11,879 matches
-
plăcere, apoi plecase entuziasmată la culcușul ei. În zilele următoare degeaba îl așteptă pe vecin, nu venise o săptămână întreagă. Când îl zărise în sfârșit, era cu bâțul de pescuit pe umăr. Începu să latre veselă, iar vecinul îi făcuse cadou un pește. -Viola, mănâncă, peștele e o delicatesă. Dar ei nu-i plăcea peștele și se culcase scheunând în seara aceea. O vreme numai pește primea de la prietenul ei, în consecință nici nu mai ieșea afară să-l salute. Acolo
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
un dinte spart pe rechizitoriu. Așa s-a trezit Josef Kahn băgat în haine de spital. M-am servit din cutia cu țigări americane de pe biroul lui Nebe și mi-am aprins una cu o brichetă imensă din alamă, un cadou de la Göring. Primul-ministru le dădea întotdeauna brichete oamenilor care îi făcuseră vreun mic serviciu. Le folosea așa cum o dădacă folosește dulciurile. Că veni vorba... a fost eliberat? am întrebat. Fața subțire a lui Nebe luă o expresie îndurerată: — Nu, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
le spun lui Korsch și Becker să facă atunci când vin? mă întrebă Deubel. — Spune-i lui Korsch să se uite prin ce-a mai rămas aici. Să vadă dacă nu cumva ne-a mai fost lăsat și vreun altfel de cadou. Illmann își drese vocea: — Ar fi o idee ca unul dintre ei să fie de față la autopsie, zise el. — Te poate ajuta Becker. Pare să-i facă plăcere să se afle lângă un trup de femeie. Ca să nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
opresc să amușine, erați atât de tineri, atât de uniți. Sunteți frumoși, Angela, vroiam să ți-o spun. Foarte frumoși. V-am pândit, aproape rușinându-mă, cu aceeași curiozitate cu care un bătrân ar privi un copil care deschide un cadou. Da, v-am văzut deschizând viața, acolo jos, în barul acela plin de fum. Am vorbit în clipa asta cu secretara mea. A reușit să avertizeze aeroportul Heathrow. Vor merge să o aștepte pe Elsa la ieșire și o vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
de femeie tânără, dar care și-a pierdut simțul orientării. Gata, acum apăs pe claxon, îl fac să-i sune în oasele spinării. Dar mă gândesc deja la mama. Și ea își luase carnetul de conducere târziu, își făcuse un cadou. Urca în mașinuța ei care mirosea a ceară de lustruit mobila și se ducea cine știe unde. Cu paltonul din stofă în brăduleț bine împăturit pe scaunul de lângă ea. Conducea exact ca femeia din fața mea, strângând prea tare volanul, de parcă i-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
țeapănă. Și-a luat un geamantan pe roți, prea mare pentru zile atît de puține. Merge strâmb trăgându-l pe lângă ea, pe jumătate gol. Eu, în schimb, obișnuit cu călătoriile scurte, duc o sacoșă de piele, mică, funcțională, elegantă: un cadou de la Elsa. În dimineața asta nu am burtă, am strâns o gaură în plus la curea. Mă simt ușor, bine dispus, un copil plecat în excursie cu școala. Din spate îi ating fundul. — Pardon, domnișoară. — Ea e serioasă, nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
știu că fiecare dintre ei, protejând-o sau rănind-o, a contribuit la plăsmuirea ei, a făcut-o să fie așa cum este. În seara următoare ieșim în toiul nopții, lăsăm cheile și ne strecurăm afară din hol. I-am făcut cadou o pereche de pantofi albi, i-am văzut într-o vitrină și i-am luat. Sunt mai mari decât picioarele ei. Italia a pus în vârf puțină hârtie igienică. Tot orășelul este așezat în pantă, străduță după străduță, iar casele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
mea după o curbă întunecată. În seara aceea simțeam că voi muri tânăr și că Italia era un dar la care nu voi renunța. — Cum ai reușit să găsești casa? — Am mers pe plajă. — De ce? — Vroiam să-ți fac un cadou de ziua ta, vroiam să mă vezi în costum de baie. Avea încă halatul pe ea, se strângea moleșită lângă câine. — Te las să dormi. — Nu, hai să ieșim. Pe stradă merse încet, ținându-mă de braț. Am intrat în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
