10,678 matches
-
își folosesc rar capacitatea de a zbura. Au corpul lung și turtit dorso-ventral, antene lungi, filiforme și aparat bucal de tip masticator. Urechelnițele sunt nocturne; de obicei se ascund în locuri ferite și umede în timpul zilei, devenind active noaptea. Se hrănesc cu o varietate de insecte și plante. Se consideră a fi dăunătoare pentru unele culturi, în general specia "Forficula auricularia", dar daunele nu sunt atât de mari deoarece se hrănesc în egală măsură cu alți dăunători. Majoritatea sunt independente, doar
Urechelniță (insectă) () [Corola-website/Science/322795_a_324124]
-
locuri ferite și umede în timpul zilei, devenind active noaptea. Se hrănesc cu o varietate de insecte și plante. Se consideră a fi dăunătoare pentru unele culturi, în general specia "Forficula auricularia", dar daunele nu sunt atât de mari deoarece se hrănesc în egală măsură cu alți dăunători. Majoritatea sunt independente, doar 15 specii fiind epizoice (parazite). Dezvoltarea este heterometabolă; năpârlesc de 5 ori în primul an înainte de a deveni adulte. Multe specii de urechelnițe prezintă instincte materne, un lucru rar între
Urechelniță (insectă) () [Corola-website/Science/322795_a_324124]
-
este alungat de către femelă. Femela va depune între 20 și 80 de ouă cu aspect perlat în decurs de 2 zile. Anumite urechelnițe, cele parazitice din subordinele Arixeniina și Hemimerina, sunt vivipare, dau naștere unor urmași vii care se vor hrăni cu un fel de placentă. Când sunt depuse, ouăle sunt albe sau de culoare crem și au o formă ovală, dar înainte de eclozare devin maron și cu formă de rinichi. Fiecare ou are aproximativ 1 milimetru înălțime si 0.8
Urechelniță (insectă) () [Corola-website/Science/322795_a_324124]
-
nu dă atenție ouălor când le adună. Mama adună bile de ceară similare cu ouăle, deși după ceva timp acestea vor fi rejectate pentru că nu au mirosul specific. Mama va proteja viguros cuibul contra animalelor de pradă fără să se hrănească. Altă grijă a mamei este să curețe constant ouăle de ciuperci. Anumite studii au arătat că dorința de a curăța ouăle se menține mai multe zile după eclozare când ouăle eclozate au fost înlocuite cu alte ouă, femela a continuat
Urechelniță (insectă) () [Corola-website/Science/322795_a_324124]
-
a ieși din ou. După eclozare, nimfa mănâncă coaja oului și continuă să trăiască cu mama. Nimfele arată similar cu părinții, doar mai mici și vor continua să locuiască în cuibul matern până la a doua năpârlire în iulie. Nimfele se hrănesc cu hrană regurgitată de către mamă, sau consumând propriile piei năpârlite. Dacă mama moare înainte ca nimfele să fie pregătite, există posibilitatea ca puii să o mănânce. După cinci sau șase năpârliri nimfele ajung la stadiul de adult. Cerci masculilor se
Urechelniță (insectă) () [Corola-website/Science/322795_a_324124]
-
sunt utilizați pentru a fixa prada sau pentru a fixa partenerul în timpul copulării. Cercii masculilor au tendința de a fi mai curbați decât cei ai femelelor. Urechelnița comună este una din puținele insecte care vânează activ prada și sunt omnivore, hrănindu-se cu artropode, plante sau fructe. Într-o mare măsură specia este de asemenea necrofagă, hrănindu-se cu plante și animale moarte când are ocazia. Printre insectele vânate de urechelnițe se numără, în general, păduchii de plante, dar și insecte
Urechelniță (insectă) () [Corola-website/Science/322795_a_324124]
-
tendința de a fi mai curbați decât cei ai femelelor. Urechelnița comună este una din puținele insecte care vânează activ prada și sunt omnivore, hrănindu-se cu artropode, plante sau fructe. Într-o mare măsură specia este de asemenea necrofagă, hrănindu-se cu plante și animale moarte când are ocazia. Printre insectele vânate de urechelnițe se numără, în general, păduchii de plante, dar și insecte mai mari, precum muștele din genul Calliphora. Plante cu care se hrănesc în mod normal includ
Urechelniță (insectă) () [Corola-website/Science/322795_a_324124]
-
