11,388 matches
-
administrative și economice, ci și de restaurarea unor monumente de artă bisericească din cele patru eparhii pe care le-a condus (îndeosebi Putna, Bistrița, Slatina, Râșca, Gorovei, Vorona, Mitropolia Veche, Bărboi, toate în Arhiepiscopia Iașilor) și de organizarea unor muzee bisericești și a ctitorit o biserică în localitatea Victoria (jud. Botoșani). A îndrumat revistele "Mitropolia Olteniei", "Mitropolia Moldovei și Sucevei" și "Glasul Bisericii" și a încurajat apariția mai multor lucrări teologice. Reprezentant de seamă al ecumenismului românesc, a făcut parte din
Teoctist Arăpașu () [Corola-website/Science/298933_a_300262]
-
s-a desfășurat vizita istorică în România a Sanctității Sale Papa Ioan Paul al II-lea (prima vizită a unui Papă într-o țară majoritar ortodoxă). A promovat învățământul religios după 1989, înființând noi seminarii teologice, școli medii de cântăreți bisericești, de pregătire a asistenților sociali, băieți și fete, de restauratori de monumente istorice și a organizat obținerea de burse în străinătate pentru studenții dornici de studiu. În învățământul general de toate gradele și profilurile a fost introdus învățământul religios. Ca
Teoctist Arăpașu () [Corola-website/Science/298933_a_300262]
-
sfinți români, a reorganizat Biserica Română de peste hotare prin organizarea unor noi episcopii și alegerea unui număr corespunzător de ierarhi dintre tinerii teologi cu studii în țară și în străinătate și dintre cei care s-au distins prin cunoașterea vieții bisericești și monahale. Patriarhul Teoctist a murit luni, la 30 iulie 2007, la ora 17.00, în urma unui stop cardiac, suferit ca urmare a complicațiilor apărute după operația de prostată la care a fost supus în cursul aceleiași zile. A reorganizat
Teoctist Arăpașu () [Corola-website/Science/298933_a_300262]
-
a murit luni, la 30 iulie 2007, la ora 17.00, în urma unui stop cardiac, suferit ca urmare a complicațiilor apărute după operația de prostată la care a fost supus în cursul aceleiași zile. A reorganizat și promovat activitatea editorială bisericească. A publicat multe articole, predici, cuvântări și studii care sunt cunoscute atât în țară, cât și în străinătate. Au fost retipărite, cu text diortosit, și prefațate de către Prea Fericirea Sa toate cărțile de slujbă, precum și majoritatea manualelor de studiu pentru
Teoctist Arăpașu () [Corola-website/Science/298933_a_300262]
-
din Galați (2000), al Universității Catolice din Lublin-Polonia (2000), al Universității din Petroșani (2001), al Universității creștine "Dimitrie Cantemir" din București (2003), al Universității "Ovidius" din Constanța (2004), al Universității "Al.I.Cuza" din Iași (2005). A primit diferite distincții bisericești acordate de Patriarhiile Antiohiei, Ierusalimului și Moscovei și de Bisericile Ortodoxe ale Greciei, Cehiei și Slovaciei și Finlandei. La 21 mai 1999 i s-a conferit din partea Statului Român Ordinul "Steaua României" în grad de Mare Cruce. PF Teoctist este
Teoctist Arăpașu () [Corola-website/Science/298933_a_300262]
-
Maria Terezia a înlăturat scutirea de impozit a nobilimii și clerului, impunând totodată limitarea puterilor acestor categorii. În 1774 a promovat reforma școlară ("Ratio educationis"), punând bazele învățământului secularizat (de stat) pe tot cuprinsul monarhiei Habsburgice. A înlăturat astfel monopolul bisericesc în domeniul educației. Sistemul de recrutare în armată a fost luat din mâinile dietelor și încredințat funcționarilor oficiali locali. S-a introdus recrutarea sistematică, s-au editat manuale noi de instrucție și tactică militară și a fost dezvoltată o nouă
Maria Terezia a Austriei () [Corola-website/Science/298926_a_300255]
-
