12,937 matches
-
obiceiuri legate de praznicul Învierii (ouă încondeiate, colinde, balade, pască, miel etc.), dovedind prin această varietate bogăția sufletului său adăpat de la izvorul vieții-Hristos. Pregătirea credincioșilor pentru Sărbătoarea Praznicului Învierii Domnului se încheie cu privegherea de Sâmbătă noaptea spre Duminică. La miezul nopții, preotul Arcadie Repta din Costișa, înalță o lumânare aprinsă chemând sătenii să ia lumină. Urma corul care cânta "Învierea Ta, Hristoase Mântuitorule, îngerii o laudă în ceruri și noi pe pământ, ne învrednicește cu inima curată să Te slăvim
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
înviat din morți, cu moarte pe moarte călcând și celor din morminte viață dăruindu-le" cu care începea, propriu-zis, Slujba Învierii. Apoi urma Sfânta Liturgie și credincioșii se împărtășeau cu Sfântul Trup și Sânge al Mântuitorului Hristos cel Înviat. La miezul zilei se săvârșea Slujba Vecerniei numită și "a doua Înviere", se citea Evanghelia în mai multe limbi, pentru a răspândi vestea că Hristos a înviat la toate neamurile. Tot în dimineața duminicii, după slujba de Înviere se sfințeau "blidurile", adică
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
pomană în vecini și rude colăcei și lumânări. La șase săptămâni, la un an, trei ani, 7 ani se face pomenirea mortului, cu praznic bine pregătit (colăcei, lumânări, colivă, sarmale și pachete pentru acasă, în pungi). Datini de pe la noi La " Miezul păresimi" exact pe la jumătatea Postului Mare țărăncile gospodine se urcau în podul casei și puneau "ceva" mâncare pentru gângănii (șoareci) ca să aibă ce ronțăi și să nu trebuiască să roadă lucrurile bune și de valoare. Mărțișorul. La 1 Martie se
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
casa, care are frică de Dumnezeu. La Ziua Crucii, pe 14 septembrie, făceam cruci din busuioc și le puneam prin casă. Mirosul lor era binefăcător. Din această zi începeam să batem nucii, considerând că nucile au ajuns la maturitate, au miezul tare. Bătrâna Doca lui Gherman ne-a spus de multe ori că de ziua Crucii nu avem voie să consumăm fructe cu semnul crucii în interiorul lor (nucile, merele, perele). La Sf. Toader, în zori de zi, femeile și mai ales
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
nas. În felul acesta se alungau duhurile rele e casă, de noi și de animale. Dacă la unele case, fetele lăsau melițele afară, strigoi când veneau se băteau cu ele, lăsând urme. Pentru s-și cunoaște ursitul, fetele ieșeau în miez de noapte la fântână, cu o lumânare aprinsă. Acoperind-o cu un cearșaf și privind înăuntru, vedeau în apa limpedea fântânii pe alesul inimii lor. Dragobetele (24 februarie) este sărbătoarea îndrăgostiților și a iubirii. Spun bătrânii că pe meleagurile noastre
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
să te ferești de numărul 666, căci este numărul Satanei, numărul Fiarei, care ți poartă ghinion. Fructele culese în orele de dimineață sau de seară sunt mult mai gustoase decât cele culese la amiază. Odată cu trecerea la ora de vară, miezul nopții, pentru fantome devine o dilemă. Ideea de a fi cineva, depinde mult de buna dispoziție. Tineretul de azi e monstruos: nu are respect pentru părul vopsit. Ceea ce ești, vorbește mult mai mult decât ceea ce spui. Când vrei să câștigi
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
și mereu alte locuri prielnice de joacă, Așa am ajuns și la cimitirul de la capătul livezii noastre. Ne atrăgea ca un magnet, cu toate istorioarele înfricoșătoare despre moroi, strigoi și fantome. După știința noastră, aceștia își făceau apariția doar în miez de noapte, când oamenii erau absorbiți de somn și vise. Alergam "de-a prinselea" printre morminte, ne cățăram prin copacii mai bătrâni (cu crengile lăsate), făceam pe "mortul", imitam preotul și câte și mai câte. Punctul de atracție era însă
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
clipe fericite alături de noi și de tata care a prețuit-o nespus. Preferata mamei era Oltea, dar cu mine discuta uneori lucruri mai gingașe, mai sensibile. I se părea că eu o înțeleg mai bine, că pătrund mai profund în miezul lor. Acest fapt mă bucura mult. Avea o atracție deosebită pentru frumos, atât în ce privește îmbrăcarea gospodăriei, vestimentația noastră, cât și elementele din natură. Mi-amintesc ceva inedit. Toată noaptea a păzit scroafa care trebuia să nască, mergând mereu cu felinarul
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
