10,796 matches
-
mai ales pentru prepararea mâncării de post și nu numai. Corobețele erau mere sau pere tăiate felii și deshidratate în mai multe moduri: puse pe o scândură sub streașina casei la soare; puse pe acoperișul unui șopron sau băgate în cuptor după ce se cocea pâinea. La fel se deshidratau și prunele, dar cel mai adesea ele se uscau pe o leasă de nuiele a unui coșer de circa 1,30m/2m, în gura căruia se făcea foc din butuci sau lemne
Valea Largă, Alba () [Corola-website/Science/300279_a_301608]
-
Maramureș. O parte din ei au scăpat din lagăr dar nu s-au mai stabilit în sat. Mulți bătrâni ai satului își aduc aminte de zilele în care evreii au fost deportați. „Și-au lăsat aluatul în covată, mâncarea pe cuptor și i-au obiligat să plece, iar apoi unii săteni au intrat în casele lor și le-au jefuit.” Azi în sat există un mare cimitir al evreilor. Astăzi se păstrează mai multe gospodării originare din Berbești la câteva muzee
Berbești, Maramureș () [Corola-website/Science/301566_a_302895]
-
populație, nu este cunoscută apartenența confesională. "Muzeul Țărăncii Române" se află pe drumul principal. În muzeu se găsesc obiecte folosite de țăranca din Maramureș, cum ar fi: copacul cu oale, zestrea pe care o dădeau copiilor la căsătorie, costum popular, cuptor, obiecte de tors lână și multe altele.
Dragomirești () [Corola-website/Science/301575_a_302904]
-
și lunci străbătute de râurile Bahna și Topolnița. Regimul climateric este de tip temperat cu influențe mediteraneene cu o temperatură medie anuală de 8-9 grade C. Principalele atracții turistice ale zonei cuprind Complexul carstic "Topolnița - Epuran" (Peștera Topolnița, Peștera Epuran), cuptoarele dacice de prelucrare a fierului și formațiunea naturală cunoscută sub numele de "Cocoșul de Munte". Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Cireșu se ridică la de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră de locuitori
Comuna Cireșu, Mehedinți () [Corola-website/Science/301600_a_302929]
-
de „la Cenușărie” (satul Bozieni), ce conține urmele unor așezări din secolele al II-lea-al III-lea e.n. și din secolele al XV-lea-al XVII-lea; și așezarea din secolele al XV-lea-al XVII-lea de „la Cuptoare” (în același sat). Al treilea, clasificat ca monument de arhitectură, este de pe strada Eternității din satul Crăiești.
Comuna Bozieni, Neamț () [Corola-website/Science/301623_a_302952]
-
plantelor leguminoase și cerealiere. Tot aici, localnicii au valorificat dintotdeauna piatra de var, locuitorii de pe Valea Runcului, în primul rând, fiind cunoscuți în zonă și sub numele de “vărari”; la cca. 1 km. de limita așezării se găsesc și astăzi cuptoare, varnițe. Mulți locuitori, în trecut, practicau cărăușia, transportând varul, lemne sau fructe, prin satele cele mai îndepărtate ale Olteniei, dar și în Banat. Cea mai veche menționare documentară (cunoscută azi) datează din 10 ianuarie 1511, pe când era voievod al Țării
Comuna Șovarna, Mehedinți () [Corola-website/Science/301614_a_302943]
-
