10,205 matches
-
Moromete. Din acest punct de vedere, În parte, vol. II poate fi socotit și un bildungsroman, pentru că urmărește devenirea lui Nicolae Moromete. Ilie Moromete trece pe planul al doilea, dar autorul continuă să-i urmărească destinul de- a lungul Întregii narațiunii. MIRCEA ELIADE: „LA ȚIGĂNCI” comentariu literar Cercetând proza de inspirație fantastică a lui Mircea Eliade, Ov. S. Crohmălniceanu afirma: „În epica sa fantastică, Mircea Eliade tinde să regăsească gustul prozei eminesciene. Imaginația poetică a autorului n-are Însă aripi cu toate că
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
În expozițiune se prezintă locul și problematica dilematică a personajului: discuțiile din tramvai, amestecul de planuri, intrarea „la țigănci”, Întâmplările de acolo, ieșirea după câteva ore, deruta temporală, reintrarea „la țigănci”, Întâlnirea cu Hildegard. Toate acestea se realizează prin intermediul unei narațiuni obiective, cu un narator omniscent.Universul din jurul personajului nu-și dezvăluie identitatea. Structura compozițională. Cele două planuri ale nuvelei, cel real și fantastic, se dezvăluie abia spre sfârșitul acțiunii, după plecarea personajului de „la țigănci”. Amănuntele prin contur pe parcurs
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
proiectivă, cântece populare, cărți umoristice, poeme, povești pentru copii, folosite în manuale publice, și a codificat gradul incidenței acelor elemente prin care se exprimă tocmai „impulsul spre sporirea capacităților”, adică nevoia de competență (need for achievement) în cuprinsul fiecăreia dintre narațiunile analizate. Ideea axială a fost aceea că literatura populară, poveștile populare „sunt reflectări ale spiritului popular la o națiune”, altfel n-ar fi devenit povești folclorice (reflexions of the minds of the people in a nation - apud Alvin J. So
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
interpreta această relație. Toate explică carierele divergente ale liderilor, ale activiștilor și ale membrilor pasivi. O variantă plauzibilă este cea teoretizată de Brady, Verba și Schlozmann (1995) referitor la dobândirea competențelor civice prin organizații. În fiecare dintre organizațiile enumerate în narațiunile biografice, oamenii au avut nu numai ocazia să își formeze o părere negativă despre organizațiile comuniste, ci și să exerseze competențele organizatorice și comunicaționale. Abilitatea de a vorbi cu oamenii, de a convinge despre nevoia și urgența acțiunii colective, de
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
ai scărilor și ale locatarilor inactivi din punct de vedere comunitar ai scărilor a relevat dări de seamă structurate ale implicării și ale neimplicării. Se poate vorbi despre discursurile activiștilor și cele ale nonactiviștilor ca fiind discernibile. Totuși, diferențele dintre narațiunile provenite din cele trei categorii nu sunt întotdeauna clare, ci mai degrabă variabile, astfel că putem vorbi despre un continuum al unor dimensiuni discursive variate ale căror combinații produc specificitatea interviurilor furnizate de reprezentanții celor trei categorii. Mai concret, liderii
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
să comunice, ceea ce reiese direct din interviurile laconice furnizate, prețuiesc trecutul și nu sunt capabili să găsească prea multe atribute pozitive pentru ei înșiși. Identități sociale specifice corelate cu anumite modele de angajament au putut fi identificate mai ales în narațiunile furnizate de lideri, care s-au definit folosind caracterizări specifice personalităților tenace, precum hotărârea, ambiția și curajul. Tenacitatea este factorul care aruncă lumină asupra referințelor negative din partea liderilor asupra originii lor sociale. Succesul lor social, exprimat în sentimente de eficacitate
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
