10,730 matches
-
război pe care l-au sprijinit material, financiar și prin voluntari. Inițial crucea se afla în partea de sud a bisericii, dar în 1977, cu ocazia centenarului, a fost mutată pe amplasamentul actual. Pe cruce se disting cu greu numele voluntarilor căzuți. Pe spatele crucii se poate desluși inscripția: „"[...] se înal-/ția aceasta Cruce în/ Marirea Domnului/ cel Stelpanitoru Eroii/loru Sub pastori-/rea spirituale a loru/ Ioane Tisu si Ioane/ Jurca. La 20. Martiu/ 1877"” Cele 75 de morminte strămutate
Panteonul Moților () [Corola-website/Science/335412_a_336741]
-
a fost o mare unitate militară reprezentată de un corp de voluntari de naționalitate română, cu drapel propriu, care s-a găsit în Italia în timpul perioadei acesteia de beligeranță din Primul Război Mondial. Voluntari acestei mari unități au fost selectați din rândurile prizonierilor de război austro-ungari de naționalitate română, aflați pe teritoriul
Legiunea Voluntarilor Români din Italia () [Corola-website/Science/335419_a_336748]
-
a fost o mare unitate militară reprezentată de un corp de voluntari de naționalitate română, cu drapel propriu, care s-a găsit în Italia în timpul perioadei acesteia de beligeranță din Primul Război Mondial. Voluntari acestei mari unități au fost selectați din rândurile prizonierilor de război austro-ungari de naționalitate română, aflați pe teritoriul statului italian. Eforturile diplomatice și politice pentru înființarea Legiunii - parte a unui efort complex de formare a unor asemenea unități în principalele
Legiunea Voluntarilor Români din Italia () [Corola-website/Science/335419_a_336748]
-
după „Congresul națiunilor asuprite din Austro-Ungaria” desfășurat în aprilie 1918 la Roma, într-o perioadă în care Italia a devenit interesată de demersuri suplimentare pentru a grăbi destrămarea statului Austro-Ungar. În urma unor cereri de înrolare pentru a lupta împotriva Austro-Ungariei, voluntarii au fost încorporați începând cu luna iulie 1918 în Armata Regală Italiană, pentru a fi încadrați începând din luna octombrie a aceluiași an într-o mare unitate cu specific național. În intervalul iulie-octombrie 1918 s-au format trei companii, iar
Legiunea Voluntarilor Români din Italia () [Corola-website/Science/335419_a_336748]
-
aceasta s-a tradus prin defecțiuni ale unor întregi sectoare de front. Este de menționat și că etnicii români au fost informați de către aviația aliată prin lansarea unor foi volante asupra pozițiilor austro-ungare, despre creare și existența primului Corp al Voluntarilor Români din Rusia precum și despre conținutul Declarației de la Darnița. Deși primii prizonieri români transilvăneni din Italia au fost documentați încă din iunie 1915, de abia în anul 1916 procentul de prizonieri de război de naționalitate română proveniți din trupele austro-ungare
Legiunea Voluntarilor Români din Italia () [Corola-website/Science/335419_a_336748]
-
intereselor românești în această direcție. La sfârșitul iernii 1917-1918, M. Popovici - în calitate de reprezentant al „Comitetului Național al Românilor Subjugați din Monarhia Austro-Ungară” constituit la Odessa la 2 ianuarie 1918 - a sosit în Italia pentru a organiza aici un corp de voluntari. Prin intermediul ambasadorului italian de la Paris, propunerea Comitetului pentru formarea acestui corp a fost remisă guvernului italian, împreună cu recomandarea primului ministru francez Georges Clemenceau de a i se da curs. Cu toate acestea însă, în primăvara anului 1918 generalul-maior Gondrecourt, conducătorul
Legiunea Voluntarilor Români din Italia () [Corola-website/Science/335419_a_336748]
-
cu ajutorul Ministrului de Externe Sidney Sonnino și al generalului Singardi, au fost transferați la Fonte d’Amore, Urbia și Terrasini. O clădire din Cittaducale a fost obținută de către președintele „Societății românilor transilvăneni și bucovineni” pentru a servi în scopul trierii voluntarilor români, astfel că în perioada imediat următoare grupul de ofițeri de la Cassino, împreună cu alții (în număr total de 84 la data de 20 mai), s-au adunat acolo, fiind desemnați de către italieni să servească drept nucleu al viitoarelor unități militare
Legiunea Voluntarilor Români din Italia () [Corola-website/Science/335419_a_336748]
