102,484 matches
-
întreruperii voluntare a sarcinii (IVG), care depenalizează avortul. Această luptă i-a adus atacuri și amenințări din partea extremei drepte și a unei părți din dreapta parlamentară, cum a reamintit Jean d'Ormesson primind-o în Academia Franceză. Într-un discurs în fața deputaților, ea a susținut că „avortul trebuie să rămână o excepție, ultimul recurs pentru situații fără ieșire”. Textul este până la urmă adoptat de Adunarea Națională la 29 noiembrie 1974, stânga, îndeosebi, venind în ajutorul deputaților de centru favorabili legii, dar nu
Simone Veil () [Corola-website/Science/337569_a_338898]
-
Academia Franceză. Într-un discurs în fața deputaților, ea a susținut că „avortul trebuie să rămână o excepție, ultimul recurs pentru situații fără ieșire”. Textul este până la urmă adoptat de Adunarea Națională la 29 noiembrie 1974, stânga, îndeosebi, venind în ajutorul deputaților de centru favorabili legii, dar nu majoritari în Adunare, în acest caz. Legea a fost apoi adoptată la Senat, două săptămâni mai târziu. Legea a intrat în vigoare la 17 ianuarie 1975. Simone Veil a revăzut „carta spitalelor” închizând îndeosebi
Simone Veil () [Corola-website/Science/337569_a_338898]
-
al treilea tur, cu 192 de voturi, contra 133 primite de socialistul "Mario Zagari" și 47 primite de comunistul "Giorgio Amendola". La începutul anului 1982, ea a fost solicitată să candideze pentru un al doilea mandat, dar nebeneficiind de susținerea deputaților RPR, ea și-a retras candidatura înainte de al treilea tur de scrutin pentru a nu ușura alegerea candidatului socialist, care va fi ales, totuși, grație divizărilor din dreapta franceză. În 1981 a primit Premiul Carol cel Mare al orașului Aachen. Cu
Simone Veil () [Corola-website/Science/337569_a_338898]
-
(n. 29 august 1873, Secășeni, Caraș-Severin - d. 12 noiembrie 1931, Budapesta) a fost un preot român unit (greco-catolic), deputat de Oravița în Parlamentul de la Budapesta, profesor universitar la Universitatea Petrus Pázmány din Budapesta. A fost succesorul lui Coriolan Brediceanu în funcția de deputat. Între 1911-1927 a fost profesor de limba și literatura română, iar în anii 1921-1923 decan al
Iosif Siegescu () [Corola-website/Science/337637_a_338966]
-
august 1873, Secășeni, Caraș-Severin - d. 12 noiembrie 1931, Budapesta) a fost un preot român unit (greco-catolic), deputat de Oravița în Parlamentul de la Budapesta, profesor universitar la Universitatea Petrus Pázmány din Budapesta. A fost succesorul lui Coriolan Brediceanu în funcția de deputat. Între 1911-1927 a fost profesor de limba și literatura română, iar în anii 1921-1923 decan al Facultății de Litere din Budapesta. În anul 1915 a fost numit de papa Benedict al XV-lea prelat papal. Este înmormântat în cimitirul Farkasréti
Iosif Siegescu () [Corola-website/Science/337637_a_338966]
-
atenția majorității populației României era îndreptată spre sărbători și activități de familie curente. Pentru a da o aparență de legalitate loviturii de stat, comuniștii au convocat în grabă, chiar în seara zilei de 30 decembrie 1947, o ședință a Adunării Deputaților, care să hotărască înlăturarea Monarhiei și să proclame Republica Populară Română (camera superioară a Parlamentului țării, Senatul, nu mai exista, probabil fiind considerată „burgheză”). Parlamentul aflându-se în vacanță parlamentară (20 decembrie - 20 ianuarie), iar deputații fiind plecați în circumpscripții
Lovitura de stat de la 30 decembrie 1947 () [Corola-website/Science/337601_a_338930]
-
o ședință a Adunării Deputaților, care să hotărască înlăturarea Monarhiei și să proclame Republica Populară Română (camera superioară a Parlamentului țării, Senatul, nu mai exista, probabil fiind considerată „burgheză”). Parlamentul aflându-se în vacanță parlamentară (20 decembrie - 20 ianuarie), iar deputații fiind plecați în circumpscripții (pe vreme de iarnă), o adunare legal constituită (conform Constituției și Regulamentului Camerei) nu se putea face în aceeași zi, pentru că nu existau nici vreo hotărâre oficială de convocare a unei sesiuni extraordinare a Parlamentului, nici
