12,003 matches
-
Ea este în prezent foarte degradată. Catapeteasma este confecționată din lemn de tei și are șapte metri lățime. Ea datează din 1788 și cuprinde 40 de icoane, majoritatea acestora fiind pictate în secolul al XVIII-lea. Domnitorul Miron Barnovschi a comandat câteva icoane la Moscova, dar acestea nu au mai fost trimise la Iași, deși fuseseră zugrăvite și plătite. În prezent, dintre icoanele vechi păstrate sunt cea a "Mântuitorului Iisus Hristos" (din 1679), a "Sf. Ana" (ferecată în argint), a "Sf.
Biserica Barnovschi () [Corola-website/Science/311338_a_312667]
-
Primul Război Mondial cu gradul de sublocotenent de artilerie, în luptele de la Gorj, la Câmpu Mare și la Podul de peste Jiu. În perioada campaniei din 1917, a făcut parte din Grupul de comandă din Brigada 15 artilerie din Divizia 15, comandată de generalul Paul Angelescu și a fost avansat la gradul de locotenent. El s-a căsătorit cu fiica unui moșier din comuna Bengești (județul Gorj), care a fost înzestrată de părinții ei cu o dotă constând din 25 de hectare
Titus Gârbea () [Corola-website/Science/311352_a_312681]
-
Haired" Shanks, pornește într-o călătorie pentru a găsi legendară One Piece, si a deveni noul Rege al Piraților. Pentru a săvârși acest lucru, el trebuie să ajungă la capătul celui mai periculos ocean din lumea "The Grand Line". Luffy comandă echipajul Piraților Strawhat mai întâi pe apele din East Blue iar apoi prin Grand Line. El urmează traseul defunctului Rege al Piraților, Gold Roger, de la o insulă la alta în căutarea comorii One Piece. De-a lungul călătoriei sale echipajul
One Piece () [Corola-website/Science/311353_a_312682]
-
sniper, un bucătar, un doctor, un arheolog, un constructor de nave, si un muzician. "One Piece" are un număr mare de personaje, multe dintre acestea fiind fie pirați, fie marinari. Protagonistul este Monkey D. Luffy, căpitanul piraților Straw Hat. El comandă un echipaj format din alți opt pirați: Roronoa Zoro, Nămi, Usopp, Sanji, Tony Tony Chopper, Nico Robin, Franky, si Brook. "Monkey D. Luffy" Monkey D. Luffy (ンキー D. Rufi)(Recompensă:500 milioan de Belli) este protagonistul principal al seriei anime
One Piece () [Corola-website/Science/311353_a_312682]
-
Production Import-Export SRL), cerând suma de 60.000 de euro ca drepturi de autor, aceasta incluzând atât drepturile de autor pentru coloana sonoră, cât și cele de difuzare a filmului în străinătate. Sergiu Nicolaescu a afirmat că el i-a comandat muzica lui Tiberiu Olah și nu lui Nicu Covaci. Prin urmare, i-a sugerat liderului trupei Phoenix să discute cu Româniafilm. Regizorul a declarat că a cerut ca numele Phoenix să nu fie scos de pe genericul filmului, el având probleme
Nemuritorii () [Corola-website/Science/311357_a_312686]
-
Străjerul de pe cetate îl întreabă cine sunt cei care se află de la porțile cetății, iar solul îi răspunde că ei sunt „stăpânii lumii”. La auzul acestor cuvinte, străjerul îi răspunde astfel: "„Veți ajunge dacă noi vom pieri”". O armată romană comandată de generalul Fuscus (Georges Marchal) se afla pe malul drept al Dunării așteptând momentul potrivit pentru a ataca Dacia. Acesteia i se adaugă legiunile de la Rin conduse de tânărul general Severus (Pierre Brice), iar mai apoi legiunile care-l însoțeau
Dacii (film) () [Corola-website/Science/311355_a_312684]
-
străbun, Cotyso, considerat a fi „cel mai curat și cel mai viteaz dintre fiii dacilor”, este jertfit la altarul aflat lângă Sfinxul din Bucegi. Nemulțumit de răspunsul dacilor, Domițian trimite armata romană către Sarmizegetusa. Generalul Fuscus ordonă legiunilor de la Rin comandate de Severus, aflate în avangardă, să-i atace pe daci într-un defileu, dar acestea cad într-o ambuscadă și se retrag, iar Severus este rănit și rămâne pe câmpul de luptă. Pentru a-și ascunde greșeala de a trimite