stilul crud, dur, amestecat cu obsesii ale fanteziei. Scriitorul cultivă amintirea și evocă fragmente de viață trăite inițial frenetic, topite în retorta unei altfel de înțelegeri a semnificațiilor atunci când le rescrie. Romanul este contrapunctic, cu episoade aparent autonome, în care narațiunea este alertă și imprevizibilă, incitantă. O zi fără anotimp (1980) și romanul Câmpia singuratică (1981; Premiul revistei „Săptămâna”) aduc, ca și celelalte pagini de proză, texte de observație și acțiune, „scrise într-un ritm viu, care se citesc pe nerăsuflate
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290054_a_291383]
-
Stricarea Troiei". "Nașterea și creșterea lui Remul și a lui Romul", apoi zidirea Romei, ș.a.m.d., sunt cărămizi fundaționale nu doar ale istoriei Imperiului Roman, ci și ale poporului român, a cărui excrescență și este. O linie continuă traversează narațiunea istorică de la căderea Troiei, nașterea lui Romulus, zidirea Romei, înființarea Republicii, și mai apoi a Imperiului, până la bătăliile romanilor cu dacii. Toate aceste evenimente sunt aliniate într-un singur șirag pe verticala timpului istoric a poporului român. Astfel este subliniată
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
Școlii Ardelene care au văzut lumina tiparului în timpul vieții autorilor lor. Începutul românilor în Dacia este cronografiat de Maior ca venind odată cu "descălecarea românilor în Dacia" în urma cuceririi romane (Maior, 1990). Totuși, Maior simte nevoia de contextualizare istorică, astfel că narațiunea istoriei românilor pornește, în lucrarea sa, de la momentul contactului primordial al romanității cu teritorialitatea dacică reprezentat de primele războaie ale romanilor cu dacii din timpul lui Iulius Cezar. Patru decenii după Șincai și Maior, Alexandru Papiu-Ilarian (1852, p. 2), prelungitor
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
prima generație de intelectuali ardeleni care au descălecat în spațiul extra-carpatin, pulsează de un naționalism incipient. Reperabile sunt ideile de unitate națională politică sub aceeași autoritate și principiul naționalității care constituie firele roșii ce străbat de la un capăt la altul narațiunea istorică a principatului Țării Românești. Pentru prima dată în istoriografia românească este fără echivoc identificabil un "naționalism retrospectiv" (Smith, 2002, p. 32) explicit și manifest, constând în proiectarea în trecut a ideii și aspirației de unitate națională și politică a
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
Moldovei prin venirea lui Bogdan Dragoș; b) istoria de mijloc, fixată temporal între fundarea statului moldav odată cu Bogdan Dragoș și domnia lui Ștefan VI; c) istoria nouă, întinzându-se de la Bogdan IV până la Ieremia Movilă, cu domnia căruia se închide narațiunea istorică. Funcția simbolică a conducătorului pe care o joacă Mihai Viteazul pentru "prințipatul România" în manualul lui Aaron este îndeplinită de Ștefan cel Mare în manualul lui Albineț. Transilvania prezintă, la rându-i, deși cu oarecare întârziere, același tipar care
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
dintre cele două elemente, în timp ce Maior setează anul 105, momentul în care se produce suprapunerea dintre latinitatea romană și teritoriul dacic. Niciunul dintre aceste principii nu este utilizat în setul de manuale școlare de istorie. În schimb, toate își structurează narațiunea istorică pe baza principiului teritorial, legând istoria românilor nu atât de istoria și preistoria romanilor, cât de teritoriul dacic și de vechii săi locuitori. Dacă în Idee repede... (lucrare pe care am catalogat-o ca aparținând avangardei gândirii istoriografice), Aaron
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
săi locuitori. Dacă în Idee repede... (lucrare pe care am catalogat-o ca aparținând avangardei gândirii istoriografice), Aaron deschidea epopeea românilor cu "descălecarea coloniilor romane în Dacia", în Manual... (lucrare pe care am clasificat-o în categoria ariergardei consensului societal), narațiunea istorică izvorăște din "Dacia veche" și de la "Lăcuitorii Daciei" (agatirzii, apoi geții). Albineț, de asemenea, pornește de la "cele mai vechi întâmplări ale Daciei", alegând ca principiu structurator cadrul de referință spațial al teritoriului dacic, și nu descendența genetică a romanilor