a obținut o mare victorie în Bătălia de la Lechfeld împotriva maghiarilor. Raidurile maghiarilor în Europa de Apus au încetat, ceea ce a dat un impuls evanghelizării populațiilor slave. Au fost dezvoltate instituțiile capela și cancelaria (a căror membrii proveneau din elită bisericească, scribi, cărturari), însoțindu-l pe rege oriunde călătorea. SIstemul de guvernare funcționa prin intermediul rețelelor de familii nobiliare care concurau în fața regelui pentru onoruri și privilegii. Odată ce erau stabilite, prin favoarea regală, în teritoriile cucerite, familiile își consolidau poziția, înrudindu-se
Sfântul Imperiu Roman () [Corola-website/Science/298921_a_300250]
-
Aachen, de către arhiepiscopii de Mainz și Ravenna. Pe 25 decembrie s-a desfășurat ceremonia pe care n-a mai apucat-o. În vara 983, o coaliție a populațiilor slave de pe Elba s-a ridicat împotriva stăpânirii germane, distrugând organizarea administrative bisericească instituită de Otto I. Atacul slavilor nu a putut fi oprit decât la nord de Elba. Otto al III-lea al Sfântului Imperiu Roman a moștenit de la tatăl său un regat puternic. Grație energiei mamei sale ,Theofano, și sprijinului acordat
Sfântul Imperiu Roman () [Corola-website/Science/298921_a_300250]
-
I. Atacul slavilor nu a putut fi oprit decât la nord de Elba. Otto al III-lea al Sfântului Imperiu Roman a moștenit de la tatăl său un regat puternic. Grație energiei mamei sale ,Theofano, și sprijinului acordat de doi ierarhi bisericești, arhiepiscopul de Mainz și episcopul de Worms, ce au numit-o pe mama sa ca regent, Otto al III-lea și-a putut salva tronul. Însăși Theofano s-a purtat ca un împărat, emițând acte sub titlul de "Theophanu imperatrix
Sfântul Imperiu Roman () [Corola-website/Science/298921_a_300250]
-
în mănăstirea franceză benedictină fondată în anul 910 la Cluny și a luat amploare grație abatilor de acolo, care erau pioși și aveau o voința de fier. Accentul se punea pe celibatul clericilor și pe luptă cu simonia-vinderea de funcții bisericești și de bunuri spirituale. Papa Grigore VII a imprimat însă mișcării și o direcție politca-noua superioritate morală trebuia să îi caracterizeze și pe conducătorii laici. După aceasta, în Imperiul German, papii au pretins controlul asupra monarhilor și s-au opus
Sfântul Imperiu Roman () [Corola-website/Science/298921_a_300250]
-
Ekkehard s-a mutat la Hohentwiel, instruind-o pe ducesă despre Virgiliu și Horațiu. Mai târziu, ducesa l-a introdus și la curtea împăratului Otto I, unde călugărul a avut o influență considerabilă. El a intervenit și în diferite treburi bisericești, dintre care este de relevat rolul său în concilierea disputei dintre mânăstirile benedictine St. Gallen și Reichenau. La sfârșitul vieții a ajuns provost al catedralei din Mainz. A murit în acest oraș la 23 aprilie 990, fiind înmormântat în biserica
Joseph Victor von Scheffel () [Corola-website/Science/304535_a_305864]
-
o localitate-centru de comună din raionul Dubăsari, Republica Moldova, situată la latitudinea 47.3074, longitudinea 29.1102 și altitudinea de 92 metri față de nivelul mării. Distanța directă până la orașul Chișinău este de 40 km. În anul 1772, încep înscrierile în condica bisericească a satului Cocieri. Acest an este socotit anul întemeierii satului. Biserica din Cocieri poartă hramul "Minunea Arhanghelului Mihail". Deja peste 20 de ani, în 1792 în Cocieri erau 279 de locuitori, în 1850 - 800 locuitori, în 1989 - 4500 locuitori, în
Cocieri, Dubăsari () [Corola-website/Science/304607_a_305936]
-
