11,267 matches
-
raportat la raza vectoare Pământ - Soare. Ziua solară este perioada alternanței zi - noapte. Timpul solar al unui punct de pe Pământ este o măsură a poziției aparente a Soarelui pentru un observator plasat în acel punct. Timpul solar adevărat al unui observator de pe Pământ este definit ca fiind unghiul orar al Soarelui pentru observatorul respectiv. Ca atare, este un unghi exprimat în unități de timp (24 de ore pentru 360 de grade). Ziua solară adevărată este timpul scurs între două culminații superioare
Timp solar () [Corola-website/Science/309607_a_310936]
-
noapte. Timpul solar al unui punct de pe Pământ este o măsură a poziției aparente a Soarelui pentru un observator plasat în acel punct. Timpul solar adevărat al unui observator de pe Pământ este definit ca fiind unghiul orar al Soarelui pentru observatorul respectiv. Ca atare, este un unghi exprimat în unități de timp (24 de ore pentru 360 de grade). Ziua solară adevărată este timpul scurs între două culminații superioare succesive ale Soarelui. Datorită mișcării de revoluție a Pământului, ziua solară este
Timp solar () [Corola-website/Science/309607_a_310936]
-
la amiază. Deoarece începerea zilei la amiază și socotirea timpului cu ora 0 la amiază și ora 12 la miezul nopții este nepractică, este definit timpul civil, ca fiind timpul solar mediu minus 12 ore. Timpul civil este specific unui observator, iar timpul civil al unui observator este identic cu timpul civil al altui observator dacă și numai dacă cei doi observatori se găsesc pe același meridian. Pentru că tehnic (și practic) este imposibil de gestionat pentru fiecare localitate o proprie oră
Timp solar () [Corola-website/Science/309607_a_310936]
-
amiază și socotirea timpului cu ora 0 la amiază și ora 12 la miezul nopții este nepractică, este definit timpul civil, ca fiind timpul solar mediu minus 12 ore. Timpul civil este specific unui observator, iar timpul civil al unui observator este identic cu timpul civil al altui observator dacă și numai dacă cei doi observatori se găsesc pe același meridian. Pentru că tehnic (și practic) este imposibil de gestionat pentru fiecare localitate o proprie oră, este definit timpul legal care diferă
Timp solar () [Corola-website/Science/309607_a_310936]
-
amiază și ora 12 la miezul nopții este nepractică, este definit timpul civil, ca fiind timpul solar mediu minus 12 ore. Timpul civil este specific unui observator, iar timpul civil al unui observator este identic cu timpul civil al altui observator dacă și numai dacă cei doi observatori se găsesc pe același meridian. Pentru că tehnic (și practic) este imposibil de gestionat pentru fiecare localitate o proprie oră, este definit timpul legal care diferă relativ puțin față de timpul civil (în principiu, cel
Timp solar () [Corola-website/Science/309607_a_310936]
-
în R.F.G.au apărut la editura SOKW respectiv la IKGS-Verlag. În 16 octombrie 2002 a primit titlul de doctor honoris causa al Universității din București, iar din 2005 este director al institutului IKGS, mai sus-menționat. Într-un interviu publicat în "Observator cultural", pe 27 septembrie 2007, Stefan Sienerth declara: "... cred că dacă Herta Müller ia mâine Premiul Nobel, literatura română și dicționarele de literatură română o vor accepta subit".
Stefan Sienerth () [Corola-website/Science/309632_a_310961]
-
dragostei, se îngână cu abia voalata idilă autobiografică dintre adolescenții Mihnea și Dora, iar amândurora le răspunde, climactic, epistolarul sfâșietor de real al lui Dinu și Nelli Pillat. O carte a întâlnirilor admirabile, de care te poți lesne îndrăgosti." Atent observator al vieții politice americane, a prognozat victoria lui Donald Trump asupra candidatei Hillary Clinton cu 24 ore înaintea alegerilor prezidențiale. În 20 ianuarie 2017, a lansat platforma online a unei noi cărți intitulate: "Fenomenul Trump. Cum a șocat un businessman
Mihail Neamțu () [Corola-website/Science/309649_a_310978]
-
memoria demonului nu joacă nici un rol. Considerăm acum alternativa (ii) de „salvare” a principiului al doilea în aparatul lui Szilard și privim memoria demonului ca fiind o parte integrală a sistemului, a cărei entropie trebuie și ea considerată de către un observator exterior. Memoria o socotim ca fiind compusă din celule capabile de a lua două stări (0 și 1), în analogie cu un calculator. Când memoria este „vidă”, toate celulele se află în starea 0 (prin convenție). O celulă poate fi
Demonul lui Maxwell () [Corola-website/Science/309677_a_311006]
-
o partiție, iar molecula se află în L. Pentru simplitate, neglijăm în expresia entropiei termenii legați de volum și temperatură, și calculăm entropia prin formula formula 31 unde "n" este numărul de stări posibile pentru sistemul aparat + demon, evaluat de un observator situat în afara lui. Prezentarea urmărește Ref.1 și se îndepărtează ușor de original (Ref.11,13). Pașii V și VI ilustrează principiul lui Landauer în acest model de memorie: Etapa V este „ștergerea”, independentă de starea atinsă în pasul IV
