104,954 matches
-
proprietăți, cum ar fi masa. Acceleratorul a fost pus în funcțiune la 10 septembrie 2008. A fost construit în colaborare cu peste opt sute de fizicieni din peste optzeci și cinci de țări precum și în parteneriat cu sute de universități și laboratoare importante. După greutăți tehnice importante a fost repus în funcțiune în noiembrie 2009. Deși în mass-media au fost exprimate unele temeri referitoare la siguranța experimentului, în comunitatea științifică există un consens despre coliziunile de particule efectuate de LHC, în sensul
Large Hadron Collider () [Corola-website/Science/311548_a_312877]
-
aprilie 2007. Magneții superconductori au fost responsabili pentru o creștere a costurilor de 180 milioane de franci (). Au apărut și alte dificultăți în construcția locașului subteran pentru Compact Muon Solenoid, în parte din cauza unor componente defecte împrumutate de CERN de la laboratoarele Argonne National Laboratory și Fermilab. David King, fostul director științific din partea Regatului Unit, a criticat LHC pentru că a primit prioritate mai mare la fonduri decât rezolvarea principalelor probleme ale Pământului, în principal schimbările climatice, dar și creșterea demografică și sărăcia
Large Hadron Collider () [Corola-website/Science/311548_a_312877]
-
căsătorit, soția sa era economistă și are doi copii: o fată, absolventă de matematică-informatică și un băiat, absolvent de electronică. În iunie 2003, compania de telefonie mobilă Mobifon (astăzi Vodafone România) a dotat cu aparatură telefonică și tehnică de calcul Laboratorul Facultății de Electronică și Telecomunicații din Universității Politehnice București. Cu acest prilej, Laboratorul a primit numele generalului Stelian Pintelie "în semn de recunoștință pentru contribuția sa deosebită la dezvoltarea și succesul companiei noastre", după cum a declarat Ted Lattimore, președintele companiei
Stelian Pintelie () [Corola-website/Science/311604_a_312933]
-
matematică-informatică și un băiat, absolvent de electronică. În iunie 2003, compania de telefonie mobilă Mobifon (astăzi Vodafone România) a dotat cu aparatură telefonică și tehnică de calcul Laboratorul Facultății de Electronică și Telecomunicații din Universității Politehnice București. Cu acest prilej, Laboratorul a primit numele generalului Stelian Pintelie "în semn de recunoștință pentru contribuția sa deosebită la dezvoltarea și succesul companiei noastre", după cum a declarat Ted Lattimore, președintele companiei Mobifon .
Stelian Pintelie () [Corola-website/Science/311604_a_312933]
-
cardiace realizând standardizarea și validarea clinică a testului de electrostimulare atrială în evidențierea ischemiei cardiace, a înființat prima unitate de terapie intensivă a stărilor critice cardiovasculare în Iași (1973), primul centru zonal pentru implantarea de pacemakeri din Moldova (1980), primul laborator de ecocardiografie (1986). În capitala Moldovei, prin strădania Prof. Dr. dr. h.c. George I.M. Georgescu a luat ființă în anul 1995 "Centrul de Cardiologie", astăzi "Institutul de Boli Cardiovasculare" ce îi poartă numele, unitate medicală de excelență pe care
George I. M. Georgescu () [Corola-website/Science/311002_a_312331]
-
lui însuși în aceste domenii. Voltaire a fost acela care a îndemnat-o să traducă operele lui Newton și a făcut-o să devină conștientă de libertatea de a gândi prin ea însăși. În castelul din Cirey au construit un laborator, unde au făcut diverse experiențe în domeniul opticei și asupra vidului. Într-una din mansarde au improvizat un teatru, în care se jucau unele din piesele lui Voltaire. Cirey devine un loc de întâlnire al literaților, al oamenilor de știință
Émilie du Châtelet () [Corola-website/Science/311010_a_312339]
-
