12,372 matches
-
599). Mai mult, două din paragrafele dedicate vieții catârilor sunt numai formal discursive. Pentru că ele au rolul de a zugrăvi, ca o digresiune, soarta animalelor în adânc, dar în acest loc digresiunea se reînscrie ea însăși din nou în modul narativ preponderent atunci când Crane relatează două anecdote care i-au fost spuse de mineri despre catâri. Este adevărat că unele din adjectivele folosite de Crane pentru a zugrăvi vizita în mina de cărbune se învecinează cu senzaționalul, câteva exemple ilustrative fiind
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
la altul. Rezultă un portret ambiguu, care are în primul rând o tentă întunecată, dar are în același timp momente de echilibru. Ambiguitatea nu este departe de cea a lui Lacadio Hearn atunci când relatează despre afro-americanii din Cincinatti. Jurnalismul literar narativ al lui Crane rezonează pentru că implică un paradox în portretul său de complexitate ontologică. Acest paradox se ascute când Crane notează în următorul paragraf, după ce se referă la cei doi lupi care mârâie, că în altă parte în mină, "întâlnea
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
minelor. Dar acest pasaj a fost tăiat de editorii de la McClure's Magazine ca fiind "prea caustic pentru marii afaceriști" (Stallman și Hagemann, New York City Sketches, 289). Mult mai la obiect este succesul acestui text ca scriere a jurnalismului literar narativ, în care se reflectă, în parte, abilitatea generală a scriitorului de a trece peste dorința de a șoca, în locul ei fiind prezentă o înțelegere a subiectivității Celuilalt. O asemenea examinare sugerează că People of the Abyss de London este, într-
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
a șoca, în locul ei fiind prezentă o înțelegere a subiectivității Celuilalt. O asemenea examinare sugerează că People of the Abyss de London este, într-adevăr, jurnalism de investigație dar fundamental jurnalism de senzație și la fel de fundamental nu este jurnalism literar narativ. Cu certitudine mimează în mod superficial atributele jurnalismului literar narativ în desenul tehnic de scriere romanescă și în invocarea subiectivității auctoriale. Dar această subiectivitate auctorială în serviciul cauzei socialiste interzice micșorarea distanței dintre subiect și obiect. Când Jack London spune
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
Celuilalt. O asemenea examinare sugerează că People of the Abyss de London este, într-adevăr, jurnalism de investigație dar fundamental jurnalism de senzație și la fel de fundamental nu este jurnalism literar narativ. Cu certitudine mimează în mod superficial atributele jurnalismului literar narativ în desenul tehnic de scriere romanescă și în invocarea subiectivității auctoriale. Dar această subiectivitate auctorială în serviciul cauzei socialiste interzice micșorarea distanței dintre subiect și obiect. Când Jack London spune că "este de necontestat faptul că acești copii (de orășeni
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
de ce nu reușesc s-o facă. Succesul retoric de a trece peste diferența dintre tine și Celălalt, și de a evita reapariția acestei diferențe, subliniind lucrurile comune, poate reprezenta unul din criteriile care să determine plasarea în sfera jurnalismului literar narativ și separarea de jurnalismul de senzație. Este un criteriu a cărui aplicare, bineînțeles, poate da naștere unei ample dezbateri între cercetători. Dar este o dezbatere care nu ajută decât să adâncească înțelegerea discursului și a locului său în cadrul jurnalismului și
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
dezbatere care nu ajută decât să adâncească înțelegerea discursului și a locului său în cadrul jurnalismului și al istoriei literare. Cât despre jurnalismul de investigație, el are aceleași probleme epistemologice ca și cel literar sau jurnalismul de senzație care folosesc modul narativ, subliniind diferența dintre subiect și obiect, ori încercând să diminueze distanța care le separă. În acest punct se suprapune cu jurnalismul literar narativ. Cred că acesta e cazul articolului lui Crane despre minele de cărbuni. În cea mai mare parte
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
investigație, el are aceleași probleme epistemologice ca și cel literar sau jurnalismul de senzație care folosesc modul narativ, subliniind diferența dintre subiect și obiect, ori încercând să diminueze distanța care le separă. În acest punct se suprapune cu jurnalismul literar narativ. Cred că acesta e cazul articolului lui Crane despre minele de cărbuni. În cea mai mare parte a reușit să micșoreze distanța, și puținele pasaje discursive și în scăpările ocazionale de judecăți de valoare senzaționaliste sunt aplanate de greutatea retorică
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
