12,059 matches
-
devină celebră sub denumirea de „". În 1960, Nixon a lansat prima sa campanie pentru alegerile prezidențiale. S-a confruntat cu foarte puțină opoziție în cadrul alegerilor primare republicane și l-a ales pe fostul senator de Massachusetts drept partener. Adversarul său democrat a fost John F. Kennedy, iar cursa a rămas strânsă pe toată durata ei. Nixon a insistat pe experiența sa, dar Kennedy a cerut înnoire și a susținut că administrația Eisenhower-Nixon permisese Uniunii Sovietice să depășească SUA în domeniul („”). Între
Richard Nixon () [Corola-website/Science/302377_a_303706]
-
din istoria SUA a început în același timp cu lansarea Ofensivei de Tet, urmată de retragerea candidaturii președintelui Johnson ca urmare a rezultatului neașteptat de slab din alegerile primare din New Hampshire; ea s-a încheiat cu unuia dintre candidații democrați, senatorul Robert F. Kennedy, la doar câteva momente după victoria sa în alegerile primare din California. De partea republicană, principalul adversar al lui Nixon era guvernatorul statului Michigan , dar și guvernatorii statelor New York (Nelson Rockefeller) și California (Ronald Reagan) sperau
Richard Nixon () [Corola-website/Science/302377_a_303706]
-
tur de scrutin. El l-a ales drept partener de candidatură pe guvernatorul statului Maryland Spiro Agnew, alegere care Nixon credea că va uni partidul, făcând apel atât la moderații din Nord cât și la sudiștii dezamăgiți de democrați. Adversarul democrat al lui Nixon la alegerile generale a fost vicepreședintele Hubert Humphrey, care fusese nominalizat la o convenție marcată de proteste violente. De-a lungul campaniei, Nixon s-a prezentat ca o figură a stabilității într-o perioadă de neliniște și
Richard Nixon () [Corola-website/Science/302377_a_303706]
-
propuneri s-au pierdut în mare parte în procesul alcătuirii bugetului în Congres. Nixon a câștigat însă credit politic pentru simpla susținere a lor. În 1970, Congresul acordase președintelui puterea de a impune înghețarea unor salarii sau prețuri, deși majoritățile democrate știau că Nixon se opusese în toată cariera sa acestui gen de intervenții în economie și nu se așteptau ca el să facă uz de aceste prerogative. Cum problema inflației încă nu era rezolvată în august 1971, și se apropia
Richard Nixon () [Corola-website/Science/302377_a_303706]
-
a salariilor și prețurilor, permițând dolarului să fluctueze în raport cu alte monede și a pus capăt convertibilității dolarului în aur. Bowles arată că, „identificându-se cu o politică al cărui scop era înfrângerea inflației, Nixon a făcut viața grea adversarilor săi democrați ... în a-l critica. Adversarii săi nu puteau oferi nicio politică alternativă care să fie plauzibilă întrucât cea susținută de ei era gândită de ei, dar pe care președintele și-o însușise.” Politicile lui Nixon au redus inflația în 1972
Richard Nixon () [Corola-website/Science/302377_a_303706]
-
La 24 mai 1972, Nixon a aprobat un program de cooperare pe cinci ani între NASA și , care a culminat cu o care s-au conectat în spațiu. Nixon credea că creșterea puterii sale atinsese apogeul într-un moment de . „” democrat fusese de multă vreme o sursă de frustrare a ambițiilor republicanilor. Goldwater câștigase câteva state din Sud opunându-se dar îi înstrăinase pe sudiștii mai moderați. Eforturile lui Nixon de a obține susținerea Sudului în 1968 au fost diluate de
Richard Nixon () [Corola-website/Science/302377_a_303706]
-
