10,848 matches
-
Politica Rusiei a fost de a exercita controlul politic asupra Poloniei, în colaborare cu Austria și Prusia. Văzut ca o marionetă a Suediei în timpul suirii pe tron, Stanisław a domnit în vremuri de criză iar August și-a recuperat tronul, forțându-l să plece in exil. Stanisław a fost ales rege din nou după moartea lui August, în 1733, cu sprijinul Franței și a nobilimii poloneze, dar nu și de vecinii Poloniei. După intervenția militară a trupelor rusești și săsești, acesta
Istoria Poloniei în epoca modernă timpurie (1569–1795) () [Corola-website/Science/330739_a_332068]
-
din nou după moartea lui August, în 1733, cu sprijinul Franței și a nobilimii poloneze, dar nu și de vecinii Poloniei. După intervenția militară a trupelor rusești și săsești, acesta a fost asediat în Danzig și a fost din nou forțat să părăsească țara. Pentru tot restul vieții sale, Stanisław a devenit un conducător de succes și foarte popular în Ducatul de Lorena. Elector de Saxonia ca și tatăl său, August al III-lea a fost ales rege al Poloniei de către
Istoria Poloniei în epoca modernă timpurie (1569–1795) () [Corola-website/Science/330739_a_332068]
-
Sub presiunea grea a rusiei, nefericitul Seim a introdus toleranța religioasă și egalitatea protestanților și ortodocșilor cu catolicii în 1767. Prin nobilii polinezi controlați de Rusia (Confederația din Radom) și prin ministrul rus de la Varșovia, Prințul Nicolae Repnin, Ecaterina a forțat o constituție a Seimului, care desfăceau reformele Poniatowski din 1764. Dreptul de veto liberum și alte abuzuri vechi de putere ale șleahtei, au fost garantate în calitatea de părți inalterabile ale acestei noi constituții. Polonia a fost, cu toate acestea
Istoria Poloniei în epoca modernă timpurie (1569–1795) () [Corola-website/Science/330739_a_332068]
-
militară, a susținut sistemul de partiție, care era favorabil pentru interesele celor trei state de partiționare. Împăratul Iosif al II-lea din monarhia Habsburgică și apoi împărăteasa Ecaterina au căzut de acord, iar în 1772, Rusia, Prusia și Austria au forțat termenii de prtiție asupra Comunității neajutorate, sub pretextul de reprimare a anarhiei și restabilirea ordinii. Prima partiție în 1772 nu a amenințat în mod direct stabilitatea statului polono-lituanian. Polonia păstrase încă teritoriul extins care includea centrul polonez. Mai mult decât
Istoria Poloniei în epoca modernă timpurie (1569–1795) () [Corola-website/Science/330739_a_332068]
-
drepturile și obligațiile bine definite, a degenerat în secolul al XV-lea, atunci când nobilimea a înăsprit controlul producției, comerțului și a altor activități economice, creând multe inteprinderi agrocole cunoscute sub numele de ferme (plățile feudale au fost înlocuite de munca forțată pe terenul stăpânului), a limitat drepturile orașelor și a impins majoritatea țăranilor la iobăgie. Astfel de principii erau din ce în ce mai scancționate de lege. De exemplu, Privilegiul Piotrków din 1496, acordat de regele Ioan Albert, interzicea achizițiile de terenuri din mediul rural
Istoria Poloniei în timpul Dinastiei Jagiellonilor () [Corola-website/Science/330777_a_332106]
-
schimbat politica sa, oarecum, și a făcut o contribuție în favoarea bugetului statului spaniol, care a fost în criză de bani, finanțând războiul. Cu toate acestea, abordarea papei de către Borja a fost lipsită de diplomație și în represalii Urban l-a forțat să părăsească Roma în 1634, iar Spania îi ia titlul de ambasador al lor. Borja apoi a revenit la Arhiepiscopia de Sevilla, în care a fost deja arhiepiscop. Vrăjmășia dintre Urban al VIII-lea și Cardinalul Borja a luat amploare
