106,336 matches
-
exploratorului Abel Tasman) și al celei de aventuri în "Simbamuenni". Alexandru Mironov a comentat în termeni elogioși perioada de maturitate artistică a cuplului Bărbulescu-Anania, apreciind că romanele "Doando", "Ferma Oamenilor de Piatră" și "Paralela-enigmă" sunt "cele mai importante romane de literatură de anticipație românești". Odată cu "Șarpele blând al infinitului", el este de părere că cei doi autori au coborât ștacheta, conformându-se tendinței literaturii SF românești de după 1974. Despre evoluția individuală a celor doi autori, el consideră că "scriitorii născuți prin
Romulus Bărbulescu () [Corola-website/Science/313335_a_314664]
-
Bărbulescu-Anania, apreciind că romanele "Doando", "Ferma Oamenilor de Piatră" și "Paralela-enigmă" sunt "cele mai importante romane de literatură de anticipație românești". Odată cu "Șarpele blând al infinitului", el este de părere că cei doi autori au coborât ștacheta, conformându-se tendinței literaturii SF românești de după 1974. Despre evoluția individuală a celor doi autori, el consideră că "scriitorii născuți prin diviziune din trupul regretatului Romulusbărbulescugeorgeanania realizează, fiecare, cărți bune, dar nu capodopere". De altfel, însuși Anania a declarat într-un interviu că "Ferma
Romulus Bărbulescu () [Corola-website/Science/313335_a_314664]
-
în domeniul muncii, profesionalism și inovare; c) pentru experimentarea de noi tehnici și tehnologii avansate, realizarea de invenții de valoare și de proiecte de dezvoltare; d) pentru succese în activitatea de cercetare științifică; e) pentru realizări creative în domeniul culturii, literaturii, artei, succese în instruirea și pregătirea tineretului, pregătirea personalului de înaltă calificare, îngrijirea medicală a populației, dezvoltarea educației fizice și a sportului și al altor activități de utilitate publică; f) pentru merite în întărirea capacității de apărare și de securitate
Ordinul de Onoare (Transnistria) () [Corola-website/Science/313337_a_314666]
-
ce nu mai corespundeau gustului literar și unora dintre realitățile prezentului". Romanul este unul în care cei doi autori au prezentat inteligent, armonios și captivant, cu eleganța și acuratețea specifice acestui cuplu literar românesc, mai multe din temele preferate ale literaturii de anticipație, toate subsumate temei majore a scrierii, cea de salvare a unei civilizații extraterestre extragalactice foarte vechi și avansată, atât etic cât și tehnologic, de către alte două civilizații mult mai tinere, ambele aflate în galaxia noastră, cea a pământenilor
Doando () [Corola-website/Science/313338_a_314667]
-
Istanbul pe data de 26 noiembrie 1889 și moare în anul 1956 la vârsta de 67 de ani. A urmat studiile liceale la Galatasaray Lisesi și la Frereler Okulu din Izmir după care a absolvit în anul 1912 Facultatea de Literatură din cadrul universității istanbuleze. În anii care au urmat, a fost profesor de literatură și a ocupat funcția de director la diverse licee din Bursa și Istanbul. În anul 1927 este numit consilier în cadrul Ministerului Educației din Turcia, la un moment
Reşat Nuri Güntekin () [Corola-website/Science/313371_a_314700]
-
vârsta de 67 de ani. A urmat studiile liceale la Galatasaray Lisesi și la Frereler Okulu din Izmir după care a absolvit în anul 1912 Facultatea de Literatură din cadrul universității istanbuleze. În anii care au urmat, a fost profesor de literatură și a ocupat funcția de director la diverse licee din Bursa și Istanbul. În anul 1927 este numit consilier în cadrul Ministerului Educației din Turcia, la un moment dat este ales în Parlamentul Turciei, primind un mandat de deputat in regiunea
Reşat Nuri Güntekin () [Corola-website/Science/313371_a_314700]
-
