12,817 matches
-
când statele, comunitățile sau grupurile de indivizi aleg calea angajării Într-un proces rapid de civilizare și de progres cultural, prin eforturi decisive de modernizare. Dar aceste salturi ale istoriei pot netezi, adesea, drumul autoritarismului și barbariei. Sistemele Închise, controlate, stăpânite de unele grupuri dominante și supravegheate de gardieni antrenați, sfidând democrația și civilizația, au Început, adesea, prin a fi proiecte de modernizare. Înnoirea și renovarea, pentru unii, a Însemnat Însă distrugerea altora. Iar a ignora sau șterge trecutul dureros semnifică
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
cu Paul Stahl, Îl invocă adesea ca cel mai iubit profesor al lui; directorul lui de teză de aici e un sociolog care lucrează Într-o catedră de lingvistică. Pare foarte competent, are o grilă de analiză pe care o stăpânește bine. Profesorul „doutor” Edgar Galindo e un mexican, poliglot, care a lucrat 12 ani În diplomație (inclusiv la Budapesta și Sofia), căsătorit cu o nemțoaică, face psihologie politică la o universitate privată, e amic cu Al. Dorna, specialistul În psihologie
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
literare ca "Romanul trandafirului"29, jocuri de cuvinte formaliste, lipsite de o inspirație novatoare, prezente în poezie, îndrăzneli și jonglerii tehnice în muzică, iată ce caracterizează cel mai adesea arta secolelor XIV și XV. În arhitectură, tehnica stilului gotic, bine stăpînită de acum înainte, devine, odată cu goticul flamboiant, obiectul unui număr infinit de variații care transformă inspirația de odinioară într-un fel de joc formal în care naosurile catedralelor sînt din ce în ce mai înalte, deschizăturile în zid din ce în ce mai mari, coloanele din ce în ce mai firave și
Istoria Europei Volumul 3 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
-a de Duras, restabilește în propriul interes unitatea regatului celor Două Sicilii, pe care îl lasă moștenire, împreună cu regatul Neapolelui, fiului său, Ferrant I (1458-1494). În nordul peninsulei, spre deosebire de restul Italiei, statele mici, orașele libere sau principatele sînt cele care stăpînesc. încă de la începutul secolului al XII-lea, împărații au trebuit să înfrunte mișcarea comunală. Au rămas mai ales în memorie peripețiile luptei lor împotriva Ligii orașelor lombarde. Pînă la începutul secolului al XIV-lea, istoria Italiei de nord se confundă
Istoria Europei Volumul 3 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
o pace costisitoare: la Brétigny (1360) el consimte să plătească o răscumpărare de trei milioane de ecu pentru eliberarea lui loan cel Bun și îi recunoaște lui Eduard al IlI-lea, în schimbul renunțării sale la tronul Franței, dreptul de a stăpîni fără să-și prezinte omagiul feudal, regiunile Guyenne, Poitou, Saintonge, Limousin și Périgord. Dacă regele Carol al V-lea reia din 1368 războiul împotriva Angliei, el nu reușește totuși să oprească definitiv decăderea regatului. Cînd Carol al Vl-lea îi urmează
Istoria Europei Volumul 3 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
Henric al VI-lea de către regentul Bedford, este recunoscută în partea de nord și sud-vest a Franței. Carol al VII-lea, la rîndul său, poate conta pe fidelitatea provinciilor din centrul și sudul regiunii Languedoc, dar teritoriul pe care îl stăpînește este atît de restrîns încît adversarii săi îl numesc în bătaie de joc "regele din Bourges". În sfîrșit, Filip cel Bun, duce de Bourgogne și stăpîn al Flandrei, pune bazele unui stat cuprins între Marea Nordului și Franche-Comte. Amenințată să devină
Istoria Europei Volumul 3 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
al XVI-lea nu-și are originea nici în progresele tehnicii, nici în transformarea structurilor. În schimb, se observă că noile condiții ale schimburilor comerciale și extinderea pieței de desfacere conferă negustorilor, care dețin capitalurile necesare cumpărării materiilor prime și stăpînesc căile comerciale, un rol din ce în ce mai important. Prima structurare a unui spațiu economic european Economia europeană a secolului al XVI-lea rămîne în esență o economie închisă. Aria geografică a schimburilor comerciale se limitează în marea majoritate a timpului la un
Istoria Europei Volumul 3 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
Temerarul. Aceasta presupune să-i smulgă regelui Franței partea sa de moștenire burgundă, dar, mai ales, întregul ducat al Burgundiei. Moștenirea lui Ferdinand de Aragon constituie pentru Carol un atu serios în acest plan. Începînd din 1516, Spania se vede stăpînită de un suveran burgund. Subjugat de proiectele sale legate de "marele ducat al Occidentului", la început, Carol nu consideră noua coroană decît ca unul din mijloacele de a-și realiza ambițiile. Spre marea indignare a noilor săi supuși, el nu
