11,414 matches
-
social democrate (din 1968 Partidul Muncii) În acei ani, sioniștii laburiști, inițial conduși de David Ben Gurion, au dominat politica Israelului și economia a fost condusă pe principii centralizatoare de inspirație socialistă. În 3 ani (1948-1951), imigrația a dublat populația evreiască din Israel și a lăsat o amprentă indubitabilă asupra societății israeliene. Cei mai mulți imigranti erau ori supraviețuitori ai holocaustului sau evrei fugind din teritoriile arabe. Cele mai mari grupuri (peste 100.000 fiecare) erau din Irak, Polonia și România, desi imigranți
Istoria Israelului () [Corola-website/Science/324899_a_326228]
-
au venit inclusiv din Liban, Siria și Egipt. La sfârșitul anilor șaizeci, peste 50.000 de evrei au părăsit Algeria, Maroc și Tunisia. Pe parcursul a peste 20 de ani, aproape 850.000 de evrei din țările arabe (aproape toata populația evreiască din teritoriile arabe) sau relocat în Israel. Pământurile și proprietățile lăsate în urmă de evrei (multe în centrul orașelor arabe) este încă un subiect de dezbateri aprinse. Astazi sunt aproximativ 9000 de evrei care trăiesc în statele arabe, din care
Istoria Israelului () [Corola-website/Science/324899_a_326228]
-
Imperiul bizantin, Califatele Arabe sunite ale Omeiazilor și Abbasizilor, Califatul Fatimid șiit, regatele cruciaților, inclusiv Regatul latin al Ierusalimului, apoi a făcut parte din statele musulmane arabofone ale ayyubizilor și mamelucilor, conduse din Egipt, Imperiul Otoman al turcilor, Marea Britanie, statul evreiesc modern Israel, regatul arab al Iordaniei și entitatea arabă palestineană încă în proces de constituire în Cisiordania și Fâșia Gaza. Alți termeni pentru anumite părți din această zonă sunt: Canaan, Sion, Țara lui Israel,Coelesyria, parte a Siriei-Palestina sau a
Istoria Palestinei () [Corola-website/Science/324938_a_326267]
-
în sensul larg, Între 73-63 î.Hr., Republica Romană și-a extins influența în regiune în timpul celui de-al treilea război mitridatic, cucerind Iudeea în 63 î.Hr. și divizând fostul Regat Hasmoneu în cinci districte. În această perioadă conducerea entităților statale evreiești sub tutelă romană a revenit dinastiei Apatrizilor, sau irodiene, de origine edomită. Misiunea publică de trei ani a lui Isus, care a început cu botezarea în râul Iordan și a culminat cu răstignirea Sa, se estimează că a avut loc
Istoria Palestinei () [Corola-website/Science/324938_a_326267]
-
cucerită de către viceregele Egiptului Muhammad Ali, dar în 1840 Imperiul Britanic a intervenit și a redat controlul Levantului turcilor în schimbul viitoarelor capitulații. Sfârșitul secolului al XIX-lea a fost marcat de începutul imigrației sioniste și al renașterii limbii ebraice. Imigrația evreiască pe tot parcursul secolului a dus la concentrații relativ mari de evrei în Ierusalim, Safed, Tiberias și Jaffa. Guvernul britanic a emis Declarația Balfour pro-sionistă în timpul primului război mondial. Britanicii au capturat Ierusalimul o lună mai târziu și li s-
Istoria Palestinei () [Corola-website/Science/324938_a_326267]
-
Guvernul britanic a emis Declarația Balfour pro-sionistă în timpul primului război mondial. Britanicii au capturat Ierusalimul o lună mai târziu și li s-a atribuit în mod oficial un mandat pentru administrarea Palestinei în 1922. Mandatul prevedea înființarea unui Cămin național evreiesc în Palestina. Palestinienii arabi s-au revoltat în 1920, 1929 și 1936. În 1947, în urma celui de-al doilea război mondial și a Holocaustului, precum si a intensificării confruntării între arabi și evrei in Palestina, guvernul britanic și-a anunțat dorința
Istoria Palestinei () [Corola-website/Science/324938_a_326267]
-
fost capturată de către statul Egipt până în 1967. În timpul Războiului de Șase Zile din iunie 1967, Israelul a ocupat Fâșia Gaza, Peninsula Sinai, Platoul Golan și Cisiordania. După acest război, Israelul a început o politică de infiintare de colonii sau așezări evreiești pe teritoriile arabe de sub controlul său. Din 1987 până în 1993, a avut loc Intifada palestiniană împotriva Israelului care s-a terminat cu acordurile de pace la Oslo din 1993. În anul 2000, a doua intifadă sau Al-Aqsa a început și
Istoria Palestinei () [Corola-website/Science/324938_a_326267]
-
(n. 28 ianuarie 1809 București - d. 2 mai 1884 Ierusalim) a fost un bancher, filantrop și activist român pe tărâm obștesc, membru de frunte al comunității evreiești sefarde din București, susținător al revoluției din 1848 din Muntenia și al progresului societății românești. Davicion (diminutiv de la David în limba ladino) Avraham Bally s-a născut la București. El era strănepotul lui Çelebi Mendes Bally (Celebi Menteș Bally), bancher
Davicion Bally () [Corola-website/Science/324972_a_326301]
-
asociați ai tatălui său de a le acapara. Ajutându-se, între altele, de excelenta bibliotecă a familiei, Davicion a învățat limbile română, greacă, franceză, italiană, în afara limbii materne - limba ladino, de asemenea a devenit versat în ebraică și literatura religioasă evreiască. În tinerețe Davicion Bally a lucrat în oficiul de avocatură al unchiului său, și acesta absolvent al Universității din Leipzig. În 1823 a înființat o bancă, iar curând după aceea, a fost numit trezorier al depozitelor de sare din porturile
Davicion Bally () [Corola-website/Science/324972_a_326301]
-
a reușit să adune o armată, cu care a ajuns în luna mai în orașul german Speyer, după care a străbătut alte orașe din zona Rinului (Worms, Mainz, Koln, Trier și Metz), în fiecare procedând la convertirea forțată a comunitaților evreiești și la masacrarea nemiloasă a celor care opuneau rezistență. Doar la Worms 800 de evrei au fost asasinați, iar la Mainz numărul victimelor d-a ridicat la 1.000. Între timp, mulțimea adunată în jurul lui Petru Pustnicul opera în același
Emicho () [Corola-website/Science/324399_a_325728]
-
mulțimea adunată în jurul lui Petru Pustnicul opera în același sens în alte orașe. Se pare că Emicho ar fi fost impulsionat în acest sens de lăcomie, dat fiind că avea nevoie de bani pentru a-și finanța armata, iar comunitățile evreiești erau recunoscute ca fiind bogate. De asemenea, se pare că el trăia cu certitudinea că populația evreiască era la fel de dușmană față de creștini pe cât era cea musulmană în Siria. La început, evreii din zona renană au căutat să ofere bani lui
Emicho () [Corola-website/Science/324399_a_325728]
-
ar fi fost impulsionat în acest sens de lăcomie, dat fiind că avea nevoie de bani pentru a-și finanța armata, iar comunitățile evreiești erau recunoscute ca fiind bogate. De asemenea, se pare că el trăia cu certitudinea că populația evