10,374 matches
-
Înfrângere umilitoare și decisivă; după care a demisionat, a părăsit viața publică și s-a retras În locuința sa de la țară, unde a mai trăit doar câteva luni. Între timp, s-a dovedit că Pompidou avusese dreptate să aștepte sfârșitul demonstrațiilor studențești. Când manifestațiile și grevele erau la apogeu, câțiva lideri ai studenților și o mână de politicieni de altfel experimentați (printre care fostul prim-ministru Pierre Mendès-France și viitorul președinte François Mitterrand) au declarat În pripă falimentul autorității: puterea era
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Continua a apărut pentru prima oară În toamna anului 1969, când violența izbucnise deja. Printre sloganurile manifestanților din Torino În iunie 1968 se puteau auzi „Nu păcii sociale În fabrici!” și „Numai violența răzbește unde domnește violența!”. În lunile următoare, demonstrațiile din fabrici și universități au ilustrat un gust accentuat pentru violență, atât retorică („Nu schimba statul, zdrobește-l!”), cât și reală. Cel mai popular cântec al mișcării studențești italiene În aceste luni era, cum nu se poate mai potrivit, La
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
revoluție, orgasmul lui e mai important decât războiul din Vietnam a reapărut În anii ’70 Într-o tabără de gherilă din Orientul Mijlociu. În Germania, distanța de la moft la violență era mai mică decât oriunde. În iunie 1967, În cursul unei demonstrații la Berlin Împotriva șahului Iranului, studentul Benno Ohnesorg a fost Împușcat de poliție și a murit. Dutschke a declarat moartea lui Ohnesorg o „crimă politică” și a Îndemnat la un protest În masă: În zilele următoare, 100.000 de studenți
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
lor, iar cele mai importante figuri din cercurile disidente sovietice și-au făcut apariția ca protestatari În acest caz. Vladimir Bukovski, pe atunci un student de 25 de ani, a fost arestat În 1967 fiindcă organizase În Piața Pușkin o demonstrație pentru drepturile civile și libertatea de exprimare. El fusese deja arestat de KGB În 1963, acuzat că se află În posesia unor lucrări antisovietice și supus tratamentului forțat Într-un spital psihiatric. De această dată, el a fost condamnat la
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
public tratamentul aplicat de comuniști culturii, numindu-l „dictatura proștilor”. La 8 martie, un miting studențesc de protest organizat la Universitatea din Varșovia Împotriva excluderii lui Michnik și Szlajfer a fost dispersat violent de poliție. Au urmat, după trei zile, demonstrații studențești În toată țara și o grevă la aceeași Universitate din Varșovia. În cercurile neostaliniste din partid au Început discuții sinistre despre pierderea controlului, iar unii chiar au anunțat la Moscova pericolul „revizionismului” În stil cehoslovac. Regimul Gomu³ka a contraatacat
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
că reușiseră să-i separe pe intelectuali, cu problemele lor, de restul națiunii - strategie În care antisemitismul s-a dovedit foarte util. Poate și studenții erau parțial responsabili: mai cu seamă la Universitatea din Varșovia, rolurile proeminente În proteste și demonstrații au fost asumate de fiii și fiicele nomenclaturiștilor polonezi, iar obiectivele lor principale erau libertatea de exprimare și drepturile politice. Cum s-au grăbit să remarce adversarii săi neostaliniști, intelighenția disidentă din Varșovia nu se prea sinchisea de grijile cotidiene
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
dinaintea războiului și de epurarea stalinistă a comuniștilor slovaci. Între timp au apărut, pentru prima oară după o lungă pauză, tulburări de alt gen. La 31 octombrie 1967, un grup de studenți de la Universitatea Tehnică din Praga au organizat o demonstrație de stradă În cartierul Strahov pentru a protesta Împotriva Întreruperii curentului electric În cămine, Însă dorința lor de „mai multă lumină” a fost interpretată corect Într-un sens mai larg decât cel strict casnic. „Evenimentele de la Strahov”, cum au fost
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
alimenta, la rândul său, o a doua iluzie. Cum poporul credea că partidul poate salva socialismul de propria-i istorie, conducerea partidului a ajuns și ea să creadă că putea face acest lucru fără să piardă puterea. Încurajat de uriașe demonstrații publice de solidaritate și afecțiune (mai ales de tradiționalul 1 Mai), noul guvern instalat pe 18 aprilie, condus de Oldøich Černík, a renunțat practic la orice formă de control al opiniilor exprimate public. La 26 iunie a fost abolită cenzura
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
continue federalizarea țării (pentru a-i separa pe slovaci, a căror doleanță principală era satisfăcută, de cehi, care erau mai radicali) și să vadă ce se Întâmplă - menținând trupele Pactului pe teritoriul cehoslovac, pentru orice eventualitate. Au avut loc câteva demonstrații studențești În apărarea reformelor, iar În orașele industriale din Boemia și Moravia a apărut, pentru scurt timp, o rețea de consilii muncitorești după modelul celor maghiare din 1956 (la apogeu, În ianuarie 1969, acestea pretindeau că reprezintă o șesime din