-
a fi difuzată soldaților. Acești ofițeri au mers prin alte lagăre pentru a face propagandă în vederea înrolării a câtor mai mulți oameni în viitoarea legiune. Clemenceau i-a indicat lui Gondrecourt să intervină în continuare la guvernul italian în ceea ce privește recrutarea voluntarilor ardeleni, dar cu rezerva de a nu aduce atingere interesului superior al francezilor de a fi recrutați pentru lupta împotriva Puterilor Centrale cehi sau iugoslavi. În iunie 1918 s-a constituit la Cittaducale un "Comitet de acțiune al românilor din
Legiunea Voluntarilor Români din Italia () [Corola-website/Science/335419_a_336748]
-
cunoscute sub denumirea de „Alpini” (vânători de munte). Aceste trei companii au fost singurele unități de români care au participat la luptele de pe frontul din Peninsulă.: La 2 iulie 1918 bazându-se pe efectul concret al participării primelor unități de voluntari la victoriile trupelor italiene, un memoriu care solicita urgentarea Legiunii ca unitate de sine stătătoare, a fost remis de către "Comitetul de acțiune" președintelui Consiliului de Miniștri al Italiei. Semnale similare au venit și dinspre Legația Italiei din România, iar la
Legiunea Voluntarilor Români din Italia () [Corola-website/Science/335419_a_336748]
-
la mijlocul lunii octombrie 1918 și a avut garnizoana în fortul Pietralata. Înrolarea a continuat ulterior în lagărele Avezzano, Albano Laziale și Cittaducale. Constantin Gomboș în „Dacoromania” afirmă prezența de facto pe front în preajma armistițiului, a încă unui pluton de de voluntari, afirmație susținută de către Gorge Coroamă în „Siamo de novo Insieme”. Primul detașament al noii legiuni a intrat în dispozitivul de luptă de pe front la data de 24 octombrie 1918, pentru a lupta până pe 3 noiembrie 1918, data încheierii armistițiului dintre
Legiunea Voluntarilor Români din Italia () [Corola-website/Science/335419_a_336748]
-
de soldați și 525 de ofițeri (dintr-un total de 60.000 de prizonieri de război de origine română. Dintre ofițeri, unul a fost colonel, 5 au fost maiori, 32 căpitani, 97 locotenenți, 294 sublocotenenți și 96 aspiranți. Educația făcută voluntarilor încadrați în noile unități, a pus accent pe dezvoltarea conștiinței naționale românești și pe dragostea pentru țara lor, care urma să fie România, țară pe care mulți nu o știau decât prin intermediul propagandei ostile a Austro-Ungariei. De asemenea, această educație
Legiunea Voluntarilor Români din Italia () [Corola-website/Science/335419_a_336748]
-
Mici detașamente au rămas în Italia până la sfârșitul anului 1919, ultimii soldați ai acestora plecând în decembrie, pentru a sosi în România la 2 ianuarie 1920 și a se integra în Armata Regală Română. Ajunse în România, ultimele batalioane de voluntari români au fost trecute în revistă de regele Ferdinand I, „"trezind entuziasmul tuturor autorităților și al cetățenilor pentru excelenta condiție fizică a soldaților, pentru echipamentul complet și pentru disciplina ireproșabilă."” Într-o notă trimisă de Legația română de la Paris pe
Legiunea Voluntarilor Români din Italia () [Corola-website/Science/335419_a_336748]
-
și Bucovina. Regimentul l „Horea” s-a stabilit în garnizoana Deva și a fost pus la dispoziția Consiliului Dirigent al Transilvaniei. O parte din „alpinii” din Italia s-au instalat la Zalău, după mutarea liniei de demarcație. O parte dintre voluntari au participat la acțiunile militare din Campania anului 1919 din Transilvania și Ungaria. Ulterior, Regimentele 2 și 3 au fost demobilizate în anul 1920, iar Regimentul 1 „Horea” a fost transformat în 1919 în Regimentul 97 Infanterie cu garnizoana în
Legiunea Voluntarilor Români din Italia () [Corola-website/Science/335419_a_336748]
-
Armatei Austro-Ungare la Montello, Vittorio Veneto, Sisemolet, Piave, Cimone, Monte Grappa, Nervesa, Ponte Delle Alpi. La 22 noiembrie 1918, militarii Companiei 1 Române au fost decorați de către comandantul Armatei a 8-a italiene cu „Crucea de Merit de război”. Alți voluntari români au primit alte decorații, printre care „Medalia de argint” și „Medalia de bronz”. La Rovereto, în nordul Italiei, există un monument comemorativ în amintirea soldaților Legiunii.
