24,313 matches
-
face predicții cu privire la comportamentul Japoniei în sistemul internațional post-Război Rece (Layne, 1993; Waltz, 1993; Layne, 1996; Mearsheimer, 2001). Acești comentatori au anticipat că sfârșitul Războiului Rece va cauza presiuni structurale pentru schimbare în relațiile Japoniei cu alte puteri majore. În lipsa amenințării sovietice, scade posibilitatea ca SUA să dorească să mențină o prezență militară defensivă costisitoare și riscantă în Asia de Est, ca parte a politicilor de garantare a securității Japoniei. La rândul său, acest fapt va genera presiuni ca Japonia să
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
Japonia să reia în considerare redefinirea relațiilor cu China (Funabashi, 2001, pp. 75-76; vezi și Wang, 2002; Drifte, 2003). Astfel de evoluții pot fi interpretate din perspectivă neorealistă ca reflectând tensiuni emergente în relațiile dintre Japonia și SUA. Odată cu dispariția amenințării sovietice, în calculele acestor țări vor apărea alte priorități, iar interesele lor se vor îndepărta gradual. Apoi, va slăbi inevitabil alianța dintre SUA și Japonia, existentă în timpul Războiului Rece. Totuși, cele mai semnificative tensiuni în relațiile SUA-Japonia din intervalul 1989-1999
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
a concretizat în raportul din 1995 al Departamentului Apărării. Mai mult, Garrett și Glaser observă că, în ciuda neliniștilor cauzate de Declarația Comună din 1996 asupra cadrului de securitate SUA-Japonia, "Beijing încă nu a ajuns la concluzia că alianța ... reprezintă o amenințare la adresa Chinei" (Garrett și Glaser, 1997, p. 392; vezi și Christensen, 2001; Christensen, 2003). Instituționaliștii leagă în mod explicit continuarea cadrului MST de dezbaterile privind statutul Japoniei ca "putere civilă" în sistemul internațional după Războiul Rece (Maull, 1991; vezi și
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
foarte importantă pentru ambele state. Acest lucru ar sprijini afirmația lui Nye potrivit căreia, prin continuarea garanției de securitate din partea SUA și menținerea orientării de putere civilă a Japoniei, ar putea exista o relație puternică SUA-Japonia, chiar și în lipsa unei amenințări sovietice (Nye, 1992, pp. 113-115). De asemenea, instituționaliștii pot face referire la implicarea Japoniei în instituțiile pentru securitate regională din Asia de Est, mai ales Forumul Regional al ASEAN (ARF). ARF a fost fondat în 1994, pentru discutarea chestiunilor de
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
o strategie de apărare independentă de forțele SUA" (Heginbotham și Samuels, 1999, p. 193). Potrivit neorealiștilor, Japonia se află într-un context regional în care instabilitatea este larg răspândită. Pentru ca Japonia să urmărească o strategie de tip "blat" în ceea ce privește potențialele amenințări directe la adresa securității sale, ea trebuie să-și asume riscuri evidente. Într-o anumită măsură, concluzia raportului lui Nye i-ar putea convinge pe decidenții japonezi că SUA încă mențin un angajament puternic față de Asia de Est. Totuși, așa cum recunoaște
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
participarea la autoapărarea colectivă, precum și cercetarea în domeniul TMD, în cooperare americano-japoneză. Aceasta ar presupune modificări majore ale strategiei americane actuale prin reducerea semnificativă a poziției defensive avansate a SUA în Asia de Est. Mochizuki arată că, prin această reducere, amenințarea la securitatea Chinei reprezentată de MST ar fi limitată, fără a i se slăbi ansamblul capacităților de descurajare. De asemenea, astfel de măsuri ar întări relația de securitate americano-japoneză, transformând-o într-un "parteneriat mai reciproc" și încurajând Japonia să
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
ar fi capabilă să facă în altă situație. Așa cum sugerează Johnson și Keehn, SUA, care în continuare nu au încredere în capacitatea Japoniei de a acționa ca un aliat autentic, ar putea și chiar ar trebui să fie considerate o amenințare mai mare la adresa securității din Asia de Est decât China în afirmare (Johnson și Keehn, 1995, p. 110; vezi și Johnstone, 2000; Drifte, 2003). Aceleași principii pot fi extinse asupra economiei politice a relațiilor Japoniei cu alte puteri majore din
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
a diplomației Japoniei din timpul crizei financiare est-asiatice care evidențiază refuzul acesteia de a demara reforme economice interne. Autorul consideră că tensiunile apărute între SUA și Japonia în această perioadă sunt simptomatice pentru erodarea generală a relației americano-japoneze, în lipsa unei amenințări sovietice clare. Johnstone recunoaște că, la un anumit grad, conflictul structural emergent este temperat prin inițiativa de apărare Nye, precum și că o cooperare strânsă și continuă pe chestiuni de securitate între SUA și Japonia reduce tensiunile din relația lor. Totuși
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