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
un asemenea ritm ar fi fost traumatizant, cu consecințe politice imprevizibile. Grație instituțiilor statului asistențial - și, poate, entuziasmului politic moderat din acea perioadă -, protestele au fost ținute sub control. Dar n-au lipsit. În anii 1969-1975 au existat marșuri, greve, demonstrații și petiții furioase de-a lungul și de-a latul Occidentului industrial, din Spania (unde grevele industriale din 1973-1975 au cumulat 1,5 milioane de zile de lucru pierdute) până În Marea Britanie, unde două greve masive ale minerilor (În 1972 și
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
În revolte violente. Nu era o experiență nouă pentru europeni: naționaliștii flamanzi din Flandra și „austriecii” de limbă germană din Alto Adige În Italia (fostul Tirol de Sud) protestau de mult Împotriva condiției lor „supuse”, recurgând, după caz, la graffiti, demonstrații, atacuri, bombe și chiar la urna de vot. În anii ’70, problema Tirolului de Sud fusese rezolvată prin crearea unei regiuni autonome bilingve - soluție care a mulțumit, cu excepția câtorva critici neîmpăcați, pe toată lumea. Naționaliștii flamanzi din partide ca Volksunie și
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
1965), mai interesată de acțiune decât de doctrină: ei și-au format propria organizație, IRA „Provizorie”8, clandestină. „Provizoriii”, recrutați În special din Derry și Belfast, au apărut la momentul oportun, exact când Nordul era traversat de un val de demonstrații prin care catolicii cereau guvernului nord-irlandez din Stormont Castle drepturi civile și politice și primeau doar bastoane pe spinare. „Tulburările” care au acaparat viața publică nord-irlandeză - și, Într-o oarecare măsură, pe cea britanică - În următoarele trei decenii au Început
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
muncitoristă” a societății moderne ca uzină gigantică). Abia Într-un târziu ele au decis să-și atingă scopurile prin intermediul instituțiilor politice În vigoare. În Spania, strategia franceză a fost copiată fidel, accelerată de energia eliberată prin prăbușirea vechiului regim. Prima demonstrație feministă În Spania a fost organizată la două luni de la moartea lui Franco, În ianuarie 1976. Doi ani mai târziu au fost abrogate sancțiunile penale pentru adulter și contracepție. În 1979, o mie de femei, printre care figuri publice proeminente
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
și Marea Britanie În 1973 - același an În care În RFG a avut loc Congresul Fermierilor, strămoș al „verzilor”. Impulsionată de prima criză a petrolului, mișcarea ecologistă din Gemania de Vest a pătruns rapid În politica de masă. De la inițiative civile, demonstrații și marșuri de protest la Începutul deceniului, „verzii” - care aveau o varietate de susținători: țărani, ecologiști, pacifiști și squatteri urbani - au ajuns În 1979 să aibă reprezentanți proprii În parlamentele a două landuri. Patru ani mai târziu, după al doilea
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
manifestându-și public opoziția pentru prima oară, ofițerii au Încercat să distragă atenția publică și să-și consolideze sprijinul popular reafirmând dreptul Greciei la insula Cipru. Generalul Ioannides, un „dur” care l-a Înlocuit pe Papadopoulos la conducerea juntei după demonstrațiile de la Politehnică, a complotat cu Ghiorghios Grivas și cu alți naționaliști greco-ciprioți pentru Înlăturarea lui Makarios și „reunificarea” insulei cu Grecia. La 15 iulie 1974, trupe ale Gărzii Naționale cipriote și ofițeri greci aleși pe sprânceană au atacat palatul prezidențial
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
televiziune, Spania ar fi fost la adăpost de impactul cultural al șaizecismului În Europa - dar așa, disparitățile economice și perturbările aduse de Planul de Stabilizare au iscat mari nemulțumiri În rândul muncitorilor. De la sfârșitul anilor ’60 și până la moartea dictatorului, demonstrațiile, oprirea lucrului, grevele, solicitările privind reprezentarea sindicală și negocierile colective au devenit constante ale vieții spaniole. Regimul se opunea cu fermitate oricărei concesii politice, dar nu-și permitea să afișeze o imagine prea represivă când țara era Înțesată de vizitatori
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
anilor ’80 era evident că tineretul spaniol nu voia să stăruie În trecutul recent - ei refuzau ostentativ să adopte vechile coduri de comportament public: În limbaj, În vestimentație și mai ales În comportamentul sexual. Celebrele filme ale lui Pedro Almodóvar, demonstrații lapidare ale noilor convenții contra-culturale, sunt o inversare autoreflexivă a cincizeci de ani de autoritarism stătut. Regizate cu un șiret clin d’œil existențialist, ele Înfățișează de regulă tinere femei dezorientate În situații cu Încărcătură sexuală. În Pepi, Luci, Bom
