10,832 matches
-
și era la 21 de ani văduvă cu un fiu, Armand. Căsătoria ei cu Prințul Albert s-a dovedit o binecuvântare egală atât pentru el cât și pentru micul principat de Monaco. L-a ajutat pe soțul ei să puna principatul pe o bază financiară solidă și și-a dedicat energia pentru a face din Monaco unul dintre cele mai mari centre culturale europene, cu operă, teatru, balet sub conducerea renumitului impresar rus Serghei Diaghilev. În ciuda succesului inițial al mariajului, în
Albert I, Prinț de Monaco () [Corola-website/Science/323280_a_324609]
-
curtezana Caroline Otero ("La Belle Otero") care a fost prostituată de lux între 1893 și 1897 își amintește în memoriile ei că Albert nu era viril și avea dificultăți de erecție. Prințesa Alice a interzis-o pe La Belle Otero în principat în 1897 după ce a fost văzută cu soțul ei. Prințul Albert I de Monaco a murit la 26 iunie 1922 la Paris și a fost succedat de fiul său, Louis al II-lea.
Albert I, Prinț de Monaco () [Corola-website/Science/323280_a_324609]
-
Bulgaria otomană, (oficial Provincia Rumelia, în bulgară Румелия) a fost fondată după ce Al doilea Imperiu Bulgar a fost cucerit de turcii otomani. După războiul ruso-româno-turc provincia a fost divizată în Principatul Bulgariei și Rumelia Orientală. Bulgaria a fost reunificată ca Regatul Bulgariei în 1908. Turcii au reorganizat teritoriile bulgare împărțindu-le în mai multe vilaiete, fiecare condus de un Sanjakbey. Parte semnificativă din terenul cucerit a fost parcelat pentru urmașii sultanului
Bulgaria Otomană () [Corola-website/Science/323310_a_324639]
-
Kanije (1600). Cu toate acestea, Budinul a rămas cea mai importantă provincie otomană din Europa Centrală și cel mai important port strategic la Dunăre . În secolul al XVII-lea, Kara Mustafa a cucerit teritorii vaste ale Ungariei Regale și ale Principatului Transilvaniei, dar a eșuat în tentativa de cucerire a Vienei în 1683. Acest eșec avea să marcheze începutul declinului gradual al puterii otomane în Europa. Pe 2 septembrie 1686, coaliția antiotomană a recucerit Buda. Conflictele militare apăreau cu regularitate la
Pașalâcul Buda () [Corola-website/Science/323312_a_324641]
-
ultimul moment la includerea tuturor ținuturilor bulgărești din Macedonia, Moesia, Tracia și Dobrogea în statul viitor bulgar. Întrucât Marea Britanie, de teamă că o Bulgarie mare ar fi o amenințare la adresa intereselor britanice în Balcani,ei au favorizat un mai mic principat bulgar la nord de Munții Balcani. Delegații au dat în cele din urmă acordul lor într-o variantă de compromis, care a exclus sudul Macedoniei și Traciei, Bulgaria și-a negat accesul la Marea Egee, dar încorporate altfel toate celelalte regiuni
Redeșteptarea națională a bulgarilor () [Corola-website/Science/323314_a_324643]
-
Germaniei și Benjamin Disraeli a Marii Britanii, au revizuit tratatul anterior, și au redus statul bulgar propus. O mare parte din teritoriile bulgare au fost returnate Imperiului (o parte din Tracia și Macedonia), în timp ce altele au fost date Serbiei și României. Principatul Bulgariei a fost creat, între Dunăre și Stara Planina, cu sediul la vechea capitală bulgară, Veliko Tarnovo, și a inclus Sofia. Acest stat a fost sub suveranitate otomană nominal, dar a fost să fie condus de un principe ales de
Redeșteptarea națională a bulgarilor () [Corola-website/Science/323314_a_324643]
-
