19,920 matches
-
să îmi verificați alibiul, nu v-ați mai face de râs cu aceste acuzații absurde și nefondate. ă Dar v-am verificat alibiul. Sunt întodeauna suspicios în privința oamenilor care se chinuie să își găsească un alibi înainte de a fi fost acuzați de ceva, cum e cazul dumneavoastră. Așa că l-am delegat pe adjunctul magistratului investigator din Kaluga să vorbească personal cu Părintele Ambrozie. Din fericire, acesta a obținut o audiență cu sfinția sa chiar înainte de a muri. ă Dar nu era nevoie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
Dacă bărbatul ăsta nu găsise nici o femeie, cea mai probabilă explicație era că nu voia să Împartă „toate astea“ cu nimeni. Fermecător de deschis pe dinafară, Însă bine ascuns În carapacea lui, pe dinăuntru. „Dar cine sunt eu ca să-l acuz?“, se gândi Kitty. Oare ea era diferită? Prin câte sute sau mii de Întâlniri trecuse, de la doisprezece-treisprezece ani? De câte ori nu găsise un tip drăguț, care o plăcea, și nu fugise speriată? Speriată că avea să rămână legată de un om
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
orașul, vrei doar să-ți faci comisioanele. — Mi-ai promis că mergem, insistă Desert Rose. Iar acum mă trimiți cu menajera. Nu-mi place că faci mereu așa cu mine. Lui Kitty nu-i venea să-și creadă urechilor. — Mă acuzi pe mine că schimb mereu planurile În ceea ce te privește? Tu le-ai schimbat de zece ori de când am venit de la New York! Le-ai schimbat de zece ori de ieri până acum! Nici măcar nu te-ai deranjat să-mi spui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
Rose, Încercând să gândească. — După care mi-ați Închis telefonul. Se uita la el fără nici o expresie. Părea amuzat de răzbunarea de care avea parte. Îmi pare rău, eu... — Trebuie să veniți cu noi la secția de poliție, ați fost acuzată că ați furat echipament video de la Dana Diamond, i-o taie el scurt. — Cum? Aparatul Danei se află la avocata mea și ea știe asta. — Da, avocata... sigur... zise Fitzgerald absent, de parcă i-ar fi spus o glumă. Dana Diamond
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
și mi-ați Închis telefonul când v-am sunat În California, nu e chiar cel mai frumos mod de-a te purta cu un polițist. — Îmi pare rău, dar mi s-a părut ridicol să mă sunați și să mă acuzați de furt prin telefon, și să-mi spuneți să mă prezint urgent la secția de poliție, când eu eram tocmai pe Coasta de Vest, se bâlbâi, tremurând din toate Încheieturile trupului ei mic. Avea mare nevoie de avocata ei. — Trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
a prietenei ei, din care nu lipsea nici vizita În miez de noapte la Bellevue Hospital. — A doua zi, la tribunal, m-a chemat un domn care mi-a spus că avea să mă reprezinte. Mi-a zis că fusesem acuzată de furt calificat. I-am povestit că sunt producătoare de film și că mi-am dedicat cariera și viața drepturilor omului. L-am surprins. După aceea a sunat-o pe avocata mea care i-a explicat toată tărășenia. Procurorul a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
nu, Dacă nu cumva ați luat o decizie, Ce decizie, Nu știu, domnule, nu vă ghicesc gândurile, Decizia de a nu comanda păpușile, de exemplu, întrebă șeful de departament, Da, domnule, răspunse olarul fără să-și întoarcă privirea, în timp ce se acuza mental de prostie și imprudență, N-am luat încă nici o decizie, Pot să vă întreb dacă o să dureze mult, știți, situația în care ne aflăm, Voi fi rapid, i-o tăie șeful, poate veți fi anunțat mâine, Mâine, Da, mâine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
a auzit, De ce-ai roșit, e imposibil să răspundă că nu e adevărat, că n-a roșit, în curând, da, va putea s-o spună, pentru că brusc va păli, de acest sânge denunțător cu modurile lui opuse de a acuza nu se poate apăra decât printr-o confesiune completă, Tată, cred că sunt gravidă, spuse și își plecă privirea Sprâncenele lui Cipriano Algor se ridicară brusc, chipul lui își schimbă expresia, de la mirare la o perplexitate surprinsă, apoi confuzia, păru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
