10,956 matches
-
de Jos, dar acesta era lipsit de unitate politică; au fost identificate 5, 6 sau 8 grupuri cumane, unul din ele fiind și cel stabilit în stepele din nord-vestul Mării Negre și nordul Dunării de Jos. După cucerirea mongolă (1223-1241), izvoarele rusești vorbesc de 11 triburi cumane care înglobaseră și alte neamuri turce. Spre mijlocul secolului al XII-lea, reîncep invaziile cumane în sudul Dunării, teritoriul Imperiului fiind atacat din nou-de pildă, în 1148, ca răspuns la atacul cuman, împăratul Manuel Comnenul
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
și iranian, precum bașkiri, mordvini, alani, cumani. Rezistența cea mai îndârjită a fost opusă de tribul cuman, condus de Bacman. După supunerea populațiilor aflate la extremitatea răsăriteană a Europei, la sfârșitul anului 1237, armatele mongole s-au îndreptat asupra cnezatelor rusești, acestea nu s-au coalizat împotriva atacatorilor și au înfruntat separat un adversar mult superior din toate punctele de vedere. Mai întâi a fost atacat cnezatul de Reazan, care, lipsit de ajutor din partea statelor vecine, a opus o slabă rezistență
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
vedere. Mai întâi a fost atacat cnezatul de Reazan, care, lipsit de ajutor din partea statelor vecine, a opus o slabă rezistență și a fost supus de mongoli. La începutul lui 1238, ei au pornit spre Vladimir, cel mai puternic cnezat rusesc. Dar garnizoanele militare din Kolomna, Moscova, Vladimir și Suzdal au fost silite să capituleze, iar lupta de pe râul Sit, cu cneazul Iurii Vsevolodovici, s-a încheiat cu victoria mongolilor. În mod cu totul neașteptat, ei nu au atacat Novgorodul, centru
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
și-au concentrat forțele în stepele dintre Marea Caspică și Marea Neagră în vederea supunerii populației nord-caucaziene și a cumanilor. Luptele cu alanii și circasienii și cu alte triburi de pe versanții muntelui s-au prelungit până în 1240. Încununarea campaniei mongole în ținuturile rusești a constituit-o cucerirea Kievului, eveniment plasat de letopisețele vechi rusești în 6 decembrie 1240. Pentru cucerirea marelui oraș de pe Nipru, mongolii au concentrat numeroase trupe sub comanda personală a lui Batu-han. Intrate în oraș prin spărturile din zidul de
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
în vederea supunerii populației nord-caucaziene și a cumanilor. Luptele cu alanii și circasienii și cu alte triburi de pe versanții muntelui s-au prelungit până în 1240. Încununarea campaniei mongole în ținuturile rusești a constituit-o cucerirea Kievului, eveniment plasat de letopisețele vechi rusești în 6 decembrie 1240. Pentru cucerirea marelui oraș de pe Nipru, mongolii au concentrat numeroase trupe sub comanda personală a lui Batu-han. Intrate în oraș prin spărturile din zidul de incintă, provocate de mașinile de asediu (catapulte), oștile mongole s-au
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Izvoarele bizantine confirmă ostilitatea bulgarilor față de stabilirea cumanilor în sudul Dunării, în urma presiunii mongole. După cucerirea Rusiei, continuându-și înaintarea spre apus, în iarna 1240-1241, mongolii și-au regrupat forțele și și-au stabilit principalele baze de atac în teritoriile rusești apusene. Invadarea Europei centrale, a doua etapă a campaniei, a fost minuțios pregătită, căpeteniile mongole s-au străduit să obțină informații precise, detaliate, despre statele ce urmau să fie atacate. Izvoarele contemporane nu ne dau informații despre numărul luptătorilor mongoli
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
componența efectivă a Hoardei de Aur au intrat regiunile de stepă din sud-estul Moldovei (Bugeacul) și nordul Dobrogei. Celelalte teritorii românești de la sud și est de Carpați au rămas sub administrația conducătorilor locali, dar au devenit tributare mongolilor, precum cnezatele rusești și statul bulgar. Dar se pare că ei controlau direct Bărăganul (sud-estul Munteniei), aflat în vecinătatea sudului Moldovei și nordului Dobrogei. În Bugeac (sudul Basarabiei) au fost descoperite complexe funerare din secolele XIII-XIV, cu ritul de înmormântare specific triburilor (popoarelor
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
trib diferențiat de cele turce. Este posibil ca ei să fi migrat, în secolul al XI-lea, spre Europa răsăriteană din Asia Centrală. Berendeii sunt menționați pentru prima dată de izvoare, în 1097, alături de pecenegi și uzi, aflați la periferia statelor rusești. Ei erau așezați acolo cu acordul cnejilor ruși, interesați să protejeze statele lor de cumani, cu ajutorul altor nomazi. De la mijlocul secolului al XII-lea, atestările documentare ale acțiunilor berendeilor în slujba Rusiei se înmulțesc-în a doua jumătate a acestui secol