ocazionale de judecăți de valoare senzaționaliste sunt aplanate de greutatea retorică a întregului și "privirea lui de aproape" în încercarea de a distinge între "efect" și mult mai ambițioasa realitate umană. Această lume se dovedește a fi ambiția jurnalismului literar narativ în proaspăt începutul secol al XX-lea și în toată perioada de până la Noul Jurnalism din anii '60 și '70. 5 Ce a urmat: Jurnalismul literar narativ de la 1910 până la "Noul" jurnalism Turning and turning in the widening gyre The
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
mai ambițioasa realitate umană. Această lume se dovedește a fi ambiția jurnalismului literar narativ în proaspăt începutul secol al XX-lea și în toată perioada de până la Noul Jurnalism din anii '60 și '70. 5 Ce a urmat: Jurnalismul literar narativ de la 1910 până la "Noul" jurnalism Turning and turning in the widening gyre The falcon cannot hear the falconer; Things fall apart; the centre cannot hold; Mere anarchy is loosed upon the world, The blood-dimmed tide is loosed, and everywhere The
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
slow thighs 68 W. B. Yeats 69, The Second Coming În prefața ei de la Slouching towards Betlehem - Aplecându-mă spre Betlehem - Joan Didion 70 face două declarații care reflectă atitudinea ei critică față de ceea ce este, în versiunea ei, jurnalismul literar narativ. Prima, în care observă că "atâta vreme cât nu sunt obiectivul unui aparat fotografic și nici nu trebuie să scriu lucruri care nu mă interesează, ceea ce scriu reflectă, câteodată în exces, ceea ce simt" (xv). A doua, atunci când notează că "această carte se
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
subiectivității noastre și structurile lingvistice pot fi eliberate de substanța acestei fenomenalități). În cele din urmă Didion reduce modul retoric creativ - spunerea unei povești - la direcția propriei subiectivități și la limbaj. Aceasta a fost în bună parte istoria jurnalismului literar narativ în secolul al XX-lea și explicația lui Didion asupra rolului subiectivității în ceea ce ea scrie, ca și rezistența ei la totalizarea critică, sugerează un punct de vedere prin care poate fi înțeleasă istoria. Folosind această perspectivă - o grilă de
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
explicația lui Didion asupra rolului subiectivității în ceea ce ea scrie, ca și rezistența ei la totalizarea critică, sugerează un punct de vedere prin care poate fi înțeleasă istoria. Folosind această perspectivă - o grilă de interpretare istorică - urmăresc drumul jurnalismului literar narativ de-a lungul acestei perioade ca pe o încercare a acestor jurnaliști, ca o clasă profesională, de a micșora distanța dintre subiectivitate și lumea fenomenală, o încercare care este o reacție la curentul principal jurnalistic, obiectivând jurnalismul care încerca să
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
la curentul principal jurnalistic, obiectivând jurnalismul care încerca să lărgească această distanță. În plus încerc să urmăresc, ca o consecință, rezistența față de totalizarea critică în cursul acestor încercări. Procedând astfel continui să definesc cele trei perioade importante ale jurnalismului literar narativ în Statele Unite, parțial în forma propusă de cercetătorul Thomas B. Connery: de la 1890 până în primul deceniu al secolului al XX-lea; deceniile '30 și '40; și noul jurnalism al anilor '60 și '70 (prefața xii-xiii). În acest capitol mă concentrez
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
1970, examinînd cele două perioade majore din cadrul acestei cronologii, la fel ca și epocile mai calme dintre aceste două perioade. Procedând astfel, țin seama de rarele eforturi de a plasa istoric ceea ce poate ajuta mai departe la definirea jurnalismului literar narativ în timpul celor două perioade majore din anii 1930 și 1940, și să finalizeze legăturile cu noul jurnalism al anilor '60 ai secolului al XX-lea. Examinez activitatea scriitorilor din cadrul noului jurnalism numai pe scurt pentru că teritoriul a fost bine cercetat
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
până la 1960 și 1970, cu scopul de a sublinia continuitatea istorică a acestei forme de expresie. În a sa History of American Literature - Istoria literaturii americane - publicată în 1915, Fred Lewis Pattee oferea indirect un motiv pentru care jurnalismul literar narativ, așa cum era practicat de jurnaliști, începuse să intre în declin către sfârșitul primului deceniu al veacului al XX-lea: o părere critică tot mai largă nega acestei întreprinderi jurnalistice calitatea de "literatură". În istoria sa Pattee pune față în față
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
fost un fenomen trecător. Mulți dintre membrii lui sunt morți... și alții, cum ar fi R. H. Davis, spre exemplu, s-au îndreptat către romanul istoric și alte teritorii convenționale" (396-97). În condescendența critică poate fi simțit declinul jurnalismului literar narativ după o primă perioadă atât de solidă. Dar, dacă jurnalismul a fost repudiat de literatură, nici situația opusă nu era mai puțin adevărată: jurnalismul a repudiat literatura. Acest aspect se reflectă în plecarea lui Steffens și Hapgood de la Commercial Advertiser
