10,288 matches
-
submarine care au acționat în Marea Mediterană a fost și tânărul de 23 de ani Karl Dönitz, comandantul submarinului U68. Experiența câștigată de Dönitz în luptele din Mediterana l-au făcut pe viitorul Mare amiral să ordone folosirea tacticii „haitei de lupi” în 1935. Amiralul Otto Ciliax, care a commandant în acastă perioadă flota de crucișătoare germane, a criticat tactica „haitei de lupi”, deoarece se baza prea mult pe comunicații radio, ușor de interceptat de inamici. Pe de altă parte, Dönitz a
Haită de lupi (tactică navală) () [Corola-website/Science/333368_a_334697]
-
de Dönitz în luptele din Mediterana l-au făcut pe viitorul Mare amiral să ordone folosirea tacticii „haitei de lupi” în 1935. Amiralul Otto Ciliax, care a commandant în acastă perioadă flota de crucișătoare germane, a criticat tactica „haitei de lupi”, deoarece se baza prea mult pe comunicații radio, ușor de interceptat de inamici. Pe de altă parte, Dönitz a fost entuziasmat de rezultatele obținute în primele exerciții efectuate conform noilor tactici în Marea Nordului. Rezultatele obținute de submariniști, în mod particular
Haită de lupi (tactică navală) () [Corola-website/Science/333368_a_334697]
-
războiului britanicii sarcina urmăririi prin sonar a submarinelor a revenit unui număr redus de vase militare, acest număr a crescut rapid prin transformarea rapidă a unor vase civile de pescuit pentru vânătoarea de U-boot . Principalul obiectiv al tacticii haitei de lupi a fost asigurarea atacului coordonat a mai multor submarine în același timp asupra convoiului inamic. Pentru asigurarea succesului, submarinele trebuiau să își asigure o superioritate relativă asupra inamicului în momentul atacului. Din acest motiv era preferat atacul comun pe timpul nopții
Haită de lupi (tactică navală) () [Corola-website/Science/333368_a_334697]
-
1940, germanii dispuneau de un număr redus de submarine capabile să atace convoaiele aliate în Oceanul Atlantic prin tactica de haită. Construirea de noi submarine și cucerirea porturilor franceze a permis formarea primelor grupuri de submarine care operau în „haite de lupi” . Ca urmare, începând din toamna anului 1940, odată cu apariția atacurilor primelor grupuri de submarine, numărul și capacitate vaselor aliate scufundate a crescut. Dacă în august, ca urmare a atacurilor individuale, au fost scufundate vase aliate cu un total de 267
Haită de lupi (tactică navală) () [Corola-website/Science/333368_a_334697]
-
direcția de deplasare pentru evitarea unui posibil atac sau a unuia în plină desfășurare, vasele de escortă puteau să se piardă de vasele cărora trebuiau să le asigure protecția. Aliații au început să folosească principala vulnerabilitate a tacticii haitei de lupi - comunicațiile radio necesare coordonării grupului - pentru combaterea submarinelor. Aliați au folosit astfel sistemul de radiogoniometrie High Frequency Direction Finder (HF/DF ori "Huff-Duff") pentru determinarea poziție și atacării submarinelor. Securitatea convoaielor a fost întărită prin folosirea portavioanelor de pe puntea cărora
Haită de lupi (tactică navală) () [Corola-website/Science/333368_a_334697]
-
atacării submarinelor. Securitatea convoaielor a fost întărită prin folosirea portavioanelor de pe puntea cărora decolau sau baloane captive sau avioane de patrulare dotate radar, care permiteau localizarea submarinelor care se organizau în haită în așteptarea atacului de noapte. „Tactica haitei de lupi” a fost răspunsul german la folosirea convoaielor de către aliați. Aliații au conceput noi contramăsuri reflectate în scăderea pierderilor proprii și, comparativ, la pierderi masive de submarine până spre sfârșitul anului 1943. Spre sfârșitul anului 1942, acțiunile grupurilor de submarine germane
Haită de lupi (tactică navală) () [Corola-website/Science/333368_a_334697]
-
