11,336 matches
-
nu este sufletul integral, ci numai această zonă privilegiată, unde răsună actele lirei. Este locul oricărei frumuseți inteligibile: înțelegerea pură, onoarea geometrilor [s.n.]41. Poezia, așa cum o înțelege Ion Barbu, trebuie să își asume un tărâm autonom, distinct de "realitate", delimitat prin operațiuni specifice (sau "rituri", cum îi place să spună). Întemeiata pe niște adevăruri proprii, generale, pe care poetul și le asumă și în care crede (în primul rând, o anumita "atitudine rapsodica"), dar și pe un control strict al
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
aproape perfect, cu principiul suprarealist al "imaginii duble", teoretizate, cam în aceeași perioadă de Salvador Dalí53, - ceea ce sugerează că avem de-a face cu o problemă de poetica generală șu nu doar una individuală - deși poetul român ține să se delimiteze clar de poetica suprarealista 54. În parafrază barbiana, procedeul preschimba ontologia, în epistemologie, si invită la lecturi paralele. Doar prin poiesis - înțeles schellingean că o a treia cale, născută din relația dialectica ("alia[nța] poeziei și științei - , poetul poate să
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
artei, natura cunoașterii poetice, importanța efectului - și de a fi oferit răspunsuri proprii, chiar dacă incomplete. Ceea ce, la Poe, rămâne la nivelul textului și receptării lui, devine, la Ion Barbu o chestiune de poetica generală - poiesis-ul are un domeniu al său, delimitat din operațiuni specifice și îndeplinește funcții cognitive, pe care nici un alt demers de cunoaștere nu și le asumă. Critică "idealismului" soluției poești prelungește critică bergsoniana a teoriei kantiene a frumosului, în jurul căreia, romanticul american își elaborase propria construcție teoretică. S-
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
balada capătă astfel puternice accente lirice. Are formule tradiționale, șabloane convenționale: a. formule introductive (prin care se solicită atenția ascultătorului); - uneori, se anunță și numele eroului; b. urmează un fel de expoziție sumară; - în care se arată preliminariile întâmplării; - se delimitează destul de vag locul și timpul în care urmează să se desfășoare subiectul; c. desfășurarea acțiunii îmbină relatarea narativă și descriptivă; - portretul eroului, descrierea calului, încleștarea luptei etc. d. deznodământul se atinge cu cât mai puține ocolișuri; - dar asigurând sublinierea primejdiei
Noțiuni de teorie literară pentru gimnaziu by Doina Munteanu () [Corola-publishinghouse/Science/91833_a_93194]
-
centru se diferențiază un țesut sporogen, din care se vor forma, prim meioză granulele de polen microsporogeneza. Acesta este momentul în care devin vizibile primordiile ovulelor, deci dezvoltarea anterelor precede dezvoltarea ovulului. Antera matură (foto 76, 77) are două lojă delimitate de un perete bistratificat, format din epidermă (cu celule foarte turtite) și un strat mecanic (celule cu îngroșări sub formă de benzi longitudinale în pereții radiari). În observațiile electronomicroscopice asupra granulelor de polen (foto 79) am urmărit forma acestora precum și
Citologie by Daniela Popescu [Corola-publishinghouse/Science/638_a_1331]
-
văzute și măsurate. Cercetătorii trebuie să fie în măsură să demonstreze că ceea ce ei reclamă că este adevărat poate fi observat în realitate. Sensul comun al cunoașterii, tradiția sau intuiția nu își găsesc locul aici. În acest fel, știința este delimitată de valoare care nu poate fi observată direct, așa cum ar fi existența raiului sau a iadului. Al doilea, știința este sistematică; ea se bazează pe observație repetată sau măsurare și urmează proceduri și metode general acceptate. Observația sistematică este numită
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
care este împotriva legii, ce încalcă prevederile ei. Mai precis, acțiunile care sunt subiect al sancțiunii legii ori a codului penal sunt crime. Acestea sunt acțiuni care reprezintă o amenințare serioasă pentru existența normală a individului și societății. Acest lucru delimitează crima de comportamentul considerat deviant ce reprezintă subiectul controlului social informal. Legile, care sunt definite și impuse de stat, deci formale, sunt extrem de importante pentru funcționarea societății. De aceea, situația de nonconformare față de lege, de abatere de la aceasta, constituie o
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
promotorii, cu studiourile de înregistrare pentru împărțirea câștigurilor, ca să nu mai menționăm aici conflictul dintre părinți și adolescenți asupra a ce constituie muzică. Desigur că conflictul dintre generații este funcțional pentru industria muzicii. Astfel fiecare nouă generație caută să se delimiteze ea însăși de generația părinților și, pentru asta, creează o piață pentru orice este "nou" și mai exagerat în muzică. Tocmai acest lucru menține industria muzicii în avânt. Teorii ciclice. Câțiva teoreticieni au observat că în istorie civilizațiile apar și