Lovitura de stat de la 30 decembrie 1947 () [Corola-website/Science/337601_a_338930]
-
vreme de iarnă), o adunare legal constituită (conform Constituției și Regulamentului Camerei) nu se putea face în aceeași zi, pentru că nu existau nici vreo hotărâre oficială de convocare a unei sesiuni extraordinare a Parlamentului, nici timpul material necesar pentru revenirea deputaților în București. Totuși, adunarea cerută s-a făcut, sub președinția scriitorului Mihail Sadoveanu. Conform legii, Camera nu putea modifica Constituția, care prevedea și forma de guvernământ a statului. Pentru a da o aparență de „aglomerație” la lucrări, în sala Adunării
Lovitura de stat de la 30 decembrie 1947 () [Corola-website/Science/337601_a_338930]
-
în București. Totuși, adunarea cerută s-a făcut, sub președinția scriitorului Mihail Sadoveanu. Conform legii, Camera nu putea modifica Constituția, care prevedea și forma de guvernământ a statului. Pentru a da o aparență de „aglomerație” la lucrări, în sala Adunării Deputaților au fost invitați un număr de „tovarăși din popor, de încredere”, aleși aleator, „revoluționari” și entuziaști la ideea proclamării Republicii, care nu aveau dreptul legal să voteze în locul membrilor Camerei. Chiar și așa, cvorumul necesar nu a fost atins, fapt
Lovitura de stat de la 30 decembrie 1947 () [Corola-website/Science/337601_a_338930]
-
al ședinței. Conform aceluiași proces-verbal, ședința a durat 45 de minute (o estimare simplă, pe baza datelor conținute în procesul verbal, arată că pentru vot ultrarapid ar fi fost necesare minimum 70 min). Nu s-a făcut apelul nominal al deputaților și nu s-a comunicat numărul deputaților prezenți. În schimb, au fost votate doar două legi (care nu fuseseră trecute pe ordinea de zi, nu fuseseră dezbătute în comisiile parlamentare și nici nu primiseră avizul Consiliului Legislativ, care nu fusese
Lovitura de stat de la 30 decembrie 1947 () [Corola-website/Science/337601_a_338930]
-
durat 45 de minute (o estimare simplă, pe baza datelor conținute în procesul verbal, arată că pentru vot ultrarapid ar fi fost necesare minimum 70 min). Nu s-a făcut apelul nominal al deputaților și nu s-a comunicat numărul deputaților prezenți. În schimb, au fost votate doar două legi (care nu fuseseră trecute pe ordinea de zi, nu fuseseră dezbătute în comisiile parlamentare și nici nu primiseră avizul Consiliului Legislativ, care nu fusese consultat). Tot în ziua de de 30
Lovitura de stat de la 30 decembrie 1947 () [Corola-website/Science/337601_a_338930]
-
constituțional, Constituția din 1923 fiind abrogată dintr-un act nelegal, de forță, lovit de nulitate juridică absolută. Unele decrete emise de guvernul Petru Groza au fost publicate în Monitoare Oficiale antedatate (29 decembrie 1947), continuându-se seria de falsuri. Adunarea Deputaților a continuat să legifereze fără bază legală, stabilindu-și propriile atribuții. La 13 aprilie 1948 a fost adoptată prima Constituție a României comuniste, cu aceeași „bază legală” discutabilă. După Revoluția română din 1989, regimurile conduse de Ion Iliescu și Petre
Lovitura de stat de la 30 decembrie 1947 () [Corola-website/Science/337601_a_338930]
-
legătură cu Revoluția Franceză din iulie 1830. Scriitorul francez Victor Hugo a descris rebeliunea în romanul său "Mizerabilii", care a inspirat un spectacol de teatru muzical și mai multe filme artistice. În perioada Revoluției din iulie 1830, nou-aleasa Cameră a Deputaților a instituit o monarhie constituțională și l-a înlocuit pe regele Carol al X-lea din dinastia de Bourbon cu prințul liberal Ludovic-Filip. Acest lucru i-a înfuriat pe republicani care au văzut un rege înlocuit cu un alt rege