conținut literar publicate în ziarul "La pensée turque" precum și prin articole de critică teatrală apărute în cotidianul Zaman. Reșat Nuri Güntekin a fost de altfel unul dintre cei mai proeminenți reprezentanți ai curentului Milli Edebiyat, care s-ar traduce prin "Literatura Națiunii". După articolele din aceste publicații apar prima sa povestire "Eski Ahbap" ("Prieten vechi"), romanul "Harabelerin Çiçeği" ("Floarea ruinelor") și prima piesă de teatru "Hakiki Kahraman" ("Adevăratul erou"). În continuare, romanul "Gizli El" ("Mâna ascunsă") apare în aceiași perioadă, fiind
Reşat Nuri Güntekin () [Corola-website/Science/313371_a_314700]
-
perioada sa de debut), dramaturgia, critica literară și dramatică, proza scurtă etc. Cu toate acestea, Güntekin se afirmă și își consolidează poziția de mare scriitor prin publicarea capodoperei sale "Çalıkușu" ("Pitulicea"). Güntekin a fost influențat în mare măsură și de literatura franceză ( îndeosebi de naturalism și realism), scriitorul lecturând și traducând o parte dintre operele unor autori francezi precum Honoré de Balzac, Flaubert, Émile Zola sau Alphonse Daudet. Personajele romanelor lui Reșat Nuri Güntekin sunt în general dinamice, însă se remarcă
Reşat Nuri Güntekin () [Corola-website/Science/313371_a_314700]
-
Galeria "Galatea" din București, unde este felicitat de către maeștrii Corneliu Baba și Cornel Medrea, care îi cumpără câteva desene. a fost căsătorit cu pictorița Angela Popa Brădean, împreună fiind părinții pictorului Liviu Brădean. A ilustrat peste 20 de cărți de literatură,printre care poezii de Eminescu , a executat desenele la “Anatomia artistica” a Profesorului-Doctor Gheorghe Ghițescu. A participat la concursuri de artă monumentală, a făcut proiecte pentru decorația murală a Teatrului Național și pentru Metrou. A desfășurat o bogată activitate didactică
Traian Brădean () [Corola-website/Science/313381_a_314710]
-
în întreaga organizație a Commonwealthului. Commonwealthul este folositor și prin faptul că, în calitate de organizație internațională, intermediază legăturile culturale dintre cele mai bogate țări și unele dintre cele mai sărace națiuni, cu diverse caracteristici religioase și sociale. Moștenirea comună reprezentată de literatura și limba engleză, sistemul administrativ și legal asemănător, cresc sentimentul apartenenței la organizație. În mare parte datorită istoriei lor comune de colonii britanice, numeroase națiuni ale Commonwealthului se caracterizează printr-o serie de tradiții și obiceiuri comune, elemente ale culturii
Comunitatea Națiunilor () [Corola-website/Science/313368_a_314697]
-
fondată în 1945 și țările membre și observatorii (cu excepția Indiei) folosesc ca limbă oficială araba. În timpul stăpânirii britanice și după obținerea independenței statelor membre ale organizație a fost produs și un mare volum de lucrări literare în mai multe limbi: literatura Commonwealthului. A fost înființată „Asociația Commonwealthului pentru Literatură și Studii Lingvistice” (ACLALS) (ACLALS). ACLALS organizează o conferință internațională o dată la trei ani. În 1987, Fundația Commonwealthului a înființat Premiul literar al Commonwealthului. Există două mișcări care promovează ideea formării unei
Comunitatea Națiunilor () [Corola-website/Science/313368_a_314697]
-
cu excepția Indiei) folosesc ca limbă oficială araba. În timpul stăpânirii britanice și după obținerea independenței statelor membre ale organizație a fost produs și un mare volum de lucrări literare în mai multe limbi: literatura Commonwealthului. A fost înființată „Asociația Commonwealthului pentru Literatură și Studii Lingvistice” (ACLALS) (ACLALS). ACLALS organizează o conferință internațională o dată la trei ani. În 1987, Fundația Commonwealthului a înființat Premiul literar al Commonwealthului. Există două mișcări care promovează ideea formării unei Uniuni a Commonwealthului.. Una dintre ele propune formarea
Comunitatea Națiunilor () [Corola-website/Science/313368_a_314697]
-
lui Skanderbeg). Lui Naim Frasheri îi aparține prima traducere a „Iliadei” lui Homer în limba albaneză. A adaptat în limba albaneză fabulele lui La Fontain. S-a stins din viață în 1900. Prin scrierile sale, a influențat dezvoltarea ulterioară a literaturii albaneze. El este considerat poetul național al Albaniei.
