14,215 matches
-
ilaritatea și dezgustul. Prin tehnicile compoziționale (deformarea anatomică, combinații sau accesorii absurde, reducția la funcția de bază, animalizare, hiperbolizare grotescă etc.), pamfletarul comunică, în planul emoțional, ideea unei dominații totale și, implicit, a unei poziții ireconciliabile, în raport cu victima sa. Iar râsul nu survine neapărat în momentul prim al metamorfozei, ci, mai degrabă, atunci când personajul, sub noua sa înfățișare, devine animat și se mișcă ridicol, în spațiul fictiv. Poate că așa ar trebui văzute cele mai importante dintre țintele argheziene: ca protagoniști
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
paralogismului advers, continuându-l perfid: "[...] nu oricare carte e neapărat a domnului Iorga: numai cele bune sunt ale domniei sale". Dar atacul disimulat nu se oprește aici: conținutul citatului incriminant va fi reiterat, strategic, în text, prin două paranteze ce stârnesc râsul. Reamintind cititorului că vorbește despre "cartea domnului Iorga", insistă, simulând intenția (auto)convingerii: "(da, a domniei-sale!)" , pentru ca, apoi, spre finalul articolului, să întărească și mai comic, prin argoul hâtru cu iz slugarnic, semnificatul blamabil din enunțul advers: "(să chiorăsc dacă
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
a stimula latura imaginativă a receptorului. În discursul antiiorghist, disimularea argheziană este, de cele mai multe ori, sursa unui umor de o intensitate variabilă: de la surâsul persiflant sau malițios, la caraghioslâcul savant al unui simplu gest, până la comicăria generalizată a situației și râsul necenzurat sau până la deriziunea sarcastică, frizând umorul negru sau tragi-comicul, așadar, gama afectelor în registrul comic este extrem de flexibilă. Atunci când își propune să denunțe atitudinea megalomană a adversarului, începe discret prin intermediul detaliului sugestiv -, stârnind ilaritate prin trimitere discretă la narcisismul
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
să înfrângă rezistențele receptorului, să-l facă să capituleze necondiționat, trăind această capitulare ca pe o victorie personală". E un unghi care privește doar dimensiunea lirică, în care efectul estetic este generat de "o mânie afectată, o injurie afectată, un râs afectat și deghizat" și se constituie într-un "delir savant și artificial." Altfel spus, acest receptor corespunde, în plan afectiv, intențiilor autorului, și este, până la urmă, o prelungire, o proiecție a sa în spațiul alterității. Artificiul, poza, bufoneria, așezate de
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
Romanul scriiturii, antologie de Adriana Babeți, Editura Univers, București, 1987. Barthes, Roland, Plăcerea textului, Editura Echinox, Cluj, 1994. Benveniste, Émile, Probleme de lingvistică generală, vol. I și II, traducere de Lucia Magdalena Dumitru, Editura Teora, București, 2000. Bergson, Henri, Teoria râsului, traducere de Silviu Lupașcu, Editura Institutul European, Iași, 1992. Bollack, Jean, Sens contra sens, traducere de Magda Jeanrenaud, Editura Polirom, Iași, 2001. Buduca, Ioan, După Socrate, Editura Cartea Românească, București, 1988. Čapek, Karel, În captivitatea cuvintelor, traducere de Dan Raicu
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
Barthes, Roland, Romanul scriiturii, antologie de Adriana Babeți, București, Editura Univers, 1987; Plăcerea textului, Cluj, Editura Echinox, 1994. Benveniste Émile, Probleme de lingvistică generală, vol. I și II, traducere de Lucia Magdalena Dumitru, București, Editura Teora, 2000. Bergson, Henri, Teoria râsului, traducere de Silviu Lupașcu, Iași, Institutul European, 1992. Bollack, Jean, Sens contra sens, traducere de Magda Jeanrenaud, Iași, Editura Polirom, 2001. Buduca, Ioan, După Socrate, București, Editura Cartea Românească, 1988. Čapek, Karel, În captivitatea cuvintelor, traducere de Dan Raicu și