neagră din nordul Moldovei. Ceramică de Săcel este arsă din lutul roșu, de foarte bună calitate, scos de la o mare adâncime, din puțuri de 10-15 m adâncime. Formă vaselor, elementele decorative și tehnicile de lucru sînt similare ceramicii dacice. Însă cuptorul în care ceramică se arde, datînd din anii 1700, se leagă de tipul cuptoarelor române. Ceramică de Săcel s-a produs într-o multitudine de forme: ulcioare, oale pentru lapte, ulcele pentru moși, strecurători, tigăițe cu trei picioare, oale la
Săcel, Maramureș () [Corola-website/Science/301592_a_302921]
-
bună calitate, scos de la o mare adâncime, din puțuri de 10-15 m adâncime. Formă vaselor, elementele decorative și tehnicile de lucru sînt similare ceramicii dacice. Însă cuptorul în care ceramică se arde, datînd din anii 1700, se leagă de tipul cuptoarelor române. Ceramică de Săcel s-a produs într-o multitudine de forme: ulcioare, oale pentru lapte, ulcele pentru moși, strecurători, tigăițe cu trei picioare, oale la găluște, blide, fideaua. Acestea erau lustruite cu piatră efectul decorativ fiind dat de vărgile
Săcel, Maramureș () [Corola-website/Science/301592_a_302921]
-
Trifon. Tradiția spune că în centrul satului, pe Ulița Țigăneasca, pe deal, a mai existat o veche biserică de lemn, mai veche decât cea a boierilor Burnaz, care a fost însă folosită drept combustibil de către autoritățile comuniste din 1950, la cuptorul de topit piatră de văr, pentru a se realiza Căminul Cultural al satului. Pe locul ei nu s-a păstrat decât vechea clopotnița de lemn. BISERICĂ SF. APOSTOLI DIN COMANESTI Monument istoric . Biserică parohiala din comuna Bala , situată la 53
Comuna Bala, Mehedinți () [Corola-website/Science/301598_a_302927]
-
ateliere de fierărie au funcționat la Govăjdia, în care pe lîngă localnicii romîni și țigani au mai lucrat și nemți mutați aici din Steiermark, Austria. Atelierul din valea Nădrab a fost menționat încă din 1517, în 1754 avea deja trei cuptoare și o forjă, în 1872 deja a fost ruină. Forja de coase a funcționat pînă în 1872. Atelierul Limpertul Vechi a fost construit între anii 1674-1675, la confluențele pîrîurilor Runc și Nădrab, și a fost demolat în 1806. La atelierul
Govăjdia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300549_a_301878]
-
1848-1849 au produs oțel pentru fabrica de armament de la Oradea. Pînă în 1872 a produs doar sape. În 1875 s-a transformat în moară care și astăzi se poate vedea. Atelierul Limpertul de Sus în 1754 avea în dotare două cuptoare cu vatră închisă, un furnal cu vatră deschisă. În 1849 a fost modificat să producă bare din oțel, și în 1871 a fost dezafectat. Atelierul țigănesc a funcționat între 1754-1872. Forja de la Tulea care se situa la vest de cătunul
Govăjdia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300549_a_301878]
-
germ. Vorreiber) găbănaș = cămăruța de alimente harănge = clopote hocăr = scaun mic (germ. Hocker) hoher = ticălos (mag. hóhér - calau) hozontrongane = bretele hambar = siloz pentru cereale imos = murdar lăbos = cratița laibăr = vestă lepedeu = cearșaf gros de pânză cu dantelă pe margini ler = cuptor leveș = supă de tăieței lăvor = lighean (fr. lavoir) lezna = ieftin maioș = cartaboș mara = vacă motor = mașină mata = pisică nana = sora mai mare obdiele = pânză învelita în jurul piciorului și purtată în cizme când temperatura este coborâta ocoș = mândru parapleu = umbrela (fr.