Naim Frashëri () [Corola-website/Science/313410_a_314739]
-
era întuneric și Jens să meargă înapoi în locul lui. Fata însă a observat după un timp că noul-venit avea ceas la mână, ceea ce prietenul nu avusese, și scandalul nu a mai putut fi evitat. De tânăr s-a interesat de literatura și filosofia clasică, astfel încât la vârsta de 15 ani citise deja majoritatea cărților lui Friedrich Nietzsche. Tot în această perioadă a dat de romanul "Myrsoldater" (Soldați ai mlaștinilor) de Wolfgang Langhoff, roman care avea să aibă o mare influență asupra
Jens Bjørneboe () [Corola-website/Science/313412_a_314741]
-
1933 și care publică un fragment din “Răscoala (roman)” lui Liviu Rebreanu; Flacăra - organ al Cercului Cultural Național ,Octavian Goga” - care apare lunar, în perioada decembrie 1938 - august 1940 și publică articole de economie politică, sociologie, cronici de politică externă, literatură (Mircea Streinul, Virgil Carianopol, Geo Dumitrescu, Nicolae Balotă ș.a.). Un titlu de revistă precum Flacăra nu a fost ignorat de către autoritățile comuniste venite la guvernare după al 2-lea război mondial. Mai ales că se dorea o revistă având drept
Flacăra () [Corola-website/Science/313438_a_314767]
-
1976 revine pe hârtie de ziar, fiind tipărită la două culori, în format tabloid. Flacăra nu are cum să scape de tarele presei din perioada comunistă, cu toate acestea, de multe ori, paginile revistei reușesc să găzduiască jurnalism adevărat sau literatură de cea mai bună calitate. Cenzurată, hăcuită, Flacăra a făcut eforturi să-și merite numele chiar și în cei mai grei ani de după 1980. Dintre semnăturile timpului: Camil Petrescu, Mihail Sadoveanu, Eusebiu Camilar, Adrian Păunescu, Ovidiu Ioanițoaia, Zaharia Stancu, Demostene
Flacăra () [Corola-website/Science/313438_a_314767]
-
(scris și Taha Husein, în ; ) a fost unul dintre cei mai mari scriitori egipteni, fiind cel ce a pus bazele modernismului în literatura arabă. A fost romancier, publicist, cadru universitar și autorul a numeroase studii despre literatura arabă. Născut în anul 1889, o perioadă de demoralizare care a urmat după eșecul revoltei arabe și ocupația britanică a Egiptului () în 1882, acesta și-a
Taha Hussein () [Corola-website/Science/313426_a_314755]
-
(scris și Taha Husein, în ; ) a fost unul dintre cei mai mari scriitori egipteni, fiind cel ce a pus bazele modernismului în literatura arabă. A fost romancier, publicist, cadru universitar și autorul a numeroase studii despre literatura arabă. Născut în anul 1889, o perioadă de demoralizare care a urmat după eșecul revoltei arabe și ocupația britanică a Egiptului () în 1882, acesta și-a trăit copilăria într-o comunitate mică din sudul țării. Marele scriitor arab s-a
Taha Hussein () [Corola-website/Science/313426_a_314755]
-
alăturat. În această universitate a găsit idei noi, descoperind istoria și civilizația Egiptului Antic și de a studia filosofia islamică. Taha Hussein a studiat sub îndrumarea profesorilor egipteni și străini, luând cursuri de civilizația islamică, civilizația Egiptului antic, limbi semitice, literatură arabă, franceză, și filosofia islamică. Acestea i-au oferit o fereastră spre o lume nouă de gândire și cultură foarte diferită de cea de la Al-Azhar. Presiunea revoltei egiptene la momentul respectiv a dus la numirea unui nou guvernator și la
Taha Hussein () [Corola-website/Science/313426_a_314755]
-