Gaspar de Borja y Velasco () [Corola-website/Science/330818_a_332147]
-
-lea este inclus în componența Marelui Ducat al Lituaniei (atunci fiind cunoscut sub numele de "Dykra"), mai târziu a devenit un teritoriu al Hanatului Crimeei, vasal Imperiului Otoman. Nogaii nomazi au început să se stabilească în regiune după ce au fost forțați să părăsească Asia Centrală. Ulterior, Edisanul a fost încorporat în structurile administrative otomane, ca parte din Eyaletul Silistra cu cetățile Hagibei (Odesa) și Özi (Oceac) ca centre majore. În acest răstimp, Edisanul a fost, din punct de vedere bisericesc, încorporat în
Edisan () [Corola-website/Science/330822_a_332151]
-
adună la porțile Ereborului, oferindu-se să negocieze “inima muntelui” pentru nestematele lui Thranduil și aurul din Laketown, Thorin e șocat să afle că “inima muntelui” este la elfi și aproape îl ucide pe Bilbo din cauza furiei. După ce Gandalf îl forțează pe Torin să îl elibereze pe Bilbo, situația se înrăutațește odată cu venirea armatei verișorului lui Thorin, Dain. O luptă între gnomi, elfi și oameni este iminenta, când brusc viermi gigantici ies din pământ, lăsând loc armatei lui Azog să iasă
Hobbitul: Bătălia celor cinci armate () [Corola-website/Science/330843_a_332172]
-
o halucinație înainte să iși revină și să își conducă armata către bătălie. În timp ce alți gnomi din comapania lui Dain se retrag, Thorin călărește către Ravenhill cu Dwalin, Fili si Kili ca să îl ucidă pe Azog și să forțeze armata orcilor să se retragă. Între timp, după ce a fost exilată de Thranduil, cu toate că ea și Legolas l-au avertizat despre armata lui Bolg, Tauriel pleacă impreună cu Legolas ca să îi avertizeze pe gnomi, fiind urmați de Bilbo
Hobbitul: Bătălia celor cinci armate () [Corola-website/Science/330843_a_332172]
-
de documente importante. Prințesa Rigunth, care se afla în drum spre Spania pentru a se căsători cu prințul Reccared, a fost capturată de către ducele Didier din Toulouse care era legat în conspirație cu Gondovald, furându-i toată zestrea fetei și forțând-o să renunțe la căsătorie. Războaiele au izbucnit între orașele rivale, iar Orléans, Blois, și Chartres au stat împotriva Châteaudun. Fredegund a reușit să păstreze cele mai multe averi din vistieria statului, precum și personalitățile politice cheie, precum generalii Ansoald și Audon, deși
Clotaire al II-lea () [Corola-website/Science/330856_a_332185]
-
597, lasându-l pe Clotaire să stăpânească singur peste Neustria. În 599, Clotaire a dus un război cu nepoții săi, Theuderic al II-lea de Burgundia și Theudebert al II-lea de Austrasia, care l-au învins la Dormelles (aproape de Montereau), forțându-l să semneze un tratat care reducea împărăția lui în regiunile Beauvais, Amiens și Rouen. Cu toate acestea, cei doi frați au ridicat armele unul împotriva celuilalt. În 605, el a invadat regatul lui Theuderic al II-lea însă nu
Clotaire al II-lea () [Corola-website/Science/330856_a_332185]
-
violente între membrii casei Angevin. Asasinarea lui Andrei a atras ura regelui Ludovic I al Ungariei și invazia sa în Neapole. Robert de Taranto și Carol de Durazzo au dezertat atunci când a devenit cunoscută dimensiunea armatei ungare. Ioana a fost forțată să fugă în Avignon pentru o lungă perioada de timp, și a fost nevoită să plătească pentru întoarcerea ei în regat, vănzându-și drepturile sale către orașul Papei Clement al VI-lea. După mai multe înverșări ale averii, atât Ioana cât
Ioana I de Neapole () [Corola-website/Science/330877_a_332206]
-
