11,031 matches
-
credința că aveau să facă astfel dreptate. Unii, mai în vârstă, și-au pierdut credința în anii '50, la moartea lui Stalin și în timpul insurecției maghiare. Ceilalți, mai tineri, au fost deja crescuți în socialism sau au fost chiar copiii susținătorilor regimului. Ei au în comun traversarea unei crize morale și descoperirea bruscă, sau printr-o lentă maturație, că idealul lor era fals și că drumul pe care o apucaseră era o fundătură. Nagy în 1958, Dubcek în 1968 au fost
by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
statutul femeii în islam este in-compatibil cu valorile noastre și că integrismul religios ascunde pericole. Dar unii partizani ai legii desprind din constatările lor o metodă de constrângere, iar ceilalți, care sunt contra acestei legi, preconizează o metodă blândă. Pentru susținătorii primului demers, fetele care poartă vălul, fie că sunt constrânse sau consimt (diferența nu contează decât în mică măsură), sunt reprezentanții involuntari ai unei acțiuni de cucerire musulmane. Independent de interpretările lor, vălul este un simbol de supunere și represiune
by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
însoțită de o dezbatere permanentă asupra identității Europei și a valorilor care stau la baza culturii europene. Părerile sunt divergente și chiar sursă de conflicte. Poate că nu e inutil să clarificăm vârtejul de idei, să obiectivăm cât de cât susținătorii acestor idei și deznodămintele acestor polemici. Perspectiva noastră Am îndrăznit să ne înhămăm la această sarcină după ce am susținut timp de treizeci de ani un curs de civilizație occidentală (la origine, suntem doctori în istorie). Acest subiect a stat, prin
by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
nu putea să își dezvăluie adevăratele ambiții atâta timp cât armata sa nu era pregătită. La München a pretins că dorea doar să șteargă ne-dreptățile tratatului de la Versailles. Când se dezbătea întreruperea voluntară a sarcinii în Franța și în Belgia, părerea susținătorilor exprima nevoia de a corecta situațiile critice, nevoie care putea fi înțeleasă din punct de vedere umanitar. Dar s-a observat mai târziu că adevărata miză, pentru femei, era puterea de a dispune liber de propriul corp. Astfel, avortul a
by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
conjunctură social-politică, pozițiile scriitorilor înșiși sunt diferite și definitorii. Dintre junimiști, Pogor face parte din complot și este imediat numit prefect, iar Petre Carp devine la 11 februarie secretar al locotenenței domnești. Maiorescu va fi unul din cei mai mari susținători ai domnului străin. Negruzzi, încercând să explice impopularitatea lui Cuza, afirmă, de fapt, ostilitatea claselor dominante împotriva acestuia. Primul guvern, numit de locotenența domnească, este condus de Ion Ghica, cel care îl sprijinise, chiar dacă parțial, pe Bălcescu la revoluția de la
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
acestei reprezentări) n-are nimic de a face cu dêmokratia. Grecii au inventat sistemul politic al alegerilor. E necesar însă să insistăm asupra celui de-al doilea aspect, cel care, pentru ei, caracterizează dêmokratia: așa cum o amintește Aristotel, atît pentru susținătorii cît și pentru adversarii săi, democrația este mai înainte de toate "guvernarea ale cărei funcții sunt distribuite de soartă" (Retorica, I, viii, 1365 b). Istoricul Moses I. Finley precizează și comentează: "Selecția prin tragere la sorți și retribuția acordată celui investit
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
de a-i încredința cancelaria, membrii partidului său sunt din ce în ce mai demoralizați. Partidul se confruntă cu grave probleme financiare provocate de scăderea numărului de membri. Apar tensiuni între partid și membrii poliției paramilitare (SA). Criticat în mod direct (cei mai fervenți susținători îi reproșează că se încăpățînează să pună mîna pe putere prin metode legale), trădat de mai mulți prieteni, Hitler începe să fie cuprins de panică. Pe 19 ianuarie 1933, cu 11 zile înainte ca Hitler să fie numit cancelar, secretarul
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
independent decât în echipă. Se cheltuiesc miliarde de dolari în fiecare an pentru a avea angajați competenți, dar acum, în multe organizații, aceleași persoane trebuie să supună deciziile pe care au fost instruiți să le ia votului unei echipe. Mulți susținători ai echipelor nu par să înțeleagă conflictul inerent dintre echipe și abilitare. Abilitarea, așa cum o înțeleg eu, înseamnă împărtășirea deciziilor luate cu toți angajații de la toate nivelurile organizației. Cu alte cuvinte, indivizii iau mai multe decizii și au un control
[Corola-publishinghouse/Science/2338_a_3663]
-
aibă o cotă mai scăzută din moment ce în grupul aflat în top nu pot intra decât un anumit număr de persoane. Angajații care încearcă să ajungă în top și sfârșesc aproape de cel mai performant grup vor înceta să mai încerce (stingere). Susținătorii acestui sistem spun că, dacă evaluezi oamenii după aproape orice variabilă, vei obține o distribuție normală. Cu alte cuvinte, performanța este probabil normal distribuită, astfel încât ierarhizarea forțată ar trebui să fie corectă. Problema cu această logică este că organizațiile nu