mai profunde, care sunt o consecință a puterii în afirmare a Chinei. Evoluția relațiilor Chinei cu Rusia, India și Pakistan, precum și cu state din Africa de-a lungul anilor 1990 pot fi, de asemenea, explicate din perspectivă neorealistă. Odată cu dispariția amenințării sovietice, relațiile chino-rusești s-au ameliorat foarte mult în câteva domenii (Goo, 1993, p. 293; Garver, 1998, pp. 119-129). Destinderea chino-rusă poate fi privită în termenii efectelor unei structuri multipolare emergente, "în care un bloc ruso-chinez "continental" balansează un bloc
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
instituționaliștii pot afirma că MST înseamnă că recursul Chinei la forță pentru a rezolva dispute regionale implică riscuri majore. Gallagher aplică această logică în cazul disputei privitoare la Insulele Spratly. Segal concluzionează, în urma opțiunii Chinei de a nu recurge la amenințările cu acțiunea unilaterală asupra Hong Kong, că comportamentul chinez a fost constrâns într-o anumită măsură (Gallagher, 1994; Segal, 1996, p. 21). În cazul Taiwanului se pot face afirmații similare. Vitalitatea economică viitoare a Chinei este strâns legată de comerțul extins
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
relativ sau absolut al unei țări. Prin contrast, liberalismul atrage atenția asupra modului în care politica externă chineză ar putea fi influențată de considerații interne. De pildă, Kim comentează că "trăsătura definitorie [a politicii externe chineze] ... este nivelul ridicat al amenințărilor interne la adresa securității și legitimității guvernului. Evenimentele externe ... sunt privite în primul rând în termenii modului în care afectează stabilitatea internă și legitimitatea statului" (Kim, 1998, p. 19). Analiza lui Kim sugerează că preocuparea Chinei față de statutul ei a cedat
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
subminează grav disciplina și profesionalismul (Segal, 1994, p. 26; Joffe, 1997, p. 56). Prin urmare, prin combinarea lor, schimbarea economică și modernizarea socială din China amenință aspecte esențiale ale suveranității interne a regimului. A treia provocare la adresa statului chinez este amenințarea la adresa legitimității ideologiei chineze, cauzată de schimbarea economică și socială. Analiștii descriu această evoluție în termenii "crizei de legitimare" sau ai unei "crize a credinței" în comunism. Levine identifică o trecere de la comunism ca ideologie oficială la o "ideologie neoficială
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
tip ingrup duce direct la devalorizarea celor de tip outgrup. La rându-i, acest fapt duce la interpretări concurente ale relației cu outgrupul. Este important să notăm că ingrupul nu respinge și nici nu este suspicios față de outgrup, din cauza vreunei amenințări concrete la interesele ingrupului, așa cum afirmă neorealismul/realismul. Mai curând, are loc socializarea și se cercetează (in)existența unei amenințări concrete. Astfel, săgeata cauzală se orientează în sens opus față de direcția sugerată de neorealism, întrucât construcția identitară determină anarhia și
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
relației cu outgrupul. Este important să notăm că ingrupul nu respinge și nici nu este suspicios față de outgrup, din cauza vreunei amenințări concrete la interesele ingrupului, așa cum afirmă neorealismul/realismul. Mai curând, are loc socializarea și se cercetează (in)existența unei amenințări concrete. Astfel, săgeata cauzală se orientează în sens opus față de direcția sugerată de neorealism, întrucât construcția identitară determină anarhia și gradul de frică și competiție. În aceste circumstanțe, "grupul trebuie să ofere argumente privind competitivitatea mediului pentru a consolida identificarea
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
de a minimiza disputele politice cu China (Johnston, 1999, p. 295). Mai mult, dispariția Uniunii Sovietice a redus foarte mult vulnerabilitatea Chinei față de o invazie directă, astfel că, pentru prima dată în istoria RPC, ea nu se confruntă cu o amenințare externă determinată sau presantă. După cum notează Segal, în aceste circumstanțe administrația centrală întâmpină mai multe dificultăți când face apel la mitul unității naționale (Segal, 1994, p. 10; Shambaugh, 1994, p. 48). Astfel, în mod paradoxal, contextul sistemic relativ inofensiv amenință
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
publice chineze stă la baza retoricii tot mai asertive privitoare la disputele cu Japonia, și la cele referitoare la Taiwan și Hong Kong (Austin, 1995, p. 15). La un nivel mai general, Shambaugh comentează că "sfârșitul Războiului Rece și lipsa unei amenințări vădite ... lasă o falsă impresie asupra unei imagini complexe. China se simte în continuare nesigură, în ciuda unui mediu de securitate național pașnic fără precedent. Acest fapt generează un naționalism tot mai asertiv și achiziții militare" (Shambaugh, 1994, p. 55; vezi
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
în regimurile internaționale, cu scopul de a maximiza integrarea ei lină în ordinea internațională. Prin contrast, școala îngrădirii urmează neorealismul atunci când consideră că un conflict cu China este probabil, în contextul capacităților ei în creștere. Acești specialiști consideră China o amenințare pentru sistemul internațional, și susțin tactica balanței de putere pentru a o descuraja sau îngrădi (Shambaugh, 1996, pp. 184-185; vezi și Layne, 1996; Shinn, 1996). Ca abordare a opțiunilor strategice ale Chinei, dezbaterea implicare-îngrădire ridică probleme reale. Totuși, chiar dacă aparent