Bârcea Mică, Hunedoara () [Corola-website/Science/300538_a_301867]
-
în proces de fabricare a sticlei. Ideea a prins la János cel tânăr, feciorul baronului, și acolo, la marginea poienii, după ce Lupu și-a mutat stâna în altă poiană, a construit, mai mult din lemn, o șură mare și un cuptor special în care nisipul avea să fie topit în sticlă. La început, pentru lucrările de săpat nisipul, de doborât și transportat lemnul, au venit oameni din satele apropiate, dar pentru construcția cuptorului și a morii de măcinat nisip, au fost
Glăjărie, Mureș () [Corola-website/Science/300580_a_301909]
-
mult din lemn, o șură mare și un cuptor special în care nisipul avea să fie topit în sticlă. La început, pentru lucrările de săpat nisipul, de doborât și transportat lemnul, au venit oameni din satele apropiate, dar pentru construcția cuptorului și a morii de măcinat nisip, au fost aduși meșteri de departe, din Boemia, Italia și Austria, meșteri care au rămas apoi la fabricarea sticlei. Au început să vină la aceste lucrări și oameni din alte părți, de la Odorhei și
Glăjărie, Mureș () [Corola-website/Science/300580_a_301909]
-
pădurii extinzându-se, căile de acces s-au lărgit pe șesul de sub Ghergheleu, unde au început să se așeze, în căsuțe de lemn, cei veniți la lucru. În anul 1778, considerându-se că satul Glăjărie este mai bun, șura și cuptorul din Larga din Sus au fost mutate cam pe locul unde acum se află căminul cultural din Glăjărie. În jurul acestor construcții a început să se lărgească satul cu denumirea derivată de la germanul „Gläser“ - adică pahare de sticlă. Maghiarii au numit
Glăjărie, Mureș () [Corola-website/Science/300580_a_301909]
-
La puțin timp după această strămutare, făbricuța a ars, fiind reconstituită, în apropiere, pe locul unde acum se află părculețul din fața școlii. Clădirea mare din lemn de tip șură era împrejmuită cu un gard solid. În interiorul edificiului se aflau cinci cuptoare cât și o magazie pentru strângerea cenușei de lemn și una pentru depozitarea uneltelor. Se pare că primii nouă meșteri sticlari veniți aici împreună cu familiile lor în anul 1778 au fost Blosko Franci, Bolian Hanzi, Fraindonfer Hans, Fraindonfer Iacob, Kellner
Glăjărie, Mureș () [Corola-website/Science/300580_a_301909]
-
păsări(iarna) făcută din dovleac; buracă= ceață groasă; beuță=cremene, piatra de la amnar; bure= vas confecționat din doage de lemn în formă de trunchi de con cu două funduri și în care se depozitează țuică, vin pentru uz curent; băbură=cuptorul, mascarea din pod la gura burlanului făcută din piatră sau cărămidă pentru a dirija fumul cald, ori eventuale scântei într-o direcție dorită pentru a se evita eventualele incendii (reg. trans.=fumar, sl.=horn); bobotaie= foc mare în general cu
Bărăștii Iliei, Hunedoara () [Corola-website/Science/300537_a_301866]
-
făcut de regulă din piele dar și din sfori de cănepă împletite, caz în care se numesc grumăzele; cărigă=una din piesele rotunde în formă de roată care închid găurile ploatănului (plitei) de la sobă (sunt trei: mare, mijlocie, mică); clotcan= cuptorul de la: -cazanul (căldarea) de făcut țuică, -căldarea de făcut liptari, -de sub leasa de uscat prune; coteț= denumire generică pentru o clădire, îngrăditură, împrejmuire acoperită care servește ca adăpost pentru oi și capre în general, dar și pentru alte animale
Bărăștii Iliei, Hunedoara () [Corola-website/Science/300537_a_301866]
-
zale în timpul luptelor); cică= coadă împletită, cosiță la fetele nemăritate; copșie (=copcie)= orificiu sau ansă (toartă) pentru încheiat nasturele, butonieră, cheotoare; ciupă, șiupă=albie pentru îmbăiat (scăldat) copii mici. -"cu litera D" -dârg=unealtă cu care se scoate pâinea din cuptor sau cu care se adună grâul în grămezi după batoză înainte de vânturare (nescos din pleavă); durău=loc, teren în pantă destul de înclinată și pe care există pietre (roci) relativ rotunde care se rostogolesc ușor la vale; dâmp=deal mic ori
