10,938 matches
-
britanice "Guards" apărau grădina și livada. Sub presiunea crescândă a francezilor, din ce în ce mai numeroși, batalionul din Nassau rămâne fără muniții și, demoralizat de forța atacului inamic, rupe rândurile. Trăgătorii francezi ajung deci până la zidul exterior al complexului, rămas pentru moment fără apărători, însă trupele britanice de Gardă reușesc să revină în timp util. Cu o zi în urmă, britanicii construiseră platforme, astfel că puteau apăra cu succes impozantele ziduri exterioare. În aceste momente, Ducele, aflat pe înălțimile din spatele complexului, ordonă obuzierelor sale
Bătălia de la Waterloo () [Corola-website/Science/304379_a_305708]
-
fiind ocupați să reziste atacului lui Soye, brigada Bauduin, comandată acum de colonelul Cubières, reușește să ocolească complexul prin partea opusă, ajungând până la poarta dinspre nord, care, spre deosebire de cea dinspre sud, nu fusese baricadată, fiind calea de acces pentru aprovizionarea apărătorilor cu muniții. În aceste momente este consemnat faptul că francezii găsesc această poartă deschisă, surprinzând două companii britanice, aflate în afara incintei. Aceștia din urmă se retrag precipitat în interior, de-abia reușind să închidă masiva poartă de lemn în urma lor
Bătălia de la Waterloo () [Corola-website/Science/304379_a_305708]
-
pătrunși în incintă, este cruțat doar un toboșar - un băiat care nu ajunsese încă la vârsta adolescenței. Cu toate acestea, complexul era acum încercuit de întreaga divizie a prințului Jérôme, împiedicând aprovizionarea cu muniții și punând o presiune enormă asupra apărătorilor. În aceste momente, Sir John Byng și brigada sa de infanterie de Gardă, formată din al doilea batalion "Coldstream Guards" și al doilea batalion al regimentului 3 "Foot Guards", aduce întăririle mult așteptate, care reușesc să dislocheze forțele franceze dinspre
Bătălia de la Waterloo () [Corola-website/Science/304379_a_305708]
-
au abandonat insula Hansel-Grund, lăsând trei piese de artilerie oamenilor lui Conroux. Imediat, trei poduri au fost întinse peste braț pentru a permite trecerea diviziei Tharreau pe malul stâng. Aceasta a ocupat rapid satul Mühlleiten și i-a urmărit pe apărători până la ora 23. Partea dreaptă a capului de pod fusese parțial securizată. În amonte, colonelul Sainte-Croix, aghiotant al lui Masséna, a îmbarcat 1 500 de oameni pe cinci bacuri, a depășit insula Alexandre și a debarcat pe malul stâng. Fără
Bătălia de la Wagram () [Corola-website/Science/304378_a_305707]
-
a mutat în față obuzierele, ale căror proiectile, trase de la mică distanță, au anihilat dorința de a rezista a apărătorilor. Comandantul acestora a capitulat în jurul orei 8. La stânga, oamenii lui Masséna depășiseră deja Enzersdorf, dar satul continua să reziste. Totuși, apărătorii, cele două batalioane din regimentul "Bellegarde", se aflau într-o situație disperată, aflându-se sub focul bateriilor de pe insule. După ce a cercetat cu atenție satul, înconjurat de un zid și protejat de redute, Napoleon era convins că acesta putea rezista
Bătălia de la Wagram () [Corola-website/Science/304378_a_305707]
-
pe insulele Espagne și Lannes pentru a-l zdrobi. 22 de piese de 18 livre, 14 mortiere și 10 obuziere au aruncat peste o mie de proiectile asupra clădirilor, care au fost înghițite curând de flăcări. Observând situația disperată a apărătorilor, generalul Klenau, comandantul Corpului al VI-lea, a încercat să le vină în ajutor, însă cavaleria lui Marulaz s-a împotrivit și tentativa a eșuat. În fruntea regimentului 46 de linie (divizia Carra Saint-Cyr), Sainte-Croix a capturat satul și a
Bătălia de la Wagram () [Corola-website/Science/304378_a_305707]
-
