10,293 matches
-
devenim însă mai rezervați cînd le mărturisim, iar forma glumeață sau indirectă ni se oferă atunci în mod firesc. Folosind-o, nu ne închidem cu totul în noi înșine: omul cu experiență și cel priceput vor deduce seriozitatea din textul glumei. Gluma însăși nu este doar un refugiu, un expedient. Prin ea, sufletul își păstrează superioritatea față de contradicțiile și opozițiile cu care are de luptat, în atașamentul intim pentru ceea ce face viața demnă de trăit. Această trăsătură apare în toate formele
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
însă mai rezervați cînd le mărturisim, iar forma glumeață sau indirectă ni se oferă atunci în mod firesc. Folosind-o, nu ne închidem cu totul în noi înșine: omul cu experiență și cel priceput vor deduce seriozitatea din textul glumei. Gluma însăși nu este doar un refugiu, un expedient. Prin ea, sufletul își păstrează superioritatea față de contradicțiile și opozițiile cu care are de luptat, în atașamentul intim pentru ceea ce face viața demnă de trăit. Această trăsătură apare în toate formele diverse
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
Tipurile de humor descrise în cele de mai sus se situează mai aproape de autoafirmare decît de devotament. Superioritatea și noblețea sufletească, melancolia și nostalgia pot alcătui totuși baza pentru a glumi în legătură cu comportarea și destinul propriu și ale altora, o glumă legată de valorificarea pozitivă a activității și suferinței lor. În contrast cu desfășurarea evoluției ce duce de la instinctul originar de autoafirmare la egoism (Psychologie, VI C, 1), aceste tipuri sînt urmarea unei dezvoltări ce exclude parțialitatea în cadrul propriului "eu" izolat și în
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
nu se situează pe același plan. Cele mai serioase experiențe ale vieții sînt cele în jurul cărora se adună toate celelalte, fără să se poată fărîmița; ele se strîng în așa fel încît apar tocmai, prin contrast cu primele, ca niște glume. Consvingerea noastră despre valabilitatea valorilor ne face să putem zîmbi în fața încercărilor realității de a însemna totul. Se poate surîde în fața constantelor alunecări valorice, a faptului că am obținut de la viață cu totul altceva decît gîndisem. Wilhem Meisters Lehrjahre se
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
creat cu multă greutate ca s-o apere, ca un fel de albie prin care să curgă, au devenit doar niște piedici în libera ei desfășurare. Pe scurt, lumea este învinsă prin seriozitate și de aceea poate fi biruită acumprin glumă. Humorul tinde să unească tragicul vieții cu comedia ei. Cele două elemente se reunesc într-însul devenind uneori unul singur, alteori alcătuind o totalitate ordonată. Cînd a format expresia "tragicomic", limba a indicat printr-asta în special preponderența comicului și
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
două elemente se reunesc într-însul devenind uneori unul singur, alteori alcătuind o totalitate ordonată. Cînd a format expresia "tragicomic", limba a indicat printr-asta în special preponderența comicului și, ca atare, cuvîntul nu se potrivește pentru humor, în care gluma iese în relief pe baza seriozității. Pe lîngă asta, cuvîntul are o semnificație decis batjocoritoare sau disprețuitoare. Sau poate are dreptate călugărul Taciturnus al lui Kierkegaard și termenul acesta denumește ceva de care nu putem nici rîde, nici plînge, fiindcă
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
cuveni să-i stea la dispoziție, se poate întrețese în ea. Marele humor ne trimite dincolo de orice experiență limitată și, de asemeni, dincolo de orice imagine pe care o poate configura fantezia. El folosește ca mijloc eliberator, împotriva unor atare limitări, gluma. Dar el însuși nu este o glumă. Cînd cineva trăiește dispariția a ceva de valoare chiar dacă ceea ce a pierit apărea pînă atunci ca valoarea supremă marele humor găsește într-asta o nouă confirmare că nici o valoare individuală nu poate conține
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
poate întrețese în ea. Marele humor ne trimite dincolo de orice experiență limitată și, de asemeni, dincolo de orice imagine pe care o poate configura fantezia. El folosește ca mijloc eliberator, împotriva unor atare limitări, gluma. Dar el însuși nu este o glumă. Cînd cineva trăiește dispariția a ceva de valoare chiar dacă ceea ce a pierit apărea pînă atunci ca valoarea supremă marele humor găsește într-asta o nouă confirmare că nici o valoare individuală nu poate conține tot ce înseamnă valoare. Prin însăși ruinarea
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