Istoria Europei Volumul 3 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
căsătoria împăratului cu o austriacă și de apropierea realizată prin aceasta între Paris și Viena. Altele țin de ambițiile țarului, care dorește să instaureze dominația rusă în Europa orientală și care se simte iritat să-i vadă pe francezi deveniți stăpîni la Varșovia. Cauzele economice par totuși să fie cele mai importante: nobilimea rusă suferă de pe urma interdicției de a vinde grîu în Anglia. Alexandru I hotărăște să-și redeschidă porturile britanicilor, creînd astfel o breșă în blocadă. Aceste motive explică invadarea
Istoria Europei Volumul 3 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
aparte - mici de stat, cu ochi negri, vioi, inteligenți, amintind de caracterele fizice și virtuțile războinice ale tătarilor. Urmele, lăsate de tătari în toponimie și onomastică și în caracteristicele antropologice și psihologice românești, se explică prin faptul că ei au stăpânit timp de o sută de ani ținuturile locuite de români, adică din momentul marii invazii până la cucerirea independenței statelor feudale românești. În acest secol de stăpânire tătărască, cruzimea mongolică s-a manifestat îndeosebi pe planul administrativ. Căci tătarii au exploatat
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
al Academiei din 1962, vedeau în acest misterios personaj un Basarab, ban românesc, care ar fi înfruntat pe tătarii lui Orda, undeva, pe Dunărea olteană. Alexandru Gonța stabilea, însă, că drumul lui Orda n-a atins niciodată țara în care stăpânea Litovoi și că, în realitate, este vorba de o falsă lectură a numelui în cauză, făcută de istoricul D’Ohsson. Cercetările ulterioare întreprinse de turcologul Aurel Decei, care a putut consulta în original textul persan în cauză, au confirmat susținerea
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
II-lea se intitula și rege al Cumaniei și Țării Brodnicilor, adică al Țării Românești și Moldovei. Bortz-Membrock, cel de-al patrulea principe cuman din ierarhia ducilor cumani (cel mai mare dintre ei, Kotian, purtând titlul de mare han), care stăpânea peste toată Cumania Neagră dintre Carpați și Nipru, veni la Milcov. Aici, după ce se boteză cu 2.000 de nobili și 15.000 de oameni, naș fiind Bela al IV-lea, depuse jurământul de vasal la sfârșitul verii anului 1227
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
voievodatul lui Seneslau pe Argeș, în Muntenia, toate vasale față de Coroana ungară. La răsărit de Carpați, în 12 februarie și 28 aprilie 1238, Bela al IV-lea se intitula rege al Galiției și Lodomeriei, pentru partea cea mai de nord, stăpânea apoi Moldova de Sus, cunoscută sub denumirea de Cumania, și Moldova de Jos, numită Țara Brodnicilor mai spre sud-est. Toate aceste țări, supuse Ungariei înainte de Marea Invazie tătară, după cum reiese din scrisoarea din anul 1250 a lui Bela al IV
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
mai spre sud-est. Toate aceste țări, supuse Ungariei înainte de Marea Invazie tătară, după cum reiese din scrisoarea din anul 1250 a lui Bela al IV-lea către Papa, deveniseră tributare tătarilor de la 1241 încoace. Regatul ungar ajunsese în culmea expansiunii sale. Stăpânea vechiul regat al lui Burebista, care cuprinsese Panonia toată și vechea Dacie până spre Nipru. În acest apogeu, pe care regatul ungar nu avea să-l mai atingă niciodată în istorie, nemărginita glorie a lui Bela al IV-lea avea
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
trupele un an de zile, el concentră, în toamna anului 1219, o armată de 200.000 de călăreți, pe care o împărți în cinci mari corpuri a câte 40.000 de oameni fiecare. Obiectivul urmărit era distrugerea Imperiului Horezmian (Corazm), stăpânit de Mahomed, care bătuse în 1208 pe cumani și le ocupase regiunea dintre Urali-Volga și Marea Caspică. Corpul din dreapta, condus de fiii săi, Giagatai și Ogodai, aveau să plece de la munții Altai cu direcția fluviului Ural. Corpul din stânga, dirijat de
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
târziu, o cronică germană, urmată de o prelucrare și mai nouă a unui saxon din Brașov, precizează că invazia s-a făcut mai întâi împotriva geților și dacilor. După aceea, invadatorii au intrat în Ungaria, unde, exterminând toată populația, au stăpânit Panonia trei ani de zile. Confruntând știrile date de Rogerius, în Cântecul de Jale, cu alte izvoare contemporane, se poate constata că cronicele maghiare au lacune mai serioase, privind situația din anii 1241-1242, decât cele germane. Din mărturia lui Rogerius
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
aici nu este izolată. Ea este confirmată, în anul 1246, de către falsul călugăr Ascelin, care scrie că întregul teritoriu, pe unde s-a întins Cumania și până în Grecia, și la Constantinopol, iar în Apus până în Rusia Roșie și Ungaria este stăpânit efectiv de către tătari. Din toate țările supuse se aflau, în același an, prezenți la curtea lui Batu-khan, pentru a presta omagii și a preda tributul, principele Daniel de Halici, fratele său Vasilco, principele Iaroslav de Suzdal, care avea să moară