[Corola-publishinghouse/Science/2338_a_3663]
-
reacție directă la succesul neorealismului de a dezvolta analize la nivel sistemic asupra politicii internaționale. Ea era vădit reducționistă, în sensul că punea accent pe importanța nivelului intern ca determinant cauzal al comportamentului statului. Totuși, oarecum paradoxal, în prezent atât susținătorii, cât și oponenții păcii democratice acceptă termenii de bază în care are loc dezbaterea. În esență, dezbaterea dintre realiști și liberali gravitează în jurul întrebării privitoare la existența unei "păci separate" între democrațiile cu același tip de regim. Dar acest consens
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
generală. Reducerea sferei revendicărilor sale a făcut ca argumentul păcii democratice să fie remarcabil de rezistent în fața criticilor. Cu toate acestea, argumentul exclude o serie de întrebări fundamentale despre dominația realismului ca explicație generală a sistemului internațional. În mod ironic, susținătorii păcii democratice sprijină tacit o structură de cercetare din interiorul disciplinei în ansamblu, care nu favorizează școala liberală. Date fiind promisiunile conținute în enunțurile păcii democratice, de a constitui un obstacol în calea hegemoniei realismului, pare nepotrivit acest deznodământ al
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
constitui un obstacol în calea hegemoniei realismului, pare nepotrivit acest deznodământ al programului de cercetare pe care l-a generat. În loc să accepte gambitul realismului, o cale mai potrivită pentru menținerea impulsului pe agenda de cercetare a păcii democratice este ca susținătorii săi să orienteze dezbaterea în termeni mai favorabili pentru paradigma liberală. O modalitate de realizare a acestui lucru ar putea fi contestarea afirmațiilor realiste cu privire la poziția privilegiată ocupată în prezent de nivelul sistemic. Pe termen scurt, această abordare implică îndepărtarea
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
lumea post-Război Rece, probabil că o schimbare fundamentală nu va avea loc. Mai mult, instituțiile create după Al Doilea Război Mondial oferă și o platformă stabilă pentru implicarea Rusiei și Chinei, precum și pentru integrarea acestor state în societatea internațională. Principalul susținător al acestui argument este Joseph Nye, în lucrarea sa de referință Bound to Lead (Nye, 1990). Nye afirma că exista o probabilitate redusă pentru materializarea conflictului structural emergent prezis de realiști. În schimb, avea să apară un sistem de tip
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
unei terminologii ce recunoaște conținutul normativ liberal al dinamicii socializării. În particular, această formulare a teoriei liberale propune ipoteza că normele culturale asociate cu pacea democratică pot să genereze efecte de socializare care le încurajează răspândirea în sistemul internațional. Atât susținătorii liberalismului, cât și cei ai constructivismului recunosc afinitățile dintre aceste poziții (Wendt, 1992, p. 394; Moravcsik, 1997, pp. 539-540). Deși ce este influențată de încercarea lui Moravcsik de a sistematiza liberalismul, această descriere pleacă de la constructivism pentru a stabili o
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
generative ale anarhiei îi permite să subsumeze atât programul de cercetare al neorealismului, cât și pe cel al instituționalismului. În cele din urmă, aceste considerații teoretice au implicații importante pentru conținutul programelor de cercetare din cadrul disciplinei în perioada post-Război Rece. Susținătorii neorealismului, instituționalismului și liberalismului afirmă că prăbușirea Uniunii Sovietice prezintă o oportunitate istorică pentru testarea enunțurilor lor teoretice concurente. Neorealiștii au elaborat o analiză pesimistă asupra naturii schimbării sistemice după Războiul Rece, prezicând o revenire la multipolaritatea conflictuală la scară
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
germane și persistența unei atitudini în general favorabile față de adâncirea cooperării europene într-o serie amplă de chestiuni drept o reflectare a faptului că acordă o importanță fundamentală instituțiilor europene în urmărirea intereselor sale naționale. De asemenea, Germania este un susținător de frunte al extinderii UE către statele EFTA și țările din Europa de Est. Această atitudine a inclus inițierea înființării fondurilor de asistență UE PHARE și TACIS pentru statele est-europene (Anderson, 1999, p. 53). Lărgirea Uniunii Europene contribuie la procesul de stabilizare
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
Samuels afirmă că folosirea abilă a diplomației ar putea ajuta Japonia să prospere în urmărirea axiomelor realiste mercantile (Heginbotham și Samuels, 1999, p. 208). Într-adevăr, Tadokoro identifică gradul ridicat al sprijinului intern japonez pentru o poziție "conservatoare", ai cărei susținători se opun schimbării poziției actuale a Japoniei în ceea ce privește politica externă și politicile economice interne. Totuși, autorul recunoaște și că conservatorii japonezi întâmpină probleme grave pentru că abordarea lor ar perpetua dificultățile cu care se confruntă Japonia (Tadokoro, 1994, p. 1011; vezi