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
Pârțotina boșoroagă", în Scrieri 25, p. 147. 232 Șerban Cioculescu, " Caracterul inovator al prozei argheziene", în Argheziana, p. 287. 233 Mihai Eminescu, ["În numărul nostru de vineri"], în Opere IX, Editura Academiei, București, 1984, p. 145. 234 Henri Bergson, Teoria râsului, Editura Institutul European, Iași, 1992, p. 130. 235 Marian Popa, Comicologia, Editura Univers, București, 1975, p. 51. 236 H. Bergson, op. cit., p. 129. 237 Ibid., p. 34. 238 Marian Popa, op. cit., p. 154. 239 Robert Neumann, Zur Ästhetik der Parodie
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
Omul de spirit", în Scrieri 24, p. 192. 265 Ibid., p. 184; titlul articolului este "Muștele cadavrului". 266 Tudor Arghezi, Scrieri, 25, Editura Minerva, București, 1974, p. 168. 267 Alexandru George, La sfârșitul lecturii, p. 272. 268 Henri Bergson, Teoria râsului, Editura Institutul European, Iași, 1992, p. 79. 269 Tudor Arghezi, "A răbăși, răbășire", în Scrieri 25, pp. 144-148; până la nota următoare citatele sunt extrase din acest articol. 270 Henri Bergson, op. cit., p. 81. 271 Mariana Ionescu, "Postfața", la vol. Tudor
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
ochiului occidental. Succesiunea ordonată și discontinuă a naivităților noastre. Contrastele între posturile noastre de credință vizuală, dintre care cea mai recentă ne face să-l socotim pe înțeleptul chinez un nebun, iar pe Alberti un găgăuță. Și poate să ghicim râsul stingher pe care-l va inspira, peste un secol sau două, privirea noastră de credulitate candidă pe care timpul nostru așa-zis incredul o așează pe ecranele lui. Sarcină exagerată și pariu periculos. Nu-mi scapă faptul că e o
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
unei epoci, acest arhipelag de arhaisme anticipatoare, nu ar avea un avans "istoric" față de creația intelectuală contemporană ei dacă nu s-ar hrăni, mult mai mult decât cea din urmă, din dinamismele profunde ale psihismului, procesele primare ale visului, jocului, râsului. Și din angoasă. Ea are forță de precedență și de prospectare chiar în măsura în care este în mod simptomatic indicială și primitivă. Dincoace, deci dincolo. Pentru că ea este dinainte, arta presimte mai bine decât inteligența ce va fi după. Viciul ereditar Metoda
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
de curând, École du Louvre era o facultate de teologie profană. Sanctuar al unui Dumnezeu unic: Arta, substantiv singular. Prin tradiție, artele sunt etnologice sau chiar menajere, doar Arta la singular este majoră. Se țin încă, fără nicio urmă de râs, cursuri de "istoria Artei", când nimeni nu mai propune, altfel decât ironic, o istorie a Civilizației. Știm bine că articolul hotărât afișează Ideologia sau Cauza Bună: un obiect absolut studiat în absolut. Un fetiș așadar. Dar nu aici. Într-o
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
producătorul de cinema și programatorul de televiziune. "Pe de altă parte, cinematografia este o industrie" (Malraux). Traducem: în partea de difuzare. O Schiță de psihologie a televiziunii care s-ar încheia cu o observație disprețuitoare de acest gen ar stârni râsul: în vreme ce cinematografia are ambiguitatea unei industrii de artă, care trebuie să fabrice în serie prototipuri, televiziunea este, în întregime, fabricare și difuzare, industrie. Opera cinematografică se comunică, dar nu este făcută, asemeni produsului televizual, pentru a comunica. Operatorul unui canal
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