Demonul lui Maxwell () [Corola-website/Science/309677_a_311006]
-
dar nu pentru cea termodinamică. Cea informațională este formula 7 în ambele cazuri, cea termodinamică este formula 48 când partiția este absentă, dar zero (formula 49) când este prezentă. În paragraful precedent a fost urmărită evoluția entropiei "informaționale" (punctul de vedere al unui observator exterior) în etapele I-VII ale funcționării ciclice a demonului. Evoluția entropiei "termodinamice" este diferită. În etapa II, trebuie să admitem că entropia totală a scăzut de la formula 48 la zero, prin simpla introducere a partiției. În etapele III,IV entropia
Demonul lui Maxwell () [Corola-website/Science/309677_a_311006]
-
Müller, au a depus cerere de emigrare, care a fost aprobată după doi ani. În 1987 a emigrat în Republica Federală Germania, unde lucrează ca scriitor și publicist liber-profesionist la Berlin. A scris o serie de articole în revista românească Observator cultural. Prezent cu poezii în antologii: Versuri Povestiri Proză scurtă Romane Reportaje de călătorie
Richard Wagner (scriitor) () [Corola-website/Science/309716_a_311045]
-
Helene este un satelit a lui Saturn, care este cunoscut și sub umele de Saturn XII, descoperit în 1980 de către astronomul francez Pierre Laques de la observatorul Pic du Midi și Jean Lecacheux de la observatorul din Paris. Acest satelit al planetei Saturn a fost putut vedea pentru prima oara doar atunci când a existat conjuctura astronomica de orientare a inelelor planetei Saturn din profil. Aceasta rară poziție astronomica de orientare a inelelor reduce mult lumină reflectată
Helene (satelit) () [Corola-website/Science/310021_a_311350]
-
ar fi „cinematograful Loew formula 1-plex" (aleph-zero-plex), ca și diverse forme de umor science fiction—de exemplu, profesorul Farnsworth se plânge că oficialii unei curse de cai terminată la quantum finish „"au schimbat rezultatul măsurându-l"”, o referire la efectul de observator din mecanica cuantică. De-a lungul rulării sale, serialul a făcut referiri la cromodinamica cuantică (prin apariția adezivului marca Forța Tare), informatică (două cărți separate aflate într-o bibliotecă, pe cotorul cărora scrie "P", respectiv "NP", cu referire la posibilitatea
Futurama () [Corola-website/Science/310033_a_311362]
-
de cunoaștere și de a studia cerul l-au făcut să se pregătească singur. La puțin timp după aceea, a studiat la "Central College la McGrawville", New York. În 1857 începe să lucreze ca ajutor al astronomului William Cranch Bond în Observatorul Harvard (Harvard College Observatory), cu un salariu de 12 dolari pe lună. Aici s-a dovedit că era "expert" în calcularea orbitelor. În 1856 s-a căsătorit cu "Angeline Stickney" (1830-1892), care mereu l-a sprijinit în munca lui. După ce
Asaph Hall () [Corola-website/Science/310118_a_311447]
-
calcularea orbitelor. În 1856 s-a căsătorit cu "Angeline Stickney" (1830-1892), care mereu l-a sprijinit în munca lui. După ce a efectuat multe observații, a învățat tehnici astronomice și a acumulat noi cunoștințe, în 1863 a fost numit director al Observatorului Naval din Washington (USNO), unde a descoperit cei doi sateliți ai lui Marte, în 1877, Deimos și Phobos, cu marele telescop refractor de 66 cm care se găsea în institut. Înainte mai descoperise perioada de rotație a planetei Saturn. În
Asaph Hall () [Corola-website/Science/310118_a_311447]
-
Asaph Hall s-a pensionat și s-a retras la Goshen, Connecticut în 1901, iar apoi s-a căsătorit cu "Mary Gauthier". Hall a decedat la 22 noiembrie 1907, în timp ce-l vizita pe fiul său Angelo, la Annapolis, Maryland. La Observatorul Naval din Washington, în 1875 Hall a primit responsabilitatea unui telescop de 66 de centimetri, care era cea mai mare lunetă astronomică din lume, în acea epocă, proiectat de opticianul american Alvan Clark. Observând o pată albă pe suprafața lui
Asaph Hall () [Corola-website/Science/310118_a_311447]
-
să capete o inflență cât mai mare, unii albanezi puseseră ochii pe tronul lui Wilhelm de Wied, iar musulmanii din centrul țării au atacat capitala. Izbucnirea Primul Război Mondial a complicat situația. În momentul părăsirii statului la 2 septembrie 1914, observatorii apreciază faptul că Wilhelm rezistase deja surprinzător de mult. Ulterior, prim-ministrul și episcopul albanez Fan Noli a declarat că singurul lucru pentru care ar putea fi criticat Wilhelm de Wied este faptul că nu a reușit să facă minuni
Wilhelm de Wied () [Corola-website/Science/310163_a_311492]
-