ezită, privi din nou, apoi își puse labele pe marginea planșei unde se uscau asirienii cu barbă. Marta deschise ușa și ieși. Câinele își coborî rapid labele și rămase pe loc, așteptând. Nu avea motive să fugă, conștiința nu-l acuza de nimic rău. Marta îl apucă de zgardă și, din nou, fără să pronunțe nici un cuvânt, îl prinse în lanț. Apoi intră din nou în bucătărie și închise ușa. Pariul era că Găsit se va gândi la cele întâmplate, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
s-a descoperit, un alt mod de a ne mărturisi resemnările cu demnitate, ce nu întreabă nimeni este cât de greu te obișnuiești. Marta ieși din magazin aproape în lacrimi. Cu un soi de remușcare disperată, ca și cum s-ar fi acuzat că a înșelat-o pe Isaura, se gândi, Dar ea nu știe nimic, nici măcar nu știe că suntem pe picior de plecare. De două ori au uitat să-i dea de mâncare câinelui. Amintindu-și de timpurile de indigență, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
mă condamna fără scăpare, dar de care eram din ce în ce mai mândru. Era cea mai mare biruință a mea. O biruință chiar mai mare decât intrarea la Belle Arte. N-am protestat nici când chelnerul a venit la bară și m-a acuzat spunând minciuni pe seama mea. Din când în când mă întorceam spre tata care mă privea furios, poruncindu-mi din priviri să ies din muțenie, să mă apăr. Procesul acela s-a transformat pentru mine într-o sărbătoare. Nici măcar în clipa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Pentru prima dată i s-a făcut frică. A renunțat să mai încerce o aterizare și a sărit cu parașuta. Avionul s-a zdrobit sub ochii îngroziți ai spectatorilor, într-un nor imens de flăcări și fum. Pilotul a fost acuzat după aceea că și-a pierdut cumpătul, că a sacrificat un avion fără nici un motiv, că nu mai prezenta garanții, și s-a trezit concediat. Și-a văzut cariera compromisă și tot atunci s-au stins și farurile seducției. Fluturii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
de vedere, or la mine vorbea păcatul meu originar. Închipuindu-și că mă înfundă, Dinu mi-a zis odată: „În fond, ești un naiv. Chiar prin faptul că-l învinuiești pe Dumnezeu, îi accepți existența. Nu discuți cu vidul. Nu acuzi nimicul. Punându-l în cauză, crezi în el.” Făcea greșeala de a lua în serios diversele enormități pe care le debitam numai din dorința de a-i dovedi că nu aveam nimic sfânt. În realitate, după moartea mamei mă dusesem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
De ce l-aș învinovăți pe el pentru un rău al meu, care a existat în mine, care s-a copt în mine. Cel mult i-aș putea reproșa că m-a creat cum sunt. Nici destinul nu pot să-l acuz. Surditatea destinului e desăvârșită. Nu mai rămân decât eu, să-mi pun pe masă vinovățiile, să le disec, ca pe niște animale cărora le desfaci măruntaiele ca să vezi din ce se compun. Iar procesul meu nu se poate termina decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
abundent. Petele din obraz deveneau mai vizibile, iar degetele îi tremurau. Nu mai ridica ochii spre mine și nici eu nu îndrăzneam să-l privesc decât pe furiș. Mă străduiam din răsputeri să pierd și, ca să-i fac plăcere, mă acuzam că joc prost, că numai norocul mă salva. Enervat, el juca și mai rău, încât, cu toate gafele mele voite se apropia o victorie amenințătoare... Până la urmă am trișat ca să-mi obțin înfrângerea. Atunci, Bătrânul deveni radios. — Sunteți un jucător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
mântui. Arzi rana cu fierul roșu și, dacă nu mori, se vindecă. Dar mie nu mi-a fost dată, se pare, decât infecția. N-am fost în stare să regret ruptura brutală cu Laura nici măcar după moartea ei. Dimpotrivă, am acuzat-o în sinea mea și atunci că nu m-a înțeles. Vroia să ne trăim cu sinceritate viața și dragostea, fără să le murdărim, asta, desigur, sună frumos în principiu. Ce retorică reconfortantă, pe care nici măcar n-o poți combate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
care, ca totdeauna, îmi rămăsese credincioasă, și abia atunci am observat că golul din jur se extinsese. Cei mai mulți dintre bătrâni mă evitau încă și mai vizibil decât înainte, stimulați poate și de comportarea mea ciudată din ultima vreme. Anton mă acuza că mă purtasem execrabil față de Laura. „Proasta l-a iubit, bombănea el. Așa sunt femeile. Iubesc pe cine nu merită”. Diavolii din mine au început imediat să se agite, să scoată capul. Mă sfătuiau, îmi șopteau la ureche: „Arată-le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
