11,261 matches
-
pe informații din actualitatea teatrală și se subliniază importanța teatrului clujean, care „ar putea să ia asupra lui sarcina de a purta răsunetul cuvântului și al artei românești pe tot cuprinsul Ardealului” (Teatrul de vest). Rubrici: „Informații teatrale”, „Cronica dramatică”, „Ecouri”, „Medalion artistic”, „Artiștii noștri”. Versurile sunt semnate de Zaharia Bârsan, Dem. Psatta, Valeriu Mardare. Deși a publicat puțină literatură dramatică, revista se remarcă prin comentariile pe teme dramaturgice și prin tipărirea unor fragmente din opera câtorva autori dramatici importanți români
TEATRUL-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290114_a_291443]
-
autorul însemnărilor intitulate Drama romantică, al notelor istorice Din trecutul teatrului nostru și O petiție a lui Caragiale, iar în O idee fericită e de părere că „teatrul constituie unul din cele mai sigure mijloace de propagandă sufletească”. La rubrica „Ecouri” sunt reproduse amintiri ale lui St. O. Iosif despre I. L. Caragiale. Revista mai include amintiri ale lui Zaharia Bârsan și I. Vanciu, un articol despre adaptarea scenică a romanului Frații Karamazov de Dostoievski, intitulat Romanul în teatru, câteva însemnări ale
TEATRUL-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290114_a_291443]
-
Iubim Basarabia (1998) -, despre drama refugiaților („Jelui-m-aș și n-am cui”, „Să revăd Basarabia și apoi să mor”, „Basarabia în diaspora”), nostalgia după ținutul natal (Satul basarabean, Dor de Basarabia, Iubim Basarabia, Scrisoare din Basarabia, Frumusețile țării), cu ecouri din Alecu Russo, dar de un patetism reținut. Retorica este simplă, directă, lipsită de literaturizare, adesea polemică și nu rareori incendiară. Același stil îl folosește în memorialistică - Amintiri din gulag (1992), reluate în Drumul Golgotei (1995) -, unde își reconstituie întreaga
ŢEPORDEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290152_a_291481]
-
din 1942, inaugurată de Nicolae Terchilă (Filosofia religiei la domnul Lucian Blaga) și continuată luni în șir de D. Stăniloae (Poziția domnului Lucian Blaga față de creștinism și ortodoxie), a dat naștere unei polemici în jurul concepției filosofice a poetului, ale cărei ecouri nu s-au stins nici astăzi. Până în 1945 se traduce din scrierile unor autori precum Shakespeare, Edgar Allan Poe, Rudyard Kipling (celebrul poem Dacă, transpus în românește de Magda Berariu), Lev Tolstoi, Dostoievski, Cehov, Maxim Gorki, Vsevolod Garșin, Goethe, Schiller
TELEGRAFUL ROMAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290123_a_291452]
-
general umană, ci și posibilitatea exprimării voalate a unor idei politice. Mai mult decât la Nicolae Oțelea cu trei decenii înainte, textele dobândesc o haină adaptată realităților autohtone, ceea ce le dă aspectul unor prelucrări. Ț. amplifică morala, trecând în ea ecouri ale frământărilor timpului: disputele teologice sterile sunt puse față în față cu necesitatea armoniei între popoare (Șoarecii și clopotele), unirea provinciilor românești într-o „măreață nație daco-română” este întrevăzută ca rezultat al luminării păturii de jos (Muierea și găina); portrete
ŢICHINDEAL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290170_a_291499]
-
S. reface aici istoria artelor poetice din Antichitate până la Edgar Allan Poe, care prin marile lui inovații deschidea o nouă epocă, aceea a modernismului, urmat în Europa de Charles Baudelaire, Stéphane Mallarmé, Paul Valéry. Toate aceste inovații își vor găsi ecou într-o măsură mai mică sau mai mare și în lirica românească din secolul al XX-lea, mai ales în intervalul interbelic. În introducerea la antologia Literatura română contemporană, editată în 1943, criticul va realiza o sistematizare a tendințelor lirice
