103,073 matches
-
Ispitirea lui Isus este o frescă a pictorului Renascentist italian Sandro Botticelli executată între 1480 și 1482, localizată în Capela Sixtină, Roma. Pe 27 octombrie 1480 Botticelli, împreună cu pictorii florentini Domenico Ghirlandaio și Cosimo Rosselli, a pornit spre Roma unde a fost chemat ca parte a proiectului de reconciliere dintre Lorenzo de Medici
Ispitirea lui Isus (Botticelli) () [Corola-website/Science/329195_a_330524]
-
in Sassia din Roma: diavolul îl provoacă pe Isus să sară, așteptând ca îngerii să îl salveze. În dreapta Isus îl aruncă pe diavol de pe o stâncă. Prim-planul înfățișează un ritual de sacrificiu ce a fost identificat ca fiind cel executat de leprosul însănătoșit de Isus. Înaltul preot îl simbolizează pe Moise care transmite Legea iar tânărul îl simbolizează pe Isus care, conform Evangheliilor, a fost sacrificat pentru salvarea omenirii.
Ispitirea lui Isus (Botticelli) () [Corola-website/Science/329195_a_330524]
-
Alberic ÎI de Spoleto, patrician din Romă, a încredințat mănăstirea și bazilica congregației acestuia, iar Odo l-a așezat la conducere pe Balduino de Monte Cassino. Papă Grigore al VII-lea a fost abate al mănăstirii. În timpul lui au fost executate porțile de bronz ale bazilicii, de către un artist constantinopolitan. Papă Martin al V-lea a încredințat mănăstirea călugărilor benedictini de la Monte Cassino. Jurisdicția abatelui se va întinde și asupra altor zone precum districtul Civitella Sân Paolo, Leprignano și Nazzano. Curtea
Bazilica Sfântul Paul din afara Zidurilor () [Corola-website/Science/329199_a_330528]
-
spioane în caz de capturare. Inițial, escadrila a avut în dotare doar două avioane Monospar ST-25 Universal care aparținuseră prințului Nicolae, ambele pierdute în accidente. Avionul Monospar nr. 1 a fost pierdut la 21 iulie 1940, când la Băneasa se executa un zbor de acomodare cu elevele-pilot Maria Adam, Jana Iliescu, Maria Voitec și Victoria Comșa, care urmau să fie încadrate la Escadrila Sanitară, instructor fiind adj. av. Nicolae Evghenovici. Avionul a cabrat și apoi s-a angajat în vrie, în
Escadrila Albă () [Corola-website/Science/329190_a_330519]
-
însemn crucea roșie, asemănător ambulanțelor, motiv pentru care jurnalistul italian Curzio Malaparte, aflat în 1941 în documentare pe Frontul de Răsărit, le-a spus "Escadrila Albă", denumire preluată imediat și de alți scriitori, ca George Acsinteanu. Pe front, misiunile erau executate fără protecția aviației de vânătoare. Pentru a se proteja, avioanele zburau foarte jos, la înălțimea de 50 m, la care vânătoarea adversă nu cobora, dar le ataca la sol. Ca urmare, în august 1941 ele au fost vopsite în culori
Escadrila Albă () [Corola-website/Science/329190_a_330519]
-
Stalino (19 august) - Nikolaevskaia (20 august) - aerodromul de la Kotelnikovo, la 160 km SV de Stalingrad (21 august). Secția II a escadrilei 108 a ajuns la 30 august la Tiraspol și apoi la Stalino. În afară de transportul răniților la Tiraspol, aviatoarele au executat și misiuni de recunoaștere, cum a fost cea efectuată în 4 septembrie de Mariana Drăgescu pentru identificarea unui teren de zbor. La 10 septembrie escadrila s-a deplasat pe aerodromul de la Plodovitoe (), 40 km S de Stalingrad. Deși era doar
Escadrila Albă () [Corola-website/Science/329190_a_330519]
-
în 1942 peste 4000, dintre care 7-800 erau militari în armata germană. O parte dintre aviatoare au fost încadrate la Centrul de Antrenament al Aviației de la Clinceni. Mariana Drăgescu s-a întors pe front în vara anului 1944 unde a executat misiuni până la sfârșitul războiului ca pilot la Escadrila 113 Legătură. După instaurarea regimului comunist, destinul aviatoarelor a fost închisoarea și deportarea, sau, în cel mai bun caz, eliminarea din aviație și marginalizarea. Celebre în anii războiului, aceste aviatoare au intrat