de Durazzo, soțul nepoatei sale și moștenitor. Ea a reacționat prin trecerea moștenirii sale lui Ludovic I, Duce de Anjou, fratele regelui Carol al V-lea al Franței. Această mișcare l-a favorizat pe Carol de Durazzo, pentru că Ludovic era forțat să rămână în Franța după moartea fratelui său. Carol a fost recunoscut rege de Napoli de către Papa Urban al VI-lea, în iunie 1381 și cu sprijinul maghiar, a avansat prin Napoli unde Ioana i-a încredințat soțului ei, Otto
Ioana I de Neapole () [Corola-website/Science/330877_a_332206]
-
a înaintat spre Neapole pe 26 iunie și a asediat Castelul dell'Ovo unde se afla Ioana. La sfârșitul lunii august, Otto a încercat din nou să-și elibereze soția dar a fost zdrobit și făcut prizonier. Ea a fost forțată să se predea și a fost închisă în cetatea San Fele, aproape de Muro Lucano. Preocupat de încoronarea lui Ludovic de către Papa Clement al VII-lea și de puterea militară a acestuia, Carol a asasinat-o pe Ioana pe 27 iulie
Ioana I de Neapole () [Corola-website/Science/330877_a_332206]
-
stabilit în alte părți ajutând la creșterea standardelor muzicale din alte orașe cu ar fi Ferrara. Galeazzo Sforza a fost un afemeiat notoriu, care trecea femeile curtenilor săi odată ce se sătura de ele. Enervânduse odată pe un braconier, l-a forțat să înghită un iepure întreg, cu tot cu blană; pe un bărbat l-a ținut de viu într-un sicriu, Pe un preot care i-a prezis o domnie scură l-a pedespsit prin a muri de foame. Acest lucru i-a
Galeazzo Maria Sforza () [Corola-website/Science/330898_a_332227]
-
în luptă, care purtau uniformele naționale. (Convențiile internaționale ale vremii condamnau doar membrii comandourilor deghizați în haine civile sau în uniforme ale inamicului, care trebuiau tratați ca rebeli sau spioni). Ordinul includea măsuri prin care militarii de carieră să fie forțați să se supună unor prevederi ilegale. Unii comandanți (de exemplu Erwin Rommel) au refuzat să retransmită acest ordin subordonaților, considerând că este contrar onoarei militare. Caracterul dezonorant al unui asemenea ordin fusese acceptat de militari cu mult înaintea Convenției de la
Ordinul comandoului () [Corola-website/Science/330101_a_331430]
-
cu Germania. În 1939, Johann Moritz, este denunțat ca fiind evreu, deși nu era, de către "Nicolai Dobrescu", șeful postului local de poliție, care o râvnea pe frumoasa soție a aceluia. Moritz este trimis într-un lagăr de muncă, unde este forțat să muncească la un șanț de apărare antitanc împotriva sovieticilor. "Suzanna "(Virna Lisi), soția sa, este constrânsă să ceară divorțul pentru a-și putea păstra casa, deoarece nemții ar fi confiscat toate bunurile familiei, considerându-i evrei. Evadând cu alți
La Vingt-cinquième heure (film) () [Corola-website/Science/330114_a_331443]
-
lege la sfârșitul lunii august 2013 și l-au înaintat parlamentului spre a fi supus votului în luna septembrie a aceluiași an. Un motiv de îngrijorare a fost faptul că legislația va permite companiei Roșia Montană Gold Corporation să exproprieze forțat locuitorii din Roșia Montană care au refuzat să-și vândă casele și terenurile. Proiectul de lege de asemenea permite stabilirea unor termene pentru că autoritățile de stat să acorde toate aprobările necesare demarării proiectului, indiferent de posibilele încălcări ale legislației naționale
Protestele împotriva Proiectului Roșia Montană din 2013-prezent () [Corola-website/Science/330144_a_331473]
-
doua conflagrații mondiale împotriva portului francez Dieppe aflat sub ocupație germană. Raidul a avut loc pe țărmul de nord al Franței pe 19 august 1942. Atacul a început la ora 5:00, iar la 10:50 comandourile aliate au fost forțate să înceapă retragerea. La atac au participat peste 6.000 de infanteriști, în cea mai mare parte canadieni, sprijiniți de un regiment canadian de blindate, un corp al infanteriștilor marini britanici și câteva grupuri de debarcare ale Royal Air Force. Obiectivele