Bărăștii Iliei, Hunedoara () [Corola-website/Science/300537_a_301866]
-
pe urzoi pentru urzit ori pe vârtelniță pentru depănat; joaviñe=sălbăticiuni prădătoare ca lupi, vulpi, mistreț; jimătace= jumătate; jântuitor= bară, bucată de lemn lungă de apr.1.5m, groasă de 4-6cm care se folosește la jântuit(=aranjat lemnele în clotcan, cuptor pentru a aerisi focul și aranja jarul); jâmb=strâmb, deformat. -"cu litera F" -fiñjie=cană mică, cănuță de porțelan ori pământ ars; forosti, a=a suda, lipi, uni la cald două capete de oțel (fier) la rafuri, cercuri, piciorușe, tălpi
Bărăștii Iliei, Hunedoara () [Corola-website/Science/300537_a_301866]
-
pun la gâtul fetelor; liptari=magiun foarte consistent, de regulă din prune fără zahăr și care înainte de consum trebuie prefăcut (subțiat) cu un pic de lapte ori apă calduțe (huțulă=lecvar); lipigeu=cearceaf de regulă din in ori cânepă; ler= cuptorul de la sobă; lașcă=tăiței făcuți în casă prin frământarea cocii, lățirea ei cu druga, uscare și tăiere;lat de palmă=um egală cu lățimea podului palmei sub degetul mare; lopari=o piesa în formă de lopată plată cu diametrul de
Bărăștii Iliei, Hunedoara () [Corola-website/Science/300537_a_301866]
-
um egală cu lățimea podului palmei sub degetul mare; lopari=o piesa în formă de lopată plată cu diametrul de apr.45-60 cm si o coadă lungă de 1-1.5 m care se folosește la introducerea pâinii în țăst ori cuptor, pe care sub pâine au fost puse frunze de brusture(=arctium lappa, vechea slavă="lopus"),nuc, viță de vie, bostan și mai rar de sfeclă, varză. -"cu litera M" -moșioacă bâtă cu măciulie la capăt (o bâtă ciobănească mai sănătoasă
Bărăștii Iliei, Hunedoara () [Corola-website/Science/300537_a_301866]
-
dreptunghiulară, iar acoperișul era mai înalt, pentru a rezista zăpezilor mari. Camerele aveau dimensiuni de 4X4, 4X5 sau 5X5 metri, tinda servind ca bucătărie și sufragerie, iar camera („casa dinainte” în limbaj popular) ca dormitor. În prima la început era cuptorul, apoi soba de gătit. Mobilierul era compus din paturi de lemn, masă, scaune sau bănci numite „laiță”, o ladă de zestre, una mai lungă numită „canapeu”, iar pe perete un „blidar” (dulap de bucătărie), mobilierul era confecționat de către bărbații din
Idicel-Pădure, Mureș () [Corola-website/Science/300584_a_301913]
-
din lână colorată, icoane pe sticlă, „blide” (farfurii din lut) și ștergare (prosoape brodate din cânepă sau in). După icoane se țineau actele de valoare, testamente, certificate, contracte și uneori chiar bani. Încălzirea se făcea cu lemne, în vetre cu cuptor și horn, apoi în sobe de tuci (fontă). În prezent, în anii 2000, vetrele și cuptoarele din locuințe au dispărut complet ( dar încă rămân în anumite locuințe, de exemplu în casa familiei Sava), fiind înlocuite cu teracote și șeminee. Iluminatul
Idicel-Pădure, Mureș () [Corola-website/Science/300584_a_301913]
-
sau in). După icoane se țineau actele de valoare, testamente, certificate, contracte și uneori chiar bani. Încălzirea se făcea cu lemne, în vetre cu cuptor și horn, apoi în sobe de tuci (fontă). În prezent, în anii 2000, vetrele și cuptoarele din locuințe au dispărut complet ( dar încă rămân în anumite locuințe, de exemplu în casa familiei Sava), fiind înlocuite cu teracote și șeminee. Iluminatul era asigurat cu ajutorul unor candele, lumânări sau lămpi cu gaz lampant. În anul 1963 în localitate
Idicel-Pădure, Mureș () [Corola-website/Science/300584_a_301913]