este de asemenea necrofagă, hrănindu-se cu plante și animale moarte când are ocazia. Printre insectele vânate de urechelnițe se numără, în general, păduchii de plante, dar și insecte mai mari, precum muștele din genul Calliphora. Plante cu care se hrănesc în mod normal includ trifoi, dalia, flori din genul Zinnia, Asclepias tuberosa, Alcea rosea, salată, conopidă, căpșună, floarea soarelui, țelină, piersici, prune, struguri, cartofi, trandafiri, fasole, sfeclă, iarbă; s-au reportat cazuri în care mâncau matasea porumbului, distrugându-l. Speciile
Urechelniță (insectă) () [Corola-website/Science/322795_a_324124]
-
subordinurile Arixeniina și Hemimerina sunt în general considerate epizoice, trăind pe corpul altor animale, în special mamifere. Speciile din genul "Arixenia", familia Arixeniidae, subordinul Arixeniina sunt în mod normal găsite în cutele pielii sau a gușei liliacului malaiezian "Cheiromeles torquatus", hrănindu-se aparent cu secrețiile corporale ale acestuia. Alte specii, precum "Xenarina" (tot din subordinul Arixeniina), se presupune ca se grănesc cu guano sau cu artropode guanofile în cuibul liliacului, unde au fost găsite. Hemimerina include specia "Araeomerus" găsită în cuibul
Urechelniță (insectă) () [Corola-website/Science/322795_a_324124]
-
echipamente cu crăpături, chiar plante precum anghinare, sunt potențiale locuri unde pot fi găsite. Urechelnițele sunt hrană pentru pasări în special, dar precum majoritatea insectelor sunt pradă pentru mamifere insectivore, amfibieni, șopârle, centipede și păianjeni. Naturalisti europeni au observat lilieci hrănindu-se cu ele. Insectele din speciile parazitice Tachinidae, sunt muște tachinide ale căror larve sunt entoparaziși pentru urechelnițe. O specie de muscă tachinidă "Triarthria setipennis" a fost folosită cu succes ca instrument de control biologic pentru urechelnițe pentru mai mult
Urechelniță (insectă) () [Corola-website/Science/322795_a_324124]
-
de muscă tachinidă "Triarthria setipennis" a fost folosită cu succes ca instrument de control biologic pentru urechelnițe pentru mai mult de un secol. "Ocytata pallipes", o altă muscă parazită prezintă caracteristici similare ca agent biologic. Viespea comună ("Vespula maculifrons") se hrănește cu urechelnițe când aceaste abundă. O specie de viermi,"Mermis nigrescens", este cunoscută ca parazit ocazional pentru urechelnițele care au consumat ouăle viemelui de pe plante. Cel puțin 26 de specii de ciuperci parazite din ordinul Laboulbeniales au fost indentificate pe
Urechelniță (insectă) () [Corola-website/Science/322795_a_324124]
-
pentru a-și depune ouăle. Cazurile în care urechelnițe ajung în urechile umane sunt rare, întrucât aceste specii preferă locurile întunecate și umede, precum pivnițele, decât dormitoarele. Este încă dezbătut dacă prezența lor este dăunătoare sau benefică culturilor deoarece se hrănesc atât cu insecte dăunătoare culturilor, precum afide, cât și cu frunzele plantelor. Se consideră ca ar fi nevoie de o populație mare pentru a face daune semnificative. Urechelnița comună se hrănește cu o varietate de plante, frunze și petale. Se
Urechelniță (insectă) () [Corola-website/Science/322795_a_324124]
-
prezența lor este dăunătoare sau benefică culturilor deoarece se hrănesc atât cu insecte dăunătoare culturilor, precum afide, cât și cu frunzele plantelor. Se consideră ca ar fi nevoie de o populație mare pentru a face daune semnificative. Urechelnița comună se hrănește cu o varietate de plante, frunze și petale. Se menționează cazuri de pierderi economice în fructe și vegetale, cu exemple de flori, Humulus, porumb în Germania, iar în sudul Franței s-au observat urechelnițe hrănindu-se cu piersici și caise
Urechelniță (insectă) () [Corola-website/Science/322795_a_324124]
-
daune semnificative. Urechelnița comună se hrănește cu o varietate de plante, frunze și petale. Se menționează cazuri de pierderi economice în fructe și vegetale, cu exemple de flori, Humulus, porumb în Germania, iar în sudul Franței s-au observat urechelnițe hrănindu-se cu piersici și caise, atacând fructe mature și lăsând urme de 3-11 mm în diametru.
