12,690 matches
-
împotriva păgânilor de pe coasta estică a Mării Baltice. Ca rezultat, pe malul de estic a mării apar ordinele cavalerești. Livonienii populau regiunile din apropierea Mării Baltice, aceștia se aflau sub suzeranitatea Principatului Polotsk, iar Aestii sub protectoratul Novgorodului, însă creștera influențaei cruciaților în ținuturile aflate sub protectoratul cneazilor ruși, îi constrânge pe slavi să înceapă operațiile militare declarînd razboi ordinului. În 1203 încep luptele dintre Ordinul teutonic și Principatul Polotsk, iar în 1217 între Ordin și Republica Novgorodului. Rușii sunt infrânși de către germani, și
Cruciadele Nordice () [Corola-website/Science/302202_a_303531]
-
a lungul marșului și să aștepte sosirea armatei principale spartane. Legenda spune că spartanii consultaseră Oracolul din Delfi mai devreme în acel an. Oracolul profețise una din două: ori cetatea Lacedemoniei va fi jefuită de „fiii lui Perseu”, ori întregul ținut Laconian avea să jelească pierderea unui rege, descendent al marelui Hercule. Herodot relatează că Leonidas, știind de profeție, era convins că merge la moarte, întrucât armata pe care o comanda nu îi dădea sorți de izbândă, așa că alesese doar spartani
Bătălia de la Termopile () [Corola-website/Science/302139_a_303468]
-
să invite diferiți principi să conducă orașul fără a mai consulta pe Marele Cneaz din Kiev așa cum ar fi cerut relațiile de vasalitate dintre centru și provincie. În 1136, boierii și marii negustori au cucerit independența politică a orașului și ținuturilor înconjurătoare. Orașe precum Staraia Russa, Ladoga, Torjok și Oreșek, care aveau pe lângă ele posade puternice, se bucurau de o largă independență politică și erau considerate vasalii Marelui Novgorod. Orașul Pskov a fost parte a Republicii a Novgorodului în secolele al
Republica Novgorodului () [Corola-website/Science/302211_a_303540]
-
unui mare plebiscit popular, era afluența poporului. Din toate unghiurile țărilor române de peste Carpați, sosea poporul cu trenul, cu căruțele, călări, pe jos, îmbrăcați în haine de sărbătoare, cu steaguri tricolore în frunte, cu table indicatoare a comunelor ori a ținuturilor, în cântări și plini de bucurie. Peste o sută de mii de oameni s-au adunat în această zi spre a fi de față la actul cel mai măreț al istoriei românilor. Spectacol simbolic și instructiv: cortegiile entuziaste ale românilor
Unirea Transilvaniei cu România () [Corola-website/Science/302497_a_303826]
-
reprezintă mutarea în masă a acestora, din unele ținuturi în altele, în anumite epoci ale anului, în vederea reproducerii și în căutarea unor condiții prielnice de trai. Latitudinea sudică oferă păsărilor o vreme mai bună în timpul iernii. De asemenea acolo se poate găsi hrană mai multă pentru păsările insectivore și
Migrarea păsărilor () [Corola-website/Science/302559_a_303888]
-
Serghei Gheorghevici Lazo (în rusă: "Серге́й Гео́ргиевич Лазо́"; n. 7 martie 1894, Piatra, ținutul Orhei, gubernia Basarabia, Imperiul Rus - d. mai 1920, stația Muraviev-Amurskaia, Extremul Orient, RSFS Rusă) a fost un militant comunist din perioada Războiului civil din Rusia (1917-1922). S-a născut într-o familie de moșieri în apropiere de Orhei (azi în
Serghei Lazo () [Corola-website/Science/302598_a_303927]
-
fratele său, Carol al V-lea, au fost forțați să încheie un tratat umilitor de cinci ani, cu Soliman. Ferdinand a renunțat la conducerea Regatului Ungariei și a fost forțat să plătească o sumă fixă anuală (tribut) către sultan pentru ținuturile maghiare aflate sub controlul lui. De o mai mare importanță simbolică, tratatul menționat nu l-a numit pe Carol V "împărat", ci "rege al Spaniei", lăsându-l astfel, implicit, pe Soliman să se considere adevărata putere. Cu principalii rivali ai
