19,447 matches
-
și de a-l împărtăși, a pus un obstacol; fiecare om, în felul său, a stăvilit acest șuvoi. Noi, oamenii, am spus: nu, pe aici nu trece acest șuvoi - tocmai la cel mai de seamă, la unicul lucru de bun simț pentru noi toți! Am trimis în vânt planul lui Dumnezeu! Este groaznic, dar de ce acum trebuie să cerem iertare? Eu, ca toți ceilalți, pot cere iertare, întrucât scopul unic al voinței lui Dumnezeu este ca cercul iubirii să se închidă
Micul catehism pentru familie by Christoph Casetti () [Corola-publishinghouse/Science/100995_a_102287]
-
toate, la ispitele care fac parte din pâinea noastră zilnică. - Iată trupul: îi este foame sau este prea sătul, este obosit sau are prea multă putere, vrea căldură și apropiere, se îmbolnăvește sau se ofilește, percepe excitarea care pătrunde prin simțuri și reacționează la aceasta. - Iată aproapele: nu întotdeauna face binele - prin urmare, se simte dorința de a-l judeca; are slăbiciunile lui - acestea stimulează la mânie sau la mândrie; are preferințele sale - nu se poate ține pasul cu el, provoacă
Micul catehism pentru familie by Christoph Casetti () [Corola-publishinghouse/Science/100995_a_102287]
-
din gard, pătrunzând pe lângă un gutui sălbatec în curtea invadată de urzici. Eram mai calm acum. Mi se părea că în cătunul acela izolat nu mai funcționau regulile obișnuite de bună-cuviință și pe urmă n-am avut niciodată prea dezvoltat simțul situațiilor ridicole. Am înaintat cu grijă, ca să evit urzicile, ocolind o barcă unsă cu catran care nu mai văzuse cu siguranță apa de multă vreme, și m-am trezit într-un fel de prispă putredă. Acolo am ezitat. În fața mea
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
n-am mai râs. L-am silit pe cel care luase bățul să i-l dea orbului înapoi și, pentru că n-a vrut, l-am bătut măr. A fost unul din puținele momente în care a învins în noi bunul simț, dar nici atunci n-am înțeles că bătrânețea e un destin pentru fiecare. La azil, cei mai mulți bătrâni erau retrași, posaci, închirciți în lumea dinlăuntrul lor, cât de vie n-am cum să știu; din ea răzbăteau slabe pâlpâiri în afară
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
serios cum impunea un asemenea proiect măreț; și ce sculptor ar mai fi venit vreodată în pustietatea aceea? Dacă aș fi știut că lucrurile stăteau astfel, m-aș fi răzbunat; m-aș fi jucat cu ea, i-aș fi tulburat simțurile și pe urmă i-aș fi zis: Ce v-ați închipuit, doamnă? Că sânt un câine la care poate veni o cățea în călduri? Ei, aflați că sânt impotent. Dar n-aveam nici o certitudine, încît am preferat să-mi domolesc
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
oră. Atunci, da, merită să se ridice în aer, e o furtună vrednică de ei". Și-mi arăta fotografia. Era mai mult decât o pasiune pasiunea Laurei. Furtuna era, cumva, viciul ei. Se purta ca o posedată atunci, cu toate simțurile, instigate de furtună, în delir. Întreg sufletul îi vibra, iar trupul i se transforma într-un cântec. Pâlpâia ca o flacără surescitată și după fiecare furtună rămânea parcă istovită, cu nervii arși. Și dacă la Marta am prețuit calmul, întîlnirea
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
dau înapoi și, în alte condiții, n-aș fi stat, poate, să cântăresc prea mult nici riscul de a suporta ulterior gelozia autoritară a Moașei. Dar un fel de dezgust punea stăpânire pe mine, împiedicîndu-mă să mă las în voia simțurilor, la gândul că între ea și Laura ar fi putut exista o legătură. În timp ce Moașa mă privea languros devenind din ce în ce mai nerăbdătoare, i-am luat mâna, întinsă spre mine ca să-mi stârnească dorința, și i-am înlăturat-o, după care, cu
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
Nu", i-am răspuns. S-a uitat în ochii mei și a început să vorbească. Nu mai țin minte cuvintele, dar înțelesul lor acesta era; că minciuna e ca un virus care atacă totul după ce pătrunde în om, atacă și simțurile, aducîndu-te în situația să nu mai vezi limpede, să nu mai auzi clar, să nu mai deosebești ceea ce trebuie deosebit; zici că te slujești de minciună și ajungi să fii stăpânit de ea; nu te mai poți descurca altfel decât
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
bună! Vrea să se așeze pe fotoliul Bătrânului, să bea din limonada lui, nelegiuitul". ― Înțelegi, Daniel, ești învinuit de crimă. Și eu alături de tine. Ce facem acum? Arăta palid. Pretinsese odată că el făcea o distincție între onoare și bunul simț și că în fața lui Dumnezeu onoarea nu înseamnă nimic. Acum mă convingeam că asta nu fusese o simplă butadă. Avea un tremur nervos în tot corpul și ceva gelatinos în slăbiciunea lui; o frică moale care îi aburea privirea, dîndu-i