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
scris de Aaron, axat pe principatul Țării Românești, nu conțin nicio urmă de unitate politică, deși toate celelalte dimensiuni ale conceptului unității sunt prezente în texte. Numitorul comun împărtășit de toate aceste manuale de istorie rezidă în caracterul regio-centric al narațiunii istorice, sau în orientarea lor tributară etatismului politic (în sensul că istoria pe care o relatează este circumscrisă organizărilor statale existente în momentul scrierii textelor respective, în speță, la granițele Moldovei, Țării Românești, respectiv ale Transilvaniei). Provincialismul istoric, sau regio-centrismul
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
speță, la granițele Moldovei, Țării Românești, respectiv ale Transilvaniei). Provincialismul istoric, sau regio-centrismul, manualelor de istorie din această perioadă, este exprimat de o serie de aspecte: i) în primul rând, absența naționalismului, reflectată de inexistența revendicării unității politice; ii) centrarea narațiunii istorice strict în cadrul de referință geografic al teritoriului ocupat de principatul în cauză; de exemplu, niciunul din manualele discutate nu abordează evenimente plasate geografic în spațiul celorlalte state românești, fiecare respectând cu strictețe parametri teritoriali ai principatului a căror istorie
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
al lui I. Heliade Rădulescu (1861), Istoria națională pentru poporŭ saŭ Némul, Sapa, Arma, Casa și Mintea Românilor prin tóte timpurile și locurile al lui R.G. Melidon (1876), Istoria romănă: pentru scólele primare de ambe-sexe (1889) și Istoria romanilor cu narațiuni, întrebări și resumate (1896), ambele redactate de G.G. Tocilescu. Setul de manuale este completat de trei lucrări semnate de clasicii istoriografiei românești, A.D. Xenopol, cu Istoria românilor pentru clasele primare de ambele-sexe (1890), respectiv Curs de istoria românilor pentru școalele
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
ca un act pe deplin justificat. Pe măsură ce înaintăm înspre epoca modernă, rolul bisericii în istoria românilor scade considerabil. Până în secolul al XX-lea, când actorul colectiv central devine mișcarea muncitorească, reprezentată prin avangarda sa revoluționară, PCR, biserica este trecută în afara narațiunii istorice. Se poate conchide că ortodoxia a încetat să definească spiritualitatea colectivă a poporului român, care era acum concepută pe liniile umanismului socialist. Corrigendum: epurarea componentei monarhice a memoriei naționale românești. În trena evenimentelor politice ale secolului naționalist românesc (1848-1947
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
prăbușirea regimului, numele autorilor textului reapar pe copertele manualelor. Nu în ultimul rând, semnificativă este importanța simbolică acordată celor două momente de unitate națională, 1600, respectiv 1918. Prin marcarea temporală a momentelor unificatorii, fibra naționalistă este din nou întrețesută în narațiunea istorică românească, devenind firul roșu care străbate epopeea colectivă a poporului român. II. Discursul polifonic (post-1998). În jurul anului 2000, metastructura istoriei românești pare să își fi terminat cariera. Reformele succesive ale programelor școlare destructurează organizarea cronologică a trecutului, propunând principiul
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
după 1918 când alături de Transilvania, Bucovina și Basarabia statul român a încorporat și minoritățile etnice ale acestor provincii, "diversitatea etnică și culturală a unei țări este o bogăție care trebuie prețuită" (Mitu et al., 1999, p. 43). În mod sistematic, narațiunea istorică acordă atenție minorităților naționale. Inclusiv tăcerea cu privire la Holocaustul românesc este ruptă, cele mai multe manuale recunoscând crimele împotriva evreilor și țiganilor din timpul regimului Antonescu. Momentele unificării politice ale statului național român, departe de a fi împliniri ale unor necesități istorice