având ca vârf de lance divizia Frère, care ajunge la cătunul Baumersdorf. Această localitate, care la vremea respectivă nu cuprindea mai mult de 30 de case de lemn și un pod, a luat curând foc din cauza tirului de artilerie. Totuși, apărătorii din brigada Ignaz Hardegg au luptat cu determinare pentru menținerea poziției. Împotriva lor, Oudinot lansase faimosul regiment 57 de linie („Teribilul”) și regimentul 10 ușor. Inițial, francezii din regimentul 57 de linie au avansat cu dârzenie până în cătun, dar apoi
Bătălia de la Wagram () [Corola-website/Science/304378_a_305707]
-
a fost unul din contestatarii unirii Mitropoliei Bălgradului (Albei Iulii) cu Biserica Romei, fiind de aceea socotit de Biserica Ortodoxă Română ca unul din apărătorii ortodoxiei în Transilvania. Pe de cealaltă parte, din perspectiva Bisericii Române Unite cu Roma este considerat un agent sârb, care a produs tulburare la mijlocul secolului al XVIII-lea, la 50 de ani după înfăptuirea unirii cu Roma, punându-l pe
Moise Măcinic () [Corola-website/Science/298013_a_299342]
-
din Sibiel”. Se pare că în urma acestei acțiuni a fost arestat, după cum declara el însuși la ancheta de care pomeneam: Din această pricină și-a lăsat familia și a fugit în Banat, la Becicherec, unde se găsea un alt mare apărător al ortodoxiei, oierul Oprea Miclăuș din Săliștea Sibiului. Acolo, spunea el, „am trăit și m-am hrănit cu lucrul mâinilor mele”. La 10 decembrie 1750 „popa Măcinic” se număra printre cei șase semnatari ai unui lung și emoționant memoriu adresat
Moise Măcinic () [Corola-website/Science/298013_a_299342]
-
și un amplu pridvor deschis pe coloane, monument care atestă maturitatea arhitecturii muntene din secolul al XVI-lea. Mihai Viteazul a reușit în 1600, pentru prima oară, Unirea celor trei principate românești - Țara Românească, Moldova și Transilvania. Prestigiul lui de apărător al creștinătății era recunoscut în întreaga Europă. Trădarea si uciderea lui a fost plânsă de toți românii. În timpul său, Târgoviște este ocupată de turcii lui Sinan Pașa, care fortifică zona centrală. În octombrie 1595, trupele creștine ale Ungariei și ale
Târgoviște () [Corola-website/Science/298021_a_299350]
-
opri de la acest țipet de durere: ' Până când, Dumnezeule al părinților noștri, greutatea mânei tale peste noi?! Până când râurile de lacrimi să nu se mai șteargă de pe fețele noastre?'” „Gazeta de Transilvania” îi aducea omagiul, numindu-l „Prometeu român” și „Athletul apărător al dreptului și dreptății”, iar revista „Federațiunea” scria: „Istoria deceniilor din urmă a românilor din Austro-Ungaria îi va rezerva o pagină din cele mai frumoase, spre a ilustra numele lui, trecându-l la posteritatea recunoscătoare” . Osemintele baronului Vasile Ladislau Pop
Vasile Ladislau Pop () [Corola-website/Science/312530_a_313859]
-
VI-lea. Ei au convocat Parlamentul în numele regelui și au stabilit un consiliu de regență. Humphrey, Duce de Gloucester, fiul mai mic al lui Henric al IV-lea și unchiul lui Henric al VI-lea a fost numit protectorul și apărătorul Regatului pînă când regele urma să împlinească vârsta necesară domniei însă numirea sa a fost revocată de Consiliul de atunci. Îndatoririle sale s-au limitat la menținerea păcii și convocarea și dizolvarea Parlamentului. Preotul Henry Beaufort (cardinal din 1426), unchiul
Henric al VI-lea al Angliei () [Corola-website/Science/312549_a_313878]
-
Pentru prima oară, interesul pentru cultura Careliei a început să se exprime în secolul al XIX-lea, când a apărut așa-numitul fenomen cultural „Carelianism” - o formă de romantism-național finlandez. În timp, unele dintre ideile Carelianismului au fost preluate de apărătorii conceptului Finlandei Mari. După proclamarea independenței țării din 1917, în strânsă legătură cu Revoluția din Octombrie și războiul civil rus, situația populației finice din zonele adiacente frontierelor răsăritene ale țării a fost considerată instabilă și a fost exploatată de naționaliști