Dacii (film) () [Corola-website/Science/311355_a_312684]
-
Institute in Basic Life Principles, Indianapolis, Indiana, S.U.A." (1999). Ca urmare a urmării cursurilor de comandă, este numit în funcția de comandant al Regimentului de Tancuri Pantelimon din București (1985-1989). În perioada Revoluției din decembrie 1989, căpitanul Mircea Mureșan a comandat regimentul de tancuri din Pantelimon, aflat în poziții de luptă în Piața Palatului. A fost acuzat de presă că a distrus Biblioteca Centrală Universitară din București, trăgându-se proiectile în direcția sa în schimbul de focuri cu așa-zișii teroriști, fiind
Mircea Teodor Mureșan () [Corola-website/Science/311412_a_312741]
-
îl numesc pe Jürgensen căpitan al navei "Admiral Jawl", cu însărcinarea de a distruge nave britanice. La 2 martie 1808 nava sa este capturată iar Jürgensen cade prizonier. Mai târziu devine interpret pe o navă comercială engleză, "Margaret and Anne", comandată de căpitanul Liston, cu care ajunge în Islanda. În acea perioadă Islanda, care avea aproximativ 48.000 locuitori, era sub dominație daneză, iar comerțul său era monopol danez, astfel că englezilor li se refuză cererile de comerț. Duminică, 25 iulie
Jørgen Jürgensen () [Corola-website/Science/311417_a_312746]
-
Cleopatra era vital ca ambarcațiunea care transporta cuferele cu fondurile de război, precum și nava comandant a Cleopatrei să scape nevătămate. De aceea acestea erau escortate de nave de luptă. Tactica folosită de Marcus Antonius a fost aceea de a a comanda aripilor dreapta și stânga, conduse de Lucius Gellius Publicola, respectiv Gaius Sosius să se îndepărteze de centru, forțând astfel inamicul să îi urmeze și astfel să permită reginei Cleopatra să scape. Lupta s-a încheiat mai repede pe partea pe
Bătălia de la Actium () [Corola-website/Science/311424_a_312753]
-
descoperind astfel legăturile regaliste ale acestuia din urmă. În relații foarte bune cu generalul Desaix, prieten al lui Bonaparte, Davout se alătură Corpului expediționar din Egipt, în 1799 și participă la toate succesele militare ale acestei campanii (Piramide; Luxor; Aboukir), comandând o brigadă de cavalerie. La întoarcerea în Franța, pe 6 mai 1800, este numit general de divizie și primește comanda cavaleriei „armatei din Italia” . Se căsătorește cu sora generalului Leclerc. Generalul Davout este foarte apreciat de Bonaparte, devenit Primul Consul
Louis Nicolas Davout () [Corola-website/Science/311449_a_312778]
-
a meritelor sale în cadrul acestei campanii, Împăratul îi acordă onoarea de a intra primul în Berlin (25 octombrie 1806). Campania din Polonia din 1807 îl are din nou pe Mareșal în prim plan, mai ales la carnagiul de la Eylau, unde comandă aripa dreaptă a armatei. După tratatul de la Tilsit, Davout devine guvernator al nou-creatului Mare Ducat al Varșoviei. Devine Duce de Auerstaedt pe 28 martie 1808. Anul 1809 și noul război cu Austria reprezintă un nou succes militar pentru Franța, cu
Louis Nicolas Davout () [Corola-website/Science/311449_a_312778]
-
Mare Ducat al Varșoviei. Devine Duce de Auerstaedt pe 28 martie 1808. Anul 1809 și noul război cu Austria reprezintă un nou succes militar pentru Franța, cu Davout câștigând bătălia de la Eckmühl și ajutând la obținerea victoriei de la Wagram, unde comandă aripa dreaptă a armatei. Succesele sale în această campanie îi aduc titlul de prinț de Eckmühl, pe 15 august 1809. În 1810, Davout este numit comandant al „armatei din Germania”, fiind însărcinat cu organizarea armatei de invazie a Rusiei. În cadrul
