13,008 matches
-
în gios. Iar Iațco prisecariul, deaca au înțeles de descălecarea maramorășénilor, îndată s-au dus și el în Țara Leșască, de au dus ruși mulți și i-au descălecat pre apa Sucévei în sus și pre Sirétiu despre Botoșiani."" Cercetările arheologice efectuate au dus la confirmarea parțială a acestei teorii. Pe locul unde se află astăzi Biserica "Adormirea Maicii Domnului" din Ițcani, a existat o biserică de lemn, datând din perioada domniei lui Petru Mușat (1375-1391). Aceasta este menționată pentru prima
Biserica Adormirea Maicii Domnului din Ițcani () [Corola-website/Science/308365_a_309694]
-
peretele vestic al pronaosului și o a doua pe peretele sudic al naosului, de regulă nefolosită). Pronaosul are o calotă semisferică, iar naosul are o boltă în stil moldovenesc, peste care se înalță turla. Altarul este poligonal în exterior. Cercetările arheologice au demonstrat că biserica era compusă inițial din naos și altar, iar pronaosul a fost adăugat mai târziu, în secolul al XVII-lea. În interior, pardoseala era realizată din lespezi de morminte mai vechi, pe care arheologul Florin Hău le-
Biserica Sfântul Simion din Suceava () [Corola-website/Science/308390_a_309719]
-
fost adăugat mai târziu, în secolul al XVII-lea. În interior, pardoseala era realizată din lespezi de morminte mai vechi, pe care arheologul Florin Hău le-a datat "din cea de-a doua jumătate a sec. al XIX-lea". Săpăturile arheologice efectuate de o echipă de arheologi suceveni (Florin Hău, Ștefan Dejan și Ion Mareș) din cadrul Complexului Muzeal Bucovina cu prilejul restaurării au dus, în iunie 2010, la descoperirea unei tainițe boltite sub platforma altarului (considerată unicat într-un lăcaș de
Biserica Sfântul Simion din Suceava () [Corola-website/Science/308390_a_309719]
-
a PS Gherasim Putneanul, s-a început construcția bisericii noi, în stilul tradițional moldovenesc. Dorind să transforme mănăstirea într-un centru de spiritualitate ortodoxă și de cultură românească, PS Gherasim a pus bazele unui bogat muzeu, care adăpostește, pe lângă colecțiile arheologice, etnografice, numismatice, meșteșugărești, realizate de prof. Virginia Bârleanu și aduse aici de la școala veche din comuna Vadu Moldovei și multe icoane din lemn, obiecte de cult, cărți și veșminte liturgice. S-a deschis și o bibliotecă, unde au fost adăpostite
Mănăstirea Cămârzani () [Corola-website/Science/308455_a_309784]
-
în limba armeană: “hagiui” = dorință, “gadar” = împlinire). Unii autori îl consideră pe Asduadzadur (Bogdan) Donavachian drept ctitor al acestei biserici. Acesta era fiul lui Drăgan Donavac și la acea dată avea o vârstă fragedă, neputând astfel să întemeieze biserica. Cercetările arheologice au scos la iveală trei etape în construcția acestei biserici: În a doua jumătate a secolului al XVII-lea, s-a construit zidul de incintă, care înconjoară mănăstirea. În incinta complexului monahal se mai aflau două edificii anexe, unul în
Mănăstirea Hagigadar () [Corola-website/Science/308403_a_309732]
-
Tot prin bunăvoința acestei familii, s-au efectuat unele reparații la turla bisericii. La solicitarea Episcopiei Armene din România care dorea să pună în valoare ansamblul monastic Hagigadar, în a doua jumătate a anului 2010 s-a efectuat o cercetare arheologică atât în exterior, cât și în interiorul lăcașului de cult. Până atunci, complexul monahal nu a fost niciodată cercetat din punct de vedere arheologic. Săpăturile arheologice au fost coordonate de arheologii Florin Hău și Ștefan Dejan de la Muzeul Bucovinei din Suceava
Mănăstirea Hagigadar () [Corola-website/Science/308403_a_309732]
-
în valoare ansamblul monastic Hagigadar, în a doua jumătate a anului 2010 s-a efectuat o cercetare arheologică atât în exterior, cât și în interiorul lăcașului de cult. Până atunci, complexul monahal nu a fost niciodată cercetat din punct de vedere arheologic. Săpăturile arheologice au fost coordonate de arheologii Florin Hău și Ștefan Dejan de la Muzeul Bucovinei din Suceava. Rezultatele cercetărilor din exteriorul bisericii (pe laturile de est și de sud) s-au dovedit neconcludente, dar cele din interior au dus la
