13,496 matches
-
pentru a o face să tacă, dar era prea târziu; îi trecuse toată frenezia și se detașase brusc. Asistă de undeva, din afara ființei lui, la actul sexual care continuă acolo, în camera lui, în patul lui. îl cuprinsese o apatie ciudată care îi anihilase aproape complet elanul erotic. Anda nu îl dorea pe el, puțin îi păsa ei de el, dorea numai să simtă de la el, prin el, gustul apropierii de moarte. Până la urmă, îi povesti ceva, târziu în noapte, în timp ce
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
părți. Ce-l interesa pe el, în fond, ce sentimente nutreau Bobo și doamna Scarlat unul față de celălalt? Petrecu toată ziua la hotel, cu gașca, jucând table și cărți, ronțăind alune și încărcându-și bateriile cu multă bere. în mod ciudat, berea rece îi făcea bine la răceală sau, cel puțin așa avea el impresia. Anda și cu blondul mătăhălos de la Regie nu dădură nici un semn de viață toată ziua. Seara, Eduard plecă înapoi spre casă. Continua să plouă îndesat. Tocmai
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
plajă, atins și chiar bruscat de schimburile lor insolente de replici, toate la fel de nude. Se străduise, însă, să reziste tentației de a-și lua tălpășița, pentru a nu-și dezamăgi prietenii. Oricum, ur mau să plece în curând. în mod ciudat, nu simțise aproape nici o plăcere să revadă gașca. Cele câteva zile petrecute în mijlocul lor au trecut cu greu și l-au plictisit. Chiar se întreba cum de nu se săturase până atunci de aceleași distracții, de aceleași glume, de aceleași
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
ca naiba, în timp ce frate-tu are tot ce-i trebuie, nu-i așa? Și pun prinsoare că nu desenează ca tine! Bobo se oprise din desenat și îi aruncase o privire mirată. îi plăcea să-l asculte pe tipul ăla ciudat, cu ochi mici și pătrunzători și cu glas hârâit. Macarie se exprima răspicat și convingător, fără ocolișuri. Și era a doua persoană, după Clara, care îi vorbea de talent. — Am și eu ceva talent, dar nu destul pentru a ajunge
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
larg. Vuietul surd încetase. Era târziu. Trebuia să-l conducă pe Bobo la gară. Se apropie de fratele său și îi întinse piatra albă. — Uite ce-am găsit! îi spuse. Ți-o fac cadou. Știu că-ți plac lucrurile mai ciudate. M-am trezit cu piatra asta la picioarele mele și vreau să ți-o fac cadou! Pune-ți-o în rucsac! îi găsești tu un loc în camera mea, aia schimbată! Bobo deschise rucsacul ascultător și puse piatra cu grijă
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
și înțeleaptă o povățuia să nu-și tulbure drumul și norocul, să meargă înainte pe calea ei bătătorită, lipsită de obstacole. Clara adormi cu greu în acea noapte, foindu-se întruna în așternut. I se părea, în mod cu totul ciudat, că între ea și pernă se intercalase o altă pernă grea, nevăzută, ca de piatră, care o împiedica de astă dată să adoarmă. Simți regretul neașteptat că nu are un compact disc cu muzică de orice fel la îndemână, ca să
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
își umplu din nou ceașca de porțelan cu cafea și intră cu ea în sufragerie. Se așeză pe un fotoliu și își mai aprinse o țigară mentolată, studiindu-și în treacăt unghiile lungi, lăcuite într-o nuanță grena. în mod ciudat, simți în nări un miros de cerneală și se uită nedumerită în jur. Era un stilou pe masă, poate de la el. Trase din nou din țigară. Nu prea avea tragere de inimă să iasă acum pentru cadoul domnului Neacșu. Orice
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
păruse că tot universul capătă sens dacă el o așteaptă în ploaie... Ce naivă putuse fi! Clara Ionescu pufni nervoasă, trăgând adânc din țigara mentolată și încercând să se relaxeze. Dar își simțea corpul în continuare încordat și, în mod ciudat, nu îl putea controla de data asta, nu-i putea comanda să se destindă, să se lase pe spate și să închidă ochii. Dimpotrivă, îl simțea cum stă tensionat, ca pe ghimpi, aplecat ușor înainte. Privirea ei fixa măsuța pe
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
el, ștergându-și zâmbetul de pe buze și devenind sobru, așa că vă las să vă odihniți. Vă aștept mâine, să nu uitați! Clara încuviință absentă și îl conduse la ușă, dreaptă și tăcută, așteptând încremenită sosirea liftului și privind cu o ciudată satisfacție dispariția domnului Neacșu în micul sicriu ver tical și plumburiu care se năpusti prăvălitor în jos. Apoi reveni în casă și se îndreptă hotărâtă spre telefon. Formă numărul Georgianei fără să mai stea pe gânduri. La telefon îi răspunse