Soliman I () [Corola-website/Science/302595_a_303924]
-
răcoroase bat din parte de nord-est a oceanului cam 300 de zile pe an, iar umiditatea este moderată. Zonele aflate sub vânt (sud și vest) tind să fie uscate, în timp ce ploaia, prezentă în zonele de nord și est, păstrează aceste ținuturi verzi și luxuriante. În Hawaii sunt două sezoane: uscat (din mai până în octombrie) și ploios (din noiembrie în aprilie). Inundațiile sunt frecvente în lunile octombrie și noiembrie. Din august până în noiembrie nu este doar cald, ci și mult mai înăbușitor
Hawaii () [Corola-website/Science/302662_a_303991]
-
în favoarea Ungariei horthyste. Acest act a fost impus de Germania Nazistă și Italia fascistă în timpul celui de-al Doilea Război Mondial sub titlul de „arbitraj”. În urma primului dictat de la Viena (2 noiembrie 1938), Ungaria horthystă obținuse o porțiune din Slovacia (ținut supranumit "Felvidék", „Provincia de Sus”, în timpul Imperiului Austro-Ungar), iar la mijlocul lunii martie 1939 ocupase Ucraina Subcarpatică (Rutenia) autonomă — regiunea Transcarpatia de astăzi din Ucraina. Ungaria interbelică dorea printr-o politică revizionistă să obțină și celelalte teritorii care aparținuseră Transleithaniei și
Dictatul de la Viena () [Corola-website/Science/302692_a_304021]
-
o regiune în Grecia, la granița cu Republica Macedonia, la nord de Salonic. În această regiune și în zonele învecinate din Republica Macedonia se află principala comunitate de meglenoromâni, vorbitori ai limbii meglenoromâne. Prima atestare istorică a românilor (vlahilor) din ținutul (thema Moglenei), este realizată printr-un document păstrat în arhiva mănăstirii athonite Marea Lavră, datând din anul 1094. Acest document reprezintă răspunsul împăratului Alexios Comnenul referitor la plângerea făcută de călugări privind populația vlahă care ajunsese pe domeniul mănăstirii și
Meglen () [Corola-website/Science/302690_a_304019]
-
în continuitate teritorială cu dacoromânii, sau chiar au fost o colonie nord-dunăreană, a se vedea Ovid Densusianu, care au migrat în Meglen abia în sec. XII-XIII, sau chiar mai târziu. Cităm din Capidan: „Pe când istoria ne coboară pe meglenoromâni în ținutul lor în care îi găsim astăzi încă de prin sec. X și XI, lingvistica nu vede posibilitatea coborârii lor în acel ținut decât numai după sec. XII și chiar XIII.” (Capidan, 1925: 65) Primii scriitori care au realizat cercetări și
Meglen () [Corola-website/Science/302690_a_304019]
-
abia în sec. XII-XIII, sau chiar mai târziu. Cităm din Capidan: „Pe când istoria ne coboară pe meglenoromâni în ținutul lor în care îi găsim astăzi încă de prin sec. X și XI, lingvistica nu vede posibilitatea coborârii lor în acel ținut decât numai după sec. XII și chiar XIII.” (Capidan, 1925: 65) Primii scriitori care au realizat cercetări și au publicat lucrări științifice privind existența meglenoromânilor au fost: I.G. von Hahn, Reise durch die Gebiete des Drin und Wardar, în capitolul
Meglen () [Corola-website/Science/302690_a_304019]
-
vol. I, Paris, 1901; Pericle Papahagi, Românii din Meglen, București, 1900, Meglenoromânii. Studiu etnografico-filologic, vol. I-II, București, 1902; George Murnu, Istoria românilor din Pind. Vlahia Mare (980-1259), București, 1913. Numărul și zona geografică de proveniență Meglenoromânii (vlașii) provin din ținutul Meglen (denumirea turcească era Caragiova), cu suprafață de 933 km2, deosebit de fertil, situat la granița Greciei cu R. Macedonia, la nord-vest de golful Salonic. Meglenul este mărginit „la răsărit cu Vardarul, la sud cu plaiurile Ianiței și ale Vodenei, la