Ierusalim și Ecimiadzin, a fost un student care a excelat. Este hirotonit ca diacon la 1 noiembrie 1951. A absolvit cursurile Seminarului în anul 1952 ca șef de promoție, susținând teza de absolvire cu tema: "„Ideea Păcii în Literatura Armeană Bisericească Veche“". După absolvire, a fost numit ca secretar personal al Patriarhului Catolicos Kevork al VI-lea Ciorekgian. A fost hirotonit apoi ca preot celibatar la 4 aprilie 1955 în Biserica "Sfânta Hripsime" din Vagharshapat de către episcopul Sahag Der Hovhannisian, și
Dirayr Mardichian () [Corola-website/Science/304612_a_305941]
-
ca Primat al Episcopiei Armene din Azerbaidjan, activând în această poziție până în anul 1960. În ciuda vârstei sale fragede, prima sa experiență spiritual-administrativă ca lider religios al armenilor din Azerbaidjan, Nagorno Karabah și Nahicevan a avut succes. Ritualul spiritual al vieții bisericești a fost complet reorganizat, numărul clericilor a sporit, în biserici au fost organizate coruri, iar numărul credincioșilor care mergeau la biserică s-a multiplicat datorită considerației Sheikh-Ul-Islam și Ministrului Afacerilor Religioase. În această perioadă, spiritul Bisericii Armene a înflorit în
Dirayr Mardichian () [Corola-website/Science/304612_a_305941]
-
ale patriarhului ecumenic Antonie de Constantinopol pentru că pe patriarhul lor armenesc nu l-am cunoscut încă, ca să se ridice la această episcopie, cu ajutorul domnului nostru Vitovt. De asemenea ne-a jurat Domniei noastre să primească și să așeze toată rînduiala bisericească. Deci noi am dat episcopului armenesc Ohanes bisericile armenești și pe popii lor. În întreaga noastră țară va avea putere asupra armenilor cu dreptul său episcopal. I-am dat scaun la Suceava, în cetatea noastră. Care dintre armeni îl veți
Armenii din România () [Corola-website/Science/304593_a_305922]
-
de Erou Național al Armeniei. Catolicosul Vazken I a trăit pentru a vedea restabilirea libertății religioase în Armenia sub un guvern național democratic în anul 1991. Din acel an, el s-a ocupat cu renovarea bisericilor armene și reînființarea instituțiilor bisericești din Armenia. A salvat un număr mare de comori bisericești prin înființarea Muzeului Alex Manughian al Bisericii Armene. Vazken I a intensificat contactele cu Catolicosatul Armean al Ciliciei cu scopul de a obține reunificarea celor două mari Biserici Armene. Catolicosul
Vazken Balgian () [Corola-website/Science/304666_a_305995]
-
pentru a vedea restabilirea libertății religioase în Armenia sub un guvern național democratic în anul 1991. Din acel an, el s-a ocupat cu renovarea bisericilor armene și reînființarea instituțiilor bisericești din Armenia. A salvat un număr mare de comori bisericești prin înființarea Muzeului Alex Manughian al Bisericii Armene. Vazken I a intensificat contactele cu Catolicosatul Armean al Ciliciei cu scopul de a obține reunificarea celor două mari Biserici Armene. Catolicosul Vazken I Balgian a trecut la cele veșnice la 18
Vazken Balgian () [Corola-website/Science/304666_a_305995]
-
din Moldova a ajuns la 10.000 dintr-o populație de 1.5-2 milioane, în ținutul Cernăuți ei reprezentând 10%. Există o supoziție modernă, care spune că Ștefan cel Mare s-ar fi inspirat în organizarea ambuscadei dintr-o cronică bisericească, în care era descrisă Bătălia din Codrii Plonini în 1368 (cronicarul polonez Jan Długosz menționează anul 1359, dar astăzi este acceptat că acesta a greșit și bătălia a avut loc în 1368), în care a avut loc o ambuscadă similară
Bătălia de la Codrii Cosminului () [Corola-website/Science/303542_a_304871]
-
Karlowitz pentru aplanarea neînțelegerii dintre românii și sârbii din Ungaria, privitor la fondurile și averile bisericilor și mănăstirilor, iar in sinoadele și congresele bisericii ortodoxe române, a avut totdeauna un loc de vază și o înrâurire importantă asupra mersului vieții bisericești și școlare. În anul 1860 redactează broșura „ Chestiunea limbilor și naționalităților din Austria scrisă de către un român”, care a făcut furori în cercurile politice ale monarhiei și l−a propulsat instantaneu pe scena politică. Vincențiu Babeș a fost unul din
