10,721 matches
-
lui Agazio Solea și ale elevilor săi. Cum de-a fost cu putință așa ceva? În sat tuturor le era teamă de ceea se întâmplase, chiar învățătorul răspândise vorba că la Stilo avusese loc o minune ce nu se va mai pomeni. Căile Domnului sunt într-adevăr nesfârșite dacă un băiat analfabet reușește să învețe italiana, latina și greaca ghemuit sub pervazul locuinței unde se afla școala. Pe peretele văruit, Agazio Solea scria cu cărbune exercițiile, poftindu-i pe elevi să copieze
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
-l cheme, spre marea bucurie a lui Don Terentio. Giandomenico învățase la perfecție și predicile părintelui Costantino, cu citatele grecești și latine și lungile digresiuni teologice și doctrinare. Era ceva suprafiresc. Asemenea mașini repeta călugărul predicator nu s-au mai pomenit vreodată, nici măcar Pico della Mirandola nu reușea să rețină totul la o primă lectură și avea nevoie să revadă textul a doua și chiar a treia oară, ca să și-l amintească la perfecție. Giandomenico a fost îndrumat spre Placanica, un
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
chip rațional. Nu doar învățăturile părintelui Lucio îl făcuseră să se intereseze de asemenea lucruri, căci încă de copil o întrebase adesea pe maică-sa multe, care, o femeie fără școală, răspundea cum se pricepea mai bine, spunând că așa pomenise și ea. De pildă, atunci când o întrebase despre ziua lui de naștere, ea îi răspunsese: În ziua în care te-ai născut, nu pricepeam nimic, fiule. Eram atât de obosită. Cu câteva ore înainte abia terminasem munca acasă și la
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
ca de obicei, ceilalți călugări au rămas tăcuți în rugăciunile lor sau în ceea ce aveau de făcut în acele momente, și Tommaso se duse drept în chilia sa, se întinse pe saltea și ațipi. Nici în ziua următoare nu se pomeni de respectiva întâmplare. Un fel de conspirație a tăcerii, se evita subiectul funeraliilor lui Telesio, nici măcar Ponzio nu scotea o vorbă. Ce se întâmpla? Ce se pregătea? Tăcerea se destrămă atunci când Abraham se prezentă la mânăstire și ceru să vorbească
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
ciobanilor și ale culegătoarelor. Numai broscoii avuseseră puterea și îndrăzneala să protesteze, ieșiseră grămadă din găurile unde stăteau ascunși, de prin crăpăturile brazdelor, din scobiturile stâncilor și din gorgane și luară calea câmpurilor țopăind și orăcăind. Niciodată nu se mai pomenise așa ceva: cu miile, îndreptându-se spre nu se știe unde, de neoprit în drumul lor, hotărâți poate să dea de un loc mai puțin blestemat. Copiii urmăreau acel cortegiu îndreptat spre malul unui curs de apă cu prundișul secătuit și
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
2003, Vasile Stati condamna pe Charles King pentru afirmațiile sale din cartea Moldovenii ... (de fapt cartea se numește Moldovenii. România. Rusia și politica culturală, dar Vasile Stati, într-un acces penibil de „patriotism”, trunchiază titlul cărții, pentru a nu-l pomeni întreg nici măcar odată pe parcursul articolului!). Îi reproșa că, în lucrarea sa, „propagă, în mod deschis, concepții revanșarde panromâniste”, că nu ia în seamă istoriile Moldovei scrise în „limba moldovenească” de Grigore Ureche, Miron Costin, Nicolae Costin sau Ion Neculce, că
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
bineînțeles, tot în organul de presă al Partidului Comuniștilor. Folosirea acelorași termeni, fie ei și jignitori, de către „istoricii” comuniști de la Chișinău (în cazul de față, Vasile Vieru și Grigore Romanenco, dar reluarea teoriilor dezlânate ale unuia de către celălalt am mai pomenit-o) pune problema independenței de gândire și de apreciere a acestora, precum și a comandamentelor politice și intereselor materiale cărora li se supun. Fundamentaliștii moldovenismului se întrec și în a acuza pe susținătorii cauzei românești de expansionism și de șovinism și
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
criticată. Autorul pornește, în demonstrația sa despre individualitatea poporului moldovenesc, de la balada Miorița, considerată de el o sursă istorică indubitabilă și care poate fi interpretată doar după propriile principii. Balada dovedește existența poporului moldovenesc, pentru că un păstor român nu este pomenit, iar cei care afirmă că ar fi simbolul poporului român (păstorul vrâncean și cel ungurean) ar fi trădători ai „poporului moldovenesc”. Pare a fi oarecum cinstit atunci când afirmă că românii și rușii au depus eforturi de a îndepărta de istorie
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
