14,040 matches
-
apărut în grădina primului strămoș al poporului chinez, împăratul Galben sau Huang Di. De aceea, acest fapt a fost văzut de împărat ca un semn că regatul său va dainui și că va fi pașnic. Doi unicorni au trăit în timpul domniei împăratului Yao, al patrulea din cei cinci împărați care au condus țara în urmă cu 4.000 de ani. Istoricii bisericești au găsit picturi care Îl înfățișează pe Dumnezeu dând nume animalelor, iar în fruntea tuturor perechilor de animale se
Inorog () [Corola-website/Science/306570_a_307899]
-
Flavius Theodosius (401 - 450) cunoscut sub numele de Teodosie II cel Tânăr a fost împărat al Imperiului Bizantin între 408 și 450. Teodosie era fiul lui Arcadius și fratele Pulcheriei, de care a fost influențat pe mai tot timpul domniei. În iunie 421 s-a căsătorit cu poeta Aelia Eudocia cu care a avut o fiică, pe Licinia Eudoxia, căsătorită cu împăratul din vest Valentinian III. Teodosie a fondat Universitatea din Constantinopol în 425; el a creat și publicat în
Teodosiu al II-lea () [Corola-website/Science/306579_a_307908]
-
invazia lombarzilor în Italia în 568, când Imperiul a pierdut două treimi din Italia. După pierderea Italiei, a luptat fără succes împotriva avarilor. În 572, a pornit războiul cu Persia, în urma căruia a pierdut Siria. Ultimii lui patru ani de domnie au fost marcați de o demență progresivă, fiind nevoit să cedeze conducerea efectivă a imperiului soției sale Sofia și fiului său adoptiv, Tiberiu, succesorul desemnat. Iustin s-a născut în anul 520, fiind fiul Vigilantiei, sora împărătului Iustinian I. În
Iustin al II-lea (împărat) () [Corola-website/Science/306615_a_307944]
-
Șerban Cantacuzino, care va cinsti cum se cuvine numele străbunicului domnesc, pomenindu-l în înscrisul săpat deasupra intrării lăcașului ca prim ctitor al zidirii pe care o reface. Radu Șerban moare în 1620 la Viena, unde se refugiase la pierderea domniei, și a fost înmormântat în biserica Sf. Ștefan din Viena. Soțul fiicei sale, Anca, Nicolae Pătrașcu, fiul lui Mihai Viteazul, moare în 1627 și este înmormântat în biserica sârbeasca din Raab (azi Györ în Ungaria). În 1640 Anca și sora
Mănăstirea Comana () [Corola-website/Science/306614_a_307943]
-
la Comana. În același an, Șerban Cantacuzino începe restaurarea Mănăstirii Comana. Lucrările de reclădire au fost efectuate în spiritul reînnoirilor aduse în tehnica construcțiilor în epoca lui Constantin Brâncoveanu, ca rezultat al deosebitei dezvoltări culturale de-a lungul a trei domnii aproape succesive: Matei Basarab (1632 - 1654), Șerban Cantacuzino (1676 - 1688) și Constantin Brâncoveanu (1688 - 1714). La această restaurare el adaugă chilii noi la cele existente, repară și înalță zidurile și împodobește construcția cu elegantul foișor de pe latura de nord. Înălțându
Mănăstirea Comana () [Corola-website/Science/306614_a_307943]
-
nu au mai existat moștenitori direcți ai ctitorului care să se îngrijească de soarta ctitoriei. Prin aceste închinări, mănăstirea a început să-și piardă din averi și moșii. Degradarea Comanei, semnalată de Neofit al Ungrovlahiei, se accentuează de-a lungul domniilor fanariote și este subliniată într-o serie de înscrisuri de danie ulterioare închinării, acte întocmite în intervalul 1728 - 1814 și semnate de domnitorii Nicolae Mavrocordat, Ioan Mavrocordat, Grigore III Ghica, Constantin Mavrocordat, Alexandru Ipsilanti, Alexandru Moruzi, Constantin Ipsilanti, Ioan Gheorghe
Mănăstirea Comana () [Corola-website/Science/306614_a_307943]
-