Escadrila Albă () [Corola-website/Science/329190_a_330519]
-
Franța). Verișoară a lui Bâzu, a absolvit Școala de Pilotaj „Mircea Cantacuzino” din Băneasa în anul 1935, obținând brevetul de pilot 93/1935, fiind a șasea aviatoare brevetată în România. În 1938 a avut inițiativa înființării Escadrilei Sanitare. Nu a executat misiuni în război în cadrul escadrilei. După război a fost deposedată de toate bunurile și a plecat din țară prin intermediul Crucii Roșii. Marie-Ana-Aurelia (Mariana) Drăgescu (n. 7 septembrie 1912, Craiova - d. 24 martie 2013, București). A absolvit Școala de Pilotaj „Mircea
Escadrila Albă () [Corola-website/Science/329190_a_330519]
-
a noua aviatoare brevetată. A activat în cadrul Escadrilei Albe până în anul 1943, când s-a retras din motive de sănătate. După război, în 1953, a fost condamnată în urma unei acuzații de spionaj la 7 ani de închisoare, din care a executat 6, apoi fiind deportată în Bărăgan, la Lățești, până în 1962. A lucrat ulterior un timp la o fabrică de ambalaje, dar insuficient pentru a beneficia de pensie. Virginia Duțescu (n. 1910, Corabia - d. 1980). A fost cea de a zecea
Escadrila Albă () [Corola-website/Science/329190_a_330519]
-
de alcool au fost interzise după modificarea amendamentului al XVIII-lea al Constituției Statelor Unite ale Americii în încercarea de a atenua ratele ridicate de alcoolism și, mai ales, corupția politică condusă de politicieni care se duceau des la salon. Această a fost executată la nivel federal, prin Legea Volstead. Cele mai multe state nu pun legea federală în aplicare. Băutul sau deținerea lichiorului nu a fost ilegal, numai fabricarea sau vânzarea acestuia era ilega. Prohibiția națională s-a încheiat în 1933, deși a continuat pentru
Istoria Statelor Unite (1918-1945) () [Corola-website/Science/329144_a_330473]
-
să întrețină revolta din Tir (Altrocchi își asigură cititorii că povestea nu poate fi adevărată deoarece Apelles a murit cu mult timp înainte să înceapă revolta de care era acuzat). Ptolemeu al IV-lea era pe punctul de a-l executa pe Apelles pentru această faptă iar povestea spune că Apelles fost vândut ca sclav când un prieten a dezvăluit adevărul. Cu toate acestea Apelles și-a exprimat resentimentul față de Ptolemeu și pericolul în care se afla prin pictură. Povestea picturii
Calomnia lui Apelles () [Corola-website/Science/329197_a_330526]
-
perioada de început a așezării miniere. În secolul IX, la Wieliczka a fost săpată o capelă de sare, în amintirea prințesei Kinga, chiar în incinta salinei. Păstrând modelul bisericilor obișnuite, capela, aflată la circa 100 de metri sub pământ, este executată dintr-un bloc masiv de sare, de culoare verde opalin, și are lungimea de 55 de metri, lățimea de 18 metri și înălțimea de 12 metri. În această capelă se află altare, vitralii și sculpturi, toate făcute din sare, cu ajutorul
Salina din Wieliczka () [Corola-website/Science/329264_a_330593]
-
După înfrângerea militară franceză la Gioia, va pierde Calabria în 1503 și va fi luat prizonier în luna mai a aceluiași an. Experiența sa militară i-a permis să scrie "Tratat despre Arta războiului". În timp de pace, Berault a executat rolul de ambasador al regelui Franței în Anglia și Scoția (între 1484 și 1508) și ambasador în Italia (între 1491 și 1494). De asemenea, Berault l-a însoțit pe Ludovic al XII-lea în Genova și Napoli în 1507. Moare