sau ambele. Morley nu era convins de propriile rezultate și a continuat experimente adiționale cu Dayton Miller. Miller a lucrat pe experimente din ce în ce mai mari, culminând cu unul cu o lungime a brațului efectivă de 32 m la o instalație de la Observatorul de pe Muntele Wilson. Pentru a evita posibilitatea ca vântul eteric să fie blocat de ziduri, a folosit un atelier cu ziduri subțiri, în principal din pânză. A măsurat consistent un mic efect pozitiv care varia cu fiecare rotație a dispozitivului
Experimentul Michelson-Morley () [Corola-website/Science/310155_a_311484]
-
definită (nu există sistem de referință privilegiat) — de la mecanică la toate legile fizicii, inclusiv electrodinamica. Pentru a evidenția acest lucru, Einstein nu s-a oprit la a lărgi postulatul relativității, ci a adăugat un al doilea postulat: acela că toți observatorii vor obține aceeași valoare pentru viteza luminii indiferent de starea lor de mișcare uniformă și rectilinie. Această teorie are o serie de consecințe surprinzătoare și contraintuitive, dar care au fost de atunci verificate pe cale experimentală. Relativitatea restrânsă modifică noțiunile newtoniene
Teoria relativității restrânse () [Corola-website/Science/310177_a_311506]
-
au fost de atunci verificate pe cale experimentală. Relativitatea restrânsă modifică noțiunile newtoniene de spațiu și timp afirmând că timpul și spațiul sunt percepute diferit în sensul că măsurătorile privind lungimea și intervalele de timp depind de starea de mișcare a observatorului. Rezultă de aici echivalența dintre materie și energie, exprimată în formula de echivalență a masei și energiei "E" = "mc", unde "c" este viteza luminii în vid. Relativitatea restrânsă este o generalizare a mecanicii newtoniene, aceasta din urmă fiind o aproximație
Teoria relativității restrânse () [Corola-website/Science/310177_a_311506]
-
l-am fi imaginat ca fiind absolut, pe baza experienței de zi cu zi, face absolute unele cantități pe care le-am fi crezut altfel relative. În particular, se spune în teoria relativității că viteza luminii este aceeași pentru toți observatorii, chiar dacă ei sunt în mișcare unul față de celălalt. Relativitatea restrânsă dezvăluie faptul că "c" nu este doar viteza unui anumit fenomen - propagarea luminii - ci o trăsătură fundamentală a felului în care sunt legate între ele spațiul și timpul. În particular
Teoria relativității restrânse () [Corola-website/Science/310177_a_311506]
-
acesta fiind titlul articolului original al lui Einstein de la care a pornit formularea teoriei. Puterea argumentului lui Einstein reiese din maniera în care a dedus niște rezultate surprinzătoare și aparent incredibile din două presupuneri simple bazate pe analiza observațiilor. Un observator care încearcă să măsoare viteza de propagare a luminii va obține exact același rezultat indiferent de cum se mișcă componentele sistemului. Principiul relativității, care afirmă că nu există sistem de referință staționar, datează de pe vremea lui Galileo Galilei, și a fost
Teoria relativității restrânse () [Corola-website/Science/310177_a_311506]
-
se aplică o forță constantă asupra unui obiect pentru o perioadă nelimitată de timp, atunci integrând formula 38 rezultă un impuls care crește nelimitat, dar aceasta se întâmplă doar pentru că formula 39 tinde la infinit când "v" tinde la "c". Pentru un observator care nu accelerează, pare că inerția obiectului crește, producând o accelerație mai mică pentru aceeași forță aplicată. Acest comportament este observat în acceleratoarele de particule. Dacă observatorul din formula 40 vede un obiect care se mișcă de-a lungul axei formula 41
Teoria relativității restrânse () [Corola-website/Science/310177_a_311506]
-
doar pentru că formula 39 tinde la infinit când "v" tinde la "c". Pentru un observator care nu accelerează, pare că inerția obiectului crește, producând o accelerație mai mică pentru aceeași forță aplicată. Acest comportament este observat în acceleratoarele de particule. Dacă observatorul din formula 40 vede un obiect care se mișcă de-a lungul axei formula 41 cu viteza formula 42, atunci observatorul din sistemul formula 43, un sistem de referință ce se mișcă la viteza formula 44 în direcția formula 41 în raport cu formula 40, va vedea obiectul mișcându
Teoria relativității restrânse () [Corola-website/Science/310177_a_311506]
-
că inerția obiectului crește, producând o accelerație mai mică pentru aceeași forță aplicată. Acest comportament este observat în acceleratoarele de particule. Dacă observatorul din formula 40 vede un obiect care se mișcă de-a lungul axei formula 41 cu viteza formula 42, atunci observatorul din sistemul formula 43, un sistem de referință ce se mișcă la viteza formula 44 în direcția formula 41 în raport cu formula 40, va vedea obiectul mișcându-se cu viteza formula 47 unde Această ecuație poate fi derivată din transformările spațială și temporală de mai sus
Teoria relativității restrânse () [Corola-website/Science/310177_a_311506]