13,186 matches
-
mama ta... (Matei 15:4) Unde era soția lui? Dar copiii și nepoții? Unde erau respectul, cinstea și dragostea pe care le datorau copiii tatălui lor? Realitatea, sub forma ei cea mai crudă și mai revoltătoare, se impunea de la sine: bunicul meu era, din păcate, abandonat. Ne-am apucat de lucru: adică împletirea propriu-zisă a nuielelor pe stâlpii sau parii bătuți din metru în metru. Se începea cu partea cea mai groasă a vergelei de la primul par apoi, prin mlădiere ușoară
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
era complet împletit, ajungând la înălțimea parilor. Era trecut bine de amiază, însă nu ne chema nimeni la masă. Oare uitaseră și mama și bunica să trimită după noi? Reparaserăm câțiva metri buni de gard și ieșise o treabă frumoasă. Bunicul își schimbase poziția: acum stătea în genunchi în fața gardului și continua să împletească, alegându-și vergile care se potriveau cel mai bine, cu mișcări din ce în ce mai lente și lipsite de siguranță. Mă uitam la el, la bocancii lui cazoni și solizi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
și mi-a zis întretăiat: Măi nepoati, adî-ni... o lumânari... Acum înțelesesem perfect ce se petrecea. M-am repezit glonț în chiler, de unde m-am întors cu un chibrit și o lumânare pe care le luasem din cotruță. Între timp, bunicul făcuse o mișcare chinuită și acum stătea sprijinit cu spatele de gardul de nuiele strălucitoare, pe care nu va mai reuși niciodată să-l termine. Niciodată! Când știi că visu-acesta cu moartea se sfârșește, Că-n urmă-ți rămân toate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
de lung va fi traseul pe care-l avea de străbătut până la acel punct terminus unde se va opri cuminte și supus în fața Tatălui Ceresc. Acum slobozește pe robul Tău, Stăpâne, după cuvântul Tău în pace. (Luca 2:29) Trupul bunicului meu necăjit și amărât își va găsi liniștea intrând în circuitul perpetuu al materiei universale din care inițial am fost alcătuiți: molecule și atomi. Totul era spus. Trebuia să plece. Ce să mai aștepte? "Ce să aștept să vie și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
peste mine timpul se prăbușește-ntreg." (T. Arghezi) Am întins mâna cu palma desfăcută și am tras, ca o alinare, draperiile peste ferestrele sufletului său chinuit. Dumnezeu să-l odihnească! Atât. M-am dus la bunica și i-am spus: Bunicul a adormit. Undi o adormit bunicu-tău, măi, țâcî? Hai di-ni aratî sî-1 videm. Am traversat ulicioara și am trecut dincolo de gardul de nuiele. Bunicul, privegheat de o lumânare, dormea. Dormea somnul drepților. Bunica l-a fixat câteva secunde cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
chinuit. Dumnezeu să-l odihnească! Atât. M-am dus la bunica și i-am spus: Bunicul a adormit. Undi o adormit bunicu-tău, măi, țâcî? Hai di-ni aratî sî-1 videm. Am traversat ulicioara și am trecut dincolo de gardul de nuiele. Bunicul, privegheat de o lumânare, dormea. Dormea somnul drepților. Bunica l-a fixat câteva secunde cu ochii ei pătrunzători, apoi a decretat pe un ton ce nu suporta comentarii: Apăi, di-amu, n-o sî-i mai hii foami... Dă... "Poți zidi o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
al mistificării, ambele fiind implanturi ale medicinii luciferice. Dixit! Păcatele tinereților mele și ale neștiinței mele nu le pomeni. (Psalm 24:7) 25. ATAC LA PERSOANĂ sau PURICII DEZLĂNȚUIȚI În lumea asta sunt două feluri de oameni: bogați și săraci. Bunicii mei, cu o casă plină de copii, făceau parte din a doua categorie. Ca atare, în casa lor nu au scârțâit niciodată parchetul ori dușumeaua. Altele erau prioritățile. După ridicarea pereților, umplutura de pământ era bine bătută cu maiul pentru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
de emulsie gălbui-maronie, care se aplica pe suprafața pământului cu mâna. Apoi, cu degetele palmelor întinse, toată această compoziție se întindea pe suprafața solului. După ce se usca totul bine, erau întinse preșurile și țolicile, făcute la războiul de țesut. Nu, bunicii mei n-au fost baroni locali și nu s-au lăfăit în bogății. Ei n-au uitat niciodată că sunt urmașii celor pe care Cuza i-a împroprietărit și cărora le-a redat demnitatea de oameni liberi. După masa de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
de la Dumnezeu? La voi însă și perii capului toți sunt numărați. (Matei 10:30) Mama a rămas fără sprijinul tatălui ei încă din copilărie, când acesta a suferit un accident groaznic la fabrica unde muncea. La puțin timp de la moartea bunicului meu, bapțea, fire slabă și plăpândă, s-a îmbolnăvit și a fost pensionată. Situația financiară s-a deteriorat, așa că mama a fost obligată să renunțe la școală și să intre la fabrică, pentru a-și câștiga pâinea cea de toate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