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Mirajul unei zone denuclearizate și neutre În centrul Europei Îi atrăgea Încă pe mulți germani, iar la apelurile oficiale din RDG Împotriva armelor nucleare și-au adăugat vocile ecologiști și social-democrați proeminenți din RFG. În octombrie 1983, În cursul unei demonstrații la Bonn, fostul cancelar Willy Brandt Îndemna o mulțime aprobatoare de 300.000 de oameni să solicite guvernului renunțarea unilaterală la amplasarea de noi rachete. Așa-numitul „Apel Krefeld” Împotriva desfășurării În RFG a rachetelor Pershing și de croazieră a
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
cei care tergiversează”. Fără efect: Honecker s-a declarat satisfăcut de starea curentă a lucrurilor. Încurajați de vizita liderului sovietic - ca să nu mai vorbim de evenimentele externe -, demonstranții din Leipzig și din alte orașe au Început să țină manifestații regulate („demonstrațiile de luni”) și să „vegheze” pentru schimbare. În Leipzig, demonstrația din lunea de după discursul lui Gorbaciov a adunat 90.000 de oameni: mulțimile scandau „Noi suntem poporul!” și Îi cereau ajutorul lui „Gorbi”. În săptămâna următoare, numărul demonstranților a crescut
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
de starea curentă a lucrurilor. Încurajați de vizita liderului sovietic - ca să nu mai vorbim de evenimentele externe -, demonstranții din Leipzig și din alte orașe au Început să țină manifestații regulate („demonstrațiile de luni”) și să „vegheze” pentru schimbare. În Leipzig, demonstrația din lunea de după discursul lui Gorbaciov a adunat 90.000 de oameni: mulțimile scandau „Noi suntem poporul!” și Îi cereau ajutorul lui „Gorbi”. În săptămâna următoare, numărul demonstranților a crescut; un Honecker din ce În ce mai agitat propunea acum folosirea forței pentru a
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
lui Krenze a fost să zboare la Moscova, să-și declare solidaritatea cu Gorbaciov și să caute sprijinul acestuia pentru ca, revenit la Berlin, să poată pregăti o prudentă perestroika de factură est-germană. Dar era prea târziu. La cea mai recentă demonstrație din Leipzig se adunaseră 300.000 de oameni care cereau schimbarea. Pe 4 noiembrie, o jumătate de milion de est-germani s-au strâns În Berlin, cerând reforme imediate. În aceeași zi, Cehoslovacia Își deschidea granița cu Germania de Vest; În
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
pe nervi tineretul. Dar, câtă vreme se abțineau de la confruntări cu regimul și mimau un oarecare respect pentru retorica sa bombastică, oamenii erau lăsați să-și vadă de treabă. Regimul reprima strict și brutal orice diferență de opinie. Participanții la demonstrațiile organizate la Praga și În alte orașe În august 1988 pentru comemorarea a douăzeci de ani de la invazie au fost arestați, iar eforturile neoficiale de a organiza un seminar „Est-Vest” În Praga au fost zădărnicite. În ianuarie 1989, la a
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
În toată țara au răsărit grupuri și rețele neoficiale, ca un ecou plin de speranță al evoluțiilor din țările vecine. După „Clubul Păcii John Lennon”, Înființat În decembrie 1988, În mai 1989 a avut loc protestul „Mamelor din Praga”, apoi demonstrațiile ecologiste de la Bratislava În luna următoare. Nici una dintre aceste mișcări de inițiativă civică, mărunte și ușor de izolat, nu constituia o amenințare pentru poliție sau regim. Dar În luna august, În timp ce la Varșovia Mazowiecki Își finaliza planurile de guvernare și
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
evident mai reținută. Regimul Jakeš hotărâse să se cosmetizeze puțin, recunoscând formal noua stare de spirit de la Moscova, Însă fără a altera În vreun fel esența guvernării. Același calcul politic explică, fără Îndoială, și atitudinea detașată a autorităților față de următoarea demonstrație majoră care a avut loc pe 28 octombrie, la aniversarea Înființării statului cehoslovac În 1918 (ignorată de guvernanți după 1948). Cu toate acestea, nu exista Încă o presiune publică strivitoare asupra conducerii comuniste: eliminarea vizelor de ieșire pentru călătoriile În
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
pentru călătoriile În Occident, anunțată pe 15 noiembrie, nu a fost atât o concesie, cât o imitație strategică a schimbărilor din alte părți. șefii partidului nu aveau, evident, nici o intenție reformistă, iar În exteriorul partidului nu exista o opoziție eficientă - demonstrațiile din vară nu avuseseră obiective comune și Încă nu apăruseră lideri care să canalizeze nemulțumirea populară Într-un program -, de unde suspiciunea că evenimentele ulterioare au fost „regizate”: o Încercare a reformatorilor din administrație de a resuscita partidul aflat În agonie
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]