10,326 matches
-
de convingerea profundă a președintelui că țăranii nu știu ce e mai bine pentru ei. Astfel, imediat după ce a dezavuat sintagma „cu forța” din fraza citată mai sus, Nyerere a recunoscut că „Este posibil - și necesar câteodată - să se insiste ca toți agricultorii dintr-o anumită zonă să crească o anumită cultură pe o anumită suprafață, până când Își vor da seama că acest lucru le asigură o viață mai liniștită, iar atunci nu vor mai trebui să fie siliți să o cultive”. Dacă
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
producători moderni, care să urmeze instrucțiunile experților. Scopul mai larg al strămutării este Întotdeauna, desigur, dezorientarea, urmată de reorientare. Proiectele coloniale de Înființare a unor ferme de stat sau plantații private, precum și multe planuri de creare a unei clase de agricultori liberi progresiști porneau toate de la ipoteza că revoluționarea mediului de viață și de lucru al oamenilor Îi va transforma profund pe aceștia. Lui Nyerere Îi plăcea să pună În contrast ritmul de lucru autonom și lipsit de strictețe al cultivatorilor
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
sate planificate și nu mai făceau nimic. Scutirea anumitor zone avea și o motivație economică, și una politică. Regiunile bogate și dens populate, cum ar fi Lacul de Vest și Kilimanjaro, au fost excluse de la această operațiune din trei motive: agricultorii trăiau deja În sate cu o populație mare, veniturile statului și schimburile cu alte țări depindeau de productivitatea constantă a culturilor lor comerciale, iar grupurile care locuiau acolo erau supra-reprezentate În rândul elitei administrative. După părerea anumitor critici, cu cât
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
controlate de europeni) sau mutarea lor din mediul tradițional În așezări planificate unde, În schimbul terenului primit, ar fi acceptat eventual să urmeze instrucțiunile specialiștilor agricoli”. O altă versiune a fost Încercarea de a identifica În cadrul a populației un număr de agricultori progresiști care să fie apoi mobilizați să practice agricultura modernă. Aceste politici au fost aplicate cu deosebită minuțiozitate În Mozambic și au jucat un rol important și În Tanzania. Când un stat se confruntă cu „zidul de piatră al conservatorismului
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
raza lor vizuală, dar nu și În cea de acțiune. În acest sens, Pauline Peters descrie o Încercare făcută În Malawi de a depopula o zonă rurală unde urmau să rămână doar aceia pe care autoritățile Îi desemnaseră drept „maeștri agricultori”. Agenții de dezvoltare Încercau să creeze un micro-peisaj format din „parcele frumos demarcate, cu culturi mixte plantate prin rotație, sistem care să Înlocuiască policultura neordonată pe care o considerau Înapoiată. În tot acest timp, ei nu aveau habar că, independent
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
finanțată de stat recurge la abstracțiuni de același gen. Modelul simplu de „producție și profit” din domeniul dezvoltării agricole și cercetării agrare a eșuat În multe privințe importante, În Încercarea sa de a reprezenta obiectivele complexe, suple și negociate ale agricultorilor reali și ale comunităților acestora. Acest model nu a reușit să reprezinte nici spațiul În care Își seamănă agricultorii culturile, cu microclimatul, gradul de umiditate și caracteristicile sale hidrografice, microrelieful său și propria sa istorie biotică. Incapabilă să redea bogăția
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
și cercetării agrare a eșuat În multe privințe importante, În Încercarea sa de a reprezenta obiectivele complexe, suple și negociate ale agricultorilor reali și ale comunităților acestora. Acest model nu a reușit să reprezinte nici spațiul În care Își seamănă agricultorii culturile, cu microclimatul, gradul de umiditate și caracteristicile sale hidrografice, microrelieful său și propria sa istorie biotică. Incapabilă să redea bogăția și complexitatea fermelor și câmpurilor din realitate, agricultura extrem-modernistă a reușit de multe ori să le simplifice drastic pentru
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
chiar și de cei mai tradiționaliști cultivatori. Scopul meu este mai degrabă acela de a arăta În ce mod pretențiile sale imperialiste - incapacitatea de a recunoaște sau asimila cunoștințe create În afara propriei paradigme i-au limitat drastic utilitatea pentru mulți agricultori. Tipuri de simplificare agricolă Agricultura timpurie Cultivare Înseamnă simplificare. Chiar și cele mai blânde forme de agricultură produc de obicei un peisaj vegetal care este mai puțin divers decât unul asupra căruia nu s-a intervenit. Supraviețuirea plantelor cultivate, o dată
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