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
au repercusiuni ce răzbat dincolo de granițele specifice ale cazului românesc. Din acest motiv, desfășurarea argumentului nostru va urma traseul ce duce de la general la particular. Plecând de la considerații teoretice generale asupra legăturii dintre memoria istorică, naționalism și statul-națiune, ne vom delimita gradual sfera de cuprindere pentru a ajunge, în cele din urmă, la examinarea aprofundată a situației autohtone. Problematica relației dintre memoriei și națiune își găsește un teoretician percutant în figura lui E. Renan. Adresând întrebarea stringentă pentru sfârșitului secolului al
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
Această distincție introdusă de Bărnuțiu își va găsi rezonanța ideologică o jumătate de secol mai târziu, în faimosul și infamul articol semnat de Nae Ionescu, "A fi "bun român"" (1930). Exponent al autohtonismului românesc întemeiat în matricea ortodoxistă, Ionescu va delimita "bunul român" de "românul" per se. După criteriile de românitate postulate de Ionescu, Samuil Micu, Ion Brătianu tatăl, ca să nu mai vorbim de târgovețul Bercu Solomon, nu se califică drept "români", ci intră în categoria românilor de ordin secund, a
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
și celelalte popoare germanice fuseseră deja creștinate de către românii de dincoace de Dunăre, iar sămânța creștinismului fu împrăștiată printre bulgari tot de către românii stabiliți dincolo de Dunăre. O jumătate de secol mai târziu, la cealaltă extremitate a perioadei pe care am delimitat-o, N. Iorga consacra, prin autoritatea sa, apostolatul creștin întreprins de români în Balcani: "Mulți învățați care aveau interes la aceasta au scris că noi am căpătat legea creștină târziu dela Bulgari. O mai mare rătăcire decât asta nu se
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
cu liniile de fractură orizontale care nu țin cont de frontierele naționale și produc clivaje socio-economice în interiorul aceleiași societăți. Comunismul aduce o serie de răsturnări majore în tradiția sedimentată în decursul secolului naționalist al existenței istorice românești. Tăieturile verticale care delimitau națiuni au fost înlocuite de clivajele orizontale care separau straturile sociale ale societății. În imaginarul politic, modelul mozaical al națiunilor a fost înlocuit cu metafora geodezică a straturilor sociale. În plus, ideea națională a destinului istoric al românismului este înlăturată
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
a fost complet recuperată. Memoria istorică românească a redevenit memoria națională. Procesul de re-naționalizare a memoriei istorice românești s-a împletit însă tot mai strâns cu subordonarea partinică a istoriei contemporane. Secolul XX în general și istoria contemporană în special (delimitată ca începând din 1918) sunt aproape complet pecerizate, putând fi lecturate ca o biografie instituțională a partidului și mai ales ca o biografie personală a tovarășului Nicolae Ceaușescu. Martirologia de partid și a mișcării muncitorești cunoaște o dezvoltare cantitativă și
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
Centrală și de Sud-Est cu privire la moștenirea comunistă. Răspunsurile formulate la întrebarea " Pe o scală de la +100 la -100, unde +100 înseamnă cel mai bine, iar -100 înseamnă cel mai prost, unde ai situa fostul regim comunist?" pot fi luate ca delimitând categoria indivizilor nostalgici (cei care apreciază pozitiv fostul regim comunist) de categoria indivizilor care nu manifestă sentimente nostalgice (cei care apreciază negativ fostul regim comunist). În acest sens, răspunsurile la această întrebare au fost codate în trei categorii generice: a
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
controlul destinelor proprii. „O voce feminină care se face remarcată este esențială pentru asigurarea fericirii atât pentru bărbați cât și pentru femei.”94 Prin povestirile lor, Giovanni Boccaccio și Geoffrey Chaucer fac apel nu doar la femei pentru a-și delimita mai exact poziția socială, ci îi îndeamnă pe toți cei suprimați pe nedrept în societate să ia o poziție fermă, prin exprimarea directă a voinței și a dorințelor. și în Povestirea răzeșului surprindem dorința femeilor de a fi libere: „Femeile
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
drept sursă.”136 Rama plasează acțiunea boccaccescă într-un spațiu idilic, îndepărtat de decăzuta și morbida Florență, măcinată de plagă. „Încadrând povestirile într-o ramă, Boccaccio se supune mai întâi unei imperative nevoi artistice de ordonare. Rama îl ajută să delimiteze istorisirile, să facă comentarii asupra lor și să controleze întreg materialul de care dispune. Dar Boccaccio folosește acest procedeu al ordinii într-o manieră mult mai uimitoare, deoarece devine, de asemenea, un procedeu asupra perspectivei de ansamblu a operei. Ne
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