iar Sergiu I a devenit primul duce (sau doge). Între anii 981 și 983, Amalfi a guvernat asupra Salerno. În 987, episcopia de Amalfi a fost ridicată la rangul de arhiepiscopie. Începând cu anul 1034, Amalfi a trecut sub controlul Principatului de Capua, iar din 1039 în cel al principilor de Salerno. În 1073, Robert Guiscard a reușit să cucerească orașul și a preluat titlul de "dux Amalfitanorum". În 1096, orășenii din Amalfi s-au revoltat, dar mișscarea a fost reprimată
Republica Amalfi () [Corola-website/Science/323316_a_324645]
-
fost un om politic moldovean. Ministru. Mare Logofăt. Mare Hatman (1831). Mare Vornic. Membru al Partidei naționale, în opoziție față de domnitorul Alexandru Ghica. Membru în Divanul Domnesc (1829). Membru al Comisiei mixte însărcinată cu redactarea codicelor de legi pentru ambele Principate (1829-1830). Colaborator al colonelului Ion Câmpineanu, comandant al oștirii Țări Românești (1831). Secretar al Statului (1843). Șef al Departamentului din Lăuntru (1856). Președinte al înaltului Divan (1859). Ministru în Căimăcămia Țării (1848 și 1858). Candidat la domnie (1842 și 1858
Emanoil Băleanu () [Corola-website/Science/323315_a_324644]
-
altele, egalitate politică și civilă, instrucțiune gratuită, secularizarea averilor mănăstirești închinate, desființarea rangurilor și privilegiilor, împroprietărirea țăranilor, eliberarea robilor țigani particulari și unirea Moldovei cu Muntenia. La 28 iunie/9 iulie trupele rusești au intrat în Iași instaurând „ordinea” în principat. Prin Convenția ruso-turcă de la Balta-Liman din 19 aprilie/1 mai 1849, Principatele Române erau readuse sub un control riguros al puterilor semnatare.
Revoluția de la 1848 din Moldova () [Corola-website/Science/323355_a_324684]
-
rangurilor și privilegiilor, împroprietărirea țăranilor, eliberarea robilor țigani particulari și unirea Moldovei cu Muntenia. La 28 iunie/9 iulie trupele rusești au intrat în Iași instaurând „ordinea” în principat. Prin Convenția ruso-turcă de la Balta-Liman din 19 aprilie/1 mai 1849, Principatele Române erau readuse sub un control riguros al puterilor semnatare.
Revoluția de la 1848 din Moldova () [Corola-website/Science/323355_a_324684]
-
de Anjou și de Mâine, ca apanaje ale coroanei franceze. Prin cucerire și autoproclamare, a devenit rege al Albaniei în 1272 și prin cumpărare, rege al Ierusalimului în 1277. Prin testamentul lui William al II-lea de Villehardouin, a moștenit principatul Achaea în 1278.
Carol I al Neapolelui () [Corola-website/Science/324062_a_325391]
-
-lea. Totuși este posibil să fi fost cultivată mult mai devreme la scară mai mică prin grădini, cel puțin în Transilvania. În Transilvania s-a cultivat prima oară cartoful, de aici s-a răspândit și în Țara Românească și în Principatul Moldovei.. Din punct de vedere documentar cartoful apare pe teritoriul Transilvaniei în 14 martie 1769 când oficialitățile Guberniatului Regal al Marelui Principat al Transilvaniei (Sibiu) dau o circulară privind cultura cartofului deoarece existau serioase voci din partea populației care se opuneau
Istoria cartofului în România () [Corola-website/Science/324312_a_325641]
-
Transilvania s-a cultivat prima oară cartoful, de aici s-a răspândit și în Țara Românească și în Principatul Moldovei.. Din punct de vedere documentar cartoful apare pe teritoriul Transilvaniei în 14 martie 1769 când oficialitățile Guberniatului Regal al Marelui Principat al Transilvaniei (Sibiu) dau o circulară privind cultura cartofului deoarece existau serioase voci din partea populației care se opuneau culturii acestei plante. Circulara a fost înaintată tuturor comitetelor și districtelor și, probabil, scaunelor săsești. Conform lui C. Teodorescu, în districtul Brașov
Istoria cartofului în România () [Corola-website/Science/324312_a_325641]
