10,680 matches
-
sunt din ce În ce mai puternice. ș...ț Alternanța țipetelor de păsări și a tăcerilor se repetă de mai multe ori. În cele din urmă șamanul schimbă ritmul tobei și Își cântă imnul (M. Eliade, 1997, p. 218). După ce a parcurs toate „procedurile” magice, șamanul intră În transă și „Întrupează” puterile din lumea de dincolo; actele rituale sunt, de fapt, transpunerea acțiunilor spiritului său, care se luptă cu puterile malefice pentru a obține vindecarea bolnavului: Șamanul invocă apoi ajutorul lui amagat și al spiritelor
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
și lumea supranaturală specifică societăților primitive de vânători și culegători, deși adepții teoriilor evoluționiste consideră că șamanul este Înlocuit treptat de vindecător, de magician și, În final, de preot (M. Winkelman, 1990), studiile antropologice au arătat că șamanii și complexul magic al șamanismului conviețuiesc cu și se adaptează la lumea modernă. Pe de o parte, urmașii șamanilor din societățile simple Își continuă activitatea și În prezent: spre exemplu, În apartamentele lor din blocurile construite În timpul industrializării socialiste, șamanii kârgâzi, buriați sau
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
a alege orice religie doresc și de a experiemnta oriunde și oricând stările extatice. Resursele neoșamanilor sunt astfel orientate spre Împlinirea personală, și nu spre servirea comunității. Caracteristici generale ale magieitc "Caracteristici generale ale magiei" Parcurgerea diferitelor familii de acte magice ne permite identificarea notelor definitorii prin care acest sistem se individualizează. Caracterul activ La baza magiei stă intenția (și convingerea care o susține) că prin inițiative individuale sau de grup se poate influența mersul fenomenelor naturale și al evenimentelor sociale
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
de a mătura este scos din contextul utilității sale și pus să efectueze ceva diferit, plasat Într-un plan al existenței total opus zonei casnice. El contribuie la gonirea spiritelor malefice, care sunt Îndepărtate de locul respectiv printr-un gest magic, la fel cum sunt scoase gunoaiele de casă. Magia implică rezolvarea unor situații normale prin mijloace anormale. Gestul magic este, deci, inevitabil metaforic: acțiuni, cuvinte sau obiecte banale sunt folosite În operații excepționale de influențare a indivizilor, a grupurilor, a
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
al existenței total opus zonei casnice. El contribuie la gonirea spiritelor malefice, care sunt Îndepărtate de locul respectiv printr-un gest magic, la fel cum sunt scoase gunoaiele de casă. Magia implică rezolvarea unor situații normale prin mijloace anormale. Gestul magic este, deci, inevitabil metaforic: acțiuni, cuvinte sau obiecte banale sunt folosite În operații excepționale de influențare a indivizilor, a grupurilor, a unor fenomene naturale determinate sau a Întregii naturi. Tehnicile prin care se produce această mutație au un caracter: a
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
a) riguros: deseori sunt formalizate prin discursuri orale sau scrise; b) solemn: nu sunt performate În contextul vieții de zi cu zi; c) tradițional: sunt transmise din generație În generație; d) ocult: nu sunt accesibile oricui. Caracterul riguros al tehnicilor magice se află În directă legătură cu eficiența magică: respectarea cu strictețe a prescripțiilor și interdicțiilor reprezintă o garanție a reușitei unui ritual magic. Această constatare l-a determinat pe James Frazer (În celebra lucrare Creanga de aur) să considere magia
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
sau scrise; b) solemn: nu sunt performate În contextul vieții de zi cu zi; c) tradițional: sunt transmise din generație În generație; d) ocult: nu sunt accesibile oricui. Caracterul riguros al tehnicilor magice se află În directă legătură cu eficiența magică: respectarea cu strictețe a prescripțiilor și interdicțiilor reprezintă o garanție a reușitei unui ritual magic. Această constatare l-a determinat pe James Frazer (În celebra lucrare Creanga de aur) să considere magia ca o „pseudoștiință”, care aplică În mod riguros
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
tradițional: sunt transmise din generație În generație; d) ocult: nu sunt accesibile oricui. Caracterul riguros al tehnicilor magice se află În directă legătură cu eficiența magică: respectarea cu strictețe a prescripțiilor și interdicțiilor reprezintă o garanție a reușitei unui ritual magic. Această constatare l-a determinat pe James Frazer (În celebra lucrare Creanga de aur) să considere magia ca o „pseudoștiință”, care aplică În mod riguros anumite reguli, la fel ca activitatea tehnică modernă, dar care Își Întemeiază aceste reguli nu
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
se Întemeiază pe două mari confuzii: Întâi, ea amestecă sentimentele și aspirațiile omului cu realitatea obiectivă. Apoi, ea contopește lucrurile din natură cu cele din societate. Rezultatul acestor fuziuni este un amalgam de relații simbolice și o sumă de practici magice, ambele bazate pe credință, și nu pe cercetarea empirică. Mecanismul prin care se produce acest amestec este, după Frazer (1980, pp. 30-98), coordonat de două legi (adică de două procese de gândire metaforice, și nu logic-științifice): a) legea similitudinii: lucrurile
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
cercetarea empirică. Mecanismul prin care se produce acest amestec este, după Frazer (1980, pp. 30-98), coordonat de două legi (adică de două procese de gândire metaforice, și nu logic-științifice): a) legea similitudinii: lucrurile asemănătoare se influențează reciproc. Formele de acțiune magică Întemeiate pe exploatarea analogiilor dintre lucruri, ființe și acțiuni definesc magia homeopatică; b) legea contactului: obiectele care intră În contact se influențează reciproc. Pe baza acestei legi funcționează magia prin contagiune, În care acțiunile de influențare a mersului lumii pornesc
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
În contact se influențează reciproc. Pe baza acestei legi funcționează magia prin contagiune, În care acțiunile de influențare a mersului lumii pornesc de la manipularea lucrurilor care s-au aflat În contact cu ființa, obiectul sau locul care face obiectul inițiativei magice. Pornind de la imaginea unui univers În care elementele componente sunt legate prin asemenea legi, gândirea magică „deduce” posibilitatea unei acțiuni capabile să schimbe mersul firii și existența unor proceduri adecvate, care asigură eficiența unui asemenea demers. Ceea ce Înseamnă că: a
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
de influențare a mersului lumii pornesc de la manipularea lucrurilor care s-au aflat În contact cu ființa, obiectul sau locul care face obiectul inițiativei magice. Pornind de la imaginea unui univers În care elementele componente sunt legate prin asemenea legi, gândirea magică „deduce” posibilitatea unei acțiuni capabile să schimbe mersul firii și existența unor proceduri adecvate, care asigură eficiența unui asemenea demers. Ceea ce Înseamnă că: a) magia instituie tehnici de acțiune asupra naturii; b) acestea se sprijină pe anumite legi; c) aceste
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
opoziție au fost traduse În criterii de evaluare. Cel mai cunoscut exemplu În acest sens este modelul evoluționist al istoriei civilizațiilor configurat de James Frazer În lucrarea amintită. Astfel, Într-o primă fază, umanitatea ar fi fost dominată de gândirea magică: oamenii aveau idei total greșite despre legile care guvernează natura și extrapolau asupra ei legile propriilor fantasme. Apoi, oamenii au Înțeles că ei sunt neajutorați În fața puterilor universului. Printr-o desprindere de concepțiile animiste primitive, unele societăți au ajuns să
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
ei sunt neajutorați În fața puterilor universului. Printr-o desprindere de concepțiile animiste primitive, unele societăți au ajuns să considere că o putere mai presus de om, supranaturală și impersonală, conduce universul. Magicienii au devenit preoți și și-au transformat tehnicile magice de acțiune directă asupra naturii În tehnici de implorare a ajutorului divin (rugăciunile și liturghiile). Prin lucrul asupra credințelor, acești preoți au ajuns la o Înțelegere mai subtilă a relației cu universul - gândirea religioasă. Ulterior, prin raționalizarea acestei relații, umanitatea
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
radical prin faptul că așază aceste tehnici pe o bază empirică și științifică, pe cunoașterea obiectivă a legilor naturale. Caracterul individual Magia nu este un ritual public, chiar dacă unele manifestări pot avea loc În prezența unei audiențe mai largi. Riturile magice nu sunt obligatorii pentru membrii unei colectivități (cum ar fi participarea la riturile de trecere, la cele politice, la sacrificii sau la sărbătorile calendaristice consacrate). De asemenea, actele magice nu sunt integrate Într-un calendar bine definit și nu fac
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
manifestări pot avea loc În prezența unei audiențe mai largi. Riturile magice nu sunt obligatorii pentru membrii unei colectivități (cum ar fi participarea la riturile de trecere, la cele politice, la sacrificii sau la sărbătorile calendaristice consacrate). De asemenea, actele magice nu sunt integrate Într-un calendar bine definit și nu fac parte din ansambluri ceremoniale complexe (M. Mauss, H. Hubert, 1996, p. 32). Pe de altă parte, sistemul magic pune accentul pe individul concret, care (sau pentru care se) efectuează
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
politice, la sacrificii sau la sărbătorile calendaristice consacrate). De asemenea, actele magice nu sunt integrate Într-un calendar bine definit și nu fac parte din ansambluri ceremoniale complexe (M. Mauss, H. Hubert, 1996, p. 32). Pe de altă parte, sistemul magic pune accentul pe individul concret, care (sau pentru care se) efectuează ritul magic, pe fenomenul natural sau social bine individualizat care trebuie creat sau evitat, pe obiectele, cuvintele, gesturile precise cu ajutorul cărora se speră obținerea unei anumite schimbări. Dintr-o
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
sunt integrate Într-un calendar bine definit și nu fac parte din ansambluri ceremoniale complexe (M. Mauss, H. Hubert, 1996, p. 32). Pe de altă parte, sistemul magic pune accentul pe individul concret, care (sau pentru care se) efectuează ritul magic, pe fenomenul natural sau social bine individualizat care trebuie creat sau evitat, pe obiectele, cuvintele, gesturile precise cu ajutorul cărora se speră obținerea unei anumite schimbări. Dintr-o perspectivă funcționalistă, acest fapt Înseamnă că magia nu contribuie, asemenea riturilor religioase, la
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
colectivității și la afirmarea identității sociale - În formula memorabilă a lui Durkheim, preotul creează o comunitate de credincioși, În timp ce magicianul are un grup de clienți. De aceea, Bronis³aw Malinowski va accentua funcțiile magiei pentru menținerea echilibrului psihic al individului: riturile magice ajută oamenii să ducă la bun sfârșit, cu Încredere În puterile lor, diferite sarcini dificile. Astfel, ea contribuie la păstrarea integrității mentale. Sau - În formularea sa inspirată - funcția magiei este de a ritualiza optimismul uman, de a-i Întări credința
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
În formularea sa inspirată - funcția magiei este de a ritualiza optimismul uman, de a-i Întări credința În victoria speranței În fața fricii. Magia practicată În societățile arhaice, antice sau folclorice s-a Întemeiat adesea pe existența unor „specialiști” ai riturilor magice. Aceștia puteau avea un statut social apropiat de cel comun (babele-vraci din satele tradiționale) sau puteau beneficia de o poziție socială aparte, fiind organizați În anumite congregații esoterice - vrăjitorii/vrăjitoarele și șamanii. Pornind de la observațiile lui Max Weber referitoare la
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
slujirii unei religii. Chiar dacă noțiunea de religie este extem de vagă (astfel Încât formula „specialiști rituali” ar fi poate mai adecvată), sintagma atrage atenția asupra caracterului ieșit din comun al performanțelor magico-ceremoniale și a specializării prin cunoașterea unor rituri și proceduri magice secrete și prin asumarea unei relații privilegiate cu universul sacru. În modelul turnerian, În familia specialiștilor religiei ar intra șamanii, ghicitorii, vindecătorii, profeții și preoții. Ultimul actor este Însă asociat cu sistemele religioase puternic instituționalizate și cu birocratizarea aparatului religios
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
drumuri); e) puterile lor nu se exercită numai asupra naturii sau corpului social, ci și asupra lor Înșile: pot zbura cu mari viteze, se pot metamorfoza, se pot face nevăzuți, pot ghici gândurile etc. Mai mult decât atât, performarea actelor magice implică o „știință” aparte, care nu numai că Îl individualizează pe cel care o posedă, dar Îl și izolează, Îl marginalizează sau chiar Îl stigmatizează: Magia a fost frecvent legată, atât În conștiința populară, cât și În cea științifică, de
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
ipostaziată Într-o expresie a anormalității, a tot ceea ce se opune firescului vieții, echilibrului social și dezvoltării spirituale raționale. Mulți antropologi consideră că modelul canonic european, produs al unei istorii culturale specifice, a influențat categoriile științifice de analiză a fenomenelor magice și a impus viziunea europeană asupra magiei ca fenomen irațional, antisocial, antimodern: Vrăjitorul a devenit inversul persoanei normale, o antiimagine a societății - și nu un om obișnuit, poate malefic, dotat cu unele puteri magice. Vrăjitoria, În acest sens, a fost
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
categoriile științifice de analiză a fenomenelor magice și a impus viziunea europeană asupra magiei ca fenomen irațional, antisocial, antimodern: Vrăjitorul a devenit inversul persoanei normale, o antiimagine a societății - și nu un om obișnuit, poate malefic, dotat cu unele puteri magice. Vrăjitoria, În acest sens, a fost creată de oficialii Bisericii În contextul bătăliilor de impunere a propriei autorități. Elemente din religiile păgâne au fost Încorporate În modelul teologic al vrăjitoriei și demonizate, Într-un proces care a condus la esențializarea
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
P. Stewart, A. Strathern, 2004, p. 15; vezi și R. Styers, 2004). Caracterul eficient Chiar dacă nu este validată de probe empiric verificabile (conforme cu criteriile științei moderne) și uneori nici de schimbări de statut evidente pentru membrii colectivității unde actul magic a fost performat, magia este considerată de reprezentanții respectivei comunități ca fiind dotată, Într-un mod mai presus de orice Îndoială, cu o anumită putere. Credințele În eficiența magică se pot explica prin amintirea unor acțiuni reușite de schimbare a
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]