a fost aleasă L.Izverschi. Grație dnei Ludmila Izverschi homeopatia a căpătat în Moldova o largă răspîndire. În aprilie 1992 L.Izverschi deschide în cadrul Farmaciei universitare “N.Testemițeanu” primul cabinet consultativ de homeopatie. Concomitent prin intermediul Societății Române de Homeopatie, a laboratorului de microproducție și homeopatie al Facultății de Farmacie a Universității de medicină din Cluj-Napoca , cu sprijinul domnilor V.Procopișin , membru corespondent al A.Ș.M, decanul Facultății de Farmaceutică a UMF “N.Testemițeanu”, Gh.Musteață, etc a fost înființată prima
Homeopatia în Republica Moldova () [Corola-website/Science/311029_a_312358]
-
ce măsoară temperaturi peste +150 °C, tubul capilar este umplut cu azot sub presiune, valoarea presiunii fiind în funcție de temperatura maximă pe care o măsoară termometrul (poate depăși 20 atm). Termometrele cu lichid se folosesc în diverse domenii: în industrie, în laboratoare, în medicină etc. Forma și aspectul lor diferă în funcție de destinația de utilizare, dar toate prezintă anumite elmente constructive comune: Precizia unui termometru este cea mai mică variație de temperatură pe care o poate măsura termometrul. În cazul termometrelor cu lichid
Termometru () [Corola-website/Science/311054_a_312383]
-
sale: asigurarea telecomunicațiilor în cosmos, teza de doctor abilitat s-a numit „Studii calitative ale ecuațiilor diferențiale în mecanica cerească”, a lucrat la Universitatea „Patrice Lumumba” din Moscova, exercitând funcția de șef al catedrei de matematici, a fost șef al laboratorului de matematică a institutului de fizică al Academiei de Științe din URSS, în ultimii ani e șeful Centrului de Calcul al Universității din Moscova. Anul acesta pământeanul nostru a împlinit 70 ani. În floarea vieții și mereu în descoperirea tainelor
Eugeniu Grebenicov () [Corola-website/Science/311089_a_312418]
-
Institutul de Fizică Aplicată al AȘM (IFA) [1]. În perioada 1981-1983 este cercetător științific inferior la IFA. Ulterior, are o carieră în ascensiune în cadrul aceluiași institut - cercetător științific superior (1983-1989); cercetător științific coordonator (1989-1991); cercetător științific principal (1991-1992); șef de Laborator Fizica Temperaturilor Joase (1992-1996); șef de Laborator LISES (1996-2006). În 1990 susține teza de doctor habilitat in stiințe fizico-matematice, specialitatea „Fizica semiconductorilor și dielectricilor”. După divizarea IFA și crearea Institutului de Inginerie Electronică și Tehnologii Industriale ocupă, din 2006 și
Valeriu Canțer () [Corola-website/Science/311109_a_312438]
-
1]. În perioada 1981-1983 este cercetător științific inferior la IFA. Ulterior, are o carieră în ascensiune în cadrul aceluiași institut - cercetător științific superior (1983-1989); cercetător științific coordonator (1989-1991); cercetător științific principal (1991-1992); șef de Laborator Fizica Temperaturilor Joase (1992-1996); șef de Laborator LISES (1996-2006). În 1990 susține teza de doctor habilitat in stiințe fizico-matematice, specialitatea „Fizica semiconductorilor și dielectricilor”. După divizarea IFA și crearea Institutului de Inginerie Electronică și Tehnologii Industriale ocupă, din 2006 și până în prezent, funcția de cercetător științific principal
Valeriu Canțer () [Corola-website/Science/311109_a_312438]
-
ordinul „Gloria Muncii", Medalia AȘM "Dimitrie Cantemir", 2012) [1; 2; 3]. Academicianul Valeriu Canțer s-a manifestat și prin activitate managerială, editorială, de expertiză și consultanță. Începând cu anul 1996 ocupă diferite poziții administrative în cadrul Academiei de Științe: director adjunct Laborator Internațional de Supraconductivitate și Electronică a Solidului IFA (1996-2000); director adjunct IFA (1997-2000); Director LISES IFA (2000-2006); academician-coordonator al Secției de Științe Matematice, Fizice și Tehnice (2000-2004); membru al Prezidiului AȘM (2000-2004); academician-coordonator al Secției de Științe Fizice și Inginerești
Valeriu Canțer () [Corola-website/Science/311109_a_312438]
-