Louis Nicolas Davout () [Corola-website/Science/311449_a_312778]
-
armatei. Succesele sale în această campanie îi aduc titlul de prinț de Eckmühl, pe 15 august 1809. În 1810, Davout este numit comandant al „armatei din Germania”, fiind însărcinat cu organizarea armatei de invazie a Rusiei. În cadrul campaniei din Rusia comandă Corpul I al „Marii Armate” și participă activ la obținerea unei serii de victorii: Mohilev, Smolensk sau Moskova-Borodino. În cadrul acestei din urmă bătălii, Mareșalul îi propusese Împăratului să utilizeze Corpul I pentru a face un dificil marș de noapte menit
Louis Nicolas Davout () [Corola-website/Science/311449_a_312778]
-
mod special la Lodi și Dego, fiind numit provizoriu general de brigadă de cavalerie, pe 9 septembrie 1796. Rănit grav la Governolo, merge la Milano să se vindece, dar, în convalescență se întoarce sub arme și luptă la Arcole, unde comandă semibrigada 51 și face minuni de vitejie, salvându-i viața lui Bonaparte și fiind rănit de trei ori. Este trimis din nou la Milano, în stare foarte gravă. Va rămâne în capitala Lombardiei mai mult de 2 luni, întorcându-se
Jean Lannes () [Corola-website/Science/311471_a_312800]
-
artilerie și geniu (1909-1911) și făcut căpitan în 1915. În timpul [[primul război mondial|Primului Război Mondial] a participat mai întâi cu bateria sa de tunuri 105 mm la luptele de la [[Giurgiu]], din [[Dobrogea]] ([[Cușgun]] și [[Caceamac]], de la Pralea), iar la [[Mărășești]] a comandat un divizion din Regimentul 4 Artilerie Grea, apoi a avansat la rangul de [[maior]] și șef de birou în Marele Cartier General în 1917, precum un an mai târziu la acel de [[locotenent colonel]] și șef secție în Direcția Artilerie
Vasile Atanasiu () [Corola-website/Science/311481_a_312810]
-
al Brigăzii 19 Artilerie (1934-1935), apoi șef al secretariatului Consiliului Superior al Apărării Țării (1935 - 1937) și comandant al Diviziei 12 Infanterie (1937-1940). A avansat la [[general de divizie]] în (1940). În perioada celui de-al Doilea Război Mondial, a comandat Corpul 2 Armată (1941), fiind transferat apoi la comanda Corpului 3 Armată (22 iunie 1941 - 20 martie 1943). În această calitate, el a condus Corpul 3 Armată în operațiunile militare de eliberare a [[Basarabia|Basarabiei]] în luptele de pe malul râului
Vasile Atanasiu () [Corola-website/Science/311481_a_312810]
-
20 martie 1943). În această calitate, el a condus Corpul 3 Armată în operațiunile militare de eliberare a [[Basarabia|Basarabiei]] în luptele de pe malul râului [[Prut]] (la [[Albița, Vaslui|Albița]]) și apoi în avansarea peste [[Nistru]] la [[Tiraspol]]. Apoi a comandat corpul de armată pe linia frontului de la [[Karpovo]] la [[Dalnik]] în timpul luptelor pentru ocuparea orașului [[Odessa]]. Ca recompensă, a fost înaintat la gradul de [[general de corp de armată]] la 18 iulie 1942. La 20 martie 1943, a fost numit
Vasile Atanasiu () [Corola-website/Science/311481_a_312810]
-
din timpul primului război mondial. Toate aprecierile sale cu privire la timpul, efectivele și resursele necesare, ca și în ceea ce privește pierderile s-au dovedit corecte.. În timpul luptelor, artileria aliată a fost condusă foarte bine de Montgomery, dar în schimb blindatele aliate au fost comandate necorespunzător. Sprijinul aviației aliate s-a dovedit hotărâtor în timpul luptelor terestre, spre deosebire de avioanele Luftwaffe și Regia Aeronautica, care au preferat să se angajeze mai degrabă în lupte aeriene decât să ajute infanteria și tancurile Axei. El Alamein a fost prima