mestecat, tipuri de sorg cu semințe albe pentru pâine, tipuri de sorg cu semințe mici, roșu-Închis pentru fabricarea berii și soiuri tari și fibroase pentru construirea caselor și Împletirea coșurilor”. Presiunea cea mai mare o exercita, totuși, teama majoră a agricultorilor: aceea de a nu muri de foame. Această preocupare existențială fundamentală a determinat o mare varietate de culturi, așa-numitele „soiuri locale” ale diverselor plante. Soiurile locale sunt populații care răspund În mod diferit la anumite condiții pedologice, niveluri de
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
mare varietate de culturi, așa-numitele „soiuri locale” ale diverselor plante. Soiurile locale sunt populații care răspund În mod diferit la anumite condiții pedologice, niveluri de umiditate, temperaturi, luminozitate, boli, paraziți, microclimate și așa mai departe. De-a lungul timpului, agricultorii tradiționali, asemenea unor botaniști minuțioși, au creat practic sute de soiuri locale ale unei singure specii. Cunoașterea efectivă a multor sau chiar a tuturor acestor soiuri locale, asigura cultivatorilor flexibilitate În fața factorilor de mediu pe care nu Îi puteau controla
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
flexibilitate În fața factorilor de mediu pe care nu Îi puteau controla. Din punctul de vedere al studiului de față, dezvoltarea treptată a unui număr mare de soiuri locale este importantă din cel puțin două motive. În primul rând, la Început, agricultorii Își transformau și simplificau mediul natural, rămânând totuși interesați de păstrarea unei oarecare diversități. Combinația dintre interesele lor generale și preocuparea pentru găsirea hranei Îi determina să selecteze și să protejeze multe soiuri locale. Variabilitatea genetică a culturilor lor prezenta
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
climatice sezoniere. Un agent patogen poate afecta unul dintre soiuri, dar nu și altul; unele rezistă bine la secetă, altele la umiditate, unele preferă solurile argiloase, altele pe cele nisipoase. Făcând mai multe „pariuri” prudente, fin adaptate la condițiile microlocale, agricultorii Își maximizau șansele de a avea o recoltă mulțumitoare. Varietatea soiurilor locale este importantă și din alt punct de vedere. Toate culturile moderne care au o valoare economică sunt produsul soiurilor locale. Până prin 1930, agricultura științifică presupunea, În esență, un
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
altele s-a renunțat. Crearea uniformității pe câmpul agricol poate fi descrisă cel mai bine din perspectiva logicii mecanizării. Cum prețurile de producție din occident au favorizat, cel puțin Începând cu anii '50, Înlocuirea forței de muncă umane cu mașini, agricultorii au preferat soiuri compatibile cu mecanizarea. Așadar, ei au selectat culturi ale căror caracteristici nu Îngreunau activitatea tractoarelor sau a instalațiilor de irigare, care se culegeau ușor și care puteau fi adunate la o singură trecere a mașinii. Având În
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
mai Întinse, cu mai puțini arbori, garduri vii și drumuri, parcelele puteau fi „de câteva mile lungime și sute de yarzi lățime”, „controlul meteorologic” avea să prevină apariția grindinii și tornadelor, sateliții, senzorii și avioanele aveau să localizeze epidemiile, iar agricultorul urma să stea În turnul său de control. Figura 34. Ferma viitorului, pictată de David Meltzer „sub Îndrumarea specialiștilor din cadrul Ministerului American al Agriculturii” și publicată Într-un număr din 1970 al revistei National Geographic. Desenul reproduce În detaliu ferma
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
fiecare soi, decât un acru de pădurea temperată. Așadar, natura sălbatică din ariile cu climă temperată arată mai ordonat pentru că este mai puțin variată, și probabil că acest lucru joacă un anumit rol În cultura vizuală a occidentalilor. Favorizând policultura, agricultorii din zonele tropicale imită natura din punct de vedere al tehnicilor de cultivare. Policultura, ca și pădurea tropicală, are un rol important În prevenirea erodării solurilor subțiri ca urmare a vânturilor, precipitațiilor și luminii solare. În plus, sezoanele agricole sunt
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
important În prevenirea erodării solurilor subțiri ca urmare a vânturilor, precipitațiilor și luminii solare. În plus, sezoanele agricole sunt determinate aici mai degrabă de precipitații decât de temperatură. Din acest motiv, folosirea unei varietăți de strategii bazate pe policultură permite agricultorilor să Își asume mai puține riscuri, deoarece ei previn alunecarea solului cu plante rezistente la secetă, printre care se seamănă altele care se dezvoltă bine când precipitațiile sunt bogate. În sfârșit, un mediu agricol uniform și controlat este, prin Însăși
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
Întâmpla dacă ar fi lăsat fără vegetație... Acesta este doar unul dintre numeroasele exemple ce se pot da și care ar trebui să ne facă să fim foarte prudenți Înainte de a emite orice judecată cu privire la agricultura indigenă. Metoda și felul agricultorului de a vedea lucrurile sunt atât de noi pentru europeni, Încât suntem puternic tentați să le considerăm naive dintr-un instinct de conservatorism”. În alte regiuni ale lumii tropicale, unii observatori atenți au descoperit o logică agricolă diferită. Un exemplu