Meglen () [Corola-website/Science/302690_a_304019]
-
Greciei cu R. Macedonia, la nord-vest de golful Salonic. Meglenul este mărginit „la răsărit cu Vardarul, la sud cu plaiurile Ianiței și ale Vodenei, la nord cu munții Marianșca, iar la apus cu munții Cosuf și Nigea” (Nenițescu, 1895: 384). Ținutul este format dintr-un complex de înălțimi și văi, cuprinse între munții Paic, Gândaciu și Cojoc. O parte a ținutului, Caragiova bulgărească, era ocupat de 50 de comune locuite de bulgari și iuruci. Partea de nord a ținutului Meglen, cu
Meglen () [Corola-website/Science/302690_a_304019]
-
Ianiței și ale Vodenei, la nord cu munții Marianșca, iar la apus cu munții Cosuf și Nigea” (Nenițescu, 1895: 384). Ținutul este format dintr-un complex de înălțimi și văi, cuprinse între munții Paic, Gândaciu și Cojoc. O parte a ținutului, Caragiova bulgărească, era ocupat de 50 de comune locuite de bulgari și iuruci. Partea de nord a ținutului Meglen, cu trei comune Huma, Coinsco și Sirminina, se află astăzi în R. Macedonia, restul de șapte comune, Lugunța-Lundzini (astăzi Langardia), Birislav
Meglen () [Corola-website/Science/302690_a_304019]
-
1895: 384). Ținutul este format dintr-un complex de înălțimi și văi, cuprinse între munții Paic, Gândaciu și Cojoc. O parte a ținutului, Caragiova bulgărească, era ocupat de 50 de comune locuite de bulgari și iuruci. Partea de nord a ținutului Meglen, cu trei comune Huma, Coinsco și Sirminina, se află astăzi în R. Macedonia, restul de șapte comune, Lugunța-Lundzini (astăzi Langardia), Birislav (astăzi Periclea), Liumnița (astăzi Skra), Cupa (astăzi Kupa), Oșani (astăzi Arhanghelos), Țărnareca (astăzi Karpi), Barovița și orășelul Nânta
Meglen () [Corola-website/Science/302690_a_304019]
-
960; Ioan Nenițescu (1895: 389), 21700 (în împrejurimi mai notează existența a 4960); Pericle Papahagi (1902: 44), 20000; Theodor Capidan (1925), 14720. Denumirea de meglenoromân reprezintă un nume cărturăresc, adoptat la sfârșitul sec. XIX, reprezentând locuitor de naționalitate română din ținutului Meglen, vorbitor al unui dialect românesc, cunoscut sub numele de „vlaș” (denumire dată de slavi și atribuită vlahilor agricultori), cel de rumân pierzându-se în timp. Ca și aromânii, românii din Meglen își dau numele după localitatea de proveniență: liumnican
Meglen () [Corola-website/Science/302690_a_304019]
-
Maala-lu-Biciac (întemeiată de nântenii conduși de Biciac, care s-au refugiat aici după refuzul de a trece la mahomadanism), Maala-lu-Ristu, Maala-lu-Stepan. I.G. von Hahn a fost cel dintâi care a relatat despre asemănarea dintre limba vorbită de locuitorii vlași ai ținutului Meglen și cea a dacoromânilor carpatici. Mai apoi, primul care s-a ocupat de originea acestora a fost Gustav Weigand, în lucrarea sa, Vlacho-Meglen, din 1892. Emigrarea nântenilor (meglenoromânilor musulmani) a avut loc după războiului greco-turc, în anul 1923. Datorită
Meglen () [Corola-website/Science/302690_a_304019]
-
dezvoltare în cât partizanii culturii și bisericii grecești, aproape dispăruseră. În acea vreme era însă lupta pe viață și pe moarte între statele balcanice pentru convertirea la cultura lor a populațiilor creștine. Forurile grecești s-au înverșunat să câștige acest ținut. Românii megleniți au opus o rezistență din cele mai eroice. Au fost procese, temniți, atacuri de bande, omoruri de o parte și de alta. Toate acestea făcuseră acestui ținut, în ochii grecilor, reputația unui cuib antigrecesc stăpânit de dușmănie neînfrântă