Finlanda Mare () [Corola-website/Science/312804_a_314133]
-
mâinile SS-iștilor, care au respins forțele sovietice după lupte foarte sângeroase. În sprijinul apărării au fost trimiși Brigada de tancuri 502, brigada "Wallonien" și voluntarii estoni din "20.Waffen-Grenadier-Division der SS (Estnische Nr.1)". În săptămâna care a urmat, apărătorii din formațiunilr "Langemarck", "Estland", "Norge" și "Wallonien" au purtat lupte extrem de grele pe pantele line ale "Kinderheimhöhe". Pe 27 iulie, apărătorii sprijiniți de tacuri Tiger 1 au reușit să distrugă mai multe atacuri combinate ale infanteriei sovietice sprijinită de tancuri
Bătălia de pe linia Tannenberg () [Corola-website/Science/312031_a_313360]
-
502, brigada "Wallonien" și voluntarii estoni din "20.Waffen-Grenadier-Division der SS (Estnische Nr.1)". În săptămâna care a urmat, apărătorii din formațiunilr "Langemarck", "Estland", "Norge" și "Wallonien" au purtat lupte extrem de grele pe pantele line ale "Kinderheimhöhe". Pe 27 iulie, apărătorii sprijiniți de tacuri Tiger 1 au reușit să distrugă mai multe atacuri combinate ale infanteriei sovietice sprijinită de tancuri T-34 și tunuri de asalt. În timpul acestor atacuri, SS-Unterscharführer Remi Schrijnen din compania SS antitanc flamandă s-a remarcat prin
Bătălia de pe linia Tannenberg () [Corola-website/Science/312031_a_313360]
-
Emajõgi, trebia să taie retragerea forțelor germane și estone și să le prindă în capcană într-o mică pungă. Germanii nu au reușit să respingă atacul, deși l-au încetinit mult, și s-au retras spre nor-vest. O parte a apărătorilor din zona Narva s-a retras spre granița lituaniană. Pe 22 septembrie, ei au abandonat capitala Estoniei, Tallinn. Au izbucnit ciocniri înre unitățile estone și cele germanii, estonii încercând să facă rost de arme și muniție pentru lupta de gherilă
Bătălia de pe linia Tannenberg () [Corola-website/Science/312031_a_313360]
-
a atacat capul de pod sovietic de la Siivertsi. Estonienii au dovedit o mare hotărâre în timpul luptelor și după nouă zile de luptă, sovieticii au fost respinși pe malul estic al râului. Astfel a luat sfârșit una dintre multele crize ale apărătorilor germani ai Narvei. Pe flancul sudic însă, resturile amestecate a mai multor divizii de infanterie germană au cedat sub asaltul trupelor sovietice proaspete. Până pe 24 februarie, unitățile avansate sovietice au atins linia de cale ferată care aproviziona regiunea Narva și
Bătălia pentru capul de pod de la Narva () [Corola-website/Science/312032_a_313361]
-
în atac blindatele sovietice care așteptau în rezervă. Govorov a ordonat oamenilor săi să stabilească cel puțin un cap de pod puternic peste râul Narva. În ciuda unor contraatacuri ale tancurilor germane, capul de pod sovietic a fost menținut, iar ultimii apărători germani a primit ordinul de retragere de pe pozițiile de la Lilienbach spre o nouă linie de apărare aflată mai la sud. În timpul retragerii lor, trupele SS s-au aflat tot timpul sub tirul artileriei sovietice, iar infanteria sovietică i-a urmărit
Bătălia pentru capul de pod de la Narva () [Corola-website/Science/312032_a_313361]
-
riscau să fie decimați pe pozițiile pe care le apărau în acel moment. El a ordonat începerea lucrărilor defensive pe o nouă linie de apărare, "Tannenbergstellung", care se întindea pe o serie de dealuri la vest de Narva (Munții Albaștri). Apărătorii liniei Narva trebuiau să reziste până când a fost construită linia Tannenberg. Atacurile sovietice nu au încetat în acest timp. La un moment dat, sovieticii au reușit cucerirea unui cap de pod pe flancul nordic al liniei Narva. Situația în regiune