mari operațiuni militare ale antichității târzii. Basiliskos a preluat puterea în 475, exploatând nepopularitatea împăratului Zenon, succesorul „barbar” al lui Leon, și un complot organizat de Verina care l-a obligat pe Zenon să plece din Constantinopol. În timpul scurtei sale domnii, însă, Basiliskos și-a înstrăinat susținătorii din rândurile bisericii, ca și pe locuitorii Constantinopolului, promovând monofizismul, în opoziție cu credința calcedoniană. Politica sa de a-și asigura puterea prin numirea de oameni loiali în roluri-cheie i-a atras antipatia unor
Basiliskos () [Corola-website/Science/306606_a_307935]
-
Nu toți istoricii acceptă, însă, această interpretare, deoarece niciun izvor nu spune nimic despre originea străină a lui Basiliskos. Se știe că Basiliskos avea o soție, Zenonis, și cel puțin un fiu, Marcus. Cariera militară și-a început-o în timpul domniei lui Leon I. Împăratul i-a dăruit cumnatului său titlul de "dux", sau comandant al armatei, în Tracia. În această zonă, Basiliskos a condus o campanie militară împotriva bulgarilor în 463. I-a urmat lui Rusticius ca "Magister militum per
Basiliskos () [Corola-website/Science/306606_a_307935]
-
reușit cu ajutorul nepotului său Armatus. În 474 a primit titlul de "caput senatus", „primul dintre senatori”. După moartea lui Leon, a devenit împărat Zenon, un „barbar” de neam isaurian, dar în același timp ginere al lui Leon, după o scurtă domnie a fiului său Leon al II-lea (474). Originile „barbare” ale împăratului i-a atras lui Zenon antipatia poporului din Constantinopol. Mai mult, militarilor de origine germanică, conduși de Theodoric Strabo, le displăceau ofițerii isaurieni aduși de Leon I pentru
Basiliskos () [Corola-website/Science/306606_a_307935]
-
lipsa de resurse în trezoreria imperiului. Basiliskos a fost obligat să crească taxele și să recurgă la vânzarea funcțiilor, generând nemulțumire în rândul populației. El a obligat și biserica să plătească, cu ajutorul prefectului Epinicus, vechi favorit al Verinei. La începutul domniei, Constantinopolul a suferit un mare incendiu, care a distrus case, biserici, și a ars complet uriașa bibliotecă construită de împăratul Iulian. Incendiul a fost văzut ca semn rău pentru domnia lui Basiliskos. Basiliskos se bazase pe suportul unor figuri importante
Basiliskos () [Corola-website/Science/306606_a_307935]
-
plătească, cu ajutorul prefectului Epinicus, vechi favorit al Verinei. La începutul domniei, Constantinopolul a suferit un mare incendiu, care a distrus case, biserici, și a ars complet uriașa bibliotecă construită de împăratul Iulian. Incendiul a fost văzut ca semn rău pentru domnia lui Basiliskos. Basiliskos se bazase pe suportul unor figuri importante de la curte în lupta sa pentru putere. El a pierdut, însă, susținerea multora dintre acestea în scurt timp. Mai întâi, Basiliskos și-a îndepărtat-o chiar pe sora sa Verina
Basiliskos () [Corola-website/Science/306606_a_307935]
-
în 451, exclusese monofizismul, cu susținerea papei în Occident și cu susținerea multor episcopi din Orient. Poziția monofiziților era încă puternică: cei doi patriarhi monofiziți Timotei Aelurus din Alexandria și Petru Fullo din Antiohia au fost dați jos. De la începutul domniei, Basiliskos a dat susținere monofiziților. Zacharias Scholasticus relatează că un grup de călugări monofiziți egipteni, auzind de moartea împăratului Leon, s-au mutat de la Alexandria la Constantinopol să-i scrie lui Zenon în favoarea lui Timotei, dar la sosirea lor în
Basiliskos () [Corola-website/Science/306606_a_307935]
-
s-a bucurat Clujul în antichitate. Datorită înfloririi deosebite a așezării, împăratul Hadrian o ridică Napoca la rangul de municipiu (124 d.Hr.), sub numele de "Municipium Aelium Hadrianum Napoca", fiind primul municipiu din această regiune a imperiului. Ulterior, în timpul domniei lui Marcus-Aurelius (160-180 d.Hr.) așezarea este avansată la rangul de colonie, sub numele de "Colonia Aurelia Napoca", primind totodată privilegiul "Ius Italicum", cel mai înalt statut urban din Imperiul roman. Astfel, locuitorii beneficiau de importante drepturi și avantaje materiale