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
la o prezentare mai degrabă factologică-descriptivă, fără o emisiune ideologică prea pronunțată. Spiritualitatea I. Discursul monofonic (1991-1997). În ciuda resurgenței ortodoxismului în sfera publică românească de după prăbușirea comunismului, manualele de istorie au fost refractare la încorporarea masivă a factorului religios în narațiunea istorică românească. Logica inerției discursive a prevalat și în materie de spiritualitatea românească. Referințele la Biserica Ortodoxă sau la Biserica Unită și la rolul lor istoric în prezervarea culturii românești și în stimularea cristalizării identității naționale rămân mai curând marginale
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
său panteon proletar-partinic, prin canonizarea eroilor muncitori care s-au sacrificat în numele idealului luptei sociale. Răsturnarea regimului din 1989 a basculat și panteonul său proletar-partinic. Gradual, pe măsură ce manualele au început să abordeze subiectul regimului comunist (prima generația de manuale stopau narațiunea istoriei românilor odată cu sfârșirea celui de-al Doilea Război Mondial), a început să prindă contur atât o martirologie a disidenței anti- comuniste, cât și, corelativ, un panteon anticomunist în care au fost incluse figuri aparținând disidenței anti-regim: Paul Goma (Vulpe
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
să fie împărțită între o narativă elitistă care a dobândit hegemonie interpretativă în sfera publică, a comunismului ca traumă culturală, și o contra- memorie subterană, pasivă dar tenace tocmai prin lipsa ei de articulare discursivă și vocalizare politică, cuprinzând o narațiune întrețesută cu fire nostalgice evocând o viață mai bună. Paradoxul memoriei colective românești cu privire la trecutul comunist este că, în timp ce elitele politice democratice și intelectualitatea liberală se zbat în arena publică pentru a criminaliza retrospectiv regimul comunist și a impune în
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
fi înțelese ca alcătuind cărămizile textuale din care este construită memoria națională. Privită prin această prismă optică, națiunea apare ca fiind o "comunitate textuală" macroscopică alcătuită din indivizi uniți în jurul unei tradiții mnemonice comune cultivate și perpetuate prin lecturarea acelorași narațiuni istorice în care sunt sedimentate experiențele colective ale comunității. Cartografiind diferite configurații ale memoriei istorice românești, am evidențiat o serie de șapte formule succesive sub forma cărora a fost gestionată politic moștenirea trecutului colectiv. Factorul decisiv, structurant, a fost concepția
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
românilor: pentru clasele primare de ambe-sexele. Iași: Editura Librăriei "Școalelor" Frații Șaraga. 1896. Goldiș, Vasile. Istoria patrieĭ în legătură cu evenimentele epocale din istoria universală pentru școléle poporale române. Brașov: Editura Librăriei Nicolae I. Ciurcu. 1896. Tocilescu, Grigore G. Istoria romanilor cu narațiuni, întrebări și resumate: pentru clasa IV-a urbană și a V-a rurală: Cursul superior. București: Editura Librăriei Socec & Co. 1897. Xenopol, Alexandru D. Curs de istoria românilor pentru școalele secundare întocmit după noul program. Iași: Editura Librăriei Frații Șaraga
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
elaborat; iar Istoria Romaniloru completată de A.T. Laurian, în trei volume (Iași, 1853), tratează în primele două tomuri preponderent istoria romanilor (a Romei și a Imperiului Roman de Apus și a celui de Răsărit), abia în tomul al treilea narațiunea se fixează pe istoria românilor. 4 O lucrare referențială în acest sens este The Polish Peasants in Europe and America scrisă de W.I. Thomas și F. Znaniecki (1918-1920 cf. Stanley, 2010), în care autorii au analizat conținutul scrisorilor trimise
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]