războiului, germanii au dezvoltat noi dispozitive pentru creșterea eficienței luptei submarine precum au fost un nou tip de horn de aerisire, torpilele teleghidate, motoarele silențioase, bateriile electrice de capacitate sporită etc. Americanii au folosit la rândul lor tactica „haitei de lupi”, denumită oficial „grupuri de atac coordonat”. Aceste grupuri, formate de obicei din trei submarine, patrulau în formație strânsă sub comanda unui comandant șef al grupului. "Swede" Momsen a fost cel care a pus la punct tactica americană a atacului coordonat
Haită de lupi (tactică navală) () [Corola-website/Science/333368_a_334697]
-
a condus primul astfel de grup format din USS Cero (SS-225), USS Shad (SS-235) și USS Grayback (SS-208) care a plecat din Midway pe 1 octombrie 1943. Dezvoltarea tehnicilor militare din timpul Războiului Rece a făcut ca tactica „haitei de lupi” să nu mai fie folosită. Submarinele moderne dispuneau de dispozitive de detecție, arme și sisteme de propulsie net superioare celor din timpul celei de-a doua conflagrații mondiale, ceea ce a făcut ca să dispară necesitate operării în grupuri mari. În schimb
Haită de lupi (tactică navală) () [Corola-website/Science/333368_a_334697]
-
grupuri mari. În schimb, SUA și-au desfășurat cu rare excepții submarinele de atac în patrule individuale. Submarinele americane dotate cu rachete balistice au operat tot timpul de unele singure. În timpul Războiului din Irak din martie 2003, termenul „haită de lupi” a fost din nou folosit pentru descrierea flota de submarine nucleare americane și britanice de la bordul cărora au fost lansate rachetele „Tomahawk” împotriva țintelor irakiene. USS "Providence" (SSN-719) a fost primul submarin care și-a lansat întreaga încărcătură de rachete
Haită de lupi (tactică navală) () [Corola-website/Science/333368_a_334697]
-
USS "Providence" (SSN-719) a fost primul submarin care și-a lansat întreaga încărcătură de rachete și a primit supranumele de „Big Dog of the Red Sea Wolf Pack” (Marele câine ale haitei din Marea Roșie). În ultima vreme, termenul „haita de lupi” a fost folosită pentru descrierii unei posibile tactici iraniene folosite de vasele lansatoare de rachete în cazul unui ipotetic conflict cu U.S. Navy. S-a presupus că iranienii ar putea declanșa un atac masiv al unor vedete rapide lansatoare de
Haită de lupi (tactică navală) () [Corola-website/Science/333368_a_334697]
-
din generațiile următoare. Imru’al-Qays este un maestru al descrierilor, fiind imitat și în această privință de poeții care i-au urmat. Sunt celebre descrierile sale de cai și comparația lor cu diferite animale și păsări ( gazela, struțul, vulturul, vulpea, lupul ) sau elemente ale naturii ( stâncile, ploaia, muntele ), descrierea fulgerului, deșertului. Mulțimea comparațiilor oferă poeziei sale o nesfârșită bogăție de imagini care se succed cu mult dinamism.” „În periada modernă, "diwan"-ul lui Imru’al-Qays s-a bucurat de o atenție
Divizia 3 Infanterie (1916-1918) () [Corola-website/Science/333420_a_334749]
-
Directivei Consiliului European" 92/43/ CE din 21 mai 1992 - privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de fauna și floră sălbatică sau aflate pe lista roșie a IUCN); precum și câteva specii floristice. Mamifere: mistreț ("Sus scrofa"), râs ("Lynx lynx"), lup ("Caniș lupus"), cerb ("Cervus elaphus"), căprioara ("Capreolus capreolus"), pisica sălbatică ("Felis silvestris silvestris"), veverița ("Sciurus carolinensis"), liliacul cu aripi lungi ("Miniopterus schreibersi"), liliacul comun ("Myotis myotis"), liliac mare cu potcoava ("Rhinolophus ferrumequinum ferrumequinum"), liliac mic cu potcoava ("Rhinolophus hipposideros hipposideros
Platoul Vașcău () [Corola-website/Science/334552_a_335881]
-
iarnă din tundra, păsări care sosesc vară din sud, multe furnici și multi țânțari vară. Taigaua e bogată în animale cu blană că: samurul, veverița, vulpea, hermina. Ea mai e și casa ursului, șobolanului cu miros de mosc și a lupului. Chină este afectată periodic de seisme. Unul dintre cele mai puternice a făcut, oficial, pește 242.000 de morti în 1979, la Tangshan, dar experții occidentali vorbesc de 700.000 de morți.