dar niciunul nu a fost confirmat de Senat. Nixon a participat la alegerile primare din New Hampshire la 5 ianuarie 1972, anunțându-și astfel candidatura pentru realegere. Asigurat practic de nominalizarea republicană, președintele se aștepta la început ca adversarul său democrat să fie senatorul de Massachusetts Ted Kennedy (fratele răposatului președinte), dar el a fost eliminat din cursă după din 1969. În schimb, favorit a devenit senatorul de Maine , cu senatorul de Dakota de Sud aproape de el pe locul doi. La
Richard Nixon () [Corola-website/Science/302377_a_303706]
-
de Dakota de Sud aproape de el pe locul doi. La 10 iunie, McGovern a câștigat alegerile primare din California și și-a asigurat candidatura din partea democraților. În luna următoare, Nixon a fost renominalizat la Convenția Republicană. El a criticat platforma democrată ca fiind ezitantă și divizantă. McGovern intenționa să reducă drastic cheltuielile în domeniul apărării și susținea amnistierea evazioniștilor recrutării, precum și dreptul la avort. Cum unii din susținătorii lui erau suspectați de a favoriza legalizarea drogurilor, McGovern a fost perceput ca
Richard Nixon () [Corola-website/Science/302377_a_303706]
-
aceste activități s-au numărat unele „”, și plasarea de microfoane în birourile adversarilor politici, precum și hărțuirea grupurilor de activiști și a figurilor politice. Activitățile au ieșit la lumină după ce cinci persoane au fost prinse intrând prin efracție în sediul Partidului Democrat din din Washington, D.C. la 17 iunie 1972. "The Washington Post" a preluat povestea; reporterii și s-au bazat pe un informator denumit „"—care ulterior s-a dovedit a fi , director asociat la FBI—care i-a pus în legătură cu oamenii
Richard Nixon () [Corola-website/Science/302377_a_303706]
-
moment când 25% din populație nu știa să scrie și să citească. În 1892 constituția statului a fost amendată prin includerea unei taxe electorale și a unor cerințe privind rezidența, ceea ce a afectat dreptul electoral al săracilor. Până în 1900, Partidul Democrat a extins utilizarea alegerilor primare pentru albi, eliminând și mai mult negrii din procesul politic, întrucât toată competiția electorală se desfășura în alegerile primare. Statul a fost unul cu partid unic multe decenii. Între 1905 și 1911, Arkansas a început
Arkansas () [Corola-website/Science/302461_a_303790]
-
26 aprilie 2006, București) a fost un politician român. s-a născut la data de 2 martie 1943, în București. A absolvit în anul 1967 Institutul Politehnic București, secția de inginerie economică. A urmat cursuri de specializare în fosta Republică Democrată Germană și în Republica Populară Chineză, obținând în anul 1977 titlul de Doctor în științe tehnice, specializarea mecanică fină. Timp de trei ani, în perioada 1967-1970, a lucrat ca inginer la Întreprinderea de Mecanică Fină București. Apoi, între anii 1970-1980
Ulm Spineanu () [Corola-website/Science/302489_a_303818]
-
Pecican, Lucia Copoeru, Virgiliu Țârău și Liviu Țârău), în dezbaterile cu jurnaliștii Marius Tucă și Octavian Paler la emisiunile de televiziune din acel an. În timpul guvernului condus de către Adrian Năstase (2000-2004), Cioroianu a rămas un critic al politicilor Partidului Social Democrat în domeniul educației și a cerut revizuirea deciziei luate de ministrul educației, Ecaterina Andronescu, cu privire la restricționarea unor manuale care nu au primit aprobarea oficială. În toamna anului 2006, el a fost selectat de către TVR 1 pentru a lua parte la
Adrian Cioroianu () [Corola-website/Science/302896_a_304225]
-
martie, Tăriceanu a cerut Curții Constituționale să rezolve această dispută. După un interimat asigurat de premierul Călin Popescu Tăriceanu (21 martie - 5 aprilie 2007), acesta din urmă a luat decizia de remaniere a guvernului , prin înlocuirea miniștrilor membri ai Partidului Democrat (partidul care fusese condus de Traian Băsescu). Astfel, după ce la 3 aprilie 2007 Comisia pentru Politică Externă a Parlamentului a avizat numirea sa ca ministru de externe, la data de 5 aprilie 2007, Adrian Cioroianu a fost numit în funcția
