10,542 matches
-
după călugărie, a rugat să fie chemat părintele Cleopa, că nu mai are mult de trăit. Acesta a spovedit-o și apoi a venit în biserică, la Sfânta Liturghie, unde la sfârșitul Vohodului mare, din pragul bisericii, duhovnicul a strigat: ""Pomeniți-o și pe maica Pelaghia, că s-a dus la Rai"" . Maica Pelaghia a fost înmormântată și ea în cimitirul mănăstirii. După cum își amintea arhimandritul Ioanichie Bălan într-un film de televiziune inchinat pictorului, aflăm următoarele: ""După câteva zile de la
Irineu Protcenco () [Corola-website/Science/313016_a_314345]
-
-se niciodată la "locul crimei". După multe întâmplări, în final, "The Sydney Opera House" a fost terminată și inaugurată oficial de regina , în calitatea ei de . Arhitectul nu a fost invitat la ceremonie și nici măcar numele său nu a fost pomenit.
Jørn Utzon () [Corola-website/Science/313209_a_314538]
-
Imre Östör aparent fără nicio motivație își părăsește tânăra și frumoasa soție și se mută în concubinaj la doamna Palócz, care își crește singură cei trei copii.Semantica titlului este explicitată de încheierea romanului:„Multă vreme lumea din strada Fürj pomenea cazul chiriașului duduii Orsi - părea un om de treabă și totuși - își părăsi nevasta tânără, cochetă, devotată și credinciosă pentru o femeie rea”.Stilul romanului este concis, orientat spre scop, autorul are tendința de a decupla de la acțiune orice episod
Gyula Fekete () [Corola-website/Science/313278_a_314607]
-
o asemenea dezamorsare a situației, secretarul general - obosit și epuizat și el - părăsește locul în mijlocul escortei sale. Revine la Petroșani, unde s-a desfășurat un miting după moda vremii, cu urale și aplauze prelungite, în cadrul căruia nici nu s-a pomenit de greva din Lupeni. În perioada imediat următoare grevei nu au fost represalii. S-a hotărât ca până la 31 decembrie 1977 pensionarii de invaliditate care lucrează să-și păstreze atât pensia cât și salariul. Ceaușescu a ordonat să fie satisfăcute
Greva minerilor din Valea Jiului din 1977 () [Corola-website/Science/314576_a_315905]
-
excepție, nici conducătorii orașului Vulcan nu au fost schimbați. Opinia publică internă și internațională primea știri foarte puține despre grevă. Nu au fost informați nici măcar membrii CC al PCR. Numărul din 5 august 1977 al ziarului "Steagul Roșu" nici nu pomenea de grevă, ci scria de "„vizita de lucru a tovarășului Nicolae Ceaușescu în Valea Jiului”". Pentru a împiedica scurgerea de informații, Valea Jiului a fost declarată zonă interzisă până la 1 ianuarie 1978. Totuși, cu timpul informațiile, din păcate uneori deformate, încep să
Greva minerilor din Valea Jiului din 1977 () [Corola-website/Science/314576_a_315905]
-
la morga SJT se aflau 56 de cadavre, din care au fost sustrase 43. Din acestea 8 erau neidentificate, dar după Revoluție s-a reușit stabilirea identității a 4 dintre ele. Lista morților: În filmul 15 de Sergiu Nicolaescu se pomenește despre această operațiune, personajul principal al filmului fiind confundat cu un mort al revoluției și pus în camionul cu cadavre care urmau să fie incinerate, de unde evadează. Filmul este operă de ficțiune, neexistând vreo dovadă că a existat cu adevărat
Operațiunea Trandafirul () [Corola-website/Science/314660_a_315989]
-
și el: "„Cred că echipa dumneavoastră practică un fotbal străvechi [...], pe care eu îl aseamăn cu acei doctori care nu mai citesc nimic după ce au primit diploma de medic, rămânând la metodele vechi. Pe urmă chiar jucătorii despre care ai pomenit dumneata nu mi s-au părut din cale afară de utili. I-am urmărit pe cei doi interi [...]: amândoi, e adevărat, posedă o tehnică ridicată, dar joacă de capul lor, uitând că într-o echipă sunt unsprezece jucători, nu unul ”". Luca