Legiunea Voluntarilor Români din Italia () [Corola-website/Science/335419_a_336748]
-
din Cernăuți. Nu a pierdut contactul nici cu Banatul originilor sale, sprijinind deopotrivă cultura românilor bănățeni. A păstrat contact permanent cu fruntași ai românilor din Austro-Ungaria. A fost printre primii care a avut ideea înființării unor unități militare constituite din voluntari ardeleni, care să lupte cu arma în mână pentru eliberarea Ardealului. Cariera militară A parcurs toate treptele ierarhiei militare,până la gradul de general: maior în 1885, locotenent colonel în 1892, șef de stat major în 1894, comandant al regimentului 11
Ștefan Stoika () [Corola-website/Science/335463_a_336792]
-
urmărea să răspândească cunoștințele din domeniul științelor militare. Publică numeroase articole de strategie și teorie militară. În Primul Război Mondial a cerut să i se acorde un comandament sau să-i fie încredințată misiunea de a forma un corp de voluntari cu care să ducă lupte de gherilă în Transilvania și Bucovina, dar cererile nu i-au fost satisfăcute, misiunile fiind încredințate unor cadre mai tinere. A fost apoi deținut ostatic în timpul ocupației germane a Bucureștiului, pentru poziția sa publică ostilă
Ștefan Stoika () [Corola-website/Science/335463_a_336792]
-
a fost o unitate militară reprezentată de un corp de voluntari de naționalitate română, cu drapel propriu, care s-a constituit în Franța la sfârșitul perioadei acesteia de beligeranță din Primul Război Mondial și a existat între 22 octombrie 1918 și 10 iulie 1919. Constituirea unei Legiuni pe pământ francez a
Legiunea Română din Franța () [Corola-website/Science/335523_a_336852]
-
încheierea preliminariilor de la Buftea. Alți militari au plecat din România odată cu Misiunea Militară Franceză (negăsind o unitate militară constituită din români, ultimii s-au înrolat în Legiunea străină, pentru a lupta în continare). Printre cei plecați s-au aflat și voluntari transilvăneni demobilizați, nemulțumiți de încheierea păcii impuse de germani. După înființarea sa la 30 aprilie 1918, "Comitetul Național al Românilor din Transilvania și Bucovina" a preluat în mod oficial misiunea organizării Legiunii. Însărcinat cu organizarea corpului de voluntari, a fost
Legiunea Română din Franța () [Corola-website/Science/335523_a_336852]
-
aflat și voluntari transilvăneni demobilizați, nemulțumiți de încheierea păcii impuse de germani. După înființarea sa la 30 aprilie 1918, "Comitetul Național al Românilor din Transilvania și Bucovina" a preluat în mod oficial misiunea organizării Legiunii. Însărcinat cu organizarea corpului de voluntari, a fost generalul "Iliescu". Odată cu formarea "Consiliului Național al Unității Române" (la Paris la începutul lunii octombrie 1918), activitatea de formare a unității a căpătat un nou impuls, una dintre comisiile acestuia servind acestui scop. Printre personalitățile vieții politice din
Legiunea Română din Franța () [Corola-website/Science/335523_a_336852]
-
care au sprijinit în mod activ eforturile de constituire a unei Legiunii militare române, s-au remarcat cu deosebire "Albert Thomas" și "Franklin Bouillon", iar dintre ofițerii francezi, "Th. Massou", "Brunnel" și "Charles Tateau" au sprijinit organizarea primelor detașamente de voluntari. Printr-un ordin al președintelui Republicii Franceze, Raymond Poincaré, pe 22 octombrie 1918 Legiunea a căptat statut oficial. În componența unității au intrat fie români care nu au fost de acord cu capitularea țării (civili, sau soldați care au părăsit