Mănăstirea Hagigadar () [Corola-website/Science/308403_a_309732]
-
ansamblul monastic Hagigadar, în a doua jumătate a anului 2010 s-a efectuat o cercetare arheologică atât în exterior, cât și în interiorul lăcașului de cult. Până atunci, complexul monahal nu a fost niciodată cercetat din punct de vedere arheologic. Săpăturile arheologice au fost coordonate de arheologii Florin Hău și Ștefan Dejan de la Muzeul Bucovinei din Suceava. Rezultatele cercetărilor din exteriorul bisericii (pe laturile de est și de sud) s-au dovedit neconcludente, dar cele din interior au dus la determinarea a
Mănăstirea Hagigadar () [Corola-website/Science/308403_a_309732]
-
XVIII-lea, filosoful francez Denis Diderot subliniază că arta trebuie "să facă virtutea atrăgătoare, viciul odios și ridicolul strălucitor". Arta are o funcție morală: să arate oamenilor drumul pe care trebuie să-l urmeze. Este perioada în care marile descoperiri arheologice, mai ales din jurul orașului Pompeii, în sudul Italiei, readuc la modă civilizația romană. Această reînnoire a gustului pentru antic dă naștere unui curent internațional în toate artele, care se numește neoclasicism.
Neoclasicism () [Corola-website/Science/308465_a_309794]
-
În colecția arheologică a contelui ardelean József Kemény (1795-1855), colecționar amator din comuna Luncani, județul Cluj (20 km sud-est de Turda), s-a aflat în prima jumătate a secolului XIX o „gemma” de onix . Motivul încrustat pe „gemma” reprezenta scena „Bunului păstor” și
Presupusele vestigii paleocreștine de la Turda () [Corola-website/Science/307361_a_308690]
-
se află o „patera” ținută de femeie, o farfurie ovală cu un pește și o pâine tăiată în formă de cruce . Pe „patera” este zgâriat (destul de stângaci) semnul crucii. Z.Milea și V.Feneșan, în articolul publicat despre acest vestigiu arheologic , au ridicat problema posibilității ca acest obiect să conțină simboluri creștine. Peștele și pâinea (tăiată în formă de cruce) sunt simboluri care apar, ce-i drept, pe multe monumente antice dinaintea creștinismului, în legătura cu diferite credințe precreștine. Peștele era
Presupusele vestigii paleocreștine de la Turda () [Corola-website/Science/307361_a_308690]
-
Edificiul este înscris pe lista monumentelor istorice românești (HD-II-m-A-03307). Valorosul veșmânt pictural al bisericii, grav deteriorat de scurgerea timpului, a beneficiat, încă din 1871, de o atenție deosebită din partea specialiștilor; în circuitul științific a intrat după 1905. Cu ocazia săpăturilor arheologice și a decapărilor din anii 1961-1962, au fost scoase la lumină mai multe scene, acoperite până atunci cu un strat gros de var. Analiza stilistică a ansamblului permite evidențierea prezenței a trei meșteri zugravi, doi dintre ei lucrând - se pare
Biserica Sfântul Nicolae din Densuș () [Corola-website/Science/307376_a_308705]
-
De la cucerirea celei de-a treia dimensiuni realizată de Giotto și de la elegantă liniară a lui Duccio di Buoninsegna, prin goticul curtezan al lui Gentile Da Fabriano și a lui Pisanello, se ajunge la diferitele interpretări ale începutului Renașterii: dragostea arheologică a lui Mantegna; experimentele spațiale ale lui Bramantino și ale lui Vincenzo Foppa; mării maeștri di Ferrara cum sunt Cosmè Tură, Cossa și Lorenzo Costă. Celor doi tovarăși Perugino și Pintoricchio li se alătură florentini Filippo Lippi și Pollaiolo; un
National Gallery, Londra () [Corola-website/Science/307374_a_308703]
-
Castelul, construit în stil baroc, este utilizat în prezent de Primărie. În cursul lucrărilor de plantare realizate în primăvara anului 1912 la Moldovenești, în grădina Castelului baronului Jósika Gábor, a fost dezvelit incidental un cimitir de înhumație. Secțiunea Numismatică și Arheologică a Muzeului Național al Transilvaniei a fost informată de această descoperire și Roska Marton a fost mandatat să efectueze cercetări arheologice. În cursul săpăturilor din 1912, Roska a descoperit 57 morminte de inhumație, care au fost datate ca fiind din