Tripleta de aur () [Corola-website/Science/314669_a_315998]
-
și l-a lăudat din nou pe Mucală. Sosirea primăverii era un eveniment foarte așteptat de jucători. După săptămâni de antrenament în sala de gimnastică din pod, băieții abia așteptau să iasă pe teren. La unul dintre antrenamente s-au pomenit și cu "„Le știe”" și "„Inimă de porumbel”" care au cerut permisiunea să joace și ei, deși până acum nu au fost la nici un antrenament. Luca le-a dat voie să participe la antrenamente, dar le-a spus că în
Tripleta de aur () [Corola-website/Science/314669_a_315998]
-
în arabă: يوسف, "Yusuf" ; in latină "Josephus", este un personaj important al Cărții Facerii (sau a Genezei) din Biblia ebraică (Vechiul Testament). El a fost cel de-al unsprezecelea fiu al patriarhului Iacob și cel dintâi al Rahilei (Rahel). El este pomenit și în Coran sub numele Yusuf sau Yusef. A fost supranumit și Iosif Visătorul בעל החלומות sau Iosif cel Frumos. Isaac, fiul lui Avraam, a avut doi fii: pe Esau și pe Iacob. Lui Iacob i-a dăruit Dumnezeu 12
Iosif (personaj din Vechiul Testament) () [Corola-website/Science/313663_a_314992]
-
satele aparținătoare viețuia o populație românească în proporție de 80 % și erau de religie ortodoxă. După unirea Transilvaniei cu Țara Românească și datorită măsurilor ce s-au luat în favoarea populației și a preoților români ortodocși, pe aceste meleaguri se poate pomeni de comunități de creștini organizați în parohii și filii. La Someșu Rece, se știe că multă vreme, populația fiind puțină, nu s-a putut construi biserică, neputându-se vorbi aici de parohie. Pe la anul 1700, se pomenește de un număr
Biserica de lemn din Someșu Rece () [Corola-website/Science/313682_a_315011]
-
meleaguri se poate pomeni de comunități de creștini organizați în parohii și filii. La Someșu Rece, se știe că multă vreme, populația fiind puțină, nu s-a putut construi biserică, neputându-se vorbi aici de parohie. Pe la anul 1700, se pomenește de un număr de 14 familii de credincioși de religie ortodoxă, care abia la 1723, au reușit să-și clădească din bârne de brad, pe tălpi de stejar, o bisericuță cu hramul „Pogorârea Duhului Sfânt”. Preot local nu aveau, ci
Biserica de lemn din Someșu Rece () [Corola-website/Science/313682_a_315011]
-
al satului, fiind primul paroh despre care se spune că „își mâna oile și caprele spre un loc mai ferit” și pe care un căpitan ungur l-a împușcat și și-a păstrat pentru sine calul acestuia. La 1880, este pomenit preotul Simion Teotelecan, fiul lui Petru. Numărul românilor ortodocși la această dată era de 476. Acesta a păstorit 15 ani, urmându-i preotul Nicolau Stănescu, care a păstorit până la anul 1918, când a plecat la Someșul Cald, lăsând parohia fiului
Biserica de lemn din Someșu Rece () [Corola-website/Science/313682_a_315011]
-
de Dimitrie Ispas, cum apare în mai multe surse. Dimitrie Ispas a făcut un tablou pe peretele din față al stranei drepte, care reprezintă Deisis-Rugăciunea. Isus între Maica Domnului și Ioan Botezătorul. În mod neașteptat într-un asemenea loc, după ce pomenește pe donator, el roagă pe preoții ce vor săvârși servicii divine, să-l pomenească în rugăciuni: Această strană s-au plătit [de] Dumă Toader, ca să fie pomană la toată [familia]. Cine se vor întâmpla să fie preoți la această S
Biserica de lemn din Someșu Rece () [Corola-website/Science/313682_a_315011]