el după perdea și începe să mă pipăie: „Îți place rochia...“ Nu pot să mă mișc, așa că rămân țeapănă, în timp ce el mă pipăie. Când totul se temină, este leoarcă de transpirație: „Să nu spui nimic la nimeni“ și îmi face cadou rochia. Eu plec și-mi simt picioarele de gumă, îmi duc hainele mele în mână, iar rochia cu flori este pe mine. Acasă o dau jos și o pun sub pat. Noaptea mă trezesc și fac pipi pe ea, pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
cu flori, e acoperit cu o catifea ocru murdară și deșirată. — Ce cauți? Nimic. Dar ceva îi reține privirea. Atunci îmi amintesc de câine, de botul lui ieșind în permanență de sub marginea divanului desfundat. — Unde e Crevalcore? — L-am făcut cadou. — Cui? — Țiganilor. Posterul însă a rămas acolo, maimuța cu biberonul ei nu s-a mișcat de pe perete. În stradă am observat că era neobișnuit de nesigură pe tocuri. Slăbiciunea părea să-i pornească din piept, care era curbat și ușor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
va putea spune: „Eu citesc, deci el scrie.“ Asta este fericirea specială pe care o văd înflorind pe chipul cititoarei, și care mie îmi este negată. Pe peretele din fața mesei mele e atârnat un afiș pe care l-am primit cadou. Cățelușul Snoopy e așezat în fața mașinii de scris și textul spune: „Era o noapte întunecată și furtunoasă...“ De fiecare dată când mă așez aici, citesc „Era o noapte întunecată și furtunoasă...“ și impersonalitatea acelui incipit pare să deschidă trecerea dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
ar fi masochistă, și-ar da seam că de fapt mama lui Duncan le-a ales și le-a cumpărat pe toate trei ca să-l scutească pe fiu ei cel ocupat de timpul și efortul necesar pentru a cumpăra un cadou. Când a ajuns ea atât de amărâtă? Cum de lucrurile au ajuns aici? Nu era vina nimănui, doar a ei; de asta era absolut convinsă. Sigur, Duncan fusese altfel când au început să iasă împreună — copilăros, fermecător și, dacă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
a dreptul ciudat cât de bine o cunoștea. Deși, practic, era vorba de o „ședință la salon” în toată regula și de o raită la Barneys. Acum n-avea timp pentru niciuna, dar fixurile ei la capitolele igienă personală și cadouri o îndemnaseră să-și facă de cap. Bineînțeles că nu. Cu ce te pot ajuta? E cineva la mine în birou pe care aș vrea să-l cunoști. Vino până aici un minut. Fir-ar al dracului! Omul ăsta avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
și se puse pe dat telefoane. Mai întâi a anulat programarea pe care o avea la Gilles, apoi a sunat la Barneys. Un angajat cu voce plăcută de la raionul de articole pentru bărbați acceptă să-i trimită prin curier un cadou până la ora șase. Leigh se zăpăci când acesta o întrebă ce ar dori; incapabilă să mai gândească limpede și fără să-i pese prea mult, îi zise să-i trimită ceva în jur de 200$ și că plătește cu cadrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
Leigh, scumpo, nu fii atât de aspră cu tine. Russell te iubește atât de mult încât te-a rugat să-ți petreci restul vieții alături de el. Nu lăsa să-ți stea în cale un lucru atât de prostesc cum e cadoul ăsta. Pun pariu că nu s-a supărat, nu-i așa? A râs, dar îți spun eu că s-a simțit jignit. — E băiat mare, Leigh. Poate să facă față unei mici încurcături cu un cadou. Amândouă știau că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
de prostesc cum e cadoul ăsta. Pun pariu că nu s-a supărat, nu-i așa? A râs, dar îți spun eu că s-a simțit jignit. — E băiat mare, Leigh. Poate să facă față unei mici încurcături cu un cadou. Amândouă știau că nu așa se întâmplaseră lucrurile, dar au lăsat-o baltă. — Și ia zi, ceilalți au fost încântați? Ascultătoare, Leigh îi povesti ce reacția a avut mamei ei, Adriana, familia lui Russell, strecurând câteva glume și remarci amuzante
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
o înghițitură. Avea gust de Splenda, doar că mai dulce. Mai luă o gură. Adriana zâmbi, mândră ca un părinte la serbarea de clasa a șasea. — Așa da! Leigh, iubito, ia și tu o guriță. Așa... Acum, fetelor, am un cadou pentru voi. Leigh se forță să înghită și se strâmbă detot. — Cunosc privirea asta. Spune-mi, te rog, că n-ai adus pe furiș ceva ilegal. Dacă ăsta — făcu un gest larg cu mâinile — e aeroportul internațional, îți dai seama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