Castelul Jósika din Moldovenești () [Corola-website/Science/307426_a_308755]
-
la Moldovenești, în grădina Castelului baronului Jósika Gábor, a fost dezvelit incidental un cimitir de înhumație. Secțiunea Numismatică și Arheologică a Muzeului Național al Transilvaniei a fost informată de această descoperire și Roska Marton a fost mandatat să efectueze cercetări arheologice. În cursul săpăturilor din 1912, Roska a descoperit 57 morminte de inhumație, care au fost datate ca fiind din epoca medievală timpurie. In momentul de fata, (03.07.2012), castelul este proprietate paticulara si nu poate fi vizitat.
Castelul Jósika din Moldovenești () [Corola-website/Science/307426_a_308755]
-
Generalul este înmormântat în cimitirul ortodox din Mehadia. "Muzeul de istorie Nicolae Cena", din Herculane, înființat în anul 1924 și denumit așa in memoria marelui patriot, prezintă documente referitoare la istoria stațiunii, pietre votive din timpul romanilor, diferite alte materiale arheologice, monede antice, piese de ceramică, podoabe, inscripții, basoreliefuri din castrul Ad Mediam, arme, piese de harnașament. Este amenajat în fostul cazino, monument de arhitectură in stil baroc austriac, construit in 1862, de arhitectul Daderer. După pensionare în anul 1908 generalul
Nicolae Cena () [Corola-website/Science/307430_a_308759]
-
prin împărțirea de cărți cu caracter istoric elevilor, urmărind să trezească în sufletul acestora sentimentul conștiinței naționale. A contribuit cu mari sume de bani la cumpărarea de cărți pentru biblioteca parohială. De asemenea a manifestat un interes deosebit pentru activitatea arheologică. A făcut săpături pe locul numit "Zidina" unde fusese castrul roman Ad Mediam, unde a descoperit o serie de monede, documente religioase, profane, inscripții, statui pe care le-a adunat. De asemenea, a construit macheta castrului roman "Ad Mediam". Prin
Nicolae Cena () [Corola-website/Science/307430_a_308759]
-
de Sud și unul pentru Egiptul de Nord pentru același faraon. De câte ori se produceau răscoale, răzmerițe sau invazii străine, Egiptul avea tendința să se despartă iarăși în cele două regate care renășteau fiecare sub alt faraon. În epoca neolitică sursele arheologice capătă un caracter mai precis prin faptul că apare arta figurativă : omul, până acum invizibil, este reprezentat artistic tot mai des. Apoi dezvoltarea ceramicii decorate oferă elemente mai precise a unei cronologii relative, care să poată stabili și preciza concluziile
Istoria Egiptului Antic () [Corola-website/Science/302979_a_304308]
-
și a construit o serie de noi temple. Perioada domniei lui Ramesses II este adesea considerată a coincide cu Exodul israeliților din Egipt. Nu există însă nici o menționare a evenimentelor descrise în Biblie, în istoria Egiptului și nici vreo dovadă arheologică. Cu toate că s-au ținut și păstrat descrieri amănunțite a tuturor evenimentelor (chiar și descrierea fugii din Egipt a doi condamnați neînsemnați), nu există nici o mențiune despre sute de mii de sclavi. Ramesses II a fost urmat de fiul său Merneptah
Istoria Egiptului Antic () [Corola-website/Science/302979_a_304308]
-
Indus, mari orașe înconjurate de metereze, ca: Mohenjo-Daro și Harappa. Clădirile lor din cărămizi erau aliniate de-a lungul unor străzi care se întretaie în unghi drept. Un sistem perfecționat de canalizare permitea alimentarea lor cu apă curentă. Datorită săpăturilor arheologice efectuate în aceste orașe, se cunoaște destul de bine viața locuitorilor lor. Se știe că făceau negoț cu Mesopotamia și foloseau un sistem de scriere. În schimb nu se cunosc motivele dispariției aceste civilizații numita "Civilizația Indusului" în anul 1500 î.Hr.