-
tablou pe peretele din față al stranei drepte, care reprezintă Deisis-Rugăciunea. Isus între Maica Domnului și Ioan Botezătorul. În mod neașteptat într-un asemenea loc, după ce pomenește pe donator, el roagă pe preoții ce vor săvârși servicii divine, să-l pomenească în rugăciuni: Această strană s-au plătit [de] Dumă Toader, ca să fie pomană la toată [familia]. Cine se vor întâmpla să fie preoți la această S [fantă] B[eserică] să fie datori a cere cu rugăciuni la [Dumnezeu iertare pentru
Biserica de lemn din Someșu Rece () [Corola-website/Science/313682_a_315011]
-
a fost cunoscută, nici de actele arhivistice vechi și nici de localnicii din împrejurimi. Acelaș Pod Gârlanici este amintit ulterior într-un document din 13 mai 1812. „Hotărnicia moșiei Vărzărești de pe Bâc făcută de spătarul Constantin Catargiu”, în care sunt pomenite documentele vechi ale moșiilor din vecinătate, inclusiv ale mănăstirii Căpriana și care vorbește despre un litigiu de hotar apărut între moșia stolnicului Zamfirache din Vărzărești și moșia mănăstirii Căpriana: „Și cerându-se dela mănăstire scrisorile în pricina aceasta, mai întîi
Stejăreni, Strășeni () [Corola-website/Science/313732_a_315061]
-
numărului de nașteri, în perioadele de restriște precum războaie, asedii și foamete. Este absolut normal ca abuzul de astfel de practici să devină pentru unii viciu, așa cum sunt descriși în Cartea Genezei unii din locuitorii cetăților Sodoma și Gomora. Istoricii pomenesc și de altfel de practici ce aveau același scop, limitarea numărului de nou-născuți, guri de hrănit adică, precum prostituția sacră din cetățile vechiului Babilon. Apoi mai exista obligația femeilor de a se prostitua în temple în anumite zile de sărbătoare
Contact sexual anal () [Corola-website/Science/314230_a_315559]
-
un act condamnabil ("impudicitia"), acceptarea rolului de partener pasiv fiind considerată rușinoasă. Obiceiul ca oamenii liberi să aibă rolul de partener activ în cadrul unor contacte sexuale anale homosexuale cu sclavi tineri, cunoscuți sub numele de "catamites" sau "puer delicatus", este pomenit în textele epocii. Romanii considerau aceste practici sexuale ca fiind specific “grecești”. Nu avem cunoștință despre cât de mare era răspândirea lor, deși aluzii apar destul de frecvent la scriitorii antici. Bunăoară lui Vergiliu îi plăceau doar băieții, împăratului Claudius doar
Contact sexual anal () [Corola-website/Science/314230_a_315559]
-
ca fiind specific “grecești”. Nu avem cunoștință despre cât de mare era răspândirea lor, deși aluzii apar destul de frecvent la scriitorii antici. Bunăoară lui Vergiliu îi plăceau doar băieții, împăratului Claudius doar femeile, iar Horațiu iubea ambele sexe. Poeții îl pomenesc pe favoritul împăratului Domițian, iar lui Antinoos, favoritul lui Hadrian, i se dedică un adevărat cult. În societatea romană nu se făcea distincție pe baza preferințelor sexuale. Esențial era ca fiecare să se comporte conform rangului pe care-l avea
Contact sexual anal () [Corola-website/Science/314230_a_315559]
-
Bălinești, ce este la ținutul Sucévii și trăiește pănă astăzi"" . Tot Neculce relatează în "O samă de cuvinte" despre misiunea logofătului la Înalta Poartă unde, după descrierea vestimentației și îndeosebi a încălțărilor turcești, a covoarelor care erau așternute pe podea, pomenește de faptul că solului moldovean i s-ar fi oferit o cafea fierbinte. Neștiind ce băutură este și cum să o bea și nevrând să se facă de râs, logofătul a dat cana peste cap și și-a opărit limba
Ioan Tăutu () [Corola-website/Science/313297_a_314626]