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
a repudiat literatura. Acest aspect se reflectă în plecarea lui Steffens și Hapgood de la Commercial Advertiser în primii ani ai secolului al XX-lea, în parte datorită directorului executiv H. J. Wright care nu avea nici o simpatie pentru jurnalismul literar narativ, preferând în locul acestuia "imagini obiective ale noutăților" (Hapgood, Victorian 172). Mai mult, separerea mutuală dintre jurnalism și literatură poate fi reflectată după Primul Război Mondial împotriva tonului patriotard dacă nu chiar naționalist al majorității informațiilor jurnalistice. Știrile factuale și obiective
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
împotriva solidității mărturiilor umane, cu atât mai urgent trebuie probate în mod constant, și cât mai obiectiv posibil, aceste rezultate." (A Test of the News - Testarea știrilor, 33). O asemenea concepție asupra prozei jurnalistice nu însemna că inevitabil jurnalismul literar narativ, mai subiectiv, nu putea să fie decât cel care pierde. Chiar dacă prima perioadă majoră a jurnalismului literar narativ trecuse, texte de acest gen erau mai departe scrise și publicate în al doilea și al treilea deceniu al secolului al XX
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
aceste rezultate." (A Test of the News - Testarea știrilor, 33). O asemenea concepție asupra prozei jurnalistice nu însemna că inevitabil jurnalismul literar narativ, mai subiectiv, nu putea să fie decât cel care pierde. Chiar dacă prima perioadă majoră a jurnalismului literar narativ trecuse, texte de acest gen erau mai departe scrise și publicate în al doilea și al treilea deceniu al secolului al XX-lea. Modalitățile în care subiectivitatea încearcă să implice lumea fenomenală - fie că e vorba de subiectivitatea scriitorului sau
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
Relatările lui Davis de la începutul Primului Război Mondial apăreau cam în perioada în care Pattee îl considera pe Davis ca fiind autor de romane istorice, ceea ce-l scotea pe Davis din istoria jurnalismului literar. În fapt, Davis a fost un jurnalist literar narativ încă de când a devenit unul din cei mai populari corespondenți în 1890 (Bradley, 55, 60). Într-adevăr, el este probabil cel mai bine cunoscut prin schița sa Moartea lui Rodriguez, o relatare despre execuția unui patriot cubanez de către autoritățile militare
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
al lui Stephen Crane. Simțul onoarei l-a făcut odată pe Davis să ia cu promptitudine apărarea onoarei lui Crane când aceasta a fost atacată de o cunoștință a lui Davis (Churchill, 195). Davis a continuat să scrie jurnalism literar narativ până cu puțin timp înaintea morții sale, în 1916, aceasta contribuind la crearea unei continuități în perioada de acalmie cu care s-a confruntat destinul genului în acei ani. Un exemplu este reportajul său pentru ziarul londonez New Chronich în
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
piesei Prima pagină (The Front Page). La începutul anilor '20 ai secolului al XX-lea, el a scris un articol pentru Chicago Daily News. Ca în cazul multor autori de articole, acesta a trecut nepăsător de la proza discursivă la cea narativă. Cei precum Hecht, care au lucrat pentru mari ziare occidentale, au scris sub influența unei tradiții ale cărei origini pot fi identificate în articolele lui Ned Ward de la sfârșitul secolului al XVII-lea în Londra, cu excepția stilului său vulgar. Acest
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
scris sub influența unei tradiții ale cărei origini pot fi identificate în articolele lui Ned Ward de la sfârșitul secolului al XVII-lea în Londra, cu excepția stilului său vulgar. Acest lucru era valabil mai ales dacă jurnaliștii în cauză abordau genul narativ. Dar în ceea ce îl privește pe Ned, comparațiile nu se încheie aici. Articolele sale narative au fost asociate cu opera umoristului grotesc și autorului slav Nikolai Gogol (Kerrane and Yagoda, 407). Hecht a recunoscut în autobiografia lui, A Child of
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
Ward de la sfârșitul secolului al XVII-lea în Londra, cu excepția stilului său vulgar. Acest lucru era valabil mai ales dacă jurnaliștii în cauză abordau genul narativ. Dar în ceea ce îl privește pe Ned, comparațiile nu se încheie aici. Articolele sale narative au fost asociate cu opera umoristului grotesc și autorului slav Nikolai Gogol (Kerrane and Yagoda, 407). Hecht a recunoscut în autobiografia lui, A Child of the Century (Un copil al secolului, n. trad.), influența lui Gogol - precum și cea a lui
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]