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
economic. Instituționaliștii ar putea afirma că dificultățile economice ale Japoniei sugerează că nu își mai poate menține poziția de putere economică globală concomitent cu menținerea economiei interne cu organizare în keiretsu. De asemenea, instituționaliștii au identificat un grup semnificativ de susținători ai vocației de putere civilă în interiorul Japoniei (Nye, 1992, p. 108; Inoguchi și Jain, 1997, pp. 3-4; vezi și Tadokoro, 1994, p. 1013). Totuși, interpretarea instituționalistă a schimbărilor interne din Japonia întâmpină o limitare crucială: susținerea unei strategii a puterii
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
în public, în timp ce, așa cum s-a observat, în practică au urmărit constant alte obiective. În acest punct al discuției, important este impactul SUA asupra comportamentului Japoniei în anii 1990, întrucât garanția securității este centrală în realismul mercantil. Așa cum notează Pyle, susținătorii strategiei Yoshida au fost încântați de raportul Nye (Pyle, 1996, p. 172). Mai mult, poziția de putere civilă face ca Japonia să fie "prinsă în vârtejul triunghiular" al relațiilor chino-americano-japoneze. Drifte utilizează această expresie pentru a surprinde rezultatele negative și
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
rândul reformatorilor, neorealiștii ar putea afirma că, probabil, sprijinul în acest sens va crește în viitor. Cu toate acestea, cea mai influentă grupare internă din Japonia, care face presiuni pentru reforma politică, nu o reprezintă nici naționaliștii tradiționali, și nici susținătorii rolului de putere civilă. În schimb, susținătorii acesteia sunt cei care propun Japonia ca "stat normal" (Tadokoro, 1994, p. 1012). Apariția acestui grup de reformiști este interpretată în general ca o reacție directă față de "presiunile externe tot mai mari și
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
probabil, sprijinul în acest sens va crește în viitor. Cu toate acestea, cea mai influentă grupare internă din Japonia, care face presiuni pentru reforma politică, nu o reprezintă nici naționaliștii tradiționali, și nici susținătorii rolului de putere civilă. În schimb, susținătorii acesteia sunt cei care propun Japonia ca "stat normal" (Tadokoro, 1994, p. 1012). Apariția acestui grup de reformiști este interpretată în general ca o reacție directă față de "presiunile externe tot mai mari și cererile interne ca Japonia să contribuie mai
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
a treia interpretare a surselor internaționale ale schimbărilor interne din Japonia după 1989, care contracarează interpretările instituționalistă și neorealistă. Într-adevăr, există numeroase lucrări prescriptive despre politica externă japoneză post-Război Rece, în care se afirmă că dezbaterea dintre neorealiști și susținătorii rolului de putere civilă a creat o falsă dihotomie. Chestiunea critică identificată în aceste lucrări este implicația transformării atitudinilor Japoniei față de recursul la forță militară. Mulți comentatori concluzionează că, prin modificarea poziției sale față de această chestiune vitală, Japonia și-ar
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
politică se datorează ajustării tactice la condițiile externe schimbătoare. Așadar, nu trebuie să ne așteptăm la o schimbare a paradigmei, ci la o reevaluare a costurilor și beneficiilor tacticilor anterioare ... pe măsură ce condițiile exogene se schimbă. (Johnston, 1996, p. 31) Unii susținători ai implicării afirmă că RPC s-a implicat într-un proces de învățare în politica externă. De exemplu, Harris afirmă că, în domeniul economic, China a trecut într-adevăr printr-un proces de învățare. Autorii politicilor chineze au abandonat multe
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
De exemplu, Harris afirmă că, în domeniul economic, China a trecut într-adevăr printr-un proces de învățare. Autorii politicilor chineze au abandonat multe asumpții adânc înrădăcinate și au ajuns să accepte și să internalizeze nevoia de cooperare economică. Unii susținători ai implicării afirmă ca RPC s-a angajat într-un proces de învățare, în domeniul politicii externe. (Harris, 1997, pp. 150-151). Totuși, o astfel de perspectivă este mai curând simplistă pentru că prezumă o relație între faptul că China se folosește
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
a continuat cu recunoașterea faptului că, deocamdată, probabil că SUA dețin resursele pentru a administra eficient sistemul internațional folosindu-și dominația, iar astfel aceste teme încă nu se află în centrul dezbaterii actuale. Totuși, pare să fie semnificativ că un susținător atât de fervent al teoriei stabilității hegemonice este pregătit să recunoască posibilitatea pe termen lung și chiar inevitabilitatea unor variante alternative pentru viitor. Dacă evenimentele de la 11 septembrie 2001 evidențiază o trăsătură caracteristică a sistemului internațional după Războiul Rece, atunci
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]