grup științific de cercetare cu activitate prin autogestiune. În același an a fost înmatriculat la Facultatea Internațională de Sănătate Publică a Institutului Central de Perfecționare a Medicilor din Moscova, pe care o absolvește în 1977. În 1978, în IMCȘIE, organizează laboratorul Toxicologia Alimentară, D-lui fiind numit șef al acestui laborator. În 1988 este transferat în Institutul de Cercetări Științifice în Medicina Preventivă și Clinică, în funcție de șef secție Igienă. Dl N. Opopol, în 1991, susține teza de doctor habilitat în medicină
Nicolae Opopol () [Corola-website/Science/311102_a_312431]
-
an a fost înmatriculat la Facultatea Internațională de Sănătate Publică a Institutului Central de Perfecționare a Medicilor din Moscova, pe care o absolvește în 1977. În 1978, în IMCȘIE, organizează laboratorul Toxicologia Alimentară, D-lui fiind numit șef al acestui laborator. În 1988 este transferat în Institutul de Cercetări Științifice în Medicina Preventivă și Clinică, în funcție de șef secție Igienă. Dl N. Opopol, în 1991, susține teza de doctor habilitat în medicină în cadrul Consiliului Științific al Institutului Alimentației al AȘM a URSS
Nicolae Opopol () [Corola-website/Science/311102_a_312431]
-
desfășoară activitatea didactică la aceeași instituție fiind: asistent (1963-1968), lector superior (1968-1972), conferențiar (1972-1987), șef al Catedrei de Morfopatologie (din 1987). În paralel cu activitatea didactică, desfășoară o intensă muncă de cercetare - din 1992 ocupă și postul de șef al Laboratorului de angiopatologie al Centrului Științific de Patobiologie și Patologie al A.Ș.M., iar din 2004 este vicedirector al acestei structuri academice. Cercetările științifice în domeniul modificărilor vasculare în ateroscleroză pe care le-a întreprins s-au finalizat prin susținerea
Eremia Zota () [Corola-website/Science/311099_a_312428]
-
susținut teza de candidat în științe agricole (doctor în științe) la Chișinău în anul 1970 cu tema: ,Jzucenie țipă țitoplazmi, urovnea nasâșcenia i vliania mesta reproducții sterilinâh analogov linii cucuruzi pri ih ghibridizații". Între anii 1974-1975 a fost șef de laborator la Institutul de Cercetări științifice pentru Porumb și Sorg (AȘP ,Hibrid", actualmente Institutul Fitotehnie ,Porumbeni"). În anul 1975 este ales prin concurs în funcție de conferențiar universitar la catedră de Ameliorare și Producerea semințelor a Institutului Agricol din Chișinău. Gradul științific de
Andrei Palii () [Corola-website/Science/311106_a_312435]
-
din Chișinău. 1964 - Doctor habilitat în științe biologice; 1965 - Membru corespondent; 1971 - Profesor universitar; 1972 - Membru titular; 1953-1958 Lector superior la Universitatea de Stat din Chișinău; 1958-1960 Cercetător științific superior al Filialei Moldovenești a AȘ a URSS; 1961-1964 Șef de laborator; 1964-1970 Director al Institutului de Fiziologie și Biochimie a Plantelor al AȘM. 1970-1974 Conduce Secția de Microbiologie a AȘM; 1971-1974 Academician coordonator al Secției de Științe Biologice și Chimice a AȘM; 1974-1980 Director al Institutului Unional de Cercetări Științifice în
Ion Popușoi () [Corola-website/Science/311107_a_312436]
-
al AȘM. 1970-1974 Conduce Secția de Microbiologie a AȘM; 1971-1974 Academician coordonator al Secției de Științe Biologice și Chimice a AȘM; 1974-1980 Director al Institutului Unional de Cercetări Științifice în domeniul Metodelor Biologice de Protecție a Plantelor; 1980-1992 Șef al Laboratorului de Fiziologie Patologică a Plantelor al Institutului de Fiziologie a Plantelor al AȘM; 1992-1996 Director al Institutului de Protecție Biologică a Plantelor al AȘM; 1993-2003 Șef de laborator; 2003-2006 Director al Institutului de Cercetări pentru Protecția Plantelor al Ministerului Agriculturii
Ion Popușoi () [Corola-website/Science/311107_a_312436]
-