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
confirmă știrile lui Wilhelm de Rubruck că, de la gura Donului (Tanais) spre Apus până la Dunăre spre Constantinopol, Valachia, care e țara lui Asan, și Bulgaria Mică până în Slavonia sârbească, toate țările îi plătesc tribut marelui han. Imensa vastitate a teritoriului stăpânit de Hoarda de Aur, numit adesea nu numai Cumania ci și Țara Alanilor, cu inexistența unor așezări stabile mongole, a lăsat mult timp impresia chiar în istoriografia universală că periferia de Apus a marelui Imperiu Mongol a fost lăsată la
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
se afla sub zidurile Constantinopolului. Era din nou teama că mongolii, întovărășindu-se și cu alți păgâni, ar putea năvăli în pământurile creștinilor, vecine cu regatul Ungariei, care nu era decât Transilvania, căci pe teritoriul din Carpați și Dunăre erau stăpâni deplini. Deocamdată însă, Nogai nu avea de gând să atace Ungaria și nici Transilvania, căci își lăsase în Balcani acei 10.000 de mongoli călări, ca să supravegheze Bizanțul și mișcările împăratului, iar Berke, hanul Hoardei de Aur, era preocupat de
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
a călugărilor catolici, sub conducerea căpeteniei lor Oldamir, în anul 1282. Ciocnirile dintre răsculați și trupele regale au avut loc la Houd, în gura Mureșului. Înfrânți, cumanii cu Oldamir în frunte iau calea pribegiei și se refugiază în ținuturile românești stăpânite de tătari, după Augustin Bunea pe valea Dunării, în Țara Românească, iar după alți istorici în Moldova. Aflând de retragerea cumanilor de sub stăpânirea sa, Ladislau Cumanul pleacă personal în fruntea unei oștiri ungurești să-i readucă la ascultare. Nu știm
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
campanie. „Un raport vrednic de crezare” − „relatio fide digna” − scris de Curtea de la Buda, aducea la cunoștința Vaticanului știrea că în Moldova la granițele Transilvaniei dinspre tătari − „in regno Hungariae, in finibus videlicet Tartarorum” − averile fostei Episcopii de pe Milcov erau stăpânite de către puternici feudali ai acestor ținuturi. Cererea de reînființare a ei, prin numirea franciscanului Vitus de Monteferreo, capelanul regelui, a fost aprobată de către papa Ioan al XXII-lea, în 4 octombrie 1332, prin ordinul trimis arhiepiscopului de Strigoniu. Dar sfințirea
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
putea scăpa de ea. Și acestea nu întârziară să vină. În vara anului următor, 1333, Olgerd (1345-1377), fiul lui Ghedymin, marele duce al Lituaniei, întreprinse o expediție împotriva tătarilor, pentru a preîntâmpina permanentele incursiuni ale acestora, prin Podolia, înspre regiunile stăpânite de părintele său. Oastea lituaniană a surprins, a călcat pe rând și a distrus așezările mongole de pe coastele de nord ale Mării Negre, începând de la gurile Donului și terminând cu acelea ale Nistrului și Dunării. Au fost nimiciți atunci mulți oglani
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
sex bărbătesc, ci numai două fiice, Anastasia și Maria, ambele înmormântate la Rădăuți, mama acestora, Ana, o lituaniană, a solicitat ajutorul lituanilor și a oferit tronul Moldovei lui Jurg Coriatovici. Izvoarele lituaniene scriu despre Coriat, fratele lui Ogerd, care a stăpânit Novgorodul, că a avut patru fii: cneazul Iurie, cneazul Alexandru, cneazul Constantin și cneazul Theodor. Pe cneazul Iurie, valahii l-au luat ca să le fie voievod și l-au otrăvit acolo. Ajuns voievod, Jurg Coriatovici a hotărât, în primul rând
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
Tartariae)”, adică până pe linia Dunării, inclusiv Chilia insulară. O extindere a stăpânirii lui Mircea la nordul marelui fluviu în sudul Moldovei era exclusă, deoarece teritoriul respectiv, numit Paratalasia fusese alipit la Valahia Minoră de Jurg Coriat în 1374, a fost stăpânit de Petru și apoi de Roman, care se intitula, în 30 martie 1392 și 5 ianuarie 1392, mare voievod singur stăpânitor al Moldovei și întregii Valahii (Minore) de Plonini (din Țara Șipenițului) și până la Marea cea Mare. La aceste teritorii
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
fi riscat o predare a lor către poloni. E mult mai probabil că ei au năzuit la Suceava abia după luna mai 1455, cu gândul că pe tronul țării îl vor găsi pe Bogdan al II-lea. În Moldova, însă, stăpânea acum Petru Aron, ucigașul lui Bogdan, instaurat la putere peste voința lui Cazimir și a lui Alexăndrel. Într-un act din 1 octombrie 1455, noul voievod, recunoscut de regele polon, concesionează mătușei craiului, în schimbul Hotinului, târgul Siret și Volhovățul cu
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]