STREINU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289977_a_291306]
-
În 1964 a primit Ordinul Muncii clasa I. În proza scurtă T.-B. se concentrează, cu precădere, asupra vieții celor umili și asupra unor destine tragice. Primite cu reticență de o parte a criticii vremii, schițele și nuvelele se fac ecoul unor drame ale sărăciei și singurătății, ale lipsei de șansă în fața sorții (Despărțire, Trezire..., Roșu). Sunt selectate și alte ipostaze, bunăoară existențele maladive sau condamnate la suferință (Mărgelele, Pe maidan, Ispășire, Pe șantier, De ziua lui..., Dolorosa ș.a.). Nuvela titulară
TEODORESCU-BRANISTE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290143_a_291472]
-
studenției se atașează de Cercul Literar de la Sibiu. Debutează la „Vremea”, cu versuri, în 1944, iar editorial abia în 1968 cu placheta Restituiri. Va colabora la „Revista Cercului Literar”, „Veac nou”, „Tribuna”, „Steaua”, „Gazeta literară” ș.a. Lirica lui Ț. păstrează ecouri evidente din Lucian Blaga în poemele erotice de început, în care îndrăgostiții, departe de oraș, rătăcesc într-o natură edenică: „Trăim pe tărâmul unor poetice magii, / Ne clătinăm printre plante, printre stânci, / aici gesturile au înțelesuri adânci / și lucrurile ne
ŢION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290191_a_291520]
-
Mogoșoaia privit ca imagine răsturnată în lac, tânăra soție (de treisprezece ani) a beizadelei Ștefan vorbind cu păpușile minuscule, pruncul credincioasei doici - țiganca Zamfira - ucis în locul copilului lui Brâncoveanu de seimenii răsculați, durerea ienicerului Selim la auzul dangătului de clopot, ecou al unei îndepărtate copilării creștine, dau atractivitate și oarecare tensiune narațiunii. Culegerea de povestiri Coloana (2000) imaginează o lume dominată de singurătatea oamenilor prinși într-o mașinărie infernală, o coloană de trupuri fiind angajată într-un marș unde fiecare rămâne
TOMA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290214_a_291543]
-
din punctul de vedere al etniei, genului, studiilor, cât și al apartenenței politice Înainte de arestare. Desigur că În fiecare județ au rămas numeroși foști deținuți politici care nu au fost intervievați, dar suntem convinși că astfel de demersuri vor avea ecou și alte experiențe carcerale vor ieși la lumină În anii următori. În identificarea posibililor martori am beneficiat de sprijin atât din partea Asociației Foștilor Deținuți Politici din România, cât și din partea Federației Române a Foștilor Deținuți Politici și Luptători Anticomuniști, cărora
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
o mare politică europeană, dar în care clocea dorul revanșei, visa, încă de pe atunci, la o alianță cu Rusia împotriva Germaniei. De aceea politica ei era mai mult binevoitoare Rusiei.3 anul 1875 237 2. Bacalbașa se referă la slabul ecou în epocă și la preocuparea redusă pentru literatură a unor cercuri mai largi, semicultivate, și nu la valoarea în sine a producției literare românești, ilustrată în deceniul 1870-1880 de operele unor scriitori care vor deveni curând mari clasici: Eminescu, Creangă
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
Germaniei ar fi fost cumpărată prin concesiuni favorabile inte reselor germane în afacerea căilor ferate. 280 bucureștii de altădată 2. ROM., an. XX, 7, 8, 9 ianuarie 1876, p. 1; citate confruntate cu originalul. 3. Era vorba, probabil, de un ecou întârziat al tratativelor purtate de țara noastră, în 1873, din inițiativa ministrului de Externe de atunci, Vasile Boerescu, pentru ob ținerea independenței definitive, cu ajutorul Germaniei, Austro-Ungariei și Rusiei, prin capitalizarea tributului datorat Porții Otomane, tribut considerat singurul vestigiu de dependență