am suferit îngrozitor din cauza lipsei de apă, că ne-a fost greu să ne adaptăm la niște condiții stringente și obligatorii, fără de care supraviețuirea era, practic, imposibilă: construirea grupurilor sanitare, a bordeielor, săparea fântânilor, confecționarea chirpicilor și ridicarea caselor. Dar, bunicule, nu cred că acolo era chiar iadul de pe pământ: nu a fost nici Auschwitz, nici Birkenau, Siberia, minele Vokuța, Canalul Dunăre-MareaNeagră, Delta ori Periprava sau Pitești. Nu au fost nici crematorii, camere de gazare și pogromuri rasiale cu oameni împușcați
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
armonioasă. Da. E adevărat. La început, sătenii din comunele învecinate: Niculești-Jianu, Zăvoaia, Tătaru, Cioara, Simu ne considerau niște leproși, hoți, bandiți, criminali, dușmani periculoși ai regimului. Au fost dopați permanent și insistent lămuriți să ne evite, întrucât de la nepot până la bunic suntem niște monștri, vampiri care ucid cât ai clipi, cu sânge rece. Dar adevărul învinge întotdeauna "Veritas semper vincit". Localnicii s-au convins cu prisosință și în scurt timp că aceste calificative josnice și mincinoase nu sunt decât niște invenții
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
Silvia nu voia să plece de acasă." Și acum urmează povestea mutării familiei de la Romanești la Grumăzești, cu istorica sete și foamete generate de seceta din vara anului 1946 și cu consecințele lor de neînchipuit. Trec speriat peste episodul cu bunicul de 92 de ani care fură din "depozitul" nevestei lui un cartof de sămânță ca să-l împartă cu nepoții (bunica în dialog cu Titi): "Ia șăzi oleacî pi scaunul ista, măi țâcî. Așă. Șî spuni-mi drept dacî hodorogu șeala bătrân
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
Haiduc înțelegem noi cât de atroce era suferința lui? Prin ce chinuri cumplite trecea? Însă ceea ce trebuia să se întâmple s-a întâmplat." Nu reproduc atrocea poveste a uciderii câinelui de către bunică, reproduc doar fragmentul în care ea comentează moartea bunicului: "Am traversat ulicioara și am trecut dincolo de gardul de nuiele. Bunicul, privegheat de o lumânare, dormea. Dormea somnul drepților. Bunica l-a fixat câteva secunde cu ochii ei pătrunzători, apoi a decretat pe un ton ce nu suporta comentarii: Apăi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
chinuri cumplite trecea? Însă ceea ce trebuia să se întâmple s-a întâmplat." Nu reproduc atrocea poveste a uciderii câinelui de către bunică, reproduc doar fragmentul în care ea comentează moartea bunicului: "Am traversat ulicioara și am trecut dincolo de gardul de nuiele. Bunicul, privegheat de o lumânare, dormea. Dormea somnul drepților. Bunica l-a fixat câteva secunde cu ochii ei pătrunzători, apoi a decretat pe un ton ce nu suporta comentarii: Apăi, di-amu, n-o sî-i mai hii foami... Dă..." Și ajung așa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
este un prilej de regresii în memorie. Frica, paralizantă, amplifică memoria. Ca la o "judecată de apoi a copiilor", în amintire revin cu o claritate uimitoare episoade întunecate, dar exemplare: moartea unui câine, revărsarea Amaradiei, moartea surorii mai mari, moartea bunicului și a bunicii, foametea din 1946. Și trebuie spus că "memorialistul" nostru este un portretist remarcabil. Portretele bunicului și al bunicii (picioarele bunicii, capul micșorat al bunicului, venele de pe mâini, respirația, ticurile verbale etc.) sunt încadrate în scene epice exemplare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
copiilor", în amintire revin cu o claritate uimitoare episoade întunecate, dar exemplare: moartea unui câine, revărsarea Amaradiei, moartea surorii mai mari, moartea bunicului și a bunicii, foametea din 1946. Și trebuie spus că "memorialistul" nostru este un portretist remarcabil. Portretele bunicului și al bunicii (picioarele bunicii, capul micșorat al bunicului, venele de pe mâini, respirația, ticurile verbale etc.) sunt încadrate în scene epice exemplare: omorârea câinelui, mâncatul unui cartof în vremea secetei. În sfârșit, cel mai impresionant segment al cărții este cel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
întunecate, dar exemplare: moartea unui câine, revărsarea Amaradiei, moartea surorii mai mari, moartea bunicului și a bunicii, foametea din 1946. Și trebuie spus că "memorialistul" nostru este un portretist remarcabil. Portretele bunicului și al bunicii (picioarele bunicii, capul micșorat al bunicului, venele de pe mâini, respirația, ticurile verbale etc.) sunt încadrate în scene epice exemplare: omorârea câinelui, mâncatul unui cartof în vremea secetei. În sfârșit, cel mai impresionant segment al cărții este cel al construirii bordeiului și a casei în Bărăgan. Spațiul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