și ipohondrului, dacă este humorist în zilele lui bune, ce i s-a întîmplat arlechinului care i-a cerut sfatul unui medic, în legătură cu melancolia pe care o avea, și a fost sfătuit să se ducă să-l vadă pe arlechin. Gluma care a ajutat de atîtea ori să se evite o primejdie nu ajută acum, pentru bunul motiv că nu poate izbîndi împotriva curentului. Ipohondrul ar putea fi vindecat, eventual, dacă ar obține o clipă de libertate, în care ipohondria însăși
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
lărgite, multe dintre problemele noastre actuale ar cădea, fiindcă decurgdoar din orizontul nostru îngust 80. Amîndoi au dreptate și marele humor poate folosi ambele moduri de a privi lucrurile. El glumește atît cu soluțiile, cît și cu enigmele absolute. Și gluma respectivă se întemeiază tocmai pe marea seriozitate cu care marele humor tratează activitatea gîndirii. În fundamentul său cel mai intim, el se sprijină pe credința în adevăr ca pe ceva ce pretinde o muncă mereu reînnoită, pentru a lărgi experiența
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
gîndirii. În fundamentul său cel mai intim, el se sprijină pe credința în adevăr ca pe ceva ce pretinde o muncă mereu reînnoită, pentru a lărgi experiența și a o aprofunda pe cea cîștigată. Așa după cum opziția dintre seriozitate și glumă, suferință și bucurie, dintre tragic și comic, măreție și micime, rațiune și absurditate se dizolvă în humor ca sentiment total, la fel se întîmplă și cu opoziția dintre expresia "docta ignorantia", așa cum a fost stabilită în Renaștera timpurie de Nicolaus
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
unei mari unități în viață, atît în ce privește valorile cît și toate celelalte obiecte și elemente și de aceea poate lua poziție glumeață și față de fatalitățile vieții fiindcă sînt neputincioase în fața acelei convingeri ca și față de încercările de a spune inefabilul. Gluma capătă totuși un caracter de melancolie, pentru că se simte în ea mereu o contracdicție datorată faptului că ceea ce este mare e legat atît de frecvent de ceea ce e micși că nu reușim să găsim un cuvînt concluziv privind miezul vieții
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
criteriul cel mai înalt, nu sîntem decît niște servitori inutili. Ironia poate intra aici în slujba humorului, în sensul că ne luăm în seris momentul acțiunii, deși știm foarte bine că chiar și cea mai măreață lucrare e doar o glumă, dacă idealul este plasat foarte sus; în spatele acestei glume, stă o seriozitate reprezentînd tocmai criteriul ideal (cf. § 18). Starea sufletească ce constituie humorul se răspîn-dește în muncă, fiind cuprinsă într-asta în mod indirect, atunci cînd e făcută fără înfumurare
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
inutili. Ironia poate intra aici în slujba humorului, în sensul că ne luăm în seris momentul acțiunii, deși știm foarte bine că chiar și cea mai măreață lucrare e doar o glumă, dacă idealul este plasat foarte sus; în spatele acestei glume, stă o seriozitate reprezentînd tocmai criteriul ideal (cf. § 18). Starea sufletească ce constituie humorul se răspîn-dește în muncă, fiind cuprinsă într-asta în mod indirect, atunci cînd e făcută fără înfumurare, fără sentimentalitate, fără o melancolie apăsătoare, fără zăbavă guralivă
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
ni se spune doar că este de datoria unuia și aceluiași bărbat să compună și comedie și tragedie. Am putea presupune, eventual, existența marelui humor la Platon, văzînd cum tocmai în Banchetul combină contradicțiile vieții, lăsînd să se desfășoare prin glumă și ironie cele mai înalte idei. Dar humorul său nu a ajuns la o dezvoltare completă, ca sentiment total, în parte, desigur, din acuza pesimismului care i-a marcat ultimii ani, în parte și poate, în primul rînd pentru că era
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
cu toate că ceea ce se află în ideile și rînduielile existente nu poate exprima serios punctul său de vedere real. El luptă pentru un drept formal; un atare drept caracterizează tocmai principiul personalității (cf. § 16); dar lipsește deocamdată un conținut real. Deseori gluma se va iți într-un chip amuzant în spatele seriozității. Cînd îl caracterizăm pe Socrate doar ca ironist, neglijăm faptul că gluma aflată îndărătul seriozității aparente poate fi ea însăși, la rîndul său, expresia unei seriozități mai profunde (cf. § 18). Noile
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
un drept formal; un atare drept caracterizează tocmai principiul personalității (cf. § 16); dar lipsește deocamdată un conținut real. Deseori gluma se va iți într-un chip amuzant în spatele seriozității. Cînd îl caracterizăm pe Socrate doar ca ironist, neglijăm faptul că gluma aflată îndărătul seriozității aparente poate fi ea însăși, la rîndul său, expresia unei seriozități mai profunde (cf. § 18). Noile idei și rînduieli care înlocuiesc cultura dată se pot exprima deocamdată numai într-un mod subiectiv, prin întoarcerea personalitățiila ea însăși