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
le-am perceput cu un plus de acuitate, dar nu cu sentimentul adversității perpetue. Așa-numita mea cronică e un mozaic de „constatări provinciale”. Despre Capitală pomenesc rar, o dată sau de două ori, după vizite în ea, în rest ca ecouri. Centrul majorității însemnărilor e Bacăul și, din el, redacția revistei „Ateneu”, care, în anii la care mă refer, nu era numai „loc de muncă”, ci și o piață de vorbe, inimaginabilă pentru cei de azi. Din cauza „tehnologiei” (computere, faxuri, telefoane
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
excelent tipărite) și ziare (prost făcute și rău imprimate) nord-coreene, pentru a sesiza diferența de mentalitate față de noi și a-mi completa imaginea asupra varietăților comunismului pe glob. Pentru „tovarășii nordcoreeni”, îmi dau seama, lumea există doar acolo unde au ecou ideile lor. Toată politică lor e „insulară” și pivotează în jurul lui Kim Il Sung, „marele conducător respectat”. Reeditarea, într-un spațiu geografic restrîns, a mitului lui Mao creează impresia unei hipertrofii curioase, ca să nu zic caricaturale. * Cînd i-a apărut
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
putrefacția poeziei” - mi-a zis profesorul - nu e un „fenomen critic” specific epocii, ci un „fenomen politic”. Fără autoritatea poziției pe care autorul o avea atunci, el ar fi trecut aproape neobservat sau, în orice caz, ar fi avut un ecou mult mai restrîns. *Roxana e cum nu se poate mai supărată că i-a intrat în cameră „o muscă foarte mare, foarte grasă, foarte rea, foarte activă”. Zîmbind, am plecat să vînez „monstrul”! *1940: „Acela a fost cel mai catastrofal
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
eternul Moțoc, maestru în replieri, a pornit totul. Cum ceva legat de postul său (pe care îl vrea menținut în cadre imobile) îl îngrijorează, începe „lucrăturile”. S-a lamentat ici, colo și dincolo, în nume propriu, dar și ca pretins ecou al altora. I a turnat în urechi vorbe viclene lui Filioreanu, lui Mitulescu, lui Verman. S-a arătat preocupat de „atmosfera” existentă și, mai ales, de cea viitoare. A mai contat apoi „materialul” scris de Măndica Mardare despre instabilitatea personalului
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
decenii (e, pare mi-se, de prin 1952-1953) și încă rezistentă. În specatcol, 11 studenți au jucat șapte schițe. Complimentîndu-i, dramaturgul a afirmat: „Actorii joacă întotdeauna mai bine decît scriu autorii”. Cum să-mi închei această „fișă”, care e un „ecou”, decît spunînd că inteligența unei personalități se reflectă în numărul replicilor memorabile ce rămîn în urma sa. * Aflu dintr-un articol de Alexandru Papadopol-Calimah „Despre scrierile vechi pierdute atingătoare de Dacia” („Columna lui Traian”, martie 1876, p. 131) că August (63
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
la debutul său (Cercul de ochi, 1968), are acuitate în observații, priceperea de a șarja pînă la limitele verosimilului. „Curajul” său, la care s-a referit și V.Sp. În prezentare, e aptitudinea de a problematiza anumite chestiuni etice cu ecou în actualitate. Știind că mă împac cu Genoiu ca mîța cu cîinele, Baltă mi-a sugerat să mă interesez de perioada lui gălățeană. Am dat astfel de începuturile sale literare: trei „microportrete”, publicate în Pagini dunărene (Casa Regională a Creației
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
