102,196 matches
-
galben. În acest caz însă a atașat numai denumirea incorectă a lui Sowerby taxonului recunoscut. Același calități are și variația buretelui Morchella esculenta var. rotunda, având ca diferențiere un corp fructifer rotund. "Morchella esculenta" poate fi confundată ușor cu alte specii de genul "Morchella", ca de exemplu cu "Morchella conica", "Morchella costata", "Morchella crassipes", "Morchella elata", "Morchella elatoides Jacquet", "Morchella frustrata", "Morchella pragensis", "Morchella punctipes", "Morchella tridentina" sin. "Morchella rufobrunnea", "Morchella steppicola", sau "Verpa bohemica". Sub numele românesc de „zbârciog” se
Zbârciog galben () [Corola-website/Science/335857_a_337186]
-
Morchella frustrata", "Morchella pragensis", "Morchella punctipes", "Morchella tridentina" sin. "Morchella rufobrunnea", "Morchella steppicola", sau "Verpa bohemica". Sub numele românesc de „zbârciog” se tratează aproape mereu patru mari genuri de ciuperci: "Gyromitra", "Helvella", "Morchella" și "Verpa". Între primele două se găsesc specii otrăvitoare pe când cele două din urmă sunt comestibile. Cu toate că cele patru genuri sunt goale pe interior, ele pot fi deosebite destul de ușor: "Morchella" și "Verpa" sunt unicamerale, pe când "Gyromitra" și "Helvella" sunt multicamerale, prezentând o încrengătură de goluri în interiorul lor
Zbârciog galben () [Corola-website/Science/335857_a_337186]
-
interior, ele pot fi deosebite destul de ușor: "Morchella" și "Verpa" sunt unicamerale, pe când "Gyromitra" și "Helvella" sunt multicamerale, prezentând o încrengătură de goluri în interiorul lor. Pentru un începător, confundarea cu buretele posibil mortal "Gyromitra esculenta (zbârciogul gras)", cu totul că speciile se deosebesc destul de clar, ar putea să se dezvolte fatal. Mai întâi trebuie menționat că zbârciogul galben nu poate fi mâncat crud pentru că conține puțină hidrazină care se dizolvă în timpul fierberii. De asemenea, consumat în porții mari, poate crea reacții
Zbârciog galben () [Corola-website/Science/335857_a_337186]
-
sau cârtite precum în păduri de conifere sau la marginea acestora, arătând astfel de asemenea caracteristici de simbiont micoriza (formează micorize pe rădăcinile arborilor). Timpul apariției este deja din martie până la sfârșitul lui mai. "Morchella steppicola" a fost identificată ca specie proprie și descrisă de micologa ucraineană Maria Iacovlevna Zerova, născută Dudnik, (1902-1994) în anul 1941, în volumul 2 al "Journal Botanique de l’Académie de sciences de la RSS d’Ukraine". Ciupercă a fost găsită, documentat în anul 1930, pentru prima
Zbârciog de stepă () [Corola-website/Science/335873_a_337202]
-
de Dmitri Constantinovici Zerov, soțul acestei botaniste, în Ucraina. De atunci, buretele s-a raspandit peste țările române până în Ungaria și Șerbia. În occident ciupercă nu este cunoscută. Din cauza morfologiei macroscopice precum filogeniei moleculare ale ei s-a dovedit independența speciei. Ciupercă este destul de rară. S-au găsit deja adesea oară exemplare cu o mărime până la 35 cm. Datorită locului ei specific de dezvoltare se poate confundă cam greu cu alte specii. Totuși, chiar pentru începători, s-ar putea întâmpla la
Zbârciog de stepă () [Corola-website/Science/335873_a_337202]
-
precum filogeniei moleculare ale ei s-a dovedit independența speciei. Ciupercă este destul de rară. S-au găsit deja adesea oară exemplare cu o mărime până la 35 cm. Datorită locului ei specific de dezvoltare se poate confundă cam greu cu alte specii. Totuși, chiar pentru începători, s-ar putea întâmpla la "Morchella elatoides Jacquet", "Morchella esculenta", "Morchella pragensis", "Morchella punctipes", "Verpa bohemica" sau la otrăvitoarea "Gyromitra esculenta (zbârciogul gras)", respectiv "Gyromitra gigas" sau "Gyromitra korfii", ambele comestibilele, dar ușor de confundate cu