Meglen () [Corola-website/Science/302690_a_304019]
-
și de alta. Toate acestea făcuseră acestui ținut, în ochii grecilor, reputația unui cuib antigrecesc stăpânit de dușmănie neînfrântă. Când, în fine, după războiul din 1913 și mai ales după victoria aliaților din 1918, autoritățile grecești au reluat administrarea acestui ținut, s-a pornit o prigoană fără milă și cruțare în contra românilor megleniți naționaliști. La această prigoană a pus vârf instalarea de coloniști în unele din satele meglenite. În timp ce se plămădeau aceste stări, românii din Macedonia vedeau cum fiecare neam de
Meglen () [Corola-website/Science/302690_a_304019]
-
a fost un diacon ortodox, traducător și meșter tipograf român originar din Târgoviște. Este editorul primelor cărți tipărite în limba română. A editat în total circa 35 de titluri de carte, tipărite în sute de exemplare și răspândite în toate ținuturile românești, facilitând unitatea lingvistică a poporului român dar și apariția limbii române literare. Coresi este originar din satul Cucuteni, județul Dâmbovița. Și-a început activitatea tipografică la Târgoviște. În 1559-1560 s-a stabilit definitiv la Brașov, unde i s-a
Coresi () [Corola-website/Science/302713_a_304042]
-
Aici Abélard îndrăznește să se îndoiască de faptul că Dionisie Areopagitul este același cu patronul spiritual al mănăstirii, așa cum credeau călugării ; acest lucru i-a adus un nou conflict. Pleacă, este obligat să revină pentru retractări, apoi se retrage în ținutul Champagne, unde construiește un mic oratoriu pe care îl numește Paracletus, subordonat mănăstirii St. Denis. Are atâta audiență încât la un moment dat oratoriul său este reconstruit din piatră. Între timp (1121), una din lucrările sale, "De Unitate et Trinitate
Pierre Abélard () [Corola-website/Science/302704_a_304033]
-
din orașul Falesti sunt: Festivalul etniilor, Festivalul-concurs al dansului popular „La vatra horelor”, ambele au loc în luna septembrie, și festivalul obiceiurilor și datinilor de iarnă. Locurile importante ale orașului, care pot fi vizitate ar fi Muzeul de studiere a ținutului natal, care dispune de peste 4000 exponate etnografice și anticariate bisericești. Muzeul, inaugurat în 1979, are la bază 13 sculpturi ale lui Lazăr Dubinovschi, originar din satul Albinețul Vechi. Loc de atracție pentru manifestările prilejuite de sărbătorile naționale sunt Monumentul lui
Fălești () [Corola-website/Science/302750_a_304079]
-
adus transformarea țării într-un stat mai descentralizat, numit în 2003. Acordul de la Belgrad conținea și o prevedere ce amâna un viitor referendum privind independența Muntenegrului pentru cel puțin trei ani. Statutul uniunii între Serbia și Muntenegru a fost decis printr-un ținut la 21 mai 2006. Au fost exprimate un total de 419.240 de voturi, reprezentând 86,5% din totalul electoratului. 230.661 de voturi (55,5%) au fost pentru independență și 185.002 de voturi (44,5%) au fost împotrivă
Muntenegru () [Corola-website/Science/302736_a_304065]
-
nisip (Erg) ocupând o suprafata mai redusă. Denumirea provine din limba arabă - „Sahara” în dialectul Tuareg înseamnă „deșertul de nisip”. O altă ipoteză este aceea că provenința expresiei ar fi „sahraa” sau „es-sah-ra” ce înseamna sterp, steril. Românii au numit ținutul din sudul provinciei Cartagina „Deșerta” că ținut nelocuit, părăsit. În Evul Mediu era numit pur și simplu „Marele Deșert”, iar în secolul al XIX-lea a primit denumirea de azi - „Sahara”. Arabii denumesc Sahara „Bahr bela mă” ce ar însemna
Sahara () [Corola-website/Science/302770_a_304099]