Bernard Stuart, lord de Aubigny () [Corola-website/Science/329287_a_330616]
-
la o școală locală. În total au fost uciși 70 de soldați, iar această tragedie este comemorata de un monument. În timpul ocupației, Szczucin a fost un centru al mișcării de rezistență. În 1943, soldații din Jędrusie (unitate de partizani) au executat aici un ofițer de poliție colaborator al germanilor. La sfârșitul anului 1944, germanii au ordonat evacuarea locuitorilor Szczucin-ului, pentru că au pregătit poziții defensive de-a lungul Vistulei. La Szczucin este singurul muzeu al Poloniei despre transporturi ("Muzeum Drogownictwa"), care are
Szczucin () [Corola-website/Science/329276_a_330605]
-
este una contemplativa, păstrând totdeauna interesul pentru subiect, chiar și atunci când florile par un pretext pentru un exercitiu cromatic, aidoma lui Matisse”. (Gh. Vida)A realizat desene și diverse gravuri. Împreună cu pictorii basarabeni V. Manoli, I. Filatiev și V. Ivanov, execută în frescă, tempera și mozaic/ulei, lucrările monumentale la Biserică Sf. Împărați Constantin și Elenă, Constantă (1936-1937), si la Biserică Sf. Ilie Tesviteanul, Sinaia (1938-1939), acestea constituind un prinos înnoitor, neo-bizantin, marcat de originalitate pentru atare gen de creație din
Nina Arbore () [Corola-website/Science/329297_a_330626]
-
vor fi plătiți pentru participarea lor la lupta care viza desființarea insurgenților nobili polonezi. [9] Se estimează că aproximativ 1.000 - 2.000 nobili polonezi care au sprijinit revolta au murit în conflict. Potrivit lui Lerski, Dembowski a fost arestat și executat de către austrieci. Alții, cum ar fi Nance, Davies și Zamoyski explică însă altfel moartea sa. În conformitate cu aceste surse el a murit la 27 februarie în lupta cu armata austriacă, după o procesiune religioasă prin care a încercat să calmeze țăranii
Revolta din Cracovia () [Corola-website/Science/329301_a_330630]
-
a lucrat într-un grup de tineri scriitori și pictori polonezi care publicau în revista periodică Wędrowiec. Liderul acestui grup era Stanisław Witkiewicz, care s-a luptat din greu pentru a realiza o recunoaștere publică a lui Aleksander Gierymski. Picturile executate de către acesta din urmă, în acești ani au fost „"Evreică vânzând portocale"” (), „"Poarta vechiului turn"” () , „"Marina Solec"”, „"Festivalul trompetelor"” și altele bazate pe viața oamenilor săraci din cele două districte ale Varșoviei, Powiśle și Orașul Vechi. Din păcate, lucrările sale
Aleksander Gierymski () [Corola-website/Science/329304_a_330633]
-
fost adoptat de prea mulți producători, având perioada de viață limitată între anii 1970-1980. Foarte repede, acest tip de multiprocesare a fost înlocuit deoarece prezenta deficiențe, existând situații în care unele procesoare rulau la capacitate maximă, iar celelalte procesoare nu executau nici un task. În ziua de azi, multiprocesarea asimetrică e, practic, dispărută. Următoarea etapă a fost migrarea către un alt tip de multiprocesare, anume multiprocesarea simetrică sau SMP, simetria presupunând că orice thread, fie pornit de sistemul de operare, fie pornit
Multiprocesare () [Corola-website/Science/329327_a_330656]
-
a influențelor cubiste. Romeo a început să expună din anii 1920. A lucrat inițial pictură de șevalet în diferite genuri și artă decorativă, pentru a se dedica mai târziu picturii murale monumentale, în Brazilia. Acolo a devenit cunoscut după ce a executat comenzi de compoziții de mari dimensiuni pentru lucrările de arhitectură din noua capitală, Brasília și marele oraș Săo Paulo. Stilul pictural al lui Romeo Storck se revendică, în parte, de la direcția cubistă, în varianta practicată de André Lhote. Stilul său