autorului, a reușit să iasă, după mulți ani, din întunericul pământului. Aveau și ei o cămăruță prin ferestrele căreia pătrundea, în sfârșit, nestingherită, lumina soarelui. De câteva ori firul epic se rupe, pentru că naratorul rememorează scene din vremea când trăiau bunicii. Niște oameni vrednici, dar războiul, seceta și mizeria le întunecaseră viața. Smulsă parcă din romanele lui Zaharia Stancu este scena în care bunicul din partea tatălui, ajuns la 92 de ani (după ce a crescut 18 copii), se află într-o situație
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
lumina soarelui. De câteva ori firul epic se rupe, pentru că naratorul rememorează scene din vremea când trăiau bunicii. Niște oameni vrednici, dar războiul, seceta și mizeria le întunecaseră viața. Smulsă parcă din romanele lui Zaharia Stancu este scena în care bunicul din partea tatălui, ajuns la 92 de ani (după ce a crescut 18 copii), se află într-o situație umilitoare. Foamea îl sleise complet. Într-o zi fură un cartof de sămânță din rezerva mult prea milităroasei sale soții, îl coace în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
ȘI NEPOATA 64 19. SPRE ALTE ORIZONTURI 70 20. SECETĂ ȘI FOAME sau MIJLOACE DE PURIFICARE DUHOVNICEASCĂ 71 21. DRAGOSTE ȘI URĂ sau INGREDIENTE LETALE 74 22. MOARTEA UNUI CÂINE DE PAZĂ sau DEVOTAMENTUL ORB ȘI MILOSTENIA ORTODOXĂ 77 23. BUNICUL ȘI NEPOTUL sau ȘTAFETA GENETICĂ 90 24. ICONOCLASTUL INFANTIL sau DIAVOLUL ȘI MIEREA DE ALBINE 97 25. ATAC LA PERSOANĂ sau PURICII DEZLĂNȚUIȚI 105 26. VIN AMERICANII! sau "MANA CEREASCĂ" 108 27. FUGARII sau SIMPTOME MALADIVE 111 CAIETUL NR. 2
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
la revista Steaua, colaboratori, telefoane, administrație; după: prânzul acasă cu Angela, soția mea răbdătoare, alte lecturi, telefoane, nu eu sun, mersul la grădința Universității, aflată în clădirea Echinox, la nepotul meu, David ( 6 ani, replică prompt ,,nu te mai mișca, bunicule, ca un moșneag!", agerime a minții, memorie formidabilă, dezinvoltura gesturilor și a vocabularului, "ce muscă invincibilă!" etc. ...) sau particip la unele lansări de carte, multe inutile, la prezentări de volume,uneori prezint, etc. Da, mă simt împlinit, cât a fost
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
Tezelor regimului de atunci, avea să-mi declanșeze preocupările pentru literatură (însingurare, lecturi majore, reflecție). M-a influențat și Mama, Elisabeta, rămasă în grijă cu 3 băieți năzdrăvani, aproape șomeră (ca soție de preot într-un regim ateist...). De asemenea, bunicul dinspre mamă, Neculai Prisecaru, pușcaș pe fostele moșii regale, administrator, agricultor sfătos, diriguitor de familie cu mulți, mulți copii, nepoți și strănepoți. Mai târziu au apărut alți "prieteni" sfătuitori, îndrumători, magiștri: evreul profesor de germană Hary Zupperman, profesorul de română
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
ardeleancă veche, un fel de isihastă; locuia retrasă, la fratele cel mare al mamei, unchiul Gheorghe Moraru, într-o chilie, în post și rugăciune. A.B.Scuze că întrerup, dar ce căuta o ardeleancă veche, cum ziceți, în bălțile Brăilei? Bunicii mei din partea mamei, Anghel și Neaga Moraru veneau din Ardeal. Au descălecat cu turmele mai întâi în Bărăganul Brăilei, la Stăncuța; apoi, urmând același drum al ierbii, au trecut Dunărea în bălți, unde s-au și statornicit. A.B.Din
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
m-a salvat. Pe de altă parte însă, am avut șansa de a crește într-o familie numeroasă, grijulie, cu mulți adulți de la care aveam ce învăța atît între rude cît și în cercurile de prieteni ale părinților și bunicilor. Bunicul meu, veteran din ambele războaie, soția lui și două mătuși locuiau cu noi. Erau vizitați de persoane elevate spiritual, bogate în experiențe diverse, mai ales generalii și comandorii care veneau adesea la bunicul meu, oameni care știau și literatură, artă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
cercurile de prieteni ale părinților și bunicilor. Bunicul meu, veteran din ambele războaie, soția lui și două mătuși locuiau cu noi. Erau vizitați de persoane elevate spiritual, bogate în experiențe diverse, mai ales generalii și comandorii care veneau adesea la bunicul meu, oameni care știau și literatură, artă, limbi străine, care știau să converseze. Mi-au rămas în minte seratele și petrecerile de Crăciun și Revelion pe care le organizau părinții mei și prietenii lor, cu infinite dificultăți pentru a întocmi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]