Adrian Cioroianu () [Corola-website/Science/302896_a_304225]
-
Instalații, secția Ingineri, promoția 1979. Membru al Partidul Național Liberal din 6 ianuarie 1990, participă în 1992 la alegerile locale pentru fotoliul de primar general al Bucureștiului (organizate conform Legii nr. 70 din 26 noiembrie 1991) ca reprezentant al Convenției Democrate Române (CDR), alături de alți 40 de candidați. Dintre aceștia, după primul tur de scrutin din 9 februarie 1992, au rămas în luptă , cu 45,94 % din voturile bucureștenilor, si Cazimir Ionescu, din partea Frontului Salvării Naționale (FSN), cu 31,45 %. Crin
Crin Halaicu () [Corola-website/Science/302894_a_304223]
-
vest se găsește Lacul Victoria, aflat la granița dintre Kenya, Uganda și Tanzania. Este cel mai mare lac din Africa, fiind supranumit "sursa de alimentare a Nilului". La sud-vest de el este poziționat Lacul Tanganyika, care separă Tanzania de Republica Democrată Congo. Acest lac se presupune că este cel mai vechi și cel mai adânc din lume, după Lacul Baikal din Siberia. Centrul Tanzaniei este un întins podiș. Sudul acestuia este dominat de zone ierboase și de parcuri naționale. În schimb
Geografia Tanzaniei () [Corola-website/Science/302917_a_304246]
-
a restrâns acțiunile în speranța realizării scopului său și al mai multor succesori ai săi, alegerea ca președinte al Statelor Unite. În 2001, în timpul celui de-al 107-lea Congres al Uniunii, Senatul a fost divizat 50 - 50 între Republicani și Democrați și astfel votul vicepreședintelui Dick Cheney a adus Republicanilor majoritatea în Senat. Este interesant că Democrații au deținut o majoritate minimală (51 - 50) în Congres timp de 17 zile întrucât cel de-al 107-lea Congres a depus jurământul în
Voturile decisive ale vicepreședintelui Statelor Unite ale Americii în Senat () [Corola-website/Science/302954_a_304283]
-
organizarea primelor alegeri pentru Parlamentul Național. Au fost aleși 76 deputați, între care se aflau și 4 femei. Convocat în prima sa sesiune în data de 13 Decembrie 1917, Parlamentul a elaborat Constituția, iar la 26 Decembrie a proclamat Republică Democrată Tătara Crimeea. La conducerea tinerei Republici a fost ales Numan Çelebi Cihan, unul din liderii de excepție ai Tătarilor Crimeeni. Din nefericire, însă, aceasta Republică a avut o existență extrem de scurtă. Bolșevicii, sub pretextul unei întâlniri pentru o alianță, l-
Tătarii crimeeni () [Corola-website/Science/302957_a_304286]
-
Berlin, a fost ocupată. Peste 1,5 milioane de germani din răsăritul țării au fost strămutați în Germania centrală. În teritoriile germane au fost colonizați ruși, ucrainieni, polonezi, cehi și alții. În zona de ocupație sovietică a fost proclamată Republica Democrată Germană, iar în restul zonelor aliate s-a format Republica Federală Germania. În Europa, Uniunea Sovietică a dus greul războiului, pentru că Aliații vestici nu au putut deschide un al doilea front până la debarcările din Italia și din Normandia. Aproximativ 28
Istoria Uniunii Sovietice (1927-1953) () [Corola-website/Science/299472_a_300801]
-
depunea asidue eforturi de estompare a unor voci externe influențe pentru a eluda reformarea domeniilor-cheie ale statului. Tismăneanu argumenta atunci că, prin acceptarea ideii de alăturare a țării la NATO și UE, Iliescu ar semnala totodată și reconcilierea cu tabăra democrată. Argumentația merită, desigur, urmărită în timp. Laolaltă cu autorul, ne-am convins însă cu toții că intențiile lui Iliescu au fost departe de a fi unele pluraliste, vizând exclusiv legitimizarea elitei pe care a condus-o dintr-o era a dictaturii