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
marea lor flexibilitate, „faptul că se pretează la o Întreagă serie de combinații care să răspundă nevoilor și preferințelor individuale, condițiilor locale și celor care se modifică În fiecare anotimp și de la un sezon la altul”. Un motiv pentru care agricultorii recurg la policultură este evitarea lipsei de forță de muncă la momentul Însămânțării și recoltei. Cultivarea mai multor specii diferite este, În mod evident, și un mijloc de a dispersa riscurile și de a asigura mai bine hrana necesară. Cultivatorii
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
avantajele unui asemenea loc să fie cumulative. Diversitatea și complexitatea datorită cărora flora este mai durabilă și mai adaptabilă determină - desigur, la un alt nivel - comunitățile umane să devină mai dinamice și mai satisfăcătoare. Culturile permanente și agricultura itinerantă Majoritatea agricultorilor din Africa de Vest practicau o formă sau alta de agricultură itinerantă. Numită și cultivare pe arsuri, aceasta presupune culturi temporare pe un teren unde cea mai parte a vegetației a fost tăiată și apoi arsă. După ce este cultivat câțiva ani, el
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
puțin lizibilă din perspectiva unui stat suveran și a celor pe care acesta Îi Însărcinează cu dezvoltarea. Suprafețele cultivate sunt instabile fiindcă ies și revin În circuitul agricol la intervale neregulate, nefiind deci un material promițător pentru o hartă cadastrală. Agricultorii Înșiși, desigur, sunt la rândul lor instabili, mutându-se periodic pentru a desțeleni noi terenuri. Înregistrarea sau monitorizarea acestor populații, ca să nu mai vorbim de transformarea lor În contribuabili ușor de evaluat, este o muncă de Sisif. Scopul statului și
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
acest obicei care limita eroziunea și menținea structura solului era calificat de funcționarii agricoli drept dezordonat și inestetic. Cu câteva excepții, terenurile arse erau pregătite cu sapa sau cotonoaga și nu cu plugul. Agronomilor occidentali li se părea că acești agricultori de-abia „zgârie suprafața” solului, dintr-o profundă ignoranță sau lene, iar acolo unde vedeau terenuri arate În adâncime și monoculturi, considerau că au de-au face cu o populație avansată și mai harnică. Arderea arbuștilor pentru desțelenirea unui nou
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
bune decât sistemele rivale și dacă aceste rezultate pot fi menținute În timp, atunci tehnica respectivă este bună, indiferent dacă a fost inventată ieri sau acum o mie de ani”. Din cauza desconsiderării inițiale a agriculturii itinerante, se neglija faptul că agricultorii africani chibzuiau atent Înainte de a recurge la această practică. Majoritatea combinau culturile permanente În văi cu cele itinerante În zonele de deal, munte sau pădure cu sol mai fragil. Deși de multe ori se credea că acești țărani nu cunosc
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
variația inevitabilă ce se Înregistrează de la o fermă la alta și de la un teren la altul „necesită o abordare mai flexibilă care, după toate probabilitățile, ar trebui să presupună ca o mare parte din experimentele necesare să fie făcute de agricultorii Înșiși”. În al doilea rând, formulele chimice ale Îngrășămintelor sunt caracterizate de Îngustime analitică. Ele se bazează pe munca unui remarcabil savant german, Justus Freiherr von Liebig care, Într-o lucrare clasică, publicată În 1840, identifica principalele substanțe nutritive prezente
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
modul ideal, o abordare practică a problemei Îngrășămintelor necesită, simultan, și cunoștințe generale interdisciplinare pe care este puțin probabil să le aibă un singur specialist și atenție acordată particularității unui teren dat, atenție ce poate veni cel mai adesea din partea agricultorului. O procedură ce presupune doar combinarea unor cunoștințe privind substanțele nutritive cu o grilă de clasificare a solurilor și care nu ia În calcul specificul parcelei unde se vor aplica Îngrășămintele este o rețetă pentru ineficiență sau chiar dezastru. Istoria
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
și rigide, practicile agricole locale erau În permanență revizuite și adaptate. Într-o oarecare măsură, această plasticitate făcea parte dintr-o gamă largă de tehnici ce puteau fi ajustate În funcție de precipitații, sol, suprafață, piață și forță de muncă disponibilă. Majoritatea agricultorilor africani obișnuiau să utilizeze mai mult de o tehnică În cursul unui sezon și cunoșteau multe altele la care puteau recurge oricând. Când li s-au pus la dispoziție noile culturi din Lumea Nouă, le-au adoptat cu entuziasm atunci când
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]