile cu risc sunt manipulate la standarde mai joase decât incineratoarele standard pentru aceste materiale cu risc in Statele Unite, fiind astfel o sursă disproporționată de poluant cu mercur. În Uniunea Europeană, directiva pentru "Restricția Uzului anumitor substanțe
Mercur (element) () [Corola-website/Science/301013_a_302342]
-
compania americană începând producția de serie a acestui tip de bec. În 1907, Lodîghin s-a reîntors în Rusia. A continuat să lucreze la diferite invenții, printre care noi tipuri de motoare electrice, dispozitive pentru sudura electrică, aliaje de tungsten, cuptoare electrice și furnale pentru topitorii de metale. A predat la Institutul de inginerie electrotehnică din Sankt Peterburg și a lucrat pentru căile ferate ale capitalei rusești. În 1914, a fost trimis de Ministerul Agriculturii să conducă planurile de electrificare ale
Alexandr Lodîghin () [Corola-website/Science/300107_a_301436]
-
1769-1773 (Secțio 139) localitatea apare sub numele de „"Mușina"”. De-a lungul văii care străbate localitatea sunt însemnate pe harta cu "F.m." ("Fruchtmühle" = "Getreidemühle") mai multe mori de măcinat cereale. În extravilanul sud-estic al satului există în acel timp un cuptor de ars țigle și cărămizi ("Ziegl Offen"). În partea de vest a satului a existat în secolul al XVIII-lea o mănăstire, marcată pe Harta Iosefină că "Monaster". Mănăstirea avea un interior de 120 orgii (stânjeni vienezi) lungime și 100
Măgina, Alba () [Corola-website/Science/300249_a_301578]
-
se produceau unelte agricole, două secole mai târziu (în cea de-a doua jumătate a secolului al XVII și în prima jumătate a secolului al XVIII), exploatarea minereului și prelucrarea fierului ajungeau la apogeu. În anul 1716, datorită celor 16 cuptoare de topit minereu și celor 16 ciocane hidraulice, Rimetea era unul dintre principalele centre de prelucrare a fierului din Transilvania iar uneltele agricole produse aici erau cele mai renumite din principat și din estul regatului Ungariei, fiind vândute de negustori
Rimetea, Alba () [Corola-website/Science/300269_a_301598]
-
interes național "Dosul Laurului" (32,2 ha), declarată rezervație în 1933, singurul loc din țară unde vegetează laurul - "Ilex aquifolium". Această poiană cu laur se află în mijlocul unei păduri de fag, carpen, gorun, mesteacăn, paltin și ulm (82,6 ha). "Cuptorul de topit fierul" din satul Zimbru datat de la mijlocul secolului al XIX-lea și troița lui Ioan Buteanu din Iosaș. O altă rezervație floristică de interes național regăsită pe teritoriul comunei poartă numele de "Baltele Gurahonț". Dintre obiectivele turistice de
Gurahonț, Arad () [Corola-website/Science/300292_a_301621]