Bătălia pentru capul de pod de la Narva () [Corola-website/Science/312032_a_313361]
-
de la Vichy a protesta oficial la Tokyo față de încălcare tratatului tocmai semnat. Între timp, avioanele japoneze ale forței de invazie au început deplasare spre Haiphong pe 24 septembrie. Un delegat francez a încercat să negocieze cu niponii, în același timp apărătorii primind ordine clare de luptă, care vizau respingerea oricărei încercări de debarcare. Pe 26 septembrie, forțele japoneze au debarcat la Dong Tac, la sud de Haiphong, și au început să se deplaseze spre port. O a doua debarcare a adus
Invazia japoneză a Indochinei Franceze () [Corola-website/Science/312220_a_313549]
-
s-a infiltrat în spatele liniilor inamice spre baza aeriană prospăt reactivată de la Djedeida. În timpul atacului asupra bazei aeriene, blindatele aliate au distrus 20 de avioane ale Axei, au dărâmaat mai multe clădiri, magazii de echipament și au ucis mai mulți apărători. Totuși, fiind lipsiți de sprijinul infanteriei, bilindatele nu au fost capabile să¬-și consolideze victoria și au fost nevoite să se retragă la Chouigui. Atacul blindatelor aliate l-a luat pe Nehring prin surprindere și l-au făcut conștient de
Campania din Tunisia () [Corola-website/Science/312222_a_313551]
-
au coordonat prost și rezultatele luptei nu au fost cele așteptate. După primul atac puternic al germanilor, în dimineața zilei de 28 iunie au atacat batalionele de bersaglieri italieni. Fortăreața Mersa Matruh a fost cucerită rapid, iar 6.000 de apărători au fost luați prizonieri. Divizia a 2-a neozeelandeză s-a găsit la un moment dat încercuită la Minqar Qaim de Divizia a 21-a Panzer, dar a reușit ca în noaptea de 27 iunie să spargă frontul și să
Prima bătălie de la El Alamein () [Corola-website/Science/312251_a_313580]
-
ușoară în vederea unui atac concentrat de-a lungul drumului de pe litoral. Atacul de noapte de pe 1 iulie și cele de-a doua zi nu au dus la câștiguri importante, datorită câmpurilor minate, a focului precis al artileriei și a hotărârii apărătorilor. Pentru a scădea presiunea pe flancul dreapta și în centrul liniilor sale defensive, Auchinleck a ordonat lansarea unui contraatac din zona apărată de neozeelandezi (zona denumită „ Qattara box” sau „Kaponga box”) pe 3 iulie. În prima zi, elemente ale Brigăzii
Prima bătălie de la El Alamein () [Corola-website/Science/312251_a_313580]
-
debarcat trupele Commonwealth-ului. Aceste tancuri pot fi considerate precursorii mașinilor moderne de luptă. Începuturile „drăciilor” poate fi plasat la momentul în care geniștii și-au dat seama de nevoia existenței unor mașini moderne de asediu, care să conducă asaltul împotriva apărătorilor porțiunii franceze a Zidului Atlanticului. Depășirea rapidă a obstacolelor și lucrărilor defensive germane era de maximă importanță în condițiile în care terenul din imediata apropiere a plajelor permitea concentrarea facilă a blindatelor germane. Mareșalul Alan Brooke a hotărât să creeze
Hobart's Funnies () [Corola-website/Science/311514_a_312843]
-
el că în acest articol din "Codul Penal" nu se face nicio mențiune a „Genocidului Armean”, însă recentele procese intentate persoanelor care vorbesc despre Genocidul Armean (între care Orhan Pamuk), arată că în "Codul Penal" turc () permite urmărirea penală a apărătorilor drepturilor omului, a jurnaliștilor și a altor membri ai societății civile care își exprimă pașnic opinii divergente. Din 1993, un capitol din manualele de istorie este dedicat argumentelor împotriva acuzațiilor de genocid. În 2003, o circulară emisă de către Ministerul Educației
Genocidul Armean () [Corola-website/Science/311497_a_312826]