Rebeliunea din iunie 1832 () [Corola-website/Science/337634_a_338963]
-
este deputatul ales să prezideze ședințele camerei inferioare a Parlamentului României. El este și președintele Biroul permanent al Camerei Deputaților și a doua persoană în linia de succesiune prezidențială, după Președintele Senatului. Președintele Camerei Deputaților este ales prin vot secret cu majoritatea
Președintele Camerei Deputaților din România () [Corola-website/Science/337661_a_338990]
-
este deputatul ales să prezideze ședințele camerei inferioare a Parlamentului României. El este și președintele Biroul permanent al Camerei Deputaților și a doua persoană în linia de succesiune prezidențială, după Președintele Senatului. Președintele Camerei Deputaților este ales prin vot secret cu majoritatea voturilor deputaților. Dacă niciunul dintre candidați nu obține majoritatea absolută a voturilor, primii doi clasați se înfruntă din
Președintele Camerei Deputaților din România () [Corola-website/Science/337661_a_338990]
-
este deputatul ales să prezideze ședințele camerei inferioare a Parlamentului României. El este și președintele Biroul permanent al Camerei Deputaților și a doua persoană în linia de succesiune prezidențială, după Președintele Senatului. Președintele Camerei Deputaților este ales prin vot secret cu majoritatea voturilor deputaților. Dacă niciunul dintre candidați nu obține majoritatea absolută a voturilor, primii doi clasați se înfruntă din nou într-un al doilea tur, iar câștigătorul este desemnat cel care obține cele mai multe voturi
Președintele Camerei Deputaților din România () [Corola-website/Science/337661_a_338990]
-
să prezideze ședințele camerei inferioare a Parlamentului României. El este și președintele Biroul permanent al Camerei Deputaților și a doua persoană în linia de succesiune prezidențială, după Președintele Senatului. Președintele Camerei Deputaților este ales prin vot secret cu majoritatea voturilor deputaților. Dacă niciunul dintre candidați nu obține majoritatea absolută a voturilor, primii doi clasați se înfruntă din nou într-un al doilea tur, iar câștigătorul este desemnat cel care obține cele mai multe voturi. Între 1862 și 1948 camera inferioară era numită Adunarea
Președintele Camerei Deputaților din România () [Corola-website/Science/337661_a_338990]
-
Dacă niciunul dintre candidați nu obține majoritatea absolută a voturilor, primii doi clasați se înfruntă din nou într-un al doilea tur, iar câștigătorul este desemnat cel care obține cele mai multe voturi. Între 1862 și 1948 camera inferioară era numită Adunarea Deputaților. În 1946, Senatul a fost abolit printr-un amendament guvernamental la Constituția din 1923, iar parlamentul a devenit unicameral. Legislativul se numea Marea Adunare Națională. Aceasta era condusă de Prezidiul Marii Adunări Naționale, iar fiecare legislatură era supervizată de un
Președintele Camerei Deputaților din România () [Corola-website/Science/337661_a_338990]
-
iar parlamentul a devenit unicameral. Legislativul se numea Marea Adunare Națională. Aceasta era condusă de Prezidiul Marii Adunări Naționale, iar fiecare legislatură era supervizată de un președinte și doi vice-președinți. Legislativul a redevenit bicameral, iar camera inferioară a redevenit Adunarea Deputaților, ca parte a Adunării Constituante, aleasă împreună cu Senatul pentru a forma în același timp corpul legislativ și corpul ales să scrie o nouă constituție. Adunarea era condusă de un președinte ales. După votarea Constituției, Adunarea și-a schimbat numele în
Președintele Camerei Deputaților din România () [Corola-website/Science/337661_a_338990]
-
