10,420 matches
-
dreaptă, șoptește Ștefan cufundându-se cu privirea dincolo de coline, în primele raze ale răsăritului. Maria, cu ochii mari, fascinată, cu o stranie bucurie: Îl beau din nou... pentru o altă nuntă... Îl îmbrățișează cu o privire caldă, învăluitoare, ce-i mângâie pletele, umerii, spatele; ochii i se înrourează... Își mușcă buzele, o lacrimă se sparge în colțul ochilor și mută se rostogolește pe obraz... Un zâmbet trist îi luminează chipul: Pentru o altă "Cale Albă"... rostește ridicând paharul și îl duce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
ține cu cei ce îndrăznesc... Am cutezat! Am sfidat-o chiar! Se vede treaba că am fost pedepsit... Nu m-am bizuit niciodată pe soartă, pe noroc, pe întâmplare, spune Ștefan pășind încolo-încoace între cruce și vatră, pe gânduri. Ne mângâiem cu gândul că " Așa mi-a fost scris!", că "Așa mi-a fost ursita!"... Oare nu ne ascundem după prun? Oare "Destinul Soarta" nu-i țapul ispășitor în cârca căruia aruncăm toate neputințele, greșelile, înfrângerile noastre? Ne spălăm pe mâini
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
ați iubit... M-ați alungat... De ce n-am rămas cu voi? Acu, eu, fără voi, ce să fac?... Și Moldova?... Cui... cum s-o las? Tăcere... Privește fruntea însângerată, încununată de spini... Încet, încet, îngenunchează... Întinde mâinile... îi pipăie, îi mângâie fluierele picioarelor...Ridică ochii spre El și grăiește încetișor, cu umilință: Iartă-mă Iisuse, că nu știu ce spun.... Mi-s crierii aprinși... Te-am răstignit a doua oară... Credința puțină mi-a fost... Iartă-mă! Numai Tu știi ce-i în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
trecut prin multe, hârșit de viață, cum se spune, hărtănit de dure experiențe, necăjit dar demn. Nu arăta prea bine, firește, dar se mulțumea cu puțin, își știa lungul nasului, nu emitea pretenții frivole (să fie lăsat în casă, alintat, mângâiat etc.). Avea, cu alte cuvinte, mult bun-simț, dovedea o sobrietate, o disciplină aproape câinește. Fără îndoială, era o personalitate în lumea lui motănească (ca și în lumea mea). Și totuși, e puțin probabil că ar fi ajuns să figureze în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
și sincer respect, motanului cel mare. * Demnitatea distantă a motanului cel mare mă complexează. Degeaba mă „prostesc” în fața lui, încercând să-i storc un strop de bunăvoință: rămâne imperturbabil. * Și totuși știe să fie, când trebuie, și tandru: când îl mângâi în timp ce doarme pe un scaun - îmi „răspunde”, iar când mă revede, după un interval de absență, mă „salută”. * Marea lui dragoste este însă, indiscutabil, Doina. Și nu pentru că (ar fi să simplificăm nepermis) ea îi dă cel mai des de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
unde Domnul Iisus s-a întâlnit cu mama sa 43 sub povară păcatelor noastre; apoi unde S-a întâlnit cu Veronica, cea care I-a șters Față; unde S-a întâlnit cu femeile care-L plângeau pe care le-a mângâiat și le-a spus să nu mai plângă pentru El, ci pentru copiii lor; apoi unde S-a întâlnit cu Simon Cireneanul care L-a ajutat să ducă Crucea până pe Golgota. Pe tot acest parcurs al Drumului, părintele David citea
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
locuit Fiul lui Dumnezeu în acest frumos orășel de acum. Pe atunci era un sătuc, cu oameni modești aș spune. Nazaret - Patria Cerească. De aici a pornit către toate popoarele lumii Salvarea. Ce luminat e! Ce raze de soare ne mângâie deși este 25 octombrie 2003. E cald, sunt peste 250C. Lumea e îmbrăcată în tricouri și sandale, e vară în toi. Ce oameni buni și primitori, m-a uimit bunătatea lor. Care de care mai primitor, măi ospitalier, te invită
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
și i-a tăiat capul.” Multe alte pilde a spus Fecioara pentru a urma ce este bun și plăcut lui Dumnezeu și pentru că noi să ne putem mântui. Chiar din viața pământeasca Maica Domnului a fost bună, a iubit și mângâiat pe toți cei săraci și bolnavi sau singuri. Cu adevarat milă și ajutor a fost și a rămas pentru toți, că-i Mama noastră a tuturor. Și mult mă bucur și eu ca am aflat-o pe ea, că-mi
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