India antică () [Corola-website/Science/303011_a_304340]
-
Teba). Așa cum indică și identificările diverse dintre Tadukhipa, Nefertiti, Smenkhkare și Kiya, documentarea vremii și vieților lor e în mare măsură incompletă. Și în ceea ce privește locul, rămas necunoscut, în care a fost înmormântată Nefertiti, s-au elaborat numeroase ipoteze. Viitoare descoperiri arheologice și cercetări istorice vor conduce, poate, la noi teorii în legătură cu Nefertiti și dispariția ei precipitată din scena publică. După Cleopatra, Nefertiti a ajuns să fie regina egipteană cea mai renumită în constiința occidentală și e calificată adesea drept „cea mai
Nefertiti () [Corola-website/Science/303012_a_304341]
-
Perioada Protodinastică a Egiptului (de obicei plasată în 3200 - 3000 î.C.) se referă la sfârșitul perioadei predinastice. Este echivalentul perioadei arheologice Naqada III. Mai este cunoscută și ca "Dinastia 0" sau "Perioada Predinastică Târzie". Perioada Protodinastică este caracterizată ca fiind perioada când Egiptul Antic trecea prin procesul de unificare politică, ducând la apariția unui stat unitar în Perioada Dinastică Timpurie. Mai
Perioada protodinastică a Egiptului () [Corola-website/Science/303022_a_304351]
-
VI-a ale Egiptului Antic sunt se obicei grupate sub titulatura de Vechiul Regat. Comparată cu dinastiile precedente, dinastia a V-a este mult mai bine cunoscută. Toți regii sunt trecuți într-o listă numită "lista regilor" și toate sursele arheologice sunt atestate de "Manetho", ceea ce furnizează o mare cantitate de documente ale acestei perioade. Această dinastie a adus societății egiptene niște schimbări și inovații importante. În primul rând un cult solar, care a apărut în dinastia a IV-a, unde
A V-a Dinastie Egipteană () [Corola-website/Science/303068_a_304397]
-
Întemeietorul acestei dinastii, Userkaf, se crede a fi urmașul lui Kheops, direct sau prin căsătorie. Povestea este notată pe "Papyrus Westcar". În acest context Userkaf devine frate cu succesori săi și fiul unui preot și al unei femei, Radjedet. Sursele arheologice contestă această idee, de aceeași părere fiind și egiptologii.
A V-a Dinastie Egipteană () [Corola-website/Science/303068_a_304397]
-
de Turnu Măgurele și 30 de km sud de localitatea Drăgănești-Olt. Aflată astăzi într-o avansată stare de ruină, arhitectura inițială se relevă numai din resturile bisericii, ale zidurilor de incintă și turnului clopotniță, precum și din datele obținute în urma săpăturilor arheologice efectuate între anii 1995-2000. Este construită pe un plan treflat, specific arhitecturii mănăstirești a epocii când a fost ctitorită. Impunătoare și bine proporționată, are dimensiunile medii de 20,5 m lungime și 6,5 m lățime în dreptul absidelor laterale. În
Mănăstirea Plăviceni () [Corola-website/Science/303075_a_304404]