Raidul de la Dieppe () [Corola-website/Science/330147_a_331476]
-
strategică și, în vara aceluiași an, a lansat o ofensivă în adâncimea teritoriului de sud al Uniunii Sovietice, spre Stalingrad. Stalin în persoană a cerut cu insistență aliaților săi să creeze un al doilea front în Franța pentru a-i forța pe germani să mute în apus până la 40 de divizii, reducând astfel presiunea asupra Armatei Roșii. Pe 17 august 1942 a apărut în ziarul "Daily Telegraph" un careu de cuvinte încrucișate al autorului Leonard Dawe în care apărea definiția „French
Raidul de la Dieppe () [Corola-website/Science/330147_a_331476]
-
tirul britanicilor i-a împiedicat pe servanții pieselor de artilerie să execute un tir eficient. Nu se cunoaște vreo lovitură a acestei baterii care să își fi atins ținta - vasele de debarcare care atacau plaja de la Dieppe. Comandourile au fost forțate în cele din urmă să se retragă în fața atacului unor forțe inamice superioare. Misiunea locotenent-colonelului Simon Fraser și a comandoului nr. 4 (în rândurile căruia luptau și cei 50 de americani) a fost să execute două debarcări la aproximativ 9
Raidul de la Dieppe () [Corola-website/Science/330147_a_331476]
-
Regimentului South Saskatchewans și vânătorii de munte, care au venit în urma lor, nu au reușit să își îndeplinească misiunea. Chiar dacă unii dintre vânătorii de munte au reușit să înainteze mai mult decât oricare alți participanți la raid, ei au fost forțați în cele din urmă să se retragă din fața rezervelor germane aduse în grabă pe câmpul de luptă. Canadienii au suferit pierderi importantedoar 341 militari au mai reușit să se reîntoarcă la vase și să se îmbarce. Charles Merritt a fost
Raidul de la Dieppe () [Corola-website/Science/330147_a_331476]
-
RAF avea ca obiectiv principal să asigure o „umbrelă” de protecție a vaselor de debarcare și militarilor deja aflați pe plajă. În plus, avioanele aliaților trebuiau să atragă aparatele de zbor germane într-o luptă de uzură și să le forțeze să acționeze conform tacticii alese la Londra. Pentru această operațiune au fost repartizate 48 de escadrile de avioane de vânătoare Supermarine Spitfire, 8 escadrile de Hawker Hurricane 6 de avioane de vânătoare-bombardament Douglas Boston, 4 de recunoaștere P-51 Mustang
Raidul de la Dieppe () [Corola-website/Science/330147_a_331476]
-
prevalat punctul de vedere al politicienilor, care luau în considerație și posibilitatea ca, în cazul retragerii armatei poloneze spre est și sud, Germania să se mulțumească cu anexarea unor teritorii (Orașul Liber Danzig, Coridorul polonez și Silezia), după care să forțeze semnarea unui acord de pace. În luarea acestei decizii a contat și faptul că regiuniile vestice erau cele mai dens populate, aici aflându-se principalele centre industriale, acestea fiind deci cele mai importante pentru efortul de război polonez. Chiar și
Plan Zachód () [Corola-website/Science/330180_a_331509]
-
acel proiect într-o poziție nefavorabilă, și dacă el ar fi fost premiat, aceștia din urmă ar trebui să fie sancționați. El a fost realocat la un post mai puțin important, s-a pensionat devreme (se pare că a fost forțat să părăsească armata, conform surselor Vestice) , și a suferit o cădere nervoasă. Inter-un interviu ulterior, Petrov a declarat că faimosul buton roșu nu ar fi funcționat, deoarece psihologii militari nu vroiau să pună decizia unui război în mâinile unei
Stanislav Petrov () [Corola-website/Science/330198_a_331527]