vrâncean și cel ungurean) ar fi trădători ai „poporului moldovenesc”. Pare a fi oarecum cinstit atunci când afirmă că românii și rușii au depus eforturi de a îndepărta de istorie și cultură pe moldoveni, de limba națională moldovenească, însă rușii sunt pomeniți doar de cinci ori, iar URSS doar o dată. În schimb face aproximativ 200 de aprecieri negative la adresa românilor. Iată câteva dintre acestea: „autorii români marginalizează, interpretează arbitrar sau chiar denaturează informațiile istorice cu privire la termenii Moldoveni, limba moldovenească, Moldova”. „Să demonstrăm
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
făcut bine de ne-ați socotit oameni ai noștri și frați”. Și negustorii din Botoșani se consideră români. La 5 august 1670 ei compun o scrisoare, scrisă de „noi, târgoveții rumâni și armeni de târg de Botoșeni”. La 1609 este pomenit, de asemenea, Petru șoltuz român și Narco șoltuz armean. Istoricul sas Johann Troster scria pe la 1650 că „cealaltă țară românească” este Moldova, iar populația Moldovei este una și aceeași cu cea din Țara Românească. În 1699 un anonim scria în
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
originile întregului neam: „Biruit-au gândul să mă apucu de această trudă, să scot lumii la vedeare felul neamului, din ce izvor și seminție săntu lăcuitorii țării noastre Moldovei și Țării Muntenești și românii din țările ungurești, cum s-au pomenit mai sus, că toți un neam și o dată descălecați sântu, de unde sântu veniți strămoșii lor pre aceste locuri, supt ce nume au fostu întâi descălecatul lor și de cându s-au osebit și au luat numele cest de acum, moldovean
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
moldovean și muntean”. Demonstrarea romanității, unității de neam și de limbă a românilor este un laitmotiv la Miron Costin în De neamul moldovenilor: „Iar acest împărat Traian pe aici au venit și au înconjuratu această parte din lume, s-au pomenitu și iel au descălecat neamul, seminția care trăiește până acum în Moldova și în Țara Muntenească și cât norod este în Ardeal cu acest nume: român”. „Măcară dară că și la istorii și la graiul și streinilor și în de
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
aceiași români ca și cei de dincolo de Prut; ei vorbesc aceeași limbă și aparțin, ca și aceștia, aceleiași biserici ortodoxe grecești”. Dicționarul enciclopedic din 1899 al lui F. A. Brockhaus și I. A. Efron, care descrie grupurile naționale din Imperiul Rus, pomenește pe românii din Basarabia și pe românii din Transnistria, care cuprindeau peste un milion de membri. În 1918, după unirea din acel an, L. S. Berg publica la Moscova o lucrare intitulată Basarabia, în care spunea că „moldovenii sunt români
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
rugat pe copii să enumere câteva locuri unde nu au voie să alerge. Mulți copii au ridicat mâna și profesoara a numit câte un copil, pe rând. Copiii au dat răspunsurile: școala, biblioteca, magazinul alimentar - dar biserica nu a fost pomenită. Mama vizitatoare a remarcat cu mândrie că mâna fiicei ei încă mai era ridicată, fără îndoială înarmată cu răspunsul pe care îl căuta profesoara. În sfârșit, profesoara a numit-o pe fetiță. Fetița de șase ani a răspuns foarte entuziasmată
[Corola-publishinghouse/Science/2050_a_3375]
-
populației, sănătatea, îngrijirea copiilor, angajări), apoi va întreba: „Atunci când vă gândiți la aceste categorii de persoane, vă vin în minte și alte nevoi ale comunității?”. Dacă pe cercetător îl interesează în mod deosebit nevoile adolescenților, dar acestea nu au fost pomenite în discuție, el nu are cum să își dea seama dacă nevoile adolescenților nu sunt foarte importante pentru comunitate sau dacă pur și simplu au fost omise din discuție. Cercetătorul nu are altă soluție decât să întrebe. Indiciile în sine
[Corola-publishinghouse/Science/2050_a_3375]
-
caz în istoria medicală, presupus SM a fost cel al lui LUDWIG de SHEDHAM (1380-1433) care a prezentat o boală cu manifestări neurologice în pusee, urmată de perioade de remisiune, care nu ceda la nici un tratament. AUGUST FREDERIC D’ESTE pomenea în scrierile și jurnalul său despre o boală care a debutat pe fondul unei nevrite optice cu multiple alte manifestări neurologice (incontinență urinară și fecală) cu evoluție progresivă stadială. Primele descrieri ale bolii din punct de vedere al unui medic
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