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
este mai sofisticată pentru că ei identifică faptul că elitele chineze au adoptat în cele din urmă interdependența numai pentru a-și menține autoritatea internă. Într-adevăr, China a adoptat un discurs și practici politice compatibile cu realismul pentru a compensa amenințările interdependenței la adresa legitimității regimului. Astfel, comportamentul Chinei trebuie înțeles în termenii adaptării, și nu ai învățării. Totuși, putem dezvolta o versiune mai sofisticată a afirmației potrivit căreia China se confruntă cu presiuni sistemice în sensul schimbării fundamentale a paradigmei centrale
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
schimbări fundamentale a cadrului cognitiv aflat la baza opțiunilor ei politice. Această reacție ar reprezenta o învățare, și nu o adaptare din partea Chinei. Din nou, predarea Hong Kongului exemplifică situația dificilă în care se găsește China. În timp ce Hong Kong prezintă o amenințare majoră la adresa suveranității regimului chinez, problemele apar pentru că elitele se opun recunoașterii proceselor de descentralizare. Acceptarea unei soluții federale ar putea aduce beneficii mari Chinei, deși, după cum arată Segal, în prezent "este puțin probabil că ea ... va adopta o structură
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
situație împiedică, de asemenea, participarea deplină a Chinei în sistemul internațional, împiedicând-o să-și dezvolte relații simultan cu SUA și Japonia. Sato observă căile prin care o strategie de implicare bazată pe o relație SUA-Japonia mai simetrică ar reduce amenințarea la adresa securității Chinei, reprezentată de prezența militară avansată a SUA, și i-ar permite acesteia să aibă un rol mai mare în modelarea relațiilor trilaterale (Sato, 1998, pp. 14-20). Principiul esențial este că, prin adoptarea unei reacții de învățare față de
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
imagine diplomatică pozitivă în fața lumii, în timp ce, de fapt, se concentrează asupra unor obiective naționaliste mai limitate. Efectele crizei asupra relațiilor SUA-Japonia pot fi înțelese ca reflectare a unor conflicte latente ce ies la suprafață în perioada post-Război Rece. În lipsa unei amenințări sovietice clare, prioritățile economice apar ca o potențială sursă de dispută între cele două țări. Totuși, potrivit unei evaluări la fel de plauzibile, cele două țări sunt orientate către o relație mai echilibrată și mai matură într-o serie de chestiuni economice
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
implicare este o precondiție importantă pentru menținerea Chinei în relații pașnice cu alți actori importanți. Totuși, pentru ca implicarea să aibă succes, este important să aibă loc pe baza egalității de statut între China și alte state semnificative. China consideră o amenințare menținerea prezenței militare americane în Asia de Est. Așadar, probabil că restructurarea relațiilor de securitate ale SUA cu Japonia și reducerea prezenței militare americane în regiune vor oferi un mijloc eficient pentru creșterea stabilității regionale. Mai mult, comportamentul asertiv al
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
Realismul identitar din China își are originile în 1989, când regimul a realizat că urmărirea strategiei de dezvoltare a relațiilor interdependente cu Occidentul, ca element esențial al modernizării, avea ramificații interne majore. Apoi, acest fapt a fost exacerbat prin reducerea amenințării externe directe la adresa Chinei, odată cu colapsul Uniunii Sovietice din 1991. Precum în celelalte două cazuri analizate, preferințele exprimate de China pe parcursul anilor 1990 sunt anomalii și pentru neorealism, și pentru instituționalism. Contrar neorealismului, intensificarea discursului și comportamentului de tip realpolitik
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
rămâne dependentă de un nivel ridicat al colaborării cu lumea din afară pentru a-și asigura supraviețuirea ca actor important în sistemul internațional. În anii 1990, China și-a intensificat discursul și comportamentul realist în politica externă, ca reacție la amenințarea la adresa regimului politic venită din partea interdependenței în creștere. Primul impuls al acestui proces a apărut după masacrul din Piața Tiananmen din 1989, când elita chineză și-a dat seama pentru prima dată de gradul ridicat al provocării la adresa autorității sale
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
proeminentă în sistemul internațional european i-au constrâns în mod hotărâtor capacitatea de a-și urmări politica externă tradițională. În cazul Japoniei, sfârșitul Războiului Rece a modificat radical contextul în care aceasta și-a menținut relațiile cu SUA; adică, înlăturarea amenințării sovietice a făcut ca principiile Doctrinei Yoshida să devină în mod fundamental anacronice. În cele din urmă, pentru China, perioada 1989-1991 s-a dovedit a fi crucială pentru modificarea percepției elitei conducătoare asupra consecințelor interdependenței. Astfel, deși presiunile pentru schimbare
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]