Legiunea Română din Franța () [Corola-website/Science/335523_a_336852]
-
oficial. În componența unității au intrat fie români care nu au fost de acord cu capitularea țării (civili, sau soldați care au părăsit țara clandestin), fie prizonieri români din trupele austro-ungare (din rândul ultimilor formându-se un prim grup de voluntari, recrutați prin eforturile senatorului "Dumitru Drăghicescu" și ale unor fruntași transilvăneni stabiliți la Paris). Printre prizonieri a fost desfășurată o propagandă intensă, cu scopul educarii lor în spirit patriotic și pentru înrolare în Legiune. Un sprijin important în ceea ce privește această activitate
Legiunea Română din Franța () [Corola-website/Science/335523_a_336852]
-
patriotic și pentru înrolare în Legiune. Un sprijin important în ceea ce privește această activitate a avut sublocotenentul "D. Rădoi" (absolvent al Școlii de Comerț din Brașov) și învățătorii "I. Oancea" și "S. Turtureanu". "Consiliul Național al Unității Române" a încercat să înroleze voluntari transilvăneni și din Statele Unite sau dintre foștii prizonieri de război aflați în Siberia. Datorită însă refuzului oficialilor francezi de a recunoaște gradele căpătate în Armata Austro-Ungară, în luna octombrie 1918 o parte dintre cei care semnaseră pentru înrolare s-au
Legiunea Română din Franța () [Corola-website/Science/335523_a_336852]
-
jos, roșu, alb, maro, galben și negru). Potrivit propriilor declarații, ideea steagului-curcubeu a apărut odată cu mișcarea hippie a acelei perioade, în mare parte influențată de pionieratul poetului și activistului gay Allen Ginsberg. Baker însuși, împreună cu o echipă de 30 de voluntari, a cusut manual prototipul în mărime naturală al drapelului pentru Gay and Lesbian Freedom Day March din 25 iunie 1978. Steagul a fost numit afectuos „Noua glorie” și aclamat cu entuziasm de miile de oameni care au manifestat pe străzile
Simboluri LGBT () [Corola-website/Science/335475_a_336804]
-
de persoane din grupuri sociale extrem de vulnerabile (mame singure, tineri în situații dezavantaje) să obțină un loc de muncă stabil și să devină adulți responsabili și independenți din punct de vedere financiar. Programul va mobiliza ONG-uri, autorități, companii și voluntari din sectorul corporativ (inclusiv angajați ai Metropolitan Life), iar beneficiarii vor fi selectați din București și Timișoara. Metropolitan Life, una dintre cele mai mari companii de asigurări din lume Metropolitan Life este parte din MetLife, Inc., una dintre cele mai
Finanțări importante pentru tineri și grupurile vulnerabile by Editura DCNEWS Team () [Corola-website/Journalistic/101289_a_102581]
-
servicii bune de sănătate și un venit suficient pentru a întreține o familie. United Way România acționează ca un organizator comunitar, mobilizând o rețea extinsă de parteneri din comunitate - ONG-uri, companii, instituții publice, lideri din societatea civilă, donator și voluntari - să își coordoneze eforturile pentru a produce un impact colectiv.
Finanțări importante pentru tineri și grupurile vulnerabile by Editura DCNEWS Team () [Corola-website/Journalistic/101289_a_102581]