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
adică la rutină. Dar cu cine, se va spune, semănau acești despărțiți ? Ei bine, simplu, nu semănau cu nimic. Sau, dacă preferați, semănau cu toată lumea, aveau o înfățișare cu totul generală, împărtășeau placiditatea și agitația puerilă a cetății. Pierdeau aparențele simțului critic, dobândind în același timp aparențele stăpânirii de sine. Puteai să-i vezi, de pildă, pe cei mai inteligenți dintre ei făcându-se a căuta ca toată lumea în ziare, sau în emisiunile de radio, motive să creadă într-un sfârșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
volumului ce se lansează acum și mi-a dăruit volumul „Ziditor de cuvinte” cu un autograf special - deosebit, nu se poate să nu fie bine. Doar Mariana cunoaște autograful, iar eu nu îndrăznesc să-l arăt și altora, din acel simț al modestiei ce m-a caracterizat. Nici prin vis nu mi-a trecut că voi avea asemenea aprecieri de la un scriitor consacrat, cu o operă formidabilă, ca număr de volume de calitate, a stilului și limbii române magistral folosite. Am
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
de atunci - am impresia că astăzi încă mai e nevoie de multă muncă în domeniul educației copiilor proprii ai cadrelor didactice, cât și ai întregii societăți românești, mai ales acum când ne aflăm în această interminabilă tranziție și când bunul simț și cei 7 ani de acasă sunt date uitării sau în mod voit evitate, iar actualele cadre didactice sunt puse în situații paradoxale de umilință prin aceea că aproape toți guvernanții au uitat că „Un Dascăl le-a pus condeiul
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
Cirezi de nori migrează dinspre est,/ Credeam că-s ruși veniți să ne supună”, pentru ca mai apoi să spună: „Greu e drumul când îl sui.../ Pe poteca cea cu pui/ de șerpi și năpârci verzui.” în Conducătorii țării, sfidând bunul simț în vremuri grele, constată fără tăgadă că „Țara geme, țara moare/ Domnii merg la vânătoare” din plăcerea diabolică de a se distra prin uciderea ființelor fără apărare, așa cum eram și noi, poporul din acea vreme. Deplângând situația celor deportați și
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
secret de stat/ Mâncăm piatră-n loc de pâine.” Belșugul nostru de grâne, luat cu anasâna de la gura înfometată a unui întreg popor subjugat era vândut peste graniță, vrând să evidențieze productivitatea deosebită a agriculturii socialiste românești. Și totuși, cu simțul său vizionar pronunțat, poetul - seismograful cel mai sensibil al neamului primejduit în existența sa, semnalează ceea ce marea masă aștepta, spera „Timpul vuia între maluri de foc/ Stând gatagata să cadă/ Peste bolnavul Vremilor foc”, subliniind urgia abătută prin exterminarea elitelor
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
Duminică, 19 decembrie 2010, mi-a reținut în mod deosebit atenția interviul academicianului Bălăceanu-Stolnici, la T.V.R. La cei 95 de ani ai săi, intervievatul trage o serie de concluzii privind societatea românească de după 1989 - remarcând pe deplin justificat: Lipsa bunului simț și al celor șapte ani de acasă. Clasa politică românească e un adevărat mușuroi de furnici, răvășit, răscolit de patimi politice și de interese vinovate. Peste tot, în toate straturile societății, nu mai e lumea bunului simț de altădată, ieșind
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
justificat: Lipsa bunului simț și al celor șapte ani de acasă. Clasa politică românească e un adevărat mușuroi de furnici, răvășit, răscolit de patimi politice și de interese vinovate. Peste tot, în toate straturile societății, nu mai e lumea bunului simț de altădată, ieșind în evidență calitatea inferioară a politicienilor. Unii politicieni din trecut își sacrificau averile în folosul țării, în opoziție cu situația de astăzi când politicienii au atentat abuziv la averea statului, devenind bogați peste noapte. Oameni ca Aristide
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