căci mă călca pe nervi uneori cu ezitările lui. Dacă știam despre combinațiile urzite de tine. Lucrurile luaseră o întorsătură amenințătoare. Mopsul săvârșise totuși sacrilegiul de a deschide mormântul Bătrânului și găsise maldărul de frunze. Venise și povestise totul Moașei, acuzându-mă că măsluisem acel mormânt ca să ascund adevăratul mormânt al Bătrânului. Fiindcă, adăugase Mopsul, îl omorâsem cu siguranță pe Bătrânul, altfel n-aș fi organizat toată mascarada cu mormântul fals. Probabil, îl înjunghiasem și dacă ar fi asistat cineva la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
așa cum mi-am dorit-o. Înfricoșătoare. Parcă lumea se năruie pentru a se naște din nou. O, fii binecuvântată noapte care naști! Da, domnule, destinul n-are decât să behăie acum ca o capră. Nu mai am chef să-l acuz. Nici pe el, nici azilul. Dealtfel, azilul n-a făcut decât să dezvăluie ceea ce exista în mine. Îl purtam în mine, fără să știu, ca pe un virus. Sunt totuși un om norocos! E jalnic să-ți irosești viața și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
prin Maria ca printr-un tub. Bogomilii, care se inspiră În parte de la ei, vor spune despre Crist că a intrat printr-o ureche a Mariei și i-a ieșit pe cealaltă, fără ca ea măcar să-și dea seama. Unii Îi acuză și că ar adora soarele și pe diavol și ar amesteca sângele copiilor cu pâinea și cu vinul de Împărtășanie.“ „Ca toți ceilalți“. „Erau timpuri când pentru un eretic a merge la slujbă trebuie să fi fost o suferință. Mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
Dei (prin ce misterioasă cabală Dei și Dee sună atât de asemănător? Cine i-a denunțat pe Templieri?), instruit de Soapes, l-a denunțat pe Bacon. Ce-o fi spus nu știu, dar acum câteva zile Verulam a fost Întemnițat. Acuzat de sodomie, deoarece, au spus ei (tremur la gândul că ar fi adevărat), tu, Dark Lady, Fecioara Neagră a druizilor și a Templierilor, nu erai altceva, nu ești altceva decât eternul androgin, ieșind din mâinile Înțelepte ale cui, ale cui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
Într-un mozaic“. „Acum urmăriți-mă. În epoca Întâlnirii eșuate, Bacon are doar douăzeci de ani. Dar În 1621 devine viconte de Saint-Albans. Ce anume găsește el În bunurile strămoșești? Mister. Fapt e că tocmai În anul acela cineva Îl acuză de corupție și pune să fie Închis pentru câtva timp În temniță. Bacon găsise ceva care provoca teamă. Cui? Dar cu siguranță, tocmai În perioada aceea Bacon Înțelege că Saint-Martin trebuie ținut sub control și concepe ideea de a-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
domnișoară de onoare a țarinei, să devină confesorul suveranilor. „Eu sunt un om blând“, zicea Belbo, „dar Încep să bănuiesc că poate uciderea Romanovilor a fost o operație de deratizare.“ Până la urmă, la un moment dat partizanii lui Philippe Îl acuzaseră pe Nilus că duce o viață lascivă, și Dumnezeu știe dacă nu aveau și ei dreptate. Nilus trebuise să plece de la curte, dar În acest timp cineva Îi venise În ajutor, făcând să-i parvină textul Protocoalelor. Cum toată lumea făcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
planul templierilor. Și apoi, logica noastră era logica faptelor. Ne plăcuse mult afacerea cu cimitirul din Praga. Era povestea unui anume Hermann Goedsche, un mic funcționar poștal prusac. Acesta publicase deja unele documente false ca să-l discrediteze pe democratul Waldeck, acuzându-l că voia să-l asasineze pe regele Prusiei. Fiind demascat, devenise redactorul organului marilor proprietari conservatori, Die Preussische Kreuzzeitung. Apoi, sub numele de sir John Retcliffe, Începuse să scrie romane de senzație, printre care Biarritz, În 1868. Aici descria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
ca model pe Cagliostro sau pe Willermoz. Saint-Germain este chintesența lui Homo Hermeticus.“ Pierre Ivanovitch Rackovskij. Jovial, insinuant, felin, inteligent și viclean, trișor genial. Mic funcționar, apoi În contact cu grupurile revoluționare, În 1879 este arestat de poliția secretă și acuzat de a fi dat adăpost unor prieteni teroriști care atentaseră la viața generalului Drentel. Trece de partea poliției și se Înscrie (ia te uită!) În Centuriile Negre. În 1890 descoperă la Paris o organizație care fabrica bombe pentru atentate În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]