cu speranțe mari de dezvoltare a învățământului egiptean.Taha Hussein a început să predea istoria greacă și romană la Universitatea Națională. Când această universitate a fost preluată de stat în anul 1925, Taha Hussein a fost numit primul profesor de literatură arabă, apoi decan al Facultății de Arte în 1928. A fost un scriitor, un critic, un romancier, primind apelativul de „decan al literaturii arabe”, devenind faimos deși a orbit la vârsta de trei ani. În ciuda acestui fapt, Taha Hussein și-
Taha Hussein () [Corola-website/Science/313426_a_314755]
-
universitate a fost preluată de stat în anul 1925, Taha Hussein a fost numit primul profesor de literatură arabă, apoi decan al Facultății de Arte în 1928. A fost un scriitor, un critic, un romancier, primind apelativul de „decan al literaturii arabe”, devenind faimos deși a orbit la vârsta de trei ani. În ciuda acestui fapt, Taha Hussein și-a continuat studiile, fiind numit mai apoi, decan al Facultății de Arte. În anul 1908 a intrat la Universitatea din Cairo, ca mai
Taha Hussein () [Corola-website/Science/313426_a_314755]
-
studiat limba franceză. Tânărul Adib se asemăna oarecum cu Taha Hussein. Acesta trăise și el experiența șocului cultural al unui tânăr care studiază și trăiește în Franța. Operele lui Taha Hussein pot fi împărțite în trei categorii: studiul științific al literaturii arabe și istoria islamică, operele literare creative cu conținutul social de combatere a sărăciei și ignoranței și articole politice. Romanele lui Taha Hussein exprimă o sensibilitate uluitoare, înțelegere și compasiune deși în trecutul său a întâmpinat multe greutăți.Argumentele sale
Taha Hussein () [Corola-website/Science/313426_a_314755]
-
înțelegere onestă pentru Islam. Opera lui Taha Hussein nu a fost influențată de cultura greacă doar în opera literară, ci și în cărțile sale despre politică și civilizație. Cărțile lui scrise după întoarcerea de la Paris au influențat în mare măsură literatura clasică arabă. Taha Hussein a fost un intelectual egiptean, un susținător al ideologiei de „faraonism”, crezând că civilizațiile egiptene și arabe de est, au fost diametral opuse. Acesta susținea faptul că Egiptul poate progresa doar după recuperarea rădăcinilor lui antice
Taha Hussein () [Corola-website/Science/313426_a_314755]
-
el își descrie teama de a mânca în public, similară cu cea exprimată de eroul său Al-Maari (). Prima parte a cărții explorează deficitul de vedere și societate, conflictul între concepțiile personale și sociale. El descrie de asemenea și studiile despre literatura straină și istorie. Acesta în fiecare seară ieșea în fața casei pentru a asculta „istorisirile rapsodului” despre Abu Zeid (), Halifa () și Diab (), împreună cu ceilalți oameni care se adunau în jurului acestuia. Amintirile despre acele zile ale copilăriei îi par atât de
Taha Hussein () [Corola-website/Science/313426_a_314755]
-
fratele său mai mare la universitatea Al-Azhar unde a continuat studiile până în 1912. Această universitate deschizându-și porțile pentru student în anul 1908. Acesta a studiat sub îndrumarea profesorilor egipteni dar și străini, luând cursuri de civilizație islamică, limbi semitice, literatură franceză, arabă. Cea de-a doua parte a romanului descrie experiența sa de la Al-Azhar (). După multe speranțe și așteptări, visul băiatului a devenit realitate. Într-o zi a fost anunțat că în sfârșit va pleca la Al-Azhar. Timp de două
Taha Hussein () [Corola-website/Science/313426_a_314755]