-
să restabilească disciplina în biserică, două imperative de neînlăturat dacă voia declanșarea unei expediții militare generale și recunoașterea sa ca șef al creștinătății. O primă măsură a fost aceea de a ridica excomunicarea împăratul bizantin. Din nou numele lui era pomenit în biserici, teoretic punându-se capăt schismei. Mai rămânea să se facă ordine în însuși corpul catolic al creștinătății. Motivul dezbinării era generat, pe de o parte, de nesupunerea clerului german, care la adăpostul luptei dintre sacerdoțiu și imperiu manifesta
Alexie I Comnenul () [Corola-website/Science/313291_a_314620]
-
se aflau evrei, își spuneau unul altuia: noi mergem un drum atât de lung în căutarea idolatriei[...], și iată, evreii[...]trăiesc printre noi; să ne răzbunăm mai întâi pe ei, să-i ștergem din rândul popoarelor, să nu se mai pomenească numele lui Israel. Poporul ales, adevăratul Israel, erau ei, cruciații. Cronicarul Albert d’Aix (Aichensis), însă, povestind în amănunțime cum s-au petrecut evenimentele conchidea: cruciații au distrus casele [evreilor] și sinagogile, iar banii acestor victime i-au împărțit între
Alexie I Comnenul () [Corola-website/Science/313291_a_314620]
-
giulgiu. În secolul al XIV-lea, giulgiul a fost expus în mai multe rânduri, dar nu în mod continuu deoarece, în 1370, episcopul de Troyes, Henri de Poitiers interzice venerarea imaginii, susținând că este un fals și că Evangheliile nu pomenesc existența unui astfel de obiect. Succesorul lui de Poitiers, episcopul Pierre d'Arcis, susține același lucru într-o scrisoare din 1389 către antipapa Clement al VII-lea, menționând chiar și numele artistului care pretinde că a realizat giulgiul. Totuși Clement
Giulgiul din Torino () [Corola-website/Science/313440_a_314769]
-
în documente, de prin 1703. În capul nordic al acestei văi, la o depărtare de aproximativ 1 km. de monumentul în discuție, se află punctul denumit "La Răpaos", iar ceva mai încolo, locul numit "Stegăreasca", denumiri care după tradiția locală, pomenesc de o oaste care ar fi adăstat aici înainte sau după o luptă. Toponimul Seman pledează, considerăm pentru seimen și variantele sale: sămen sau simen. În susținerea ideii că oastea lui Gheorghe Rakoczi al II-lea (1648-1660), voievodul transilvan venit
Monumente istorice ale orașului Urlați () [Corola-website/Science/313827_a_315156]
-
Marcus Aurelius și Septimius Severus. În 19 aprilie 1329 Sărmașu este una din moșiile lui Carol Robert de Anjou și apare scris sub numele Willa Sarmas. 1348 regele maghiar Ludovic I dona această moșie familiei Swk, cu această ocazie este pomenită și vechea biserică de lemn. 25 iunie 1438, regele Ungariei dăruiește mai multe sate nobililor Ioan, Mihail și Petru, sate care au fost confiscate de la Mihail și David, fii lui Ladislau de Swk, pentru participarea acestora din urmă la răscoala
Biserica de lemn din Sărmașu () [Corola-website/Science/313852_a_315181]
-
25 iunie 1438, regele Ungariei dăruiește mai multe sate nobililor Ioan, Mihail și Petru, sate care au fost confiscate de la Mihail și David, fii lui Ladislau de Swk, pentru participarea acestora din urmă la răscoala de la Bobâlna. 1437-1438 Sărmașul este pomenit sub numele de „Possesio Sarmas Hungaricales Etalia Valahis (Sărmașu românesc). 15 aprilie 1468, din porunca regelui Matei Corvin, conventul de la Cluj înștiințează că Csupor Nicolae primește moșiile Juc, Căian, Sărmașu românesc. 9 iunie 1496, Vladislav al II-lea, rege al
Biserica de lemn din Sărmașu () [Corola-website/Science/313852_a_315181]