-
Filip de Alsacia . Atunci când Filip de Alsacia, lipsit de moștenitori, a plecat în cruciadă în 1177, l-a desemnat pe cumnatul său Balduin al V-lea ca urmaș al stăpânirilor sale. După un asediu nereușit asupra fortăreței Harim (în sprijinul Principatului de Antiohia), Filip a revenit în Europa în 1179, moment în care regele Ludovic al VII-lea l-a desemnat ca principal sfătuitor al moștenitorului Franței, Filip al II-lea August. Un an mai târziu, Filip a reușit să impună
Balduin I de Constantinopol () [Corola-website/Science/324339_a_325668]
-
1230. Theodor a fost fiul legitim al sebastocratorului Ioan Dukas și al nobilei bizantine Zoe Doukaina. Prin aceasta, era văr primar cu împărații din dinastia Anghelos, Isaac al II-lea și Alexios al III-lea, și frate vitreg cu întemeietorul principatului Epirului în urma evenimentelor Cruciadei a patra, Mihail I Comnen Dukas. Aflat inițial în serviciul lui Theodor I Laskaris, proclamat împărat la Niceea, Theodor s-a alăturat ulterior fratelui său vitreg Mihail în Epir din cca. 1210. După ce Mihail a murit
Theodor Comnen Dukas () [Corola-website/Science/324356_a_325685]
-
1858 Ion Andrei Wachmann culege și notează de la o serie de melodii pe care le folosește în vaudeville-ul „Tunsul-Haiducul”, reprezentat pe scena Teatrului Național din București în același an, pe 6 mai. În 1859 cântă cu taraful sau la Unirea Principatelor, la București. În 1862 S. Michaiescu compune un vaudeville cu piese culese de la Ochialbi, formând obiectul unei cronici scrisă de Nicolae Filimon pentru ziarul "Țăranul Român", în care acesta se ridică împotriva afișului ce l-a omis pe Ochialbi. În
Dumitrache Ochialbi () [Corola-website/Science/324372_a_325701]
-
în Spania, cu o populațíe de 10.000 de locuitori (ribadenii; galiciană și spaniolă: ribadenses) și un oraș reședința municipiului cu 6.580 de locuitori, situat în extremul nord-est al provinciei Lugo și al Comunității Autonome Galicia, la limita cu Principatul Asturia. Este și capitala a Comarcei Marina de Est ( galiciană: A Mariña Oriental). este un loc de popas pentru pelerini de pe Drumul lui Iacob (în galiciană Camiño de Santiago). Municipalitatea are aproximativ forma unui pătrat de 10x10 km., și învecinează
Ribadeo () [Corola-website/Science/326537_a_327866]
-
de Academia Română). Subiectele, pe cât de inedite pe atât de captivante, se derulează în povestiri pline de nerv și de culoare, susținute de un limbaj cu sevă arhaică. O vastă galerie de doamne și domnițe, urmărite de la primii voievozi până la Unirea Principatelor, se perindă pe fundalul unei istorii zbuciumate. Memorabile rămân, de pildă, figura Chiajnei sau a Elisabetei Movilă ori sfârșitul cumplit al domniței Ruxanda, frumoasa fiică a lui Vasile Lupu. Povești de dragoste, răpiri și răscumpărări, execuții spectaculoase (ca aceea a
Constantin Gane () [Corola-website/Science/326580_a_327909]
-
cehă a Sileziei Cieszynului. De la reforma administrativă cehoslovacă din 1960, Transolza este formată din districtul Karviná și partea estică din districtul Frýdek-Místek. La început, zona a făcut parte din Moravia Mare. Între 950 și 1060, ea a intrat sub dominația Principatului Boemiei, și din 1060 a devenit parte a Poloniei. Din 1327, întreaga zonă a Ducatului Cieszynului a devenit fief autonom al coroanei Boemiei. După moartea în 1653 a Elizabetei Lucretia, ultimul domnitor polonez din dinastia Piaștilor, a trecut direct în
Transolza () [Corola-website/Science/326609_a_327938]
-