ca un cavou boltit, semicilindric. Și este acoperit cu catifea mov, cu semnul cultului mozaic pe ea. Și o stea galbenă cu șase colțuri cum e la evrei. Doi rabini stau în fața mormântului, după un mic grilaj de fier, si mângâie poporul care vine și se roagă. Aici se odihnește împăratul și Proorocul David. Aici se odihnește Regele lui Israel care a scris Psaltirea. A scris cei 150 de psalmi atât de frumoși și înălțători către Dumnezeu. Cand ii citești ți
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
de mișcător în suflet să vezi, ți se umplu ochii de lacrimi privind-o. Cu puțin efort te poti urca pe stâncă la El. Și eu, nevrednica, m-am urcat, măcar am atins buzele de Călcâiul Lui și L-am mângâiat puțin cu mâna și cu inima sufletului. Merg pe alee privind Grădină, mă opresc o clipă, o îmbrățișez cu sufletul și cu ochii plini de lacrimi îmi iau rămas bun. Greu mă despart de grădină , dar n-am ce face
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
zori de zi și până-n seară Trăind, mereu te voi chema, Tu ești nădejdea mea, Fecioara, Nădejdea mea, nu mă lasă! Străinul Străin am fost odată, Străin și alungat, Nici frați n-aveam, nici tata, Nici mama îndurerata Să-mi mângâie vreodată Obrazu-nlăcrimat. Dar Te-am găsit pe Tine, Iisuse Preaiubit, în chinuri și suspine Nimeni n-a fost la mine. La mulți le-a fost rușine Să vină lângă mine, Tu singur ai venit. Necazurile toate La Tine m-au
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
de la o colegă de serviciu, în anul 1993. De când le-am aflat, le cânt tot timpul, ca se potrivesc cu viața mea. Cânt și plâng. N-am să pot uita, Iisuse,... N-am să pot uita, Iisuse, Cât m-ai mângâiat atunci Când erai Tu sus pe Cruce Pentru-al meu grozav păcat. Mângâierea Mâinii Tale Nicăieri n-o pot află, N-am văzut vreodată Milă Ce-am văzut-o-n ochii Tăi Când erai Tu sus pe Cruce Și-n
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
Nici un ceas pentru Iisus Că să ne rugăm n-am pus Și-auzim din depărtare Ape mari, cutremur mare, Multe sate s-au-necat, Orașe s-au scufundat în fundul Pământului De mânia Domnului, Și-au rămas fără-adăpost, Domnu’-i mângâie pe toți. Și vedem și pe la noi Norii încarcați cu ploi, Cât pe cat să ne-necăm, Puneți milă să scăpăm, Te rugăm și strigam tare Să ai milă și-ndurare De copii și animale, Că-s lucrul mâinilor Tale! Dar
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
fără Tine. Tu esti Luceafăr din Lumina, Și-n noapte Tu de vii, Aduci Lumină din Lumina. Zâmbet de Copil - Lacrimi de Iubire 25.02.2006 Stând la pieptul Mamei, Strâns si-mbratisat, Si mâna ei caldă, Pe creștet l-a mângâiat. « Un zâmbet » de copil s-a arătat, Hăinuțe noi dac-ai îmbrăcat, Și încălțăminte ți s-a dat, Când ai primit în dar o jucărie, Pe fața lui, “Un zâmbet” s-a arătat. Doamne, ce fericit este acum, Acel copil
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
am ținut câteva zile ascunși să nu-i vadă unchiul. O pisică a reușit să ajungă la ei și i-a omorât pe amândoi. Am plâns. Tanti Mărioara m-a văzut plângând. I-am spus de ce plâng și m-a mângâiat și mi-a promis că va vorbi cu unchiu ca să mi se aducă alți pui de porumbel și că are să-l roage să facă și o cușcă. Așa a fost. Cușca era înaltă cam de patru metri, susținută de patru
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
fost tu mămica mea! Dacă unui crin frumos înflorit și frumos mirositor, îi stă bine într-un salon elegant, pe o masă artistic lucrată, într-un vas de cristal, și dacă soarele trecându-și razele sale mirifice prin fereastră îl mângâie tainic, el nu-i decât un crin asemeni fratelui său care n-a avut această favoare, care a crescut, a înflorit și a înmiresmat un loc părăsit pe care, alături de el mai cresc și bălării rău mirositoatre. Cu acest din
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
grea soartă dintre toți frații mei. La vârsta la care a început să vorbească, într-o primăvară, în curte, fiind singur, a fost victima unui gânsac care se mândrea cu bobocii unei gâște, pe care băiatul a vrut să- i mângâie. A fost lovit și cu ciocul, dar mai ales cu aripile, de a căzut la pământ. Gălăgia gânsacului furios a fost mai puternică decât alarma dată de băiat, dar până să fie scos de sub lovuri, băiatul a primit mai mult
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
de mare încât aiuream. Îi văd și acum pe mămica și pe tătica, lângă mine, la pat, seara, cu lampa aprinsă, înnebuniți că nu știau ce să mai facă pentru ca să-mi ia arsura, cum mă țineau de cap, cum mă mângâiau și-mi cereau să mă liniștesc, cum îmi puneau comprese cu oțet pe frunte și pe piept. De la lampa care lumina odaia veneau către mine niște săgeți ca de foc ce mi se înfigeau în inimă. De la icoană, din colțul
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
parcă direct pe trecători, deci și pe mine. Erau „mâinile” castanilor peste capul și umerii mei, erau mângâierile pe care nu le primisem de mult în viața mea ascetică. Era poate chiar felul Lui subtil, poetic, interior de a-i mângâia pe cei trăind fără iubire. Apoi am auzit căzând fructele castanului, cu acel: poc, poc, poc, precum sunetele unui pianoforte, sunetele provocate de mâini tari de virtuoz fără nume. Ce înseamnă a fi scriitor și ce înseamnă a fi arbore
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
Bart) și prietena lui, Birgitta Falk, mi-au trimis de la Gotland un colier de ambră pentru apropiata aniversare, cu cuvintele: „Îți mulțumesc că exiști!”. Este 14 august și l-am visat din nou pe René, eram în pat și mă mângâia. 16 august, am împlinit 49 de ani. Am visat că traversam locuri periculoase, cărări deformate de ploaie. Apoi, totul era acoperit de iarbă deasă. Prietenii mi-au cântat la telefon, în suedeză. Să trăiești o sută de ani! Seara, cu
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
Iubiților, cel cu care a trăit toată viața în gânduri și simțuri. Spune clar: nu el va decide pentru el, ci Domnul. Infecția e mare, și vindecarea e aproape imposibilă. Acum face ordine peste tot: plătește datorii, împarte bani, lucruri, mângâie și consolează pe toată lumea ca un adevărat patriarh. Îmi spune că eu sunt adevărata lui fiică, iar el este tatăl meu. Mă întreabă dacă am nevoie de bani, răspund ca de obicei că nu, și promite că totuși îmi va
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
situația mea de prizonier. Atunci beau - mult și cu sistem: devin chiar vesel, dar prețul plătit e enorm. În plus, este efortul enorm - de abstracție - de a te imagina aproape de mine, foarte aproape de mine, încât mă atingi cu mâna, mă mângâi, îmi vorbești! Când totul revine la normal, mă simt mai vid ca niciodată! Și totuși reîncep această experiență în toate zilele și nopțile. Neînvățând nimic niciodată! Un lucru e clar: nu pot trăi fără tine și voi face totul ca să
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
e”, ceva pe care numai copiii l-ar putea înțelege și accepta cu jocurile lor naive și complicate, da, la fel cu jocurile transcendentale ale naturii. În acest eseu iubit, pe care-l voi reciti, am găsit fraza care mă mângâie și mă instruiește: „A cunoaște pentru a iubi și a iubi pentru a cunoaște”. Asta trebuie să fie natura iubirii după care m-am dat cu capul de toți pereții și am implorat-o să stea mereu cu mine, un
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
a tot felul de intemperii. Binecuvântate să fie mâinile tale care gândesc - și care nu încetează să gândească! Binecuvântată să fie inima ta care bate - care nu încetează să bată! Binecuvântați să fie ochii tăi care mă înghit avertizându-mă, mângâindu-mă, pedepsindu-mă și iubindu-mă! Al tău, mon amour, tout à toi, en toi et par toi, René. Decembrie Încă un an care se sfârșește atât de repede. Scrisorile lui René mă țin parcă în ambra iubirii, ca un
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
Sipiur n-a mai apucat decât să-și facă o cruce mare, mare de tot. Dumnezeu cu mila! Am închis ochii și în așteptarea îngrozitoarei mușcături am simțit lincăiala caldă și umedă a limbii fiarei pe spatele palmei. L-am mângâiat pe cap iar câinele se uita oarecum mirat la lacrimile care curgeau din colțul ochilor. A urmat a doua cruce mare a doamnei Sipiur, o îmbrățișare de mamă și gata. Făceam parte din familie. Totul ar fi decurs normal dacă
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]