Romeo Storck () [Corola-website/Science/329343_a_330672]
-
sistem multi-procesor în comparație cu latența de comunicare între unități din cadrul arhitecturilor cu un singur procesor. De asemenea, în cazul cablajelor lungi se poate adopta o politică pipeline, pentru subdivizarea fiecărei instrucțiuni într-un număr de etape sau segmente, fiecare etapă fiind executată de câte o unitate funcțională separată a procesorului. În acest fel are loc o creștere a vitezei de execuție totale a procesoarelor, fără a ridica tactul. Întrucat procesoarele independente din cadrul arhitecturii CMP sunt vizibile programatorului ca entitați distincte, modelul computațional
Chip multiprocessor () [Corola-website/Science/329357_a_330686]
-
Pe data de 13 septembrie 2006 și-a făcut debutul în Liga Campionilor contra altei echipe din Marea Britanie, Manchester United, un meci în care echipa sa a pierdut cu 3-2, după ce Nakamura a egalat la 2 printr-o lovitură liberă executată perfect. Pe data de 14 octombrie 2006 a reușit să înscrie primul său hattrick contra lui Dundee United, clubul său câștigând cu 4-1, fiind ales omul meciului. Pe data de 21 noiembrie 2006 a marcat poate cel mai important gol
Shunsuke Nakamura () [Corola-website/Science/328545_a_329874]
-
el ar fi revenit mai târziu în Sicilia sub numele de Tancredi Palamara. Fiul lui Henric, împăratul Frederic al II-lea (care era și rege al Siciliei) a descoperit pe un anume Tancredi Palamara în Messina, pe care l-a executat în 1232. Data general acceptată pentru moartea lui Guillaume este anul 1198. Moștenitoarea lui Guillaume a devenit sora sa, al cărei nume nu este cunoscut cu exactitate, fiind vorba de mai multe ipoteze: Maria, Elvira, Albiria (Albinia), Bianca (d. după
Guillaume al III-lea al Siciliei () [Corola-website/Science/328570_a_329899]
-
Cleves. În 1265, soțul ei a primit titlurile de landgraf de Thuringia și de conte palatin de Saxonia, ca urmare abdicării tatălui său, care a păstrat pentru sine doar controlul asupra Meissen. După ce nepotul ei Conradin de Hohenstaufen a fost executat în 29 octombrie 1268 de către Carol de Anjou, Margaret, din poziția de următoare rudă legitimă a Hohenstaufenilor, a devenit regină a Siciliei cu drepturi depline și moștenitoare a dinastiei în ceea ce privește pretențiile asupra Ducatului de Suabia și a Regatului Ierusalimului. Fiul
Margareta de Sicilia () [Corola-website/Science/328568_a_329897]
-
împărăteasă-mamă și-l ajută pe Crispus, fiul nelegitim al lui Constantin cu Minervina, să ajungă cezar. Fausta, noua soție a lui Constantin, dă naștere mai multor fii și complotează împotriva lui Crispus, reușind să-l convingă pe Constantin să-și execute fiul. Elena încearcă să-i salveze viața, dar este trimisă la Ierusalim pentru a vizita locurile sfinte. Aici, ea caută să înțeleagă vechile învățături ale Zeiței în lumina noii religii și să găsească răspuns la întrebările care iau naștere la
Preoteasa din Avalon () [Corola-website/Science/328592_a_329921]
-
Hess, ci ca unic solist, pentru deschiderea spectacolului de music hall de la 25 martie 1938 , Trenet a primit dreptul de a cânta trei șansoane. Publicul, entuziasmat, nu l-a lăsat însă să părăsească scenă, și cântărețul a trebuit să mai execute șapte, apoi zece cântece. Lumea a intrat în delir, într atât încât a fost nevoie de intervenția poliției. Vedeta principala a serii, Lys Gauty s-a aflat pusă în umbră de exuberantul nou venit. Trenet a fost concediat, pentru că după
Mitty Goldin () [Corola-website/Science/328571_a_329900]