nu au invalidat sfatul dat de Machiavelli Principelui. Și zâmbetul este o tehnică, obligație de aparență care nu angajează la nimic. Spontaneitatea mediatică, la fel ca geniul, este o lungă răbdare: chestiune de disciplină și învățare. Să nu luăm în râs lucrul acesta. Pe lângă faptul că jocul între "a fi" și "a părea" nu are vârstă, nu greșim, din punct de vedere tehnic, încrezându-ne în expresia ochilor, pliurile din colțul buzelor, mișcarea nărilor și încruntarea sprâncenelor, căci auzul e mai
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
unui filosof, Hermann Keyserling • Mântuirea prin evrei, Léon Bloy • Memoria colectivă, Maurice Halbwachs • Mihail Kogălniceanu: un arhitect al României moderne, Al. Zub • Revelațiile morții, Lev Șestov • Sentimentul românesc al urii de sine, Luca Pițu • Sex și caracter, Otto Weininger • Teoria râsului, Henri Bergson • Unduire și moarte, Dan Botta LIBRĂRII în care puteți găsi cărțile editurii INSTITUTUL EUROPEAN (selectiv) ALBA-IULIA Librăria Mircea Eliade, str. Cloșca, bloc CH1 ARAD Librăria Corina, str. Mihai Eminescu nr. 2, tel. 0257/284749 BRAȘOV Librăria George Coșbuc
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
mic. Ariile micilor triunghiuri se apropiau rapid de zero. După un șir lung și încâlcit de calcule, Arhimede a adunat ariile triunghiurilor infinit de mici și a descoperit aria secțiunii parabolice. Însă orice matematician al timpului ar fi luat în râs acest șir de raționamente; Arhimede a utilizat uneltele infinitului, care erau disprețuite de colegii săi matematicieni. Pentru a-i mulțumi, el le-a furnizat și o demonstrație bazată pe matematica acceptată a epocii, care avea ca fundament așa numita axiomă
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
cu Da! sau Nu! și nici nu lăsăm pe ceilalți să se roage de noi pentru a vorbi. Așadar, trebuie să ne controlăm și să avem simțul măsurii. Pentru a vorbi corect, frumos, fluent, pentru a nu ne face de râs, pentru a putea transmite exact ceea ce vrem, există o singură cale și anume: Să studiem foarte bine limba română, orice greșeală de exprimare, de ortografie este gravă. Să citim cât mai multe cărți. Numai prin lectură vom învăța cuvintele ce
Ghid metodic pentru activitățile de terapii în educația specială a copiilor cu cerințe educaționale speciale(CES) by Mihai Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/1189_a_2270]
-
să doarmă singură**** Conroy a fost și el îndepărtat și pensionat forțat. Era prima dovadă de autoritarism a tinerei regine, mică la stat (c. 1,50 m), durdulie, cu ochii de azur (bulbucați, ca ai tuturor Hanovrienilor) și cu un rîs cristalin, dar cu o mare voință dublată de un spirit de contradicție și obstinență ieșite din comun, calități (dar uneori și defecte) pe care le va avea toată viața. În dimineața zilei de 28 iunie 1838, Victoria a fost încoronată
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
de sex are o mai mare importanță economică: femela face pui, dă lapte sau ouă. Pentru animalele sălbatice, acest lucru este mai puțin important; de aceea, la unele animale nu există cuvinte diferite pentru a diferenția cele două sexe (lebădă, râs etc.). Această situație o continuă pe cea din latină. Faptul este cu atât mai interesant cu cât numele indo-europene ale animalelor domestice nu precizau sexul, erau cuvinte epicene (același cuvânt desemnează ambele sexe). Masculul nu avea nume în vocabularul indo-europenei
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
păzi există it. guardare, fr. garder, sp., port. guardar. În alte cazuri, limbile romanice au împrumutat ulterior un cuvânt din latină (subliniez că au împrumutat, nu au moștenit cuvântul din latină): nume de plante (podbeal, bujor, pelin) sau de animale (râs, lebădă), ca și termeni abstracți (prilej, pricină, vrajbă), care sunt de origine slavă în română, au, în limbile romanice occidentale, corespondente împrumutate din latină. Până la proba contrară, putem crede că unele tipuri lexicale latine s-au dovedit incapabile să reziste
