12,206 matches
-
de peisaje și picuri de emoții. Cu fiecare tablou văzut înveți să-i asculți tăcerea, înveți să-i înțelegi fiecare bătaie ritmică a inimii sale. Privești căsuțele cufundate la poale de pădure sau așezate la margine de luncă. Ce lume liniștită, cât calm. Încet, încet sufletul ți-e inundat de-o dulce pace interioară pe care numai o lume neatinsă de zbuciumul cotidian sau de urâțenia vieții mondene țio poate provoca. Privind tablourile domnului Ionel Spânu, am rămas în suflet cu
ASCULTÂND TĂCERI… by IONEL SPÂNU, DOINIŢA SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Science/286_a_570]
-
altul (Alfenor) își inițiază elevii în cultul solar, Lamippe și Melia, gemene, se alătură lui Dionysos și dispar într-o infinită orgie, Melibeea și Xanthos încalcă legea morală (complexul oedipian) și, după ce păcătuiesc, se sinucid. O fiică, Eunoia, măsurată și liniștită, piere într-o căsnicie mediocră. Unul singur dintre fii, Amfion, scrie poeme și acesta ar putea fi un simbol al scriptorului care înregistrează tragedia. Nu se salvează însă nici el pentru că poemele sale sunt pure jocuri ale unui spirit pustiit
DUMITRIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286915_a_288244]
-
neștire. Elisabeth-Charlotte înțelege resorturile acestui comportament și, după o luptă discretă și tenace pentru a-și câștiga bărbatul de partea ei, se întoarce în Germania. Pleacă numaidecât și Cristian și, în urma lor, părăsește casa magistratului din N. și Erasmus, martorul liniștit și cuminte al istoriei. Mama își pierde, astfel, toți fiii; spiritul prea mare al posesiunii a dus, inevitabil, la pierderea proprietății. Romanul are o deschidere socială mai largă și, în jurul dramei de familie, există alte evenimente pe care naratorul, decis
DUMITRIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286915_a_288244]
-
cu poantă slabă. Scriitorul rămâne interesant și lizibil în posteritate mai ales prin primele două volume. E notabil și rolul său de editor al poeziei lui B. Fundoianu. SCRIERI: Republica Barbă-Rasă, București, 1938; Un sătul de viață, București, 1945; Stradă liniștită, București, 1958; Borsalino-veritabil, pref. autorului, București, 1969; Strada sabiei de lemn, București 1980. Ediții: B. Fundoianu, Priveliști și inedite, introd. edit., București, 1974, Poezii, introd. Mircea Martin, postfața edit., București, 1978, Poezii, I-II, pref. D. Micu, București, 1983 (în
DANIEL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286684_a_288013]
-
colaborare cu Ath. Gospodinov); Kiril Boianov Krăstev, În numele vieții, București, 1960 (în colaborare cu Ath. Gospodinov); Pavel Spasov, Hornarii albi, București, 1961 (în colaborare cu Vasile Chiriță), Rechinii, București, 1962 (în colaborare cu Claudia Pătrașcu); Pavel Vejinov, Întâmplarea de pe strada liniștită, București, 1962 (în colaborare cu Vasile Chiriță); P. Neznakomov, Margaritka și cu mine, București, 1965 (în colaborare cu Costache Anton); A. Strașimirov, Hora, pref. trad., București, 1966; Țane și Zmeoaica. Basme populare macedonene, București, 1967; Olivera Nikolova, Zoki Poki, București
DESLIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286738_a_288067]
-
asemenea lor / asemenea îngerilor / în prăpastia neagră.” Deși volumele de început stau sub semnul unui lirism de factură eminesciană, care se simte, difuz, și ulterior (muzicalitatea și sonoritatea versurilor, melancolia, motive precum lacrima, steaua, luna, fântâna etc. ori epitete precum „liniștit”, „dulce”, „rece”, „alb”, „albastru”), încă din Fântâni carteziene, sentimentul lumii și al sinelui ca spectacol derizoriu, ca succesiune de măști îl anunță pe adevăratul D., acela al cortegiilor comic-funerare, al peisajelor cu arlechini și jucători de zaruri. „Soarele negru” al
DANILOV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286685_a_288014]
-
București, 1977; Trei generații, București, 1977; Fericita călătorie, București, 1979; Itinerariul iubirii, București, 1981; Triptic, vol. I: Oglinzi aburite, vol. II: Portretele au coborât din rame, vol. III: Ultimul vlăstar, București, 1981-1984; Te iubesc, viață!, București, 1984; Plimbare în parcul liniștit, București, 1987. Traduceri: Ivan Bunin, Nuvele, București, 1936; Louis Frédéric Rouquette, Împărăția tăcerii albe, București, 1937; Al. Dumas, Acuzatul, București, 1938; Louis Bromfield, Vin ploile, I-II, București, 1941 (în colaborare cu Vasile Demetrius); Thomas Raucat, Aventură în Japonia, București
DEMETRIUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286729_a_288058]
-