Urechelniță (insectă) () [Corola-website/Science/322795_a_324124]
-
de stăpâni. Păsări foarte active cu o voce foarte puternică, sunt foarte curioși, plini de energie și foarte robuști. În afara perioadei de împerechere se pot ține ușor și cu alte specii de papagali. Acești papagali necesită o dietă variată. Se hrănesc cu diferite fructe uscate și proaspete, legume, amestec de semințe, minerale, hrană încolțită, etc. Nu sunt recomandate fructele de avocado, boabele de cafea. În perioada de reproducere și cât puii sunt încă în cuib se recomandă un supliment alimentar format
Ara ararauna () [Corola-website/Science/322050_a_323379]
-
sau vulturul de mare al lui Steller, vulturul cu umeri albi ("Haliaeetus pelagicus") este o pasăre răpitoare de zi, mare, cu ciocul masiv, care trăiește în peninsula Kamceatka, insula Sahalin, pe țărmul Mării Bering și Mării Ohotsk și se hrănește cu pești mari (somoni), păsări, mamifere și cu stârvuri. Este cea mai mare specie din genul "Haliaeetus" (acvilele de mare), cu un cioc foarte masiv. Au o lungime de 85-112 cm și o greutate de pana la 5-9 kg, cu
Vulturul de mare () [Corola-website/Science/322089_a_323418]
-
cresc copaci în care își fac cuiburile. Populațiile se deplasează spre sud pentru a ierna. Unele populații rămân în Peninsula Kamceatka și pe coastele Mării Ohotsk; cele mai multe iernează în Japonia, ajungând până la nord-estul Chinei, și în Coreea de Nord și Coreea de Sud. Se hrănesc mai ales cu pești mari, vii sau morți, în special cu gorbușa ("Oncorhynchus gorbuscha"), dar vânează și păsări de talie mare și medie: cocoși de munte ("Tetrao urogallus"), ptarmigani ("Lagopus lagopus"), mamifere: iepuri de câmp, foci tinere, vulpi polare. Sunt
Vulturul de mare () [Corola-website/Science/322089_a_323418]
-
cu pești mari, vii sau morți, în special cu gorbușa ("Oncorhynchus gorbuscha"), dar vânează și păsări de talie mare și medie: cocoși de munte ("Tetrao urogallus"), ptarmigani ("Lagopus lagopus"), mamifere: iepuri de câmp, foci tinere, vulpi polare. Sunt și necrofage, hrănindu-se cu cadavre. Sunt păsări monogame. Majoritatea cuibăresc în copaci mari, dar și pe țărmurile stâncoase ale mărilor și pe faleze departe de mare lângă lacuri și râuri mari. Ponta are loc în aprilie-mai într-un cuib mare făcut din
Vulturul de mare () [Corola-website/Science/322089_a_323418]
-
Cum dimineața era pe trecute și texianii nu atacaseră, ofițerii mexicani și-au coborât garda. După-amiaza, Santa Anna le-a dat permisiunea oamenilor lui Cos să doarmă; soldații lui, și ei obosiți, au profitat de ocazie pentru a se odihni, hrăni și îmbăia. Puțin timp după sosirea întăririlor mexicane, Houston i-a ordonat lui Smith să distrugă Podul lui Vince, aflat la 8 km depărtare, pentru a încetini orice alte întăriri mexicane. La ora 4 p.m. texianii au început să se
Revoluția Texană () [Corola-website/Science/322201_a_323530]
-