Istoria Clujului () [Corola-website/Science/306610_a_307939]
-
documentele vremii drept "villa" (sat). Astfel la jumătatea secolului XIII Clujul există doar ca o localitate rurală aflată în apropierea unei cetăți fără o importanță militară. Mari grupuri de coloniști sași încep să se așeze în cetatea Clujului începând cu domnia regelui Ștefan al V-lea al Ungariei (1272), după decimarea populației orașului din timpul atacurilor tătare. Astfel așezarea sporește ca număr de locuitori. Până în secolul XV Cetatea Regală "Castrum Clus" va dobândi o organizare urbană. Din statutul de cetate regală
Istoria Clujului () [Corola-website/Science/306610_a_307939]
-
Clujul este asediat și cucerit. Localității i se retrag privilegiile de oraș, locuitorii săi fiind declarați țărani, iar în apropierea zidurilor bisericii Calvaria este executat Anton cel Mare din Buda, lider al răsculaților. Orașului i se vor restitui privilegiile pe timpul domniei lui Iancu de Hunedoara. Începând cu secolul XV, odată cu înflorirea localității și dezvoltarea breslelor clujene, se dezvoltă o clasă nouă de meșteșugari îmbogățiți și se creează patriciatul negustoresc și meșteșugăresc menționat de documentele vremii. Sunt amintiți astfel juratul Jakob Bulkerscher
Istoria Clujului () [Corola-website/Science/306610_a_307939]
-
pagube Constantinopolului în trecerea lor spre Țara Sfântă, iar grecii fuseseră acuzați de trădare de către cruciați. Un mare număr de negustori vențieni fuseseră atacați și deportați în timpul răscoalelor anti-latine din capitala bizantină din 1182. Propunerile pricipelui bizantin Alexios prevedeau restaurarea domniei tatălui său în condițiile în care Constantinopolul nu ar fi fost prădat. Bonifaciu a fost de acord cu aceste codiții, iar papa și principele bizantin s-au întors la Corfu pentru a ajunge din urmă flota venețiană care plecase deja
Cruciada a patra () [Corola-website/Science/306635_a_307964]
-
au acceptat până în cele din urmă planul papal, dar mulți dintre cruciații de rând, care nu erau de acord cu propunerile, au dezertat. Flota a ajuns la Constantinopol la sfârșitul lui iunie 1203. La început, cruciații aveau ca obiectiv restaurarea domniei lui Isaac al II-lea, astfel încât ei să se poată bucura de un generos suport financiar și de ajutorul unui important contingent bizantin. Conon de Bethune a trimis un mesaj care conținea aceste obiective ambasadorului lombard, care, la rândul lui
Cruciada a patra () [Corola-website/Science/306635_a_307964]
-
o moschee din capitală, care a fost apărată de o forță combinată musulmano-grecească. Venețienii, în încercarea lor de a ieși din oraș au iscat un incendiu, "Marele foc", în timpul căruia o bună parte a capitalei a fost distrusă. Opoziția față de domnia lui Alexius al IV-lea a crescut până într-acolo încât, unul dintre curtenii săi, Alexios Ducas, l-a detronat pe împărat și a poruncit să fie ucis prin strangulare. Ducas s-a încoronat sub numele de Alexios al V
Cruciada a patra () [Corola-website/Science/306635_a_307964]
-
seriozitate, prestigiul bisericii, caracterul sacru al funcției religioase nu erau atinse; așa se explică de ce nimeni nu contesta legitimitatea episcopului de o zi al copiilor menționat în documente de la începutul secolului al XII-lea. Copilăria avea, așadar, o zi de domnie pe an și în acea zi, (de 28 decembrie) copii având voie să facă orice, fără a fi pedepsiți, nu a lipsit mult ca sărbătoarea să se transforme în adevărate saturnale, iar în istorie va rămâne cu numele de sărbătoarea