parte a Adunării Constituante, aleasă împreună cu Senatul pentru a forma în același timp corpul legislativ și corpul ales să scrie o nouă constituție. Adunarea era condusă de un președinte ales. După votarea Constituției, Adunarea și-a schimbat numele în Camera Deputaților și este condusă de un președinte. Afilierea politică a președinților camerei inferioare înainte de dezvoltarea sistemului partinic modern: Afilierea politică a președinților camerei inferioare înainte de dezvoltarea sistemului partinic modern: Președinții interimari sunt evidențiați cu "caractere italice". Regulamentul Camerei Deputaților stipulează că
Președintele Camerei Deputaților din România () [Corola-website/Science/337661_a_338990]
-
în Camera Deputaților și este condusă de un președinte. Afilierea politică a președinților camerei inferioare înainte de dezvoltarea sistemului partinic modern: Afilierea politică a președinților camerei inferioare înainte de dezvoltarea sistemului partinic modern: Președinții interimari sunt evidențiați cu "caractere italice". Regulamentul Camerei Deputaților stipulează că la prima întrunire a camerei ședința este condusă de cel mai vârstnic deputat, în calitate de „președinte de vârstă”, ajutat de cei mai tineri patru deputați, în calitate de secretari. Deoarece termenul președinților de vârstă este foarte scurt (una sau două zile
Președintele Camerei Deputaților din România () [Corola-website/Science/337661_a_338990]
-
înainte de dezvoltarea sistemului partinic modern: Afilierea politică a președinților camerei inferioare înainte de dezvoltarea sistemului partinic modern: Președinții interimari sunt evidențiați cu "caractere italice". Regulamentul Camerei Deputaților stipulează că la prima întrunire a camerei ședința este condusă de cel mai vârstnic deputat, în calitate de „președinte de vârstă”, ajutat de cei mai tineri patru deputați, în calitate de secretari. Deoarece termenul președinților de vârstă este foarte scurt (una sau două zile), numele lor nu sunt incluse în lista de mai jos. Președinții interimari incluși în listă
Președintele Camerei Deputaților din România () [Corola-website/Science/337661_a_338990]
-
înainte de dezvoltarea sistemului partinic modern: Președinții interimari sunt evidențiați cu "caractere italice". Regulamentul Camerei Deputaților stipulează că la prima întrunire a camerei ședința este condusă de cel mai vârstnic deputat, în calitate de „președinte de vârstă”, ajutat de cei mai tineri patru deputați, în calitate de secretari. Deoarece termenul președinților de vârstă este foarte scurt (una sau două zile), numele lor nu sunt incluse în lista de mai jos. Președinții interimari incluși în listă au deținut temporar funcția, în diferite circumstanțe, pentru o mai lungă
Președintele Camerei Deputaților din România () [Corola-website/Science/337661_a_338990]
-
Lvovici Slonim (în , cunoscut, de asemenea, ca Marc Slonim și Marco Slonim; 23 martie 1894 - 1976) a fost un om politic, critic literar, cărturar și traducător rus. A fost membru al Partidului Socialist Revoluționar și, în 1917, a servit ca deputat al PSR pentru Basarabia în Adunarea Constituantă Rusă. El s-a alăturat guvernului de la Samara în primele faze ale Războiului Civil, opunându-se atât bolșevicilor, cât și elementelor conservatoare ale Mișcării Albe. Desemnat să facă parte din Delegația Externă a
Mark Slonim () [Corola-website/Science/337619_a_338948]
-
eserilor de stânga, având dispute publice cu Vladimir Karelin și Maria Spiridonova. Potrivit lui Slonim, el a fost unul dintre tinerii care s-au ocupat cu munca de partid: liderii eserilor erau fie în guvern, fie desfășurau activități în cadrul Sovietului de deputați ai muncitorilor și soldaților. În memoriile sale, Slonim susține că a prevăzut pericolul reprezentat de reorganizarea bolșevicilor, după ce l-a auzit vorbind pe liderul lor, Vladimir Lenin. El a evidențiat contrastul existent între unitatea bolșevicilor și nehotărârea și fracționismul eserilor
Mark Slonim () [Corola-website/Science/337619_a_338948]