se uită lung la ele. — Tu chiar porți așa ceva când ești singură acasă și vrei să te simți confortabil? Adriana pufni în stilul ei delicat și feminin. — Nu prea. Arată de parcă sunt pentru bunica. De fapt, cred că sunt un cadou de la ea. De obicei port ăștia. Își ridică peste capul cămășuța de culoarea fucsinei; materialul mătăsos se mișca asemenea unui lichid pe trupul ei. Emmy oftă. — Știu că n-ar trebui să te urăsc pentru că ai un corp perfect, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
sacoșa și îi dădu lui Emmy o cutie mică, ambalată frumos în hârtie galbenă și cu o fundă în culorile curcubeului. Pentru tine, zise ea. — Foarte drăguț din partea voastră, dar vă spun de pe-acum că, dacă e un cupon cadou pentru un site de matrimoniale sau vreun ghid pentru cum să-ți găsești un iubit sau ceva cu informații despre congelarea ovulelor, mă supăr pe voi. Crezând că Izzie își dă seama că e doar o glumă, Emmy văzu cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
despre congelarea ovulelor, mă supăr pe voi. Crezând că Izzie își dă seama că e doar o glumă, Emmy văzu cu surprindere că îi cam pierise zâmbetul de pe buze. Deschide-l odată, o îndemnă Izzie. Cum nu obișnuia să deschidă cadourile cu delicatețe — ce rost avea să păstrezi hârtia de ambalat și fundele? — Emmy rupse ambalajul cu plăcere. N-a fost surprinsă să găsească înăuntru un tricou alb, împăturit frumos în hârtie galbenă. Ea și Izzie făceau chestia asta de ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
din cauza “iubitului ei secret” imaginar și s-a decis — corect, firește — că o mică atenție ar înclina balanța în favoarea lui. — E neobișnuit de răcoare astăzi, nu-i așa? zicea femeia. — Hmm. Ajunge cu pălăvrăgeala! Adrianei îi venea să urle. Vreau Cadoul Meu! — Ei bine, draga mea, te întrebi probabil de ce te afli aici, spuse ea. Subestimarea secolului, își zise Adriana. — Domnul Baron m-a rugat să vă ofer — aici, ca la un semn, își făcu apariția un domn de vreo șaizeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
apariția un domn de vreo șaizeci de ani îmbrăcat într-un costum din trei piese, cu o lupă de bijutier atârnată la gât, și îi aduse vânzătoarei o tipsie acoperită cu catifea, pe care aceasta i-o întinse Adrianei — acest cadou. Aranjată impecabil pe catifeaua neagră, se afla o pereche din cei mai frumoși cercei pe care îi văzuse Adriana vreodată. Mai mult decât frumoși — absolut încântători. Vânzătoarea atinse cu mare grijă unul din ei cu o unghie perfect îngrijită și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
mari. Se așeză pe marginea patului unde Leigh stătea îmbrăcată, sprijinită de vreo șase perne, peste așternuturi. Ce văd eu aici? Leigh îi urmări privirea spre volumul care stătea deschis peste stomacul ei. Avea coperți bleu deschis cu imaginea unui cadou ambalat frumos și era continuarea la romanul Ceva de împrumut, o carte pe care tocmai o terminase și care îi plăcuse. — Asta? întrebă ea, îndoind colțul paginii, apoi îi întinse cartea. Se cheamă Ceva albastru. Prima a fost despre o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
repezi Leigh să spună. De ce naiba n-avea grijă ce spune? Masajul i se păruse o idee bună dimineață — dacă a avut vreodată nevoie să se relaxeze, acum era momentul, iar un autor de-al ei îi trimisese un cupon cadou de Crăciun, așa că nu avea de ce să se simtă vinovată că cheltuia niște bani — dar asta numai pentru că până acum îi oferise un moment de liniște și singurătate în care Leigh nu făcea altceva decât să se gândească. Ea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
Primiți un cupon cu 15% reducere la următorul tratament. — Mulțumesc, dar mă grăbesc, minți Leigh aproape zâmbind în sinea ei (aproape) când realiză că probabil jumătate din ce spusese în ultimele zile era neadevărat. Mâzgăli o semnătură ilizibilă pe cuponul cadou, lăsă un bacșis de douăzeci și cinci la sută cash fiindcă se simțea vinovată că nu fusese mai comunicativă cu terapeuta și ieși pe ușă înainte ca pocnetul unui alt balon de gumă să o determine să comită vreo crimă. În ciuda traficului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]