Cruciada copiilor () [Corola-website/Science/306643_a_307972]
-
a lui Zarathustra. Apariția sa poate fi situată în preajma întemeierii imperiului Ahemenid, conform tradiției sasanide. Totuși, câteva indicii, din care cel mai important este arhaismul imnurilor Gatha, l-ar putea plasa pe Zarathustra la începutul primului mileniu, deci mult înainte de domnia lui Cirus cel Mare. Numele Zoroastru, o formă deformată în limba greacă a avesticului Zarathustra, pare a fi originar din nord-estul Iranului și nu din Iranul occidental așa cum reiese din tradiția sasanidă. Limba folosită în Gatha o confirmă, indicând apartenența
Zarathustra () [Corola-website/Science/306682_a_308011]
-
limba franceză. În anii 1870 se deschide și spitalul francez .Acestuia i se vor mai adăuga apoi și un spital guvernamental, precum și spitale ale altor comunități etnice si religioase din oraș. In 1900 cu prilejul unui sfert de veac de domnie sultanul Abdul-Hamid al II-lea ridică la Jaffa (la fel ca și la Ierusalim și in alte câteva orașe din imperiu) un turn cu orologiu, inaugurat in 1906, care devine unul din semnele marcante ale localității. După ce, începând din 1869
Jaffa () [Corola-website/Science/306648_a_307977]
-
transliterat "Ivan Aleksandăr"; ; ortografia inițială: ), cunoscut și ca Ivan Alexandru, a domnit ca Împărat ("Țar") al Bulgariei între 1331 și 1371, în timpul celui de-al doilea Imperiu Bulgar. Data nașterii sale este necunoscută. A murit pe 17 februarie 1371. Lunga domnie a lui Ioan Alexandru este considerată o perioadă de tranziție în istoria medievală bulgară. Ioan Alexandru și-a început domnia confruntându-se cu probleme interne, dar și cu amenințări externe venite din partea vecinilor Bulgariei, Imperiul Bizantin și Serbia, dar și-
Ioan Alexandru al Bulgariei () [Corola-website/Science/306719_a_308048]
-
1371, în timpul celui de-al doilea Imperiu Bulgar. Data nașterii sale este necunoscută. A murit pe 17 februarie 1371. Lunga domnie a lui Ioan Alexandru este considerată o perioadă de tranziție în istoria medievală bulgară. Ioan Alexandru și-a început domnia confruntându-se cu probleme interne, dar și cu amenințări externe venite din partea vecinilor Bulgariei, Imperiul Bizantin și Serbia, dar și-a condus imperiul spre o perioadă de revenire economică și de renaștere culturală și religioasă. Totuși, împăratul nu a putut
Ioan Alexandru al Bulgariei () [Corola-website/Science/306719_a_308048]
-
stinsă rebeliunea din nord-vest. În preajma anului 1332 Ioan Alexandru și-a încoronat fiul cel mai mare Mihail Asan al IV-lea ca împărat asociat, poate pentru a asigura rămânerea tronului în familie. El și-a urmat tradiția de asociere la domnie cu încoronarea fiilor mai mici Ioan Srațimir și Ioan Asan al IV-lea în 1337. Este posibil ca Ioan Alexandru să fi intenționat să creeze doi împărați asociați pentru a-l ajuta să controleze pe moment cele mai importante regiuni
Ioan Alexandru al Bulgariei () [Corola-website/Science/306719_a_308048]
-
același timp, au capturat și orașele bulgărești Philipopolis și Boruj (Stara Zagora). În timp ce principii bulgari și sârbi din Macedonia se pregăteau pentru un atac concertat împotriva turcilor, Ioan Alexandru a murit pe 17 februarie 1371. El a fost urmat la domnie de Ioan Srațimir la Vidin și Ioan Șișman la Tărnovo, în timp ce voievodul Dobrogei a devenit independent. În timpul domniei lui Ioan lexandru, Al Doilea Imperiu Bulgar a intrat într-o perioadă de renaștere culturală, uneori denumită "A doua Eopcă de Aur
Ioan Alexandru al Bulgariei () [Corola-website/Science/306719_a_308048]