de psiholog. Atmosfera este omogenizată de intervențiile naratorului, mai accentuate în prozele scrise la persoana întâi, dar prezente cu discreție și în textele scrise în manieră obiectivă. În Povestiri (1987), autorul prezintă o panoramă simbolică a orașului, populată cu personaje liniștite și răbdătoare, trăitoare în felurite medii. Prin capacitatea de decupare în secvențe și printr-o anume tehnică a frazării, povestirile descoperă lumea fără menajamente. Multe proze sunt apropiate, din punct de vedere stilistic, de eseu. Volumul Într-o singură dimineață
DRUMUR-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286884_a_288213]
-
în alegoria morții ca o maree domestică, recurentă în poeme până târziu: „Va veni acea ultimă zi, eu am s-o aud/ urcând prin pământ înăuntrul copacilor și/ acestor obiecte care zac împrăștiate prin casă/ mărturisindu-mă ca niște ape liniștite/ desenându-le pentru prima dată conturul/ [...] nemaivăzut de clar, de frumos și de viu // va veni acea ultimă zi, seara aceea albastră/ prin care voi trece tăcut [...] și numai puțin înspăimântat când voi simți/ marea lingându-mi picioarele” (Numai puțin
CRISTEA-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286503_a_287832]
-
represive. Ca rezultantă, la nivel individual se conturează o imaturitate psihoafectivă și comportamentală proprie tulburării de personalitate histrionice. Uneori și suferințele somatice precoce instalate pot cultiva trăsăturile histrionice. Ca subtipuri ale acestei structuri personologice pot fi descrise următoarele: teatral, manierat, liniștit (afișând sacrificiul de sineă, vivace-fermecător, manipulativ-nesincer, impulsiv-necontrolat, infantil-labil și supărăcios. Concepția despre sine: „Nu mă simt bine singur”. Concepția despre lume: „Trebuie cu orice mijloace să mă fac remarcat”. După Pfohl (1991Ă, principalele interferențe apar cu celelalte tulburări de personalitate
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
român”. În același timp, C. are darul de a caracteriza sugestiv, într-o formulă memorabilă, care îl pune în lumină iarăși pe criticul-scriitor. Ion, romanul lui Rebreanu, e un poem epic, „solemn ca un fluviu american, o capodoperă de măreție liniștită”. Din Răscoala, „câteva sute de pagini au tonalitatea neagră-verde și urletul mării”. Criticul deschide uneori paranteze teoretice, disociind între nuvelă și roman în capitolul despre Creangă sau definind romanul istoric în capitolul dedicat lui Sadoveanu. Spre a capta fondul de
CALINESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286041_a_287370]
-
violentă. într-o plăcută seară de vară, împreună cu o colegă de la o universitate din Occident ne plimbam printr-o frumoasă piață a orașului Timișoara. Deodată un urlet de moarte ne cutremură și toată lumea căuta cu ochii sursa. Hingherii își făceau liniștiți treaba, prinzând cu mijloace de o extremă violență un câine vagabond. Colegei mele i s-a făcut rău, am ieșit în grabă din piață, nu înainte de a remarca în apropierea scenei de chinuire a câinelui un grup de tineri de la
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
capabile să producă limba și literatura. Când Herder vrea să vorbească despre geniul unui popor reflectat în practicile sale lingvistice inventează situații și personaje fictive. Tratatul asupra originii limbilor abundă în asemenea construcții: Puneți un om pe o insulă pustie, liniștită și agreabilă: natura i se va arăta prin auz. Mii de creaturi pe care nu le poate vedea vor părea că îi vorbesc, și când gura și ochii vor rămâne închise, sufletul va fi în continuare locuit de limbaj. Dacă
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
pe sectorul respectiv Enache, cum v-am spus, un băiat care-și făcea datoria conform funcției pe care o avea, fără să umilească sau să facă mizerii suplimentare deținuților, să-i bată sau să deranjeze pe cineva. Era un om liniștit și trecea aproape neobservat când era tura lui. În schimb, când era de serviciu Guzgă...! Ăla avea toată dantura îmbrăcată parcă în argint, arăta ca o pasăre de pradă. Am intrat în camera în care fusesem repartizat și a apărut
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
s-a gândit așa, că dacă ne dau mâncare seara nu poți să dormi! (râdem) C. I.: Aveau grijă de somnul dumneavoastră...! S. Ț.: Aveai insomnii dacă mâncai seara... Și atunci și-au zis să ne dea cafea să dormim liniștiți. Și cum vă ziceam, puneam mămăliga aia arsă pisată în cafea. Dar să știți că avea efect pentru că-ți dădea o senzație de sațietate și contribuia și cărbunele acela. Oricum, nu te mai îmbolnăveai de stomac, că în loc de Carbocif mâncai
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
mers două săptămâni pe jos de la Luciu Giurgeni până la Gura Humorului, pentru că nu au vrut să se urce în tren fără bilet. C. I.: De cine ne mai puteți povesti? S. Ț.: Mai era Nae Rădulescu 45, arhitect, om excepțional, liniștit și cult de îți făcea plăcere să stai de vorbă cu acești oameni. Apoi, Ștefan Vasile, care a fost bătut ca să scoată o buruiană cu dinții de lângă un fir de porumb. Dar, ce, el prășise la operă!? Sau ceilalți? Că