milioane de asistați economic, încurajându-se nemunca, lenea, furtul din avutul național și acel cameleonism politic, de așa natură, încât nu se mai știe ce e stânga, ce e dreapta politică. A dispărut ideea de patriotism, de cinste, de bun simț, de morală de factură veche, toți politicienii practică la scară mare corupția, acoperindu-se unii pe alții prin legile pe care le impun în folos propriu. Totuși, se întrevăd unele speranțe în ridicarea unor valori morale, pe ici-colo, semn că
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
a trăit în vremuri grele de război, după care a avut de înfruntat un război și mai lung ce a durat din 1946 și până în 1989, când a căzut regimul comunist. în orice împrejurare am căutat să acționez cu adevărat simț al răspunderii, să-mi fac cinstit datoria, în orice situație am fost nevoit să acționez. Adevărata supapă de rezistență pentru mine au fost dragostea, cinstea și corectitudinea cu care mi-am făcut datoria de om și de cetățean, încât astăzi
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
Crețu din „Ziarul de Iași” din 6 iulie 2010 - ar fi oameni care nu numai că au mintea plecată în vacanță, ci chiar aflată într-un permanent repaus”. Afirmația aceasta șochează prin gravitatea ei - și o consider lipsită de bun simț. Oare nu s-a gândit că are un tată ori un bunic în vârstă sau chiar un străbunic? Să vedem în continuare dacă „Bătrânețea este o piedică în calea creației”. Când eram copil - e cam mult de atunci - vedeam oameni
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
mai tânărul nostru condeier nu speră să ajungă la vârsta senectuții? Ar fi păcat! Pentru că ajungând la vârsta senectuții, abia atunci ar înțelege că a comis o neiertată eroare și mai ales că a manifestat acea totală lipsă de bun simț, dând sentința lapidară pe care a dat-o la adresa unor oameni în vârstă care nu doresc decât să li se respecte vârsta care le-a adus un plus de experiență și de cunoaștere. Cine se consideră bătrân - indiferent că are
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
așa fel încât să exprime compasiune. Fiica mai întâi, care o privi o clipă în ochi. Părea să aibă în jur de patruzeci și cinci de ani, păr scurt, negru, cu câteva șuvițe cărunte; era atrăgătoare, chipul ei emana un simț practic extrem de solid. Maggie presupuse că ea era capul familiei. Apoi fiul. Pe jumătate ridicat, o privea cu răceală. Era înalt, îmbrăcat mai neglijent decât s-ar fi așteptat ea într-o casă îndoliată, cu blugi de culoare închisă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
din ce zonă. Era a cuiva din Orientul Mijlociu? Sau a unui european? Și câți astfel de bărbați erau acolo? Mai era și un al treilea agresor pe care nu-l văzuse? Surpriza atacului și întunericul o dezorientaseră complet. Până și simțurile ei păreau să se fi scurtcircuitat, firele să se fi încrucișat. Nu era sigură de unde venea durerea. Acum simțea pe picior o mână care o strângea de coapsă. —Mă auzi, Maggie? Inima îi bătea puternic, trupul ei zbătându-se într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
care desena la o masă. Poate că era unul din băieții care jucau fotbal mai devreme. Poate că văzuse ceva. Maggie nu era sigură nici dacă băieții se jucaseră aici sau în celălalt capăt al aleii. Își pierduse cu totul simțul orientării. Stătea acum ghemuită în colțul canapelei, în timp ce salvatoarea ei aprindea ochiul mic al aragazului pentru a-i face un ceai de mentă, când singurul lucru după care tânjea Maggie era o cană de Typhoo pregătită de mama ei cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
o cameră întunecată, ci că era legat la ochi. Preț de câteva minute lungi crezu că vede interiorul propriilor pleoape. Apoi își aminti de glonț și se întrebă, la modul serios, dacă nu cumva experimenta starea de conștiință a morților. Simțurile îi reveneau încet, ca într-o succesiune. După ochi, urmară brațele, care îi dădură de știre că erau imobilizate. Se strădui să-și amintească: fusese împușcat și acolo? Era posibil să fie paralizat? Încercă să nu intre în panică. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
ar fi putut, Uri ar fi zâmbit. Tatăl său, naționalistul înflăcărat și intransigent, se folosea de clișeul cel mai tocit al stângii kumbaya, fraternă și sentimentală - acela că evreii și arabii sunt frați. Chiar și aici, cu trupul zdrobit și simțurile copleșite de cea mai îngrozitoare tortură, simțea un val de admirație pentru tatăl său: era un caz genial de criptografie. Oare exista vreun spărgător de coduri în lumea asta care să-și dea seama că atunci când un vultur fanatic se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]