Zbârciog de stepă () [Corola-website/Science/335873_a_337202]
-
a fost o plantă cu flori tropicale din genul , aparținând familiei Euphorbiaceae. Lista roșie a IUCN a speciilor amenințate a declarat planta dispărută în 2012. a fost endemică pentru solurile bogate în cupru din provincia Katanga din estul Republicii Democratice Congo, și a fost găsită doar în jurul localității Dikuluwe, unde solurile sunt derivate din rocile cambriene ale . A
Acalypha dikuluwensis () [Corola-website/Science/335871_a_337200]
-
Russula emetica (Schaeff., 1763/1774 ex Pers., 1796) denumită în popor vinețica focului sau scuipatul dracului, este o specie de ciuperci otrăvitoare a încrengăturii "Basidiomycota" din familia "Russulaceae" și de genul Russula care coabitează, fiind un simbiont micoriza (formează micorize pe rădăcinile arborilor). Ea precum variațiile ei se pot găsi în România, Basarabia și Bucovina de Nord, crescând solitare
Vinețica focului () [Corola-website/Science/335885_a_337214]
-
grisescens", "Russula silvicola" sin. "Russula silvestris" și în special cu "Russula nobilis (vinețica nobilă)" sau cu "Russula luteotacta", "Russula mesospora" sin. "Russula intermedia", "Russula persicina", "Russula pseudointegra", "Russula rhodopus" respectiv "Russula sanguinea". De asemenea, "Russula emetica" poate fi confundată cu specii comestibile cum sunt "Russula aurea", "Russula decipiens", "Russula decolorans", "Russula integra", "Russula lepida" sin. "Russula rosacea", "Russula paludosa", "Russula vesca" (se decolorează cu sulfat de fier portocaliu-roșu) sau "Russula xerampelina". Pentru genul "Russula" (ca și pentru soiurile "Lactarius" și "Lactifluus
Vinețica focului () [Corola-website/Science/335885_a_337214]
-
Maimuța leu roșcată, numită și tamarin leu ('Leontopithecus rosalia') este o maimuță întâlnită în special în sud-estul Braziliei. Această specie este sensibilă la expunerea directă la razele de soare, în zilele de caniculă se adăpostește la umbra frunzelor mari. Personalitate: Tamarinul de aur este o maimuță sociabilă, trăiește în grupuri bine ierarhizate (8-10 membrii). Comunică prin țipete, emit un sunet
Tamarin-leu auriu () [Corola-website/Science/335900_a_337229]
-
Omphalotus olearius (1948), sin. Pleurotus olearius (1876) sau Clitocybe olearia (1933), din ordinul Agaricales în familia "Marasmiaceae" și de genul "Omphalotus" este, împreună cu „gemenul” său "Omphalotus illudens" o ciupercă otrăvitoare, numită în popor buricul măslinului. Acest burete este o specie saprofită care crește în grupuri cu multe exemplare. După cum sugerează și numele, buretele apare pe lemn de măslini. În România, Basarabia și Bucovina de Nord se găsește la rădăcinile de castani comestibili precum în păduri de foioase uscate pe stejari
Buricul măslinului () [Corola-website/Science/335919_a_337248]
-
Russula roșea, sin. Russula lepida sau Russula rosacea, denumită în popor pâinișoara oilor, este o specie de ciuperci comestibile de "basidiomycete" din familia "Russulaceae" și de genul Russula care coabitează, fiind un simbiont micoriza (formează micorize pe rădăcinile arborilor). Ea se poate găsi în România și Basarabia oriunde în păduri de foioase, acolo în special sub
Pâinișoara oilor () [Corola-website/Science/335928_a_337257]
-