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Slovacia și Bulgaria, ca și în aproape toate regiunile carpato-dunărene, Moldova, Muntenia, Transilvania, Maramureș (avem un sat cu numele Berindeești, lângă Roman, în documentul din 1453, ca și un stolnic, Berindei). Izvoarele istorice și literare amintesc prezența berendeilor în afara cnezatelor rusești, în anul 1139, când 30.000 de luptători sunt trimiși de regele Ungariei în sprijinul cneazului de la Kiev, în alt izvor se vorbește despre 1000 de luptători și nu se spune de unde au venit. În prima jumătate a secolului al
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
sunt urmăriți de oștile kievene și înfrânți lângă Dțiu, în apropiere de vărsarea Niprului în Marea Neagră. Mulți istorici asociază numele berladnici, pretendentul halician Berladnic și numele localității Bârlad. Bârladul este menționat numai o singură dată , în anul 1174, de cronicile rusești. Or, izvoarele scrise și arheologice exclud existența, în secolul XII, a unui centru subordonat cnezatului Halici, în sudul Moldovei. Dar constituirea unei formațiuni statale a berladnicilor în sudul Moldovei este doar o ipoteză neconfirmată. În plus, nu-i putem considera
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
ultima parte a secolului al XII-lea. Nicetas Choniates menționează pe "bordoni și sciți", care au ajutat pe vlahi și bulgari, după 1185-istoricii cred că bordonii sunt sinonimi cu brodnicii, iar sciții cu cumanii. Brodnicii sunt menționați și în letopisețele rusești, sub numele de "brodniki", în cursul evenimentelor din Europa răsăriteană, astfel, în 1146 și în 1216, brodnicii se aflau în serviciul cnejilor ruși. Apoi, în lupta de la Kalka (1223), brodnicii, în frunte cu voievodul lor Ploscânea, au trecut de partea
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
în 1216, brodnicii se aflau în serviciul cnejilor ruși. Apoi, în lupta de la Kalka (1223), brodnicii, în frunte cu voievodul lor Ploscânea, au trecut de partea mongolilor, trădându-l pe cneazul Kievului, Mstislav. După această bătălie, brodnicii au părăsit cnezatele rusești, ocupate de mongoli, și s-au îndreptat spre teritoriile est-carpatice, unde îi găsim menționați în prima jumătate a secolului al XIII-lea. Problema originii etnice a brodnicilor este controversată, ei au fost considerați slavi seminomazi (precum cazacii), români, cerkezi, berladnici
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
avut consecințe însemnate asupra istoriei noastre. Marea invazie mongolă a afectat din plin toate teritoriile românești a căror stăpânire era atât o sursă de pradă cât și bază de atac asupra altor țări. În primăvara anului 1241, după cucerirea teritoriilor rusești, inclusiv Haliciul, trupe mongole s-au apropiat de ținuturile noastre prin nord și au pătruns în Carpații păduroși. Înainte de a pătrunde în Ungaria, oști însemnate erau concentrate în preajma regiunilor extracarpatice. Despre atitudinea mongolilor față de populația (locuitorii) din teritoriile extra-carpatice, în
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
vădită rezonanță slavă, firească după secole de conviețuire cu ei, este posibil ca el să fie român de neam. În Annales Boiorum, aparținând cronicarului bavarez Aventin, se amintește despre depopularea teritoriilor locuite de "moldoveni și vlahi", ca și în letopisețele rusești mai târzii. Însă, din nefericire, nu poate fi reconstituită calea urmată de mongoli la sud de Carpați, în Muntenia și Oltenia; se pare că ei n-au trecut pe la Curtea de Argeș, care se profila atunci ca un centru însemnat zonal, iar
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
se integreze în unitatea catolică-el făcea aluzie la soarta Constantinopolului pentru cei care ar persista în schismă. Demersul papal nu a avut rezultatul sperat, iar avansul catolicismului în teritoriile răsăritene a fost anevoios. Dar șocul primei invazii mongole în teritoriile rusești, în 1223, ca și succesele cruciatei, între 1211-1227, în aria de dominație cumană, la sud și est de Carpați, au dus, în noile condiții dramatice, la o apropiere de Roma printre cnejii ruși. Cu vădită satisfacție înregistra această tendință urmașul
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Crimeii, căpeteniile orașului (capitanei) se aflau la curtea hanului Batu pentru a-i duce tributul. Același regim de tutelă mongolă îl aveau toate orașele de pe țărmul Crimeii și al Mării de Azov, ca și așezările comerciale de la gurile Dunării. Teritoriile rusești de dincoace de Volga și cele sud-dunărene (statul Asăneștilor), devenite vasale ale mongolilor, după 1241, aveau un alt statut, fără a li se impune schimbări esențiale în structura lor internă. Statutul lor de vasalitate era nuanțat, nu unul șablon, în funcție de
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
au determinat pe tătari să adopte o politică complexă și subtilă, dar Ungaria a rămas un regat creștin liber, sub tutela papalității, care a ajutat-o să se refacă după invazia distrugătoare din 1241. Dintre teritoriile supuse dominației mongole, cnezatele rusești se aflau într-o situație mult mai dificilă, comparativ cu regiunile de la Dunărea de Jos, cu toate că nu fuseseră efectiv ocupate de Hoarda de Aur. Pe lângă un tribut împovărător periodic și alte prestații specifice teritoriilor subjugate, acestea erau obligate să furnizeze