care „a falsificat unele scene din viața lui Labiș”. Alte amintiri de la școala de Literatură? Un tînăr scriitor ungur s-a spînzurat, într-o zi pe o ușă a apărut o zvastică etc. N. a lăsat la urmă aprecierile despre ecoul favorabil pe care l ar fi avut cuvîntul meu în ședința de săptămîna trecută: „oamenii doresc să li se vorbească și altfel, se impregnează de ceea ce aud și, mai ales, răsuflă ușurați că nu spun ei ceea ce le place să
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Ceaușescu la televizor? La anu’ o să avem fiecare cîte 90 de kilograme de carne!” „Asta înseamnă jumătate de porc”, a apreciat, aparent serios, unul dintre ei. „Cu sau minus slănina”, a adăugat batjocoritor al treilea, umoristul grupului. * Ce însemnătate, ce ecou are inconformismul într-un oraș de provincie? Pe cine afectează fronda mea? Cine se sinchisește de așa-zisa „grevă” a „profesorului Neacșu”? Dar de vehemențele lui „Ghiță” (pentru intimi) Neagu, „profesorului Gheorghe Neagu” (oficial)? Acesta îmi spunea, pe stradă, fără
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
ușa deschise. Apoi, din cînd în cînd, vorbește singur, tare. Cel mai adesea, ca să înjure ori să replice: „Iaca sula!”. Am încercat să citesc, dar nu mă puteam concentra. Priveam în carte fără să înțeleg mare lucru. Zgomotele clădirii aveau ecouri suspecte. Cineva a încercat să forțeze poarta ce dă în Aleea Parcului. Am mers la geam să văd cine-i, însă n-am zărit pe nimeni. Pe la zece s au răcit caloriferele. Treptat, m-a cuprins o stare de amorțeală
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
chiar de conducerea muzeului! 47 Stând În birou, cei de la Serviciul Propagandei O.N.T. nu aveau de unde să știe ce comori se aflau la „Galerie” (Creangă, Sadoveanu, Lovinescu, Gorovei, Iorga, ștefanelli ș.a.). În ghidajele noastre, am subliniat mereu În fața străinilor ecourile culturii fălticenene În spiritualitatea universală și aceștia ne-au Întrebat de ce nu le facem cunoscute lumii! 546 satisfac cererea, neavând fotografii la mine48 și nici nu am avut curaj să pledez mai mult, până nu se pune la punct exteriorul
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
intențiilor sale. I-aș fi restituit lucrarea, urmând s-o Înainteze personal „Galeriei”. M am gândit Însă la vârsta-i venerabilă, la sinceritatea gândului și mi-am călcat pe inimă, deși știam că pentru „colegii” fălticeneni, scrisorile nu aveau nici un ecou, nu le spuneau nimic. Vederea scrisului 599 sens răspunsul Dvs. (...). Cateluța Petrovici cu soțul ei, ne scrie mereu. Se agită cu comemorarea celor 100 ani de la 1877. Nu știu de ce dorește să vie și la Fălticeni (...). Cu mult respect și
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
absolut necesară pe piață. Fundația Culturală Dacia vine În Întâmpinarea editorilor, tipografilor, difuzorilor și, În general, a tuturor iubitorilor de carte, editând Piața literară. Revistă de informație editorială. Pe parcursul a 16 pagini, această publicație prezintă diverse evenimente editorial-culturale, recenzii și ecouri la noile apariții, interviuri cu autori, editori și difuzori, dezbateri, precum și texte inedite ale unor cărți aflate În curs de apariție. Piața literară are drept scop informarea, selecția și analiza producției editoriale din România. Dorim să scriem despre cât mai
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
delectare extraordinară. Cartea ar trebui să fie achiziționată de toate agențiile turistice din zonă, fiindcă tot a Început să se poarte și pe la noi „turismul cultural”. M-aș bucura să-mi mai spuneți cui ați mai trimis-o și ce ecouri aveți. Presupun că marilor reviste literare din Iași, Cluj și București ați expediat-o. Vom mai vorbi despre asta. Acum va trebui să Închei, căci e trecut de miezul nopții și mai am Încă treabă. Aceste ultime săptămâ ni până la
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]