putea fi confundată între altele cu soiurile comestibile "Russula aurea, "Russula decipiens", "Russula decolorans", "Russula flava", "Russula integra", "Russula lepida" sin. "Russula rosacea", "Russula mustelina", "Russula paludosa", "Russula veșca" sau "Russula xerampelina". Dar de asemenea soiul poate fi confundat cu specii iute sau otrăvitoare că "Russula emetica" (cea mai toxică), "Russula luteotacta", "Russula mesospora" sin. "Russula intermedia", "Russula persicina", "Russula pseudointegra", "Russula rhodopus" respectiv "Russula sanguinea". "Russula.badia" sin. "Russula friesii" este necomestibila din cauza mirosului (miroase că o cutie de țigări
Pâinișoara oilor () [Corola-website/Science/335928_a_337257]
-
Russula veșca (Elias Magnus Fries, 1836), denumită în popor vinețica, este o specie de ciuperci comestibile din încrengătura "Basidiomycota" în familia "Russulaceae" și de genul Russula care coabitează, fiind un simbiont micoriza (formează micorize pe rădăcinile arborilor). Ea se poate găsi în România, Basarabia și Bucovina de Nord oriunde pe sol, izolată sau
Vinețică () [Corola-website/Science/335943_a_337272]
-
confundată între altele cu soiurile comestibile "Russula aurea", "Russula cyanoxantha" "Russula decipiens", "Russula decolorans", "Russula flava", "Russula integra", "Russula mustelina", "Russula paludosa", "Russula roșea" sin. "Russula lepida", "Russula rosacea", sau "Russula xerampelina". Dar de asemenea soiul poate fi confundat cu specii iute sau otrăvitoare că "Russula emetica" (cea mai toxică), "Russula luteotacta", "Russula mesospora" sin. "Russula intermedia", "Russula persicina", "Russula pseudointegra", "Russula rhodopus" respectiv "Russula sanguinea". "Russula.badia" sin. "Russula friesii" este necomestibila din cauza mirosului (miroase că o cutie de țigări
Vinețică () [Corola-website/Science/335943_a_337272]
-
micoriza (formează micorize pe rădăcinile arborilor). Ciuperca țigănească a fost inițial descrisă de micologul suedez Christian Hendrik Persoon ca "Agaricus caperatus", în volumul 1 al operei sale "Observationes mycologicae" din 1796, până ce renumitul său compatriot Elias Magnus Fries a transferat specia la genul "Cortinarius" sub numele "Cortinarius caperatus" în lucrarea sa "Epicrisis Systematis Mycologici seu Synopsis Hymenomycetum" din 1838. În anul 1874, genul a fost din nou schimbat, acum în "Pholiota", anume de către botanistul francez Claude Casimir Gillet (1806-1896), iar numai
Ciupercă țigănească () [Corola-website/Science/335961_a_337290]
-
1886 și ultima ca "Togaria caperata" de micologul englez Worthington George Smith (1835-1917) în 1908. Carnea se decolorează cu hidroxid de potasiu galben și cu roșu. Acest burete poate fi confundat, în primul rând de începători, cu mai multe alte specii, parțial comestibile, (de exemplu "Cortinarius armillatus" tânăr, "Cortinarius balteatoalbus", "Cortinarius caninus", "Cortinarius glaucopus", "Cortinarius percomis", "Lepista nuda" var. deschisă, "Leucocortinarius bulbiger", "Phaeolepiota aurea" sin. "Pholiota aurea"), parțial necomestibile (de exemplu "Cortinarius camphoratus", "Cortinarius variicolor", "Hebeloma laterinum" sin. "Hebeloma edurum") parțial
Ciupercă țigănească () [Corola-website/Science/335961_a_337290]
-
a prelucrat de asemenea nenumărate probe colectate de alții, de exemplu în Siberia, Franța și Brazilia. Colecțiile de ciuperci ale lui P. A. Karsten, păstrate în Muzeul de Istorie Naturală din Helsinki sunt de asemenea de bază. O mare parte din speciile descrise de Karsten au rămas valabile până astăzi. El a colectat un număr mare de diferite ciuperci, descoperind și denumind mai mult de 200 de genuri precum mai mult de 2.000 de specii noi. În descrierile sale de specii
Petter Adolf Karsten () [Corola-website/Science/335990_a_337319]
-