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
care se mu tase cu tatăl ei, într-un alt cartier, cu câteva zile mai devreme. Doamna Martin plecase cu mai multe săptămâni în urmă, ime diat după ziua Clarei. Iar ea, în loc să fie la mare, alături de Eduard, acel băiat ciudat care o atrăgea inexplicabil, care părea de nepătruns și care totuși pătrundea atât de bine în mintea ei întortocheată, ea stătea în camera întoarsă cu fundul în sus, îno tând printre bagaje și urându-se de moarte. I se părea
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
poveștii ei asupra Clarei. Are... a avut întotdeauna idei foarte trăsnite. Iar ideea din noaptea aia a fost colosală! Și-a dat seama că suntem făcuți unul pentru altul și că nu se potrivea cu fata aia. Oricum, era mai ciudată și peste un timp s-a dus la o mănăstire, s-a călugărit, și într-o noapte s-a spânzurat în chilie. O zbanghie... Ei, da’ ce voiam să zic: să vezi și să nu crezi! Peste câțiva ani, am
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
-l vadă adormit. Clara rămase cu ochii în tavan toată noaptea. Nu se putea mișca. Stătea pe spate, în aceeași poziție în care se afla când o sărutase domnul Ionescu pe obraz, înainte de a adormi. încă mai simțea, în mod ciudat, umezeala sărutului de pe obraz. Izul acela grețos de vin roșu îngurgitat cu sete. Domnul Ionescu adora vinul roșu. Adormi abia în zori și avu un coșmar, din care se trezi brusc, transpirată. Se trezi atât de brusc, încât, de data
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
târâtă de această vijelie, de care numai ea își dădea seama, și nu avea habar încotro merge. Până la urmă sosi, șontâc-șontâc, și ziua plecării. Se sui în avion strivind între dinți un calmant, ca să-și strivească spaima care, în mod ciudat, nu o pândea dinăuntru, era undeva în afara ei, ca și cum chiar Clara o invocase, pentru a se oglindi în ea. Avionul era plin. Persoane preocupate, în haine sobre, discu tau șoptit sau, dimpotrivă, vorbeau tare și emfatic, consultându-și iritate ceasurile
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
cu pași de robot spre baie. Rămase mult timp în fața oglinzii rotunde, privindu-se și pipăindu-se din nou. Cine era femeia aceea care se uita la ea cu răceală, chiar cu dispreț? își recunoștea atingerea, dar nu recunoștea sclipirea ciudată din pupile, care luceau ca niște vietăți străine și pân ditoare. Se privi din nou, aproape cu groază. Privea chipul străin care era o mască și se întreba de ce nu poate da masca jos, de ce nu poate lua portretul acela
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
acolo își face veacul Robert Scarlat? Clara începu să se plimbe prin galerie, cercetând tablourile mai întâi cu un aer impacientat, îmboldit de nerăbdarea care o adusese până acolo. Apoi se lăsă însă în mreaja lor. Era o sen zație ciudată să te plimbi într-o sală goală, fără țipenie de om în preajmă, și totuși să te simți înconjurat de ființe care te urmăresc cu gravitate de pe pereți. Cu gravitate și mai ales cu încrâncenare, cu o încordare nefirească, vrând
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
de bătaie Într-un pasaj din Magicianul. Însă chiar Înainte să moară, Într-o după-amiază, stăteam lângă el la căminul de bătrâni. Suferea, i se administraseră niște sedative și părea toropit de somn. Deodată a Început să vorbească - o rafală ciudată de propoziții sacadate, urmată de tăcere, apoi iarăși altele și din nou tăcere. Spunea ceva despre un prieten care a fost ucis lângă el În timpul unui atac și totul era redat În termenii unui dialog Între tata și o a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
ulterioare. Eram emoționat și foarte fericit; ne amintim Întotdeauna de „primele“ dintre speciile rare. Și totuși, la cinci minute după ce soția mea m-a smuls de acolo (nu numai alte femei constituie o formă de adulter), am avut un sentiment ciudat. Mi-am dat seama că de fapt nu văzusem cele trei plante În micuța colonie pe care o descoperisem. În ciuda tuturor măsurătorilor, identificărilor, fotografiilor, reușisem să plasez experiența Într-un fel de prezent trecut, un „am văzut“, În chiar În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