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
atunci, din 1869, datează un dialog între Poet și Întuneric, în care acesta din urmă, geniul negru, pune în fața poetului zădărnicia: „Tu, care treci prin lume străin și efemer, Cu sufletu-n lumină, cu gândurile-n cer, Poet gonit de râsuri și înghețat de vânt, Ce cânți ca o stafie ieșiții din mormânt, Sfăramă-n stânca rece a ta nebună liră Căci lumea este piatră și ea nu te admiră.” Răspunsul poetului se fondează pe logodna sa întru eternitate cu ființa neamului
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
591). Dar nerecomandat și nesusținut de o autoritate științifică, care nu exista atunci cum nu există nici acum pentru a-l înțelege, Eminescu nu putea să aibă sorți de izbândă. „Un student” caracteriza ideile lui drept „profeții care produc și râs și indignațiune”, G. Panu, fără să asiste la expunere, respingând aprioric competența științifică a lui E., „susținea că poetul «nu era de talie» să trateze problemele social politice și să dea soluții pentru rezolvarea lor” (Ib.). Aidoma lui Cantemir, care
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
Frica. De ce se sperie copilul? 2. Simpatia și natura morală a copilului? a) minciuna. b) egoismul. c) cruzimea. CAP. IV. Activitatea. Sugestia. Ce va să zică? Diferite feluri: ideomotoare, senzoriomotoare, fizică. CAP. V. Imitația Mișcările de espresiune, principiul lor. a) zîmbetul și rîsul, b) sărutarea, c) espresia atenției. CAP. VI. Voința. 1) Semnul esterior al Voinței. 2) Act de voință: ce este, de cîte feluri. 3) Inhibiția. 4) Acte spontane, reflexe, instinctive. 5. Voința propriu zisă. Mecanismul actelor ideomotoare. 6. Epoca deliberării. CAP
Eduard Gruber, întemeietorul psihologiei experimentale în România by Aurel Stan () [Corola-publishinghouse/Science/1422_a_2664]
-
amestecat cu alginat de sodiu, apoi pus în seringi din care picăturile cad într-o baie de clorură de calciu; icrele astfel obținute sunt servite într-o cutie metalică de „Iranian Caviar“, pe care, cu un greu disimulabil hohot de râs, a fost inscripționat textul „Imitacion El Bulli“. Când găsești pe masă un pește învelit în vată de zahăr, ori când dai peste niște banali frites, cartofi prăjiți, și ai surpriza să constați că este vorba despre ananas liofilizat, nu poți
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
arte, un gen cu reguli fixe / 195 4.2. Reforma / 197 4.2.1. De la improvizație la text / 197 4.2.2. Abandonarea măștii / 198 4.3. Scopul reformei / 201 4.3.1. Cronica moravurilor / 202 4.3.2. Moralitatea râsului / 205 5. Drama romantică / 206 5.1. Influența străină / 208 5.2. Modernitatea și libertatea artei / 212 5.3. Alianța dintre grotesc și sublim / 220 6. Teatrul naturalist / 225 6.1. Refuzul neverosimilului / 226 6.2. Adevăr psihologic și realism
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
și alături de Aristofan, în măsura în care amândoi reprezintă personaje care acționează și formează drama. Să notăm că Aristotel, în Poetica, face distincție între tragedie și comedie nu numai prin noblețea sau inferioritatea personajelor, dar și prin efectul produs asupra spectatorului, lacrimile sau râsul, care se manifestă în funcție de prezența sau absența durerii manifestate de autor. În partea Poeticii care ne-a parvenit, Aristotel tratează în special despre tragedie și epopee. După planul anunțat în capitolul I, lucrarea conținea și o examinare a comediei. Din
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]