de bază. O mare parte din speciile descrise de Karsten au rămas valabile până astăzi. El a colectat un număr mare de diferite ciuperci, descoperind și denumind mai mult de 200 de genuri precum mai mult de 2.000 de specii noi. În descrierile sale de specii, Karsten a folosit extins utilizarea caracterelor microscopice. Cu această ocazie, savantul a despicat de multe ori genurile existente care nu au fost recunoscute pentru mult timp de colegii săi. Actual, în lumina noilor descoperiri
Petter Adolf Karsten () [Corola-website/Science/335990_a_337319]
-
speciile descrise de Karsten au rămas valabile până astăzi. El a colectat un număr mare de diferite ciuperci, descoperind și denumind mai mult de 200 de genuri precum mai mult de 2.000 de specii noi. În descrierile sale de specii, Karsten a folosit extins utilizarea caracterelor microscopice. Cu această ocazie, savantul a despicat de multe ori genurile existente care nu au fost recunoscute pentru mult timp de colegii săi. Actual, în lumina noilor descoperiri în biologia moleculară (astfel cum ADN
Petter Adolf Karsten () [Corola-website/Science/335990_a_337319]
-
Fries la stat generic), acești autori au fost esențiali în crearea de genuri care reflectau relația biologică. Multe dintre genurile create de Karsten sunt cele foarte frecvente, mai ales în categoriile "Boletales" și "Polypores". Pe timpul în care a scris, aceste specii au fost toate atribuite uriașelor genuri "Boletus" și "Polyporus". Cu lucrările sale a ajutat ca taxonomia acestor grupuri să fie mai ușor de înțeles. El si-a făcut un nume de mare onoare în patria sa, contribuind lucrări cuprinzătoare micologice
Petter Adolf Karsten () [Corola-website/Science/335990_a_337319]
-
ca taxonomia acestor grupuri să fie mai ușor de înțeles. El si-a făcut un nume de mare onoare în patria sa, contribuind lucrări cuprinzătoare micologice în domeniul regional și național, în plus și publicarea mai multor articole investigative despre speciile finlandeze. Karsten a contribuit, de asemenea, cu un ierbar cu descrieri, "Exsiccati Fungii Fenniae" compus din exemplare în principal finlandeze și colectate de el însuși. etter Adolf Karsten este considerat a fi părintele micologiei finlandeze. "Karstenia", revista internațională de micologie
Petter Adolf Karsten () [Corola-website/Science/335990_a_337319]
-
fi părintele micologiei finlandeze. "Karstenia", revista internațională de micologie publicată de „Societatea Micologică Finlandeză”, este dedicată memoriei marelui om de știință. Aici genurile denumite de micolog: Aici soiuri denumite de micolog: Nu numai, că marele micolog a determinat foarte multe specii și genuri de ciuperci, el a fost de asemenea adesea oară onorat cu denumirea unei familii, câtorva genuri precum unei mulțimi de soiuri de bureți și plante în conformitate cu numele său:
Petter Adolf Karsten () [Corola-website/Science/335990_a_337319]
-
Pluteus cervinus, sin. Pluteus atricapillus, numit în popor ciuperca cerbilor, este o specie de ciuperci comestibile saprofite din încrengătura Basidiomycota, în familia Pluteaceae și de genul Pluteus. Buretele se poate găsi în România, Basarabia și Bucovina de Nord, crescând solitar, câteodată fasciculat, în pădure de foioase sau conifere pe trunchiuri și ramuri în
Ciuperca cerbilor () [Corola-website/Science/336030_a_337359]
-
crescând solitar, câteodată fasciculat, în pădure de foioase sau conifere pe trunchiuri și ramuri în putrefacție de fag și stejar respectiv molid, câteodată și pe sol, pe mici fragmente de lemn, de la deal la munte, din aprilie până în noiembrie. Această specie a fost descrisă și redenumită deseori de diferiți micologi. Dar numai doi taxoni s-au menținut: Unul este "Pluteus atricapillus", descris în 1786 de micologul german August Batsch în lucrarea sa "Elenchus Fungorum" cu numele de gen "Agaricus", acesta fiind
Ciuperca cerbilor () [Corola-website/Science/336030_a_337359]