însemna violarea legii divine. Nu a inclus niciuna dintre acestea în catalogul faptelor ilicite și nici nu i-a constrâns pe cei credincioși să-și asume vreo atitudine ostilă, ba chiar nu le-a scris ca nici să nu se pomenească între voi, după cum se cuvine sfinților (Efes 5, 3). Dimpotrivă, face o apologie ca nimeni altcineva despre arme, despre serviciul militar și despre arta de a lupta, într-un limbaj clar și deschis, în grai omenesc (Gal 3, 15). Imaginea
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
dezicem prin faptă ceea ce am gândit sau am simțit ca fiind normal și firesc, la un moment dat.) „Împrejurările neprielnice nu ne fac ceea ce suntem, dar ne arată cine suntem.” (La Rochefoucauld) Dacă ai dat uită, iar dacă ai luat pomenește. (Ajutorul ar trebui să fie, Întotdeauna, În afara vanității de a ne fi lăudat că l-am acordat, la un moment dat, sau al ambiției de a nu recunoaște că de el am avut și noi parte, nu o dată: „În dar
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
o presiune Își găsește mecanisme, mai mult sau mai puțin naturale, de detensionare: „Scârba de seară s-o lași pe dimineață”; „Cine plânge pentru toată lumea orbește”; „Cine are minte multă tace și-ascultă”.) Tact, maniere, diplomațietc " Tact, maniere, diplomație" Nu pomeni de funie În casa spânzuratului. (Bunul-simț ne cere să nu sporim suferințele celui aflat În nenorocire, vorbind, de exemplu, de posibilitățile care ar fi putut exista de a preîntâmpina cauzele care au produs acea nenorocire.) Gura câinelui care latră o
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
de bun-simț, ca de exemplu atunci când acceptăm să nu Întrebăm ceva sau să nu spunem un lucru care, prin sinceritatea lui, ar putea răni prea mult demnitatea cuiva. (Oamenii din popor ilustrează această situație prin bine cunoscutul proverb: „Să nu pomenești de funie În casa spânzuratului”.) Μ Când nu ai nimic de ascuns, devii curajos. Μ A te refugia În solitudine nu Înseamnă neapărat și că poți să fii foarte aproape de tine Însuți sau că ai ce să-ți spui. Μ
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
și celălalt, răspunzând, Îl certa, zicând: «Nu te temi tu de Dumnezeu, că ești În aceeași osândă? și noi pe drept, căci noi primim cele cuvenite după faptele noastre; Acesta Însă n-a făcut nici un rău». și zicea lui Isus: «Pomenește-mă, Doamne, când vei veni În Împărăția Ta». și Iisus i-a zis: «Adevărat grăiesc ție, astăzi vei fi cu Mine În rai»” (Luca 23.39-43). Μ Unii realizează o iubire aparent ilogică sau paradoxală: sunt stimulați În iubirea lor
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
CE: carte evocată CU: carte uitată + +: părere foarte bună +: părere bună -: părere proastă - -: părere foarte proastă PROLOG Născut Într-un mediu În care se citea puțin, neplăcându-mi deloc activitatea respectivă și neputând oricum să-i dedic timp, m-am pomenit pus adesea, ca urmare a acelor concursuri de Împrejurări de care nu e lipsită viața, În situații delicate În care eram constrâns să-mi spun părerea În legătură cu cărți pe care nu le citisem. Pentru că predau literatura la universitate, nu mă
[Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
intra În posesia ei și chiar să o recreeze În absență. Această carte, oricât de originală și de scandaloasă ar fi, nu este un obiect izolat, ci participă, la fel ca oricare alta, la ansamblul bibliotecii colective de care am pomenit anterior și În care se integrează firesc. De altfel, Jorge s-a hotărât să ucidă tocmai pentru că ea face parte din această bibliotecă colectivă ale cărei baze le subminează. Cartea amenință mai Întâi biblioteca abației, pentru că există riscul să atragă
[Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
mai pertinentă În situații de inferioritate de felul celei cu care se confruntă Martins. Vom avea ocazia să revenim. În situația unei conferințe publice, un scriitor care nu a citit cărțile despre care se Înțelege că trebuie să vorbească se pomenește, așadar, confruntat cu un public care nu le-a citit pe ale lui. E vorba despre un exemplu perfect pentru ceea obișnuim să numim dialogul surzilor. Chiar dacă În cazul conferinței din Al treilea om este dusă la extrem, această situație
[Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
incapabili să-i vină În ajutor acestui caz clinic neînregistrat, Phil Îl fură pe Phil - celălalt, cârtița - ca să se răzbune, fură o mașină și, urmărit de poliție, se aruncă Împreună cu animalul Într-o prăpastie, după care, În dimineața următoare, se pomenește teafăr, În zorii aceleiași zile, În patul său, ascultând aceeași emisiune radio. Această dereglare temporală este sursa unei Întregi serii de situații originale, și mai ales de situații de limbaj. Prezent În două locuri - cel al zilei În derulare și
[Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]