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
într-un mod subiectiv, prin întoarcerea personalitățiila ea însăși și eliberarea sa de formele de pînă atunci. Ca urmare, un om ca Socrate nu este numai cel mai mare ironist, ci (fără s-o știe) și cel mai mare predicator. Gluma aflată în spatele seriozității îndreptate spre exterior nu este, în această privință, doar gluma eliberării (* 13), ci e pusă în slujba unei seriozități ce nu poate căpăta formă încă într-un mod pozitiv. Ironia este o expresie a humorului. Cu cît
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
formele de pînă atunci. Ca urmare, un om ca Socrate nu este numai cel mai mare ironist, ci (fără s-o știe) și cel mai mare predicator. Gluma aflată în spatele seriozității îndreptate spre exterior nu este, în această privință, doar gluma eliberării (* 13), ci e pusă în slujba unei seriozități ce nu poate căpăta formă încă într-un mod pozitiv. Ironia este o expresie a humorului. Cu cît baza subiectivă a ironiei este mai profundă, cu atît aceasta se preface mai
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
facem și gîndirea pe care o folosim colaborează cu temperamentul. Natural, temperamentele mohorîte pe care le-am amintit pot face cu neputință humorul, dacă nu îngăduie experiențelor să-și intre pe deplin în drepturi. Seriozitatea va putea avea într-adevăr gluma ca formă de expresie în humor trebuind să fie conciliabilă cu blîndețea și înțelegerea, cu ceea ce ne oferă viața, chiar cînd datul respectiv nu se potrivește deîndată cu dispoziția noastră dominantă. Aspectele luminoase ale vieții trebuie să-și poată exercita
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
înaintea eticului, iar granița dintre etic și religios este tocmai locul unde se situează, în această serie, după Kierkegaard, humorul. Încă din Stadii pe drumul vieții (Stadier paa Livets Vej, ni se spune că seriozitatea lui Socrate se ascundea sub glumă. Însă seriozitatea ascunsă sub glumă înseamnă humor. În Hîrtiile sale (Papirer, publicate de Heiberg și Kuhr, VI, p. 342), Kierkegaard își ameliorează în mod subliniat concepția din momentul susținerii doctoratului, pe care o explică prin influența lui Hegel. Ar fi
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
etic și religios este tocmai locul unde se situează, în această serie, după Kierkegaard, humorul. Încă din Stadii pe drumul vieții (Stadier paa Livets Vej, ni se spune că seriozitatea lui Socrate se ascundea sub glumă. Însă seriozitatea ascunsă sub glumă înseamnă humor. În Hîrtiile sale (Papirer, publicate de Heiberg și Kuhr, VI, p. 342), Kierkegaard își ameliorează în mod subliniat concepția din momentul susținerii doctoratului, pe care o explică prin influența lui Hegel. Ar fi putut adăuga: și a teologiei
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
se angajase cu atîta încredere în dialog. S-ar părea că Socrate își făcea dintr-asta o plăcere și, fără îndoială, simțea o satisfacție în exercițiul muncii ideatice pe care o pretindea metoda sa. Pe el nu-l interesau însă gluma și jocul. Tratarea ironică trebuia să stimuleze în sensul unei noi activități a gîndirii, mai serioasă și mai independentă. De fapt, tocmai asta vroia Socrate. În spatele ironiei sale, exista o simpatie, o "erotică". Gluma era pătrunsă de cel mai serios
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
Pe el nu-l interesau însă gluma și jocul. Tratarea ironică trebuia să stimuleze în sensul unei noi activități a gîndirii, mai serioasă și mai independentă. De fapt, tocmai asta vroia Socrate. În spatele ironiei sale, exista o simpatie, o "erotică". Gluma era pătrunsă de cel mai serios interes pentru om. Acest lucru e vizibil mai ales în unele sentințe din Apologia și din Banchetul lui Platon, care, conform cercetărilor mai noi, trebuie privite ca aparținînd biografiei lui Socrate 94. În Apologie
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
demnitatea umană, ca și despre importanța acestuia pentru demnitatea în cauză. A xistat în cazul respectiv un fundal ideal, pe care îl putem numi asteză principiul personalității și în raport cu care trebuie să privim întreaga comportare a lui Socrate printre oameni. Gluma sa și jocul cu ideile au avut ca bază seriozitatea. Nu este drept să-i aplicăm lui Socrate, dimpreună cu Lipps 95 referindu-se la Norii lui Aristofan fraza: cine rîde la urmă rîde mai bine. Căci Socrate nu rîdea
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]