din Roma. Aici a studiat până în anul 1856, după care a plecat la Paris ca să continue studiile cu Léon Cogniet (1794-1880). În 1856, fiind la Paris a lucrat, în colaborare cu Carol Popp de Szathmáry, o pictură ce reprezintă Unirea Principatelor Române. În 1858, pictura Unirea Principatelor, a fost litografiată și difuzată în tiraj de masă. Litografia, tipărită la Wonneberg, din care un exemplar se afla la Palatul Patriarhal (fost și Palatul Camerei Deputaților) din Dealul Mitropoliei, este o alegorie: la
Petre Alexandrescu (pictor) () [Corola-website/Science/326731_a_328060]
-
anul 1856, după care a plecat la Paris ca să continue studiile cu Léon Cogniet (1794-1880). În 1856, fiind la Paris a lucrat, în colaborare cu Carol Popp de Szathmáry, o pictură ce reprezintă Unirea Principatelor Române. În 1858, pictura Unirea Principatelor, a fost litografiată și difuzată în tiraj de masă. Litografia, tipărită la Wonneberg, din care un exemplar se afla la Palatul Patriarhal (fost și Palatul Camerei Deputaților) din Dealul Mitropoliei, este o alegorie: la partea superioară Sfânta Treime, protectoare; jos
Petre Alexandrescu (pictor) () [Corola-website/Science/326731_a_328060]
-
care un exemplar se afla la Palatul Patriarhal (fost și Palatul Camerei Deputaților) din Dealul Mitropoliei, este o alegorie: la partea superioară Sfânta Treime, protectoare; jos, pe pământ, un înger încoronat, care strânge mâinile celor două țărănci, simbolizând cele două principate unite. Pe o treaptă, mai jos, alte două femei: Justiția și Istoria, sunt martore la acest act solemn. După 1859, Alexandrescu s-a întors la Craiova, la părinții săi, unde a pictat portretele membrilor familiilor boierești din oraș: Oteteleșeni, Vărvoreni
Petre Alexandrescu (pictor) () [Corola-website/Science/326731_a_328060]
-
a fost atacat de selgiucizi și din Egipt de fatimizi. Cu toate acestea, Balduin a fost în stare fără vreo luptă să-i elimine pe musulmani de pe teritoriile lui. În 1119 musulmanii au continuat ofensiva, de această dată încalcă granițele principatului Antiohiei. Balduin cu întăriri se îndreptă în nord, însă regentul Antiohiei Roger de Salerno, nu a așteptat ajutorul și a trimis o armată înaintea musulmanilor. Ca urmare armata creștinilor a fost învinsă de emirul de Alep, Il-Ghazi și însuși Roger
Balduin al II-lea al Ierusalimului () [Corola-website/Science/326798_a_328127]
-
ales deputat și senator din partea Partidului Conservator. Gheorghe Ruset-Roznovanu s-a născut la 1 martie 1834 la Roznov, părinții săi fiind Alecu Ruset-Roznovanu și Ruxandra Callimachi. Alecu Ruset-Roznovanu făcea parte din ramura moldoveană a familiei Rosetti, ramură care a dat Principatului Moldovei numeroși demnitari între care Antonie Ruset, voievod al Moldovei între anii 1675-1678, și Iordache Ruset-Roznovanu, caimacam al Moldovei în anul 1807. Părinții săi au moștenit moșia din Roznov, stăpânirea acestei proprietăți fiind la originea numelui compus al acestei ramuri
Gheorghe Ruset Roznovanu () [Corola-website/Science/326859_a_328188]
-
străinătate, întâi în Austria și apoi în Rusia unde a absolvit școala de cavalerie din Sankt-Petersburg. După terminarea studiilor militare și-a început cariera militară activând în Regimentul de Gardă Călare din garda imperială rusă. Reîntors în Moldova înainte de Unirea Principatelor Române a intrat în miliție fiind avansat la gradul de colonel, primind comanda unui regiment de jandarmi și fiind pentru un timp ispravnic (prefect) al județului Neamț. Deși filorus și antiunionist, relațiile sale cu Alexandru Ioan Cuza au fost bune
Gheorghe Ruset Roznovanu () [Corola-website/Science/326859_a_328188]