sau, pe rând, diferitele părți. În copacul degroșat, pus în picioare, fac semne, pun repere, tai, găuresc ca să prind alte bucăți de lemn pentru brațe, sau, acolo unde trupul o cere, pun cât mai mult, să aibă de unde să se hrănească, să se dezvolte. Desenez tot timpul direct pe lemn. Nu două figuri față-spate, ca Leonardo da Vinci, nici patru, ca vechii greci și renascentiștii. Desenez ca un fel de tăiere, de corectură, de îndreptare. De fapt, fiecare desen este urmat
Aurel Vlad (sculptor) () [Corola-website/Science/322316_a_323645]
-
sudice ale Africii, din sudul Asiei și al Australiei. Are o talie de 23 cm, spatele este cafeniu-lutos cu pete lunguiețe mai închise, pieptul și abdomenul sunt albe. Ciocul este fin și drept. Picioarele sunt foarte subțiri și lungi. Se hrănește cu pești mici, viermi, crustacee, moluște și insecte acvatice și terestre. În România cuibărește rar în sărăturile și grindurile înierbate din Delta Dunării și jurul lacurilor dobrogene; este mai numeros în pasaj.
Fluierar de lac () [Corola-website/Science/329598_a_330927]
-
caz de pericol. Hrana larvelor constă din microorganisme și alge care sunt filtrate din apă. După ca. 4 năpârliri larvele devin pupe din care iese la câteva zile țânțarul adult. Masculii în căutare de femele zboară în roiuri. Țânțarii se hrănesc cu sucuri de plante, numai femele fecundate, au nevoie, pentru a-și satisface necesarul de proteine, de cel puțin o dată de sânge. Femelele la scurt timp după ieșire din pupe, sunt fecundate și caută donatori de sânge, aceasta are loc
Anopheles () [Corola-website/Science/329700_a_331029]
-
căpușă (encefalita de căpușă), virusul louping-ill (encefalomielita infecțioasă ovină). Numele de "ricinus" vine de la asemănarea femelei cu un bob de ricin în momentul când este plină cu sânge. Căpușele adulte au o culoare roșu-brun. Femela este cenușiu-deschisă după ce s-au hrănit cu sânge. Femela este mai mare decât masculul. Masculii au 2,5-3 mm în lungime și toate cele patru perechi de picioare sunt vizibile. Femelele înfometate au 3-4 mm în lungime și până la 11 mm în lungime după ce s-au
Căpușă comună () [Corola-website/Science/329717_a_331046]
-
cu sânge. Femela este mai mare decât masculul. Masculii au 2,5-3 mm în lungime și toate cele patru perechi de picioare sunt vizibile. Femelele înfometate au 3-4 mm în lungime și până la 11 mm în lungime după ce s-au hrănit. Corpul căpușei este împărțit într-o regiune anterioară, capitulul (gnatosoma), și o regiune posterioară, idiosoma. Capitulul, se compune dintr-o regiune posterioară, baza capitulului, și o regiune anterioară, piesele bucale (rostrul) care sunt formate din palpi, chelicere și hipostom. Rostrul
Căpușă comună () [Corola-website/Science/329717_a_331046]
-
3 gazde. Durata ciclului evolutiv de la ou până la adult este de 3 ani, iar fiecare stadiu durează un an: un an ocupă larva, un an nimfa și un an adultul. În timpul vieții lor de 3 ani căpușa este hematofagă (se hrănește cu sânge) numai 3 săptămâni, iar în fiecare stadiu (de larva, nimfa și adult) se hrănește cu sânge numai câteva zile. Ciclul de viață se poate scurta la 2 ani, în funcție de temperatură. Prezintă o mare rezistență la inaniție. Ca larvă
Căpușă comună () [Corola-website/Science/329717_a_331046]