A doua bătălie de la El Alamein () [Corola-website/Science/312265_a_313594]
-
vest spre El Agheila. Era a treia retragere a acestor forțe, primele două având loc în 1940 și 1941. În ambele cazuri, forțele Commonwealthului înaintaseră prin luptă până la El Agheila, dar nu reușiseră să depășească acest punct. În 1940, ofensiva comandată de Wavell a trebuit să fie oprită din cauza întinderii excesive a liniilor de aprovizionare, dar și din cauza deciziilor politice de transfer a unor trupe în Grecia și Africa răsăriteană. În același timp, forțele Axei fuseseră întărite odată cu sosirea în regiunea
A doua bătălie de la El Alamein () [Corola-website/Science/312265_a_313594]
-
care a existat în perioada 1939 - 1945) ducea lipsă de cadre militare specializate, maiorul Turanec a fost numit ofițer în Marele Stat Major. Din 1939 a devenit ofițer de comandă al uneia din armatele Primei Republici Slovace. La început a comandat diviziile din Ružomberok, Bratislava și Trenčín. Apoi a fost promovat consilier militar pentru educația militară în Marele Comandament de Război. Avansat colonel de artilerie, a fost numit la comanda Diviziei 1, cu comandamentul la Trenčín, care acoperea partea de vest
Jozef Turanec () [Corola-website/Science/312334_a_313663]
-
de Marmont, Primul duce de Raguse (n. 20 iulie 1774, Châtillon-sur-Seine - d. 22 martie 1852, Veneția) a fost un General si Mareșal al Franței (1809). S-a remarcat ca fiind un conducător militar talentat și capabil, mai ales pentru a comanda la nivel de divizie sau de Corp de Armată. Cu toate acestea, faptele pentru care a devenit celebru stau sub semnul unei aprigi controverse. În 1814, în timpul campaniei din Franța, mareșalul Marmont a încheiat o convenție secretă cu Aliații, angajându
Auguste de Marmont () [Corola-website/Science/312355_a_313684]
-
divizie chiar pe câmpul de bătălie (25 septembrie). În 1803, Mortier ocupă Hanovra, la ordinul Primului Consul Bonaparte. În 1804 devine colonel general comandant al artileriei și mateloților Gărzii Consulare, apoi Mareșal al Imperiului. Se distinge la Dürrenstein în 1805, comandând în același an infanteria Gărzii Imperiale. Anul următor, în timpul Războiului celei de-a Patra Coaliții, Mortier ocupă Germania de nord și apoi participă la bătălia de la Friedland. Din iulie 1808, Mortier este Duce de Trévise și între 1808 și 1811
Adolphe Édouard Mortier () [Corola-website/Science/312352_a_313681]
-
Germania de nord și apoi participă la bătălia de la Friedland. Din iulie 1808, Mortier este Duce de Trévise și între 1808 și 1811 luptă în peninsula iberică, la Licinena, Ocaña, La Gebora etc. Participă apoi la campania din Rusia, unde comandă infanteria „Tinerei Gărzi”, având un rol important la Moskova, a doua bătălie de la Krasnoie sau traversarea de la Berezina. Participă apoi la întreaga campanie din Germania centrală, din cadrul celei de-a Șasea Coaliții (1813). În 1814 luptă pentru apărarea teritoriului francez
Adolphe Édouard Mortier () [Corola-website/Science/312352_a_313681]
-
a Vânătorilor Călare din Garda Primului Consul. Devine general de brigadă în 1800 și general de divizie în 1802. Loialitatea sa față de Bonaparte și curajul său inegalabil îi aduc bastonul de Mareșal, încă din prima promoție din 1804, cu toate că nu comandase niciodată independent. Tot din acest an, Mareșalul devine comandant al cavaleriei nou-createi Gărzi Imperiale, pe care o va conduce aproape neîncetat. Se remarcă în mod deosebit la bătălia de la Austerlitz, unde conduce cavaleria de Gardă, respingând întreaga Gardă rusă iar
Jean-Baptiste Bessières () [Corola-website/Science/312370_a_313699]