fizic cât și psihologic - În care natura sălbatică este detestată și de unde este izgonită rămâne grădina personală; și asta În ciuda popularității ei crescânde, judecând după numărul de cărți și emisiuni TV și toate strădaniile conservaționiștilor. Îmi amintesc de un eveniment ciudat, petrecut pe acea stradă din suburbia noastră din Essex unde m-am născut. Unul dintre locuitorii mai În vârstă, după moartea soției, o luase ușurel razna; stătea cu draperiile trase și nu voia să mai știe nimic de lumea din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
este un fenomen nocturn, și unul pe care psihiatrii - și torționarii - Îl consideră ca fiind esențial minții omenești. Fără el, mintea se dezintegrează și o ia razna. Venerația mea pentru copaci, dincolo de nevoia și atracția mea personală (și poate cam ciudată) pentru ei, se datorează corespondenței lor firești cu procesele mai „verzi“, mai misterioase ale minții - și pentru că, de asemenea, ei Îmi par a fi mesagerii cei mai revelatori pentru noi din Întreaga natură, cei mai aproape de inima ei. Nici o religie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
semințele-i de aur!... Nesătui, bărbați și femei de la Goldana și de la Kotonoaga tăcură îndărătnici, fiecare pe limba și în gândurile sale. Mângâindu-și gânditor mustața-i ruginie, Iuga replică, fără adresă, dând din umeri: Einmal ist keinmal!10 Vocabulele ciudate, ce reproduceau termenul, oarecum inteligibil, mal, din spusa lui Friț declanșară un întreg proces de gândire în rândurile mulțimii de meseni. Mintea lor colectivă ajunse cu gândul colea, la faleza abruptă, de lângă Loturi, sub mal. O lacrimă născu sub geană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
Ali Străilaș nu-i dă voie nici o țâră, ca să se înfrupte din darul cel mai de seamă al porcului și mirându-ne cu toții de asemenea opreliște, am luat aminte că legea are, uneori, tărie și puteri greu de bănuit, punând ciudate vrednicii și în cine nici nu te aștepți Fiindcă Ali Străilaș, când s-a aflat la rând, așa cum stau cetățenii, la coadă la Alimentara, să-și primească, pe cartela dată de Stat, dreptul la ulei, la zahăr și la biscuiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
separată, care își regla ritmul alternanței noapte-zi, preocupată de scurgerea ceasurilor sale, ce se prefirau firav și tăcut, ca și nisipul degradat, dintr-o clepsidră hodorogită, semănând cu masca osoasă a Morții. Când nedreptățile devin strigătoare la Cer și lucruri ciudate se petrec sub rădăcinile noastre, de undeva, revine un spirit al poporului, care zămislește, răscolind în realitatea ostilă și tulbure: crâmpeie de adevăruri ies la iveală, ca irizările petelor de petrol pe fața apei. Așa s-a auzit, că Grandomanul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
și descoperindu-și buzele vineții de pe carnasierii prelungi, a amiciție și a pașnice intenții, utiliză formula cunoscută prin partea locului: Oameni buni cer găzduire, în fapt de seară. Mașina, albă ca laptele, cu un număr de înmatriculare mâzgălit în semne ciudate, a intrat pe poartă, legănându-se, precum Chitul mării, pe valuri și scârțâind strepezit, fiindcă, deși se ținea bine, cum se ține, sub sulimanuri, o cucoană mai trecută, totul era numai o sclifoseală: se vedea că, pe la articulații, o prindeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
Șontâcăind în felul său, pe picioarele lui betege, strâmbe ca la cosaș, Vartolomei se apropie de flăcăul cu haine ca măslina crudă, despre care aflase că-l cheamă Iov, și murmură aparte, să nu priceapă și străinii cei de tot ciudați: Dumnealui e tot din alte părții ale lumii, nu-i așa? E din alte țări, nu-i de pe aici, așa îmi pare... A, dumnealui?..., a mormăit, complice, Iov, ațintindu-și căutătura către tovarășul său, cu plete crețe. După ce a cumpănit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
să vorbească în abia cunoscuta limbă străveche a Vânătorului și a Fetei lui cu ochii negri, dar se părea că celor doi le era de ajuns să constate la interlocutor doar certitudinea vocii sale. Împreună cu ei și în acea limbă ciudată, ajunse să exploreze mirosul aproape uitat al zăpezilor din pruncie și după un timp, în domoala rostire a Vânătorului, desluși o baladă în care pietrele se arătau vii, asemenea ploii, asemenea vântului și asemenea fulgerului, elemente care cuprind în ele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]