di chi piș lor credette.587”588 Rimele nu au fost foarte apreciate, deoarece la Boccaccio identificăm un interes permanent pentru narațiune, chiar și în sonetele sale, pe care le-a făcut să se îndrepte mai mult spre octava epică, nedelimitând cele două catrene, făcând din ele o unitate distinctă de terțete. „Nu le-a reunit într-o colecție, așa cum a făcut Petrarca, și pe multe le-a ars în momentul convertirii sale. Aceste poezii au fost considerate, în cea 585
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
Ibidem, p. 445. 829 Jill Mann, op. cit., p. 137. 222 parteneri, descrierea se face pornind de la termeni care desemnează vasalitatea și care marchează cedarea puterii de la un partener la altul, nu identificăm imaginea unui cuplu ai cărui membri să fie delimitați pe poziții identice sau care să acționeze la fel, ci mereu cineva trebuie să domine, lipsind astfel o armonie firească. Rezultatul acestui schimb de roluri și de autoritate nu poate fi numit egalitate veritabilă. 830 Timpul acționează asupra lucrurilor, dar
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
universală, ca un centru traversat de axa verticală zenit-nadir și încadrat de cele patru orizonturi. Cerul este rotund, sub forma unui ou, și acoperă ca o sferă pământul pătrat. 248 La români și la mai multe popoare europene pentru a delimita hotarele litigioase ale moșiilor, exista datina de a purta o brazdă de pământ care se impunea mai mult decât o lege scrisă. 249 Un alt obicei, atestat la ucrainenii din Galiția, este punerea în sicriu a unei brazde de pământ
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
fundamentală vor putea fi caracterizate drept kantiene. Apropierea dintre Tractatus și filozofia transcendentală a lui Kant ar consta, în primul rând, în ceea ce s-a numit abordarea critică a înțelegerii naturii și țelurilor filozofiei. În 4.113 se spune: „Filozofia delimitează domeniul controversabil al științelor naturii.“ Filozofia își propune așadar să delimiteze sfera cunoașterii, și nu să ofere ea însăși cunoaștere, în felul în care o face știința naturii. Acesta a fost, cum se știe, programul filozofiei critice a lui Kant
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
filozofia transcendentală a lui Kant ar consta, în primul rând, în ceea ce s-a numit abordarea critică a înțelegerii naturii și țelurilor filozofiei. În 4.113 se spune: „Filozofia delimitează domeniul controversabil al științelor naturii.“ Filozofia își propune așadar să delimiteze sfera cunoașterii, și nu să ofere ea însăși cunoaștere, în felul în care o face știința naturii. Acesta a fost, cum se știe, programul filozofiei critice a lui Kant. Asupra unor asemenea apropieri au atras atenția deja primii comentatori ai
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
direcția în care trebuie ea să fie căutată ne-o poate arăta considerarea unei fețe mai puțin vizibile a lucrării. Cititorul va fi înclinat să accepte drept ceva de la sine înțeles că dacă scrierea lui Wittgenstein și-a propus să delimiteze propozițiile - acele expresii ale limbajului care spun ceva despre lume - ea a realizat această delimitare pe baza unor considerații principiale despre ceea ce este limbajul, lumea și experiența noastră. Se poate susține însă că Wittgenstein nu a urmat această cale. Sumar
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
Tractatus-ului a fost că delimitarea sferei cunoașterii, în cuvintele sale delimitarea a ceea ce „se poate spune“ sau a ceea ce „poate fi gândit“, va reuși numai dacă ea va fi realizată „dinăuntru“. Țelul filozofiei, se afirmă în 4.114, este „să delimiteze ceea ce poate fi gândit și, prin aceasta, ceea ce nu poate fi gândit. Ea trebuie să delimiteze ceea ce nu poate fi gândit dinăuntru, prin raportare la ceea ce poate fi gândit“. A distinge „dinăuntru“ o propoziție de ceea ce nu este o propoziție
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
sau a ceea ce „poate fi gândit“, va reuși numai dacă ea va fi realizată „dinăuntru“. Țelul filozofiei, se afirmă în 4.114, este „să delimiteze ceea ce poate fi gândit și, prin aceasta, ceea ce nu poate fi gândit. Ea trebuie să delimiteze ceea ce nu poate fi gândit dinăuntru, prin raportare la ceea ce poate fi gândit“. A distinge „dinăuntru“ o propoziție de ceea ce nu este o propoziție înseamnă a le distinge nu pe baza unei definiții, prin formularea și aplicarea unui criteriu universal
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
ei au căutat în carte o teorie a logicii și a limbajului.27 Asumarea tuturor implicațiilor distincției dintre „ceea ce se poate spune“ și „ceea ce se arată“ implică respingerea oricărei teorii despre fundamentele logicii, ca și a oricărei încercări de a delimita propozițiile prin aplicarea unui criteriu, adică în cadrul unei „teorii a limbajului“. Examinarea formei logice, care se oglindește în simboluri, este pe deplin suficientă. Analiza logică este importantă doar în măsura în care ea ușurează scoaterea în evidență a formei logice a expresiilor, adică
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]