Vladimir Tismăneanu () [Corola-website/Science/299512_a_300841]
-
2000 cu scopul de a participa la alegerile din anul 2000. UFD a fuzionat prin absorbție cu Partidul Național Liberal la 19 aprilie 2003. A fost ales ca senator de Iași în legislatura 1996-2000 (ca reprezentant UFD, pe listele Convenției Democrate Române), și apoi în legislaturile 2004-2008, 2008-2012, 2012-2016 (pe listele PNL). În această calitate a îndeplinit funcțiile de președinte al Comisiei de Buget, Finanțe, Activitate bancară și Piață de capital a Senatului României (1996 - 1998; 2004 - 2006), membru în Comisia
Varujan Vosganian () [Corola-website/Science/298957_a_300286]
-
demisia din Guvern, invocând „sentimentul de onoare și al iubirii de țară”. DIICOT a revenit cu o nouă solicitare în februarie 2015, pe care Senatul a respins-o ca fiind netemeinică. Din cauza conflictelor create în cadrul PNL, în urma fuziunii cu Partidul Democrat Liberal, Vosganian a părăsit partidul în februarie 2015, alăturându-se, la sfârșitul aceluiași an, lui Călin Popescu Tăriceanu în Partidul Alianța Liberalilor și Democraților (ALDE). În prezent, Vosganian este vicepreședinte ALDE, conduce filiala ALDE Iași și, în urma alegerilor parlamentare din
Varujan Vosganian () [Corola-website/Science/298957_a_300286]
-
2004. Aceasta a fost propusă parlamentului pe 31 decembrie 2004 și a fost aprobată de Congresul Deputaților pe 21 aprilie 2005. Legea a fost însă respinsă de Senat pe 22 iunie 2005, unde Partidul Popular s-a coalizat cu Partidul Democrat Creștin Catalan și a reușit să strângă 131 de voturi față de cele 119 ale susținătorilor proiectului de lege. Legea a revenit la deputați, care în Spania pot trece peste deciziile Senatului. Deputații au aprobat legea pentru a doua oară la
Căsătorii între persoane de același sex în Spania () [Corola-website/Science/298946_a_300275]
-
impus de Constituția Spaniei și că discriminarea se poate rezolva și prin alte căi, precum legalizarea națională a uniunilor civile. În ciuda acestui raport negativ, guvernul a trimis legea propusă Congresului Deputaților la 1 octombrie 2004. Cu excepția Partidului Popular și Uniunii Democrate a Cataloniei ("Unió Democrática de Catalunya"), toate partidele parlamentare au aprobat această lege. Pe 21 aprilie 2005 Congresul a aprobat legea, cu 183 de voturi pentru, 136 împotrivă și 6 abțineri (inclusiv una din partea unui membru al Partidului Popular). Legea
Căsătorii între persoane de același sex în Spania () [Corola-website/Science/298946_a_300275]
-
(n. 25 aprilie 1953, satul Vlădeni, județul Iași) este un scriitor, cercetător, publicist, politician democrat, actualmente retras din politică, profesor universitar din Iași. A absolvit școala primară, gimnaziul și liceul în Iași. A optat pentru secția de psihologie-sociologie a Universității din Iași, pe care a absolvit-o în 1976. În timpul studenției, a descoperit presa studențească
Liviu Antonesei () [Corola-website/Science/299015_a_300344]
-
1906 când tatăl său moare de septicemie. Astfel în 1906 se mută la Moscova împreună cu mama și cele două surori mai mari Olga si Ludmila unde-și va termina studiile până în 1908. În același an se înscrie în Partidul Social Democrat Rusesc și începe să scrie literatură marxistă. În 1909 este închis 6 luni pentru activități subversive. După eliberare abandonează politica pentru o perioadă și se înscrie la Școala de Arte din Moscova (singura instituție de învățământ superior în care studenții
Vladimir Maiakovski () [Corola-website/Science/304503_a_305832]