Științifice în domeniul Metodelor Biologice de Protecție a Plantelor; 1980-1992 Șef al Laboratorului de Fiziologie Patologică a Plantelor al Institutului de Fiziologie a Plantelor al AȘM; 1992-1996 Director al Institutului de Protecție Biologică a Plantelor al AȘM; 1993-2003 Șef de laborator; 2003-2006 Director al Institutului de Cercetări pentru Protecția Plantelor al Ministerului Agriculturii și Industriei Alimentare. Distinctii, Premii și Titluri Onorifice 1980 - "Diploma de Recunoștință" a Organizației Internaționale de Pomicultură de la Haga; 1980 - Medalia „Inventator al URSS” 1990 - Medalia Veteran al
Ion Popușoi () [Corola-website/Science/311107_a_312436]
-
elixir”) dar mai era considerată și panaceu, elixir, licoare care avea puterea, potrivit concepției alchimiste, de a vindeca toate bolile și de a dărui tinerețe veșnică. Deși nu a avut nici el, succes cu piatra filozofală, în studiile sale în laborator Paracelsus a introdus pentru prima oară aparatul de distilare prin antrenare cu vapori de apă, inventat de el, a preparat hidrogenul din oțet și pilitură de fier și a sintetizat eter etilic din etanol și acid sulfuric (vitriol). Pentru Paracelsus
Paracelsus () [Corola-website/Science/311146_a_312475]
-
a Universității Furman. Townes a terminat munca pentru Masterul în Fizică la Universitatea Duke în 1936 iar apoi a primit Doctoratul în anul 1939 cu ajutorul unei teze despre separarea izotopilor și rotirii nucleare. A fost membru al echipei tehnice din Laboratoarele “Bell Telephone” din 1933 până în 1947. Doctorul Townes lucrând intensiv în timpul Celui de-al Doilea Război Mondial în crearea sistemelor radar de bombardament și având un număr impresionant de patente în legătură cu tehnologia. După aceea, și-a îndreptat atenția în a
Charles Hard Townes () [Corola-website/Science/311164_a_312493]
-
măsurat pentru prima dată masa unei găuri negre din mijlocul galaxiei noastre. S-a înscris ca Profesor Asociat în Fizică la facultatea din Universitatea Columbia în anul 1948. Townes a fost desemnat profesor în 1950. A fost director executiv al Laboratorului de Radiații Columbia din 1950 până în 1952 și președinte al Departamentului de Fizică între 1952 și 1955. Din anul 1959 până în 1961, acesta a lipsit de la Universitatea Columbia pentru a fi Vice Președinte și Director de Cercetare al Institutului pentru
Charles Hard Townes () [Corola-website/Science/311164_a_312493]
-
1945, a fost demobilizat și a intrat la Institutul de Inginerie și Fizica din Moscova unde a studiat fizică teoretică și experimentală. În 1950 Basov s-a alăturat Institutului de Fizica Postuniversitara Lebedev unde a fost vicedirector și coordonator al laboratorului de radiofizica cuantică. El este deasemenea profesor al departamentului de fizică a stării solide la Institutul din Moscova. În 1952 doctorul Basov a început să lucreze în domeniul radiofizicii cuantice. A avut mai multe încercări (prima dată teoretic și apoi
Nikolai Basov () [Corola-website/Science/311184_a_312513]
-
la vârsta de numai 21 de ani și-a luat doctoratul la aceeași universitate . Între anii 1939 și 1941 a lucrat la Universitatea Berkeley din California sub conducerea lui Robert Oppenheimer ca cercetător asociat. În anii războiului a lucrat în Laboratorul metalurgic al Universității din Chicago și în Laboratorul de radiații de la MIT. În anul 1945 a Schwinger a trecut la Universitatea Harvard, inițial ca profesor asociat de fizică. A fost promovat chiar în anul următor ca profesor univesrsitar, după ce a
Julian Schwinger () [Corola-website/Science/311197_a_312526]
-
a luat doctoratul la aceeași universitate . Între anii 1939 și 1941 a lucrat la Universitatea Berkeley din California sub conducerea lui Robert Oppenheimer ca cercetător asociat. În anii războiului a lucrat în Laboratorul metalurgic al Universității din Chicago și în Laboratorul de radiații de la MIT. În anul 1945 a Schwinger a trecut la Universitatea Harvard, inițial ca profesor asociat de fizică. A fost promovat chiar în anul următor ca profesor univesrsitar, după ce a formulat electrodinamica cuantică, independent de Feynman și Shin-Ichiro
Julian Schwinger () [Corola-website/Science/311197_a_312526]