se mănâncă „mochi” (orez pisat în piuă, pregătit într-un fel anume) și „soba”( supă făcută cu tăiței din hrișcă la care se adaugă planta cu aceeași denumire, „soba” și ceapă verde tăiată mărunt) pe care japonezii o servesc după miezul nopții. Această supă este prezentă în toate familiile japoneze întrucât tăițeii sunt considerați simbolul unei vieți lungi și sănătoase. Dat fiind faptul că femeile muncesc tot timpul anului, ziua de 1 ianuarie este considerată „ziua liberă a mamei”și, trei
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
alte rude. Cei mici primesc jucării și dulciuri, uneori chiar bani în pliculețe frumos ornamentate. Seara de Anul Nou nu-i pentru petrecere, ci pentru rugăciune („hatsumoude”). Oamenii se duc la altare („jinjya”), unde se roagă. În templele budiste, la miezul nopții, clopotele bat de 108 ori. Există credința că sunetul clopotului poate alunga dorințele Ego-ului care îl înglodează pe om în nefericire. În prima zi a anului 2006, m-a impresionat obiceiul japonezilor de a merge într un loc special
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
legume și o cupă de sake servit fierbinte, sunt binevenite în noaptea de Anul Nou... Stropite cu sake „ginjo-shu” rece și sake „junmai shu” încălzit, se finalizează un revelion tradițional japonez, așa cum clopotele bat la templele budiste, conform ritualului de la miezul nopții, de 108 ori. Cel mai des folosite sortimente de sake sunt: „Junmai Daigingo” (iute); „Junmai Ginjo” (dulce și cu 17 %, alcool) și „Junmai-shu” (dulce). Cupele de sake - „sakazuki”, sunt cupe din porțelan. Cupa îmbunătățește plăcerea de a savura aroma
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
fapt, este răcorită și aerisită de un ventilator uriaș aflat pe peronul stației de poposire. În această mică pauză, inspirăm adânc, oxigenându-ne plămânii până la următoarea oprire. Ajunși la destinație, ne-am îndreptat spre locul cu ape termale-sulfurose izvorâte din miezul muntelui. Mergem pe o alee îngustă, urcăm trepte, admirăm peisajul arid și smocurile de iarbă ce s-au încumetat să crească pe el... Vântul poartă mirosul de sulf peste împrejurimi, miasma devenind atât de puternică, de parcă ne apropiem de ținutul
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
primejdiei “.Cartea este o sinteză a vieții japonezului, în care se găsește, condensată, splendoarea barocă a tablourilor descries. Prozatoarea pare a fi un renascentist ce calcă pe urmele lui Nicolae Milescu Spătaru, cu voluptăți pentru tratate rare și pline de miez, un erudit în domeniul vieții niponilor, cu viziuni neoplatonice, în fine, un degustător rafinat al călătoriilor spre Soare Răsare. Gustul pentru cunoașterea vieții și istoriei celor care locuiesc de milenii pe insulele Honshu, Hokkaido, Kyushu și Shikoku, aflate între Oceanul Pacific
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
Îmi mai rămâne puțină vreme. Să ajungem acolo și voi vedea ce-i de făcut. Maica Domnului mă va călăuzi. Poate că așa cum am Împiedicat o fărădelege o voi putea Împiedica și pe a doua.“ Așa cum rânduise Hugo, puțin după miezul nopții se sculară și porniră. Luna strălucea neobișnuit de puternic, astfel Încât se vedea ca ziua. Brazii se răriră, făcând loc ici și colo unor poieni care acopereau până departe, spre orizont, culmi largi și rotunjite. Hugo le arătă o dungă
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
Taci, frate, nu mai cânta noap tea În pădure. Vrei să stârnești duhurile necurate? Mai bine spune În gând un Ave Maria și nu te uita nici În dreapta, nici În stânga. Asta-i o oră primejdioasă. — Mai Întâi, părinte, nu-i miezul nopții. După cum vezi, Începe să se crape de ziuă. Duhurile necurate nu mai au nici o putere și noi suntem aproape acasă. Ajun gem imediat și bem o cană de lapte cald. Nimic nu-i mai bun decât laptele cald când
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
să veniți cu mine, rămâneți aici cu slujitoarea domniei voastre și mă așteptați. N-am de ce să Întârzii. Nu fac altceva decât să iau buruienile de care am vorbit. Deși parcă nu-mi place să vă las aici singure, În miez de noapte. Mai bine veniți și mă așteptați la poarta castelului. Acolo sunt slujitori de pază și nu vi se poate Întâmpla nimic rău. Cuvintele lui Gregor erau la fel de respectuoase și de binevoitoare ca Înainte, dar fetei i se păru
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