Vincențiu Babeș () [Corola-website/Science/303554_a_304883]
-
le combătea. Vincențiu Babeș a colaborat la numeroase gazete, dar cea mai mare parte din activitatea sa gazetărească a desfășurat-o în paginile „Albinei”. După ce s-a retras din viața politică s-a dedicat studiilor istorice. A scris o istorie bisericească, rămasă în manuscris. Babeș s-a căsătorit în anul 1851 la Viena cu Sophia Goldschneider (după alții: Zuckor). Cei doi au avut nouă copii. Cel mai renumit fiu al lor a fost bacteriologul și morfopatologul român, membru al Academiei Române, Victor
Vincențiu Babeș () [Corola-website/Science/303554_a_304883]
-
Securitatea regimului comunist. Rezoluția CNSAS, dată în 2007, susține că a fost colaborator al poliției politice comuniste și că a furnizat, între 1950 și 1988, informații despre „dușmanii poporului”. În schimb, Securitatea l-ar fi ajutat să avanseze în ierarhia bisericească. La ceremonia de sfințire a bisericii greco-catolice „Sfânta Maria Regina Păcii și a Unității”, care a avut loc la 25 mai 2008, ÎPS Nicolae Corneanu a plecat din mijlocul enoriașilor prezenți și a urcat la altar, unde a cerut permisiunea
Nicolae Corneanu () [Corola-website/Science/303555_a_304884]
-
părinților săi: 3 băieți și 4 fete. La vârsta de 13 ani intră ca frate de mănăstire la Mănăstirea Hâncu, unde rămâne până în 1938. Este trimis apoi la Mănăstirea Căldărușani vreme de 2 ani pentru a face ucenicia în sculptură bisericească. Se întoarce în 1940 acasă și găsește locul pustiit de ocupația sovietică. A luptat pe front la Timișoara și apoi în Ungaria. Este veteran de război al Armatei Române. După război urmează cursurile Școlii de Cântăreți (4 ani) la Constanța
Mina Dobzeu () [Corola-website/Science/303603_a_304932]
-
unul dintre editorii Societății Biblice Britanice: „Cornilescu, ajutat de niște prieteni din Elveția ai dlui Broadbent (Dl. Berney) va începe săptămâna viitoare tipărirea unei prime ediții a NT tradus de el.” Vestea tipăririi acestei versiuni era anunțată în "Noua Revistă Bisericească", iunie-iulie 1920, p. 55: „în curând va ieși de sub tipar Noul Testament tradus de D. Cornilescu”. Ulterior, arhimandritul Iuliu Scriban avea să scrie: „În cursul lui 1920, d. Cornilescu, cu ajutorul principesei Calimaki, a izbutit să-și tipărească traducerea lui cuprinzând Noul Testament
Dumitru Cornilescu () [Corola-website/Science/303618_a_304947]
-
traduceri a Noului Testament, este - din capul locului - vrednic de toate laudele și de toate încurajările. (...) Traducătorul merită să fie lăudat pentru lucrul cu care ni se înfățișează. Nu-l cunosc nici personal, nici impersonal. Se zice că e față bisericească și anume preot călugăr. A mai apărut de câte ori, în câmpul literaturei bisericești, cu mici publicații pioase, dintre cari în acest moment, nu-mi aduc aminte de nici una.” Cu privire la versiunile Cornilescu (și îndeosebi la Biblia 1921) s-a afirmat uneori că
Dumitru Cornilescu () [Corola-website/Science/303618_a_304947]
-
și de toate încurajările. (...) Traducătorul merită să fie lăudat pentru lucrul cu care ni se înfățișează. Nu-l cunosc nici personal, nici impersonal. Se zice că e față bisericească și anume preot călugăr. A mai apărut de câte ori, în câmpul literaturei bisericești, cu mici publicații pioase, dintre cari în acest moment, nu-mi aduc aminte de nici una.” Cu privire la versiunile Cornilescu (și îndeosebi la Biblia 1921) s-a afirmat uneori că ea a fost tipărită „sub autoritatea Bisericii Ortodoxe Române” și că „inițial
Dumitru Cornilescu () [Corola-website/Science/303618_a_304947]