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
prestații specifice teritoriilor subjugate, acestea erau obligate să furnizeze cete militare în expedițiile războinice ale mongolilor. În plus, cnejilor ruși li s-a impus să distrugă fortificațiile mai puternice și li s-a interzis construirea altora noi. Apoi, deși statele rusești se bucurau de autonomie administrativă, funcția de cneaz trebuia confirmată periodic de hanii Hoardei de Aur, iar principii (cnejii) ruși erau nevoiți să meargă, în persoană, la curtea lor pentru a presta omagiul de vasalitate față de suzeranul mongol. Pentru a
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
probabil că întemeierea Valahiei (Țară Românească) să se fi îndeplinit în același fel ca în Rusia, unde unul din cneji, cel al Moscovei, a devenit reprezentantul celorlalți cneji față de hanul tătarilor, a obținut supremația și, mai pe urmă, unificarea teritoriilor rusești sub sceptrul său de mare cneaz. Ne întrebăm dacă aceasta n-a fost și situația voievodatului de la Argeș față de ceilalți voievozi și cnezi din Muntenia, el a devenit unificatorul țării, cu ajutorul tătarilor, al căror reprezentant era pentru toată regiunea sud-carpatică
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Aur. Anterior, inițiativele externe ce amenințau orientarea politică și statutul tributar al teritoriilor aflate în dependența Hoardei erau supuse ripostei necruțătoare a acesteia. În acest mod au reacționat mongolii, când Polonia a încercat să anexeze Halici-Wolhynia și atunci când alte cnezate rusești au inițiat acțiuni ostile față de Hoardă. La aceeași ripostă energică se puteau aștepta statele creștine ce ar fi cutezat să intervină, să smulgă teritoriile est-carpatice de sub dominația exclusivă a Hoardei. Înainte de 1359, au avut loc doar tentative neînsemnate în sensul
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
de la Cetatea Albă, și cu Constantin. Datele deținute converg spre opinia că boierul Costea Constantin era reprezentantul domnesc la Cetatea Albă. S-ar mai putea adăuga ceva relativ la extinderea autorității statului (domnului) Moldovei asupra sud-estulu țării: un pasaj din cronicile rusești referitor la evenimentele din 1386 menționează că principele Vasile, fiul marelui cneaz al Moscovei, Dimitri Donskoi, a fugit de pe teritoriul Hoardei de Aur "în Țara Podoliei, la valahii mari, la voievodul Petru", iar în alte cronici se amintește concis că
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
că pămîntul cultivat trebuia să întrețină mai mulți oameni. Viața țăranului s-a înrăutățit și datorită altei evoluții contemporane. Odată cu construirea de căi ferate în vestul Statelor Unite, grîul din preerii a început să-și facă apariția pe piețele europene. Grînele rusești erau cumpărate în Germania, în timp ce Australia devenea și ea o sursă de aprovizionare. Odată cu apariția facilităților de transport ieftin și cu îmbunătățirea metodelor de producție, produsele agricole au devenit mai abundente pe piețele internaționale, iar prețurile au scăzut. Din cauza întinderii
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
care era privită atît din punct de vedere național cît și istoric ca aparținînd României, dar acțiunile rușilor provocaseră temeri ca nu cumva să apară posibilitatea reinstaurării fostului protectorat. Înființarea statului bulgar, care părea inițial că se află sub dominație rusească, a dus la nașterea unor noi temeri. Pe lîngă aceasta, România nu avea în acest moment nici un aliat sau un prieten adevărat printre marile puteri. Odată cu obținerea independenței, fostele garanții din partea marilor puteri dispăruseră. Nici guvernul otoman nu mai avea
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
Țara a fost împărțită în douăsprezece provincii, subdivizate în districte conduse de căpitani, care aveau atît autoritate administrativă cît și juridică. Un nou cod de legi a fost instituit în 1888. Prințul și-a reorganizat totodată armata după modelul celei rusești. Cu toate cîștigurile teritoriale de după război, problema esențială a statului rămînea aceeași: faptul că pămîntul nu putea pur și simplu asigura întreținerea populației. Baza economiei era creșterea vitelor, două treimi din exporturi constituind-o animalele sau produsele animaliere. Grîul și
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
reorganizării imperiului în cadrul granițelor existente. O parte a liderilor naționali și a intelectualilor erau într-adevăr în favoarea divizării statului în componentele lui naționale. Patrioții polonezi, de pildă, visau la o perioadă cînd ținuturile istorice ale țării lor aflate sub stăpînire rusească, germană și habsburgică s-ar putea uni într-un mare stat polonez. Cu toate acestea, un asemenea act, care implica învingerea pe cîmpul de luptă a trei puteri, părea realmente îndepărtat. Anexarea Transilvaniei și a Basarabiei de către România părea și
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]