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
de a nu vorbi cu familiile celor rămași? S. Ț.: La Sibiu m-am dus la mama lui Herzog Cristian, femeie la 70 și ceva de ani și i-am spus că am fost colegi de grupă și să stea liniștită că fiul ei este sănătos și o să fie în curând eliberat. Înainte să plec la Sibiu am trecut și pe la mama unui băiat excepțional, Ionescu, care locuia la București. De la Sibiu am trecut și prin Daia pe la mama lui Hoprich
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
Trăim într-o lume pe care eu n-o înțeleg. Dar ca încheiere aș putea spune că eu, după atâția ani trecuți prin vârtejurile vieții, am devenit persoana care mi-am dorit să fiu. Am prieteni foarte buni, o viață liniștită și fericită, pentru că fericirea o trăiește și o înțelege fiecare în felul lui. Am amintiri minunate, pe care nu le-aș schimba niciodată pentru mai puține fire de păr cărunt. Cu cât am înaintat în viață cu atât am devenit
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
La care Nicu Bădănac mi-a zis: "Nu, bă, nu-i codoș!" Nu, dar, da! Că până la urmă și Nicu Bădănac era tot codoșul Securității. Eram înconjurați numai de codoși, absolut numai de codoși. Unde erau băieți mai buni, mai liniștiți așa, pe urmă i-au arestat pe toți. De exemplu, ăștia doi, Anghel și cu Vrabie, căutau foarte mult ca noi să ne ducem pe la oamenii bătrâni, adică pe la prieteni, cunoscuți că-s contra, că fac, că dreg, ca să-i
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
13, Vacariu, Zub, Popescu, un băiat extrem de inteligent... C. I.: Am aflat de la un alt fost deținut politic, Spiru Țuțu, că la penitenciarul din Iași a fost un gardian pe nume Guzgă, un altul Enache... D. B.: Enache era un băiat liniștit. Dar Guzgă ăla era din sat de la mine, un criminal domnule, un criminal! Omora lumea, domnule! Locuia la 500-1000 de metri de mine, un bandit acela, și-i este frică și acum C. I.: Dar mai trăiește? D. B.: Cred că
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
rupta pe sferturi..." Cei așezați cu rupta se numeau ruptași. Toți locuitorii ar fi dorit să fie așezați cu rupta, spune Melchisedec, pentru că atunci ar fi știut hotărât cât au de plătit pe an și astfel ar fi putut rămâne liniștiți. Împovărarea cu dări făcea ca oamenii să se sustragă de la înscrierea lor între contribuabili la plată, astfel, se împuținau veniturile. Pentru a evita fenomenul sustragerii de la evidențe și plată, Antioh a introdus biletele cu peceți roșii domnești, din care apărea
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
toată trupa la teatru, pentru a se pregăti de spectacol, Coca Boteanu, cu soția, s-a îndreptat spre Manzavinatos, unde ofițerii garnizoanei, singuri sau cu nevestele îl așteptau. De aici au plecat in corpore la teatru și s-au strecurat liniștiți sus la galerie. Coana Virginica Tănase, care de obicei stătea la casă când nu erau vândute toate biletele, era de data asta pe scenă și se ocupa de garderoba artistelor. Am uitat să vă povestesc că toată ceata ofițerească, venind
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
trupele germane. Cuplul de bâtrâni Nikolaos și Marulja găzduiesc adesea pe partizani în vechea lor colibă din munți. Dar deși fiul lor a căzut în luptă, ei resping în forul lor interior orice violență care vine să tulbure lumea lor liniștită. Pentru Marulja e o "porcărie de război", iar Nikolaos răspunde " Da, ce-i războiul meu? Eu nu mă bag în asta". Trei soldați germani căzuți într-o ambuscadă reușesc să fugă și vin la colibă. Bătrânilor le e frică dar
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
este un preludiu pentru o nouă naștere după un ultim somn. Este bine să reamintim că Ulise se culcă în liniște în barca de întoarcere. Luntrașii "așternură atunci pe punte un culcuș de pânză de in pentru ca voinicul să doarmă liniștit." și atunci "un somn adânc și lin ca moartea se lăsă atunci pe pleoapele voinicului"179. Ne-am fi putu aștepta ca el să fi rămas treaz în fața iminenții sosirii sale (și această comportare stranie îl intrigă mult pe Aristotel
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
la prima vedere dintre Emil și Sophie. În timpul călătoriei pe jos pe care o fac după ce preceptorul a pictat portretul Sophie-ei ajung la o colibă în care țăranul îi primește modest, lăudând totodată oamenii caritabili care locuiesc într-o casă liniștită aflată de cealaltă parte a dealului unde vor merge în continuare. Avem aici o punere în abis a ospitalității, o scenă în scenă care pregătește și pune în perspectivă extraordinara găzduire de care vor avea parte. Citez: În cătunul în
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]