Geografia Chinei () [Corola-website/Science/334589_a_335918]
-
43/ CE din 21 mai 1992 - privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de fauna și floră sălbatică și aflate pe lista roșie a IUCN); precum și o gamă diversă specii floristice (arbori, arbuști, ierburi, flori). Mamifere: urs brun ("Ursus arctos", lup ("Caniș lupus"), cerb ("Cervus elaphus"), căprioara ("Capreolus capreolus"), râs ("Lynx lynx"), vulpe roșcata ("Vulpes vulpes crucigera"), iepure de câmp ("Lepus europaeus"), liliac mic cu potcoava ("Rhinolophus hipposideros hipposideros"), liliac cu urechi de șoarece ("Myotis blythii"), liliacul cărămiziu ("Myotis emarginatus"), liliacul
Peștera Tăușoare (sit SCI) () [Corola-website/Science/334664_a_335993]
-
încearcă să-l răpească Sheldon, în ciuda spunând că "nu pare a copt." El a apărut pe "Shell Șocat Sheldon" și "Little Red Riding Egg"; mai tarziu, el a avut o apariție cameo în "Hâre Force". Wolf (voce Gregg Berger): Un lup anonim din al cincilea sezon, care, la fel ca nevăstuica, a încercat să fure pui. El a apărut în "Lupul care a strigat Boy", "mai devreme sau mai tarziu", "Întâlniri brute", și "Un moderat Mental Mix-Up". Chloe: nepoata lui Roy
Garfield și prietenii () [Corola-website/Science/334659_a_335988]
-
Little Red Riding Egg"; mai tarziu, el a avut o apariție cameo în "Hâre Force". Wolf (voce Gregg Berger): Un lup anonim din al cincilea sezon, care, la fel ca nevăstuica, a încercat să fure pui. El a apărut în "Lupul care a strigat Boy", "mai devreme sau mai tarziu", "Întâlniri brute", și "Un moderat Mental Mix-Up". Chloe: nepoata lui Roy și o pui livresc. Roy o place mai mult de el să recunosc. Ea a apărut în "Unchiul Roy la
Garfield și prietenii () [Corola-website/Science/334659_a_335988]
-
insecte protejate la nivel european ("Directivă Consiliului European" 92/43/ CE din 21 mai 1992 (privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de fauna și floră sălbatică), sau aflate pe lista IUCN. Mamifere cu specii de: urs brun ("Ursus arctos")), lup cenușiu ("Caniș lupus"), râs ("Lynx lynx"), cerb ("Cervus elaphus"), căprioara ("Capreolus capreolus"), vulpe ("Vulpes vulpes"), pisica sălbatică ("Felis silvestris"), viezure ("Meles meles"), iepure de câmp ("Lephus europaeus"); Păsări (migratoare, de pasaj) protejate la nivel european prin "Directivă CE" 147/CE
Pădurea Dălhăuți () [Corola-website/Science/334684_a_336013]
-
27 martie 1894 în lunca Siretului, precum și ucenicia sa alături de moș Nechita Pușcașu. Majoritatea povestirilor prezintă diferite expediții vânătorești ale autorului: o vânătoare de sitari întreruptă de ninsoare în pădurea Bârnova sau de ploaie în pădurea Boroșești, o vânătoare de lupi și de vulpi pe ploaie torențială în pădurea Brăești, o vânătoare de lupi pe ninsoare în râpa Cucoara din Poiana cu Schit, vânători de rațe și gâște sălbatice în bălțile de la vărsarea Jijiei în Prut, o vânătoare de gâște sălbatice
Țara de dincolo de negură () [Corola-website/Science/334710_a_336039]
-
Majoritatea povestirilor prezintă diferite expediții vânătorești ale autorului: o vânătoare de sitari întreruptă de ninsoare în pădurea Bârnova sau de ploaie în pădurea Boroșești, o vânătoare de lupi și de vulpi pe ploaie torențială în pădurea Brăești, o vânătoare de lupi pe ninsoare în râpa Cucoara din Poiana cu Schit, vânători de rațe și gâște sălbatice în bălțile de la vărsarea Jijiei în Prut, o vânătoare de gâște sălbatice în stufurile și bălțile de pe ostrovul Dranova, o vânătoare de iepuri pe dealurile
Țara de dincolo de negură () [Corola-website/Science/334710_a_336039]
-
de a împușca un cocoș de munte în codrii pustii ai Rarăului. Alteori, el imaginează povești misterioase petrecute în vremuri imemorabile precum apărarea unui țarc de oi de către niște vânători preistorici migrați de la miazănoapte în luncile Siretului (în „Vânători de lupi, în veacuri vechi”) sau ultima expediție pe munte a unui bătrân vânător (în „Când a căzut moș Calistru, pe Deleleu”). "Țara de dincolo de negură" cuprindea în ediția originală din 1926 o dedicație intitulată „Mirajul” (adresată poetului George Topîrceanu) și 18
Țara de dincolo de negură () [Corola-website/Science/334710_a_336039]
-
despre vânat și pescuit” datată 1 octombrie 1936 și cu alte zece povestiri adăugate la sfârșit („Vânători moldoveni la Brașov, acum un veac”, „Șorțul verde”, „Veverița”, „Intrarea în viață a lui Nelu”, „Singurătate”, „Cerbul meu”, „Sfat basarabean”, „Când vorbim de lup”, „Dihania singurătății”, „Vânătoarea, acum o sută de ani, în Moldova”). Ediția adăugită a cărții nu a mai avut capitolele numerotate, iar capitolul V („April, - o clipă”), plasat în prima ediție între capitolele „Vânători de lupi, în veacuri vechi” și „Tovarășul
Țara de dincolo de negură () [Corola-website/Science/334710_a_336039]
-
Sfat basarabean”, „Când vorbim de lup”, „Dihania singurătății”, „Vânătoarea, acum o sută de ani, în Moldova”). Ediția adăugită a cărții nu a mai avut capitolele numerotate, iar capitolul V („April, - o clipă”), plasat în prima ediție între capitolele „Vânători de lupi, în veacuri vechi” și „Tovarășul meu Voișel e vrednic vânător, ca mulți alții”, a fost reintitulat „Aprilie, o clipă” și a devenit capitolul final al colecției. Prefața și majoritatea celor zece povestiri adăugate ulterior (mai puțin „Dihania singurătății”) proveneau din
Țara de dincolo de negură () [Corola-website/Science/334710_a_336039]
-
rece, ci vie, cu o vegetație ce foșnește din cauza vântului și ploii sau a strecurării unor animale speriate. Autorul realizează descrieri foarte variate, insistând pe amănunte ce scapă privirii unui observator superficial. Personajele principale ale acestor povestiri sunt animalele sălbatice (lupii, caprele, rațele sălbatice, cocoșii de munte) sau cele domesticite (câinii), ale căror gesturi par descrise de un fin cunoscător al „psihologiei” animaliere. Între natură și om există o interacțiune permanentă: natura este umanizată, dar însuflețește la rândul ei omul. Criticul
Țara de dincolo de negură () [Corola-website/Science/334710_a_336039]
-
fin cunoscător al „psihologiei” animaliere. Între natură și om există o interacțiune permanentă: natura este umanizată, dar însuflețește la rândul ei omul. Criticul Constantin Șăineanu consideră că cele mai impresionante povestiri sunt cel care se referă la o vânătoare de lupi, în care este ucisă o lupoaică cu șase pui, ceea ce-i amintește de poezia „La mort du loup” a lui Alfred de Vigny, și la o vânătoare de cocoși sălbatici în pustietățile Rarăului, în care un vânător bătrân îi mărturisește
Țara de dincolo de negură () [Corola-website/Science/334710_a_336039]
-
descrie simple întâmplări petrecute la vânătoare, ci imaginează povești misterioase ce au loc în vremuri imemorabile precum apărarea unui țarc de oi de către niște vânători preistorici ce migraseră din depărtări necunoscute aflate la miazănoapte până în luncile Siretului (în „Vânători de lupi, în veacuri vechi”) sau povestirea unui vânător că a văzut zimbri în prăpăstiile inaccesibile din munții Călimani (în „Vânt dinspre Căliman”). Patetismul inevitabil al evocărilor sadoveniene este corectat prin umor, autorul neezitând să apeleze la ironie și autoironie pentru a
Țara de dincolo de negură () [Corola-website/Science/334710_a_336039]