și-i șopti la ureche: — Haro, pornește pe dată către Johannes cocoșatul! știi unde! Spune-i că planurile s-au schimbat. Să-și grăbească plecarea, să-și strângă oamenii la iuțeală și să fie la locul de Întâlnire știut Înainte de miezul nopții! Apoi se Întoarse spre părintele Bernhard și-i spuse cu voce joasă: — Părinte, două lucruri avem de vorbit. Ascultă-mă bine și fă Întocmai cum Îți spun. Mai Întâi, dacă vine nobilul meu frate, spune-i să nu mai
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
așteptat aici... Conrad era palid ca un mort. Celorlalți li se păru că văd lacrimi În ochii săi, dar se feriră să spună ceva. — Du-mă la Molsheim, Îi spuse el cu voce joasă pădurarului. Porniră În tăcere. Era după miezul nopții și umbrele pădurii păreau și mai amenințătoare. Hildebrand Își mușca mustața cu mâna Încleștată pe mânerul sabiei. Privirea lui nu prevestea nimic bun. Tocmai Începuse să suduie cu voce joasă, când tânărul prinț se Întoarse spre oameni. Am cerut
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
o voce plină de modulații calde, cuceritoare. Rozincuța, fiica noastră, seamănă atât de mult cu sora mea, încât uneori cred că o am în față. Surioara mea și-a spus rugăciunea de seară "Înger, îngerașul meu" și a adormit. Spre miezul nopții a început să facă temperatură. Febră din ce în ce mai mare. Aiura, striga, bolborosea frânturi de propoziții, cuvinte fără sens, gemea și se zvârcolea în așternut. Mama și tata erau disperați, îi ștergeau mereu transpirația de pe frunte, o frecau la tâmple cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
în autobuze, la chioșcul de ziare, voi care veniți la lecturile mele și mă citiți cu puterea voastră simplă, cinstită, de înțelegere, în voi cred cu adevărat. Și vouă vă mulțumesc mai presus de orice. A.B.E trecut de miezul nopții, mai avem ceva să spunem? Sau continuăm mâine? Am impresia că acest dialog între noi nu se va sfârși niciodată... Cândva, poate o să-l continui tu singură la 1 noaptea, în altă cușetă de patru paturi, în alt tren
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
de picioare. Cu creierul încleiat. Cu simțurile de pâslă. Dacă forțez nota, textele ies lamentabile. Plăcerea de a scrie cred că e suprema cerință a unui text bun. Nu singura, desigur. Și nici măcar nu știm exact ce se ascunde în miezul substantivului plăcere. Furia, durerea, disperarea pot motiva de asemeni apariția unui text important. Corect ar fi să spun că mă simt apropiat de o bucată care s-a dovedit a rezista timpului. Hazardul e și el o parte a creației
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
de picioare. Cu creierul încleiat. Cu simțurile de pâslă. Dacă forțez nota, textele ies lamentabile. Plăcerea de a scrie cred că e suprema cerință a unui text bun. Nu singura, desigur. Și nici măcar nu știm exact ce se ascunde în miezul substantivului plăcere. Furia, durerea, disperarea pot motiva de asemeni apariția unui text important. Corect ar fi să spun că mă simt apropiat de o bucată care s-a dovedit a rezista timpului. Hazardul e și el o parte a creației
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
prieteni, alții, cu alte temperamente, cu alte comportamente, m-ar fi modificat? Aș crede că nu... Important e ca eu (el) să mă raportez (să se raporteze) continuu la principiile care țin o prietenie vie, în afara acestora nimic nu are miez. Ar trebui să-l evoc aici pe Aurel Dumitrașcu, prietenul, fratele, cel care a zbughit-o prea iute pe sub geana norilor ...! El a fost, pentru mine, Enkidu, cel cu care am vînat lei ...! Și erau, pe atunci leii al naibii de agresivi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
prietenia literară"? Sper să am răgazul să adun într-o carte întâmplări cu prieteni (multe foarte dulci, spectaculoase, cu Mihai Ursachi, Ioanid Romanescu, Val Condurache, Emil Iordache). Mă opresc la una cu Cezar Ivănescu: Era toamna spre iarnă, se apropia miezul nopții, îl conduceam pe DON CAESAR spre Casa "Junimii" de la Pogor, la căsuța noastră pentru oaspeți. Avea o cameră rezervată (odaia nr.2, cu vedere princiară spre parcul cu statui, mierle, iarbă pașoptistă). Instituția noastră muzeală se afla în ample
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
Lucian?". M-am dumirit într-un târziu, murmurând în întunericul șanțului infernal: "Aici, don Cezar, în groapă!". Va imaginați ce efort fizic a făcut poetul să mă extragă, înnămolit, din șanțul Junimii... Parcă am fi fost singuri pe pământ, la miezul nopții, într-o pagină hazlie de Ion Creangă. Ne-a cuprins râsul pe amândoi, încât ne săreau nasturii de la cămăși, vorba voltaireanului Vasile Pogor-fiul... A.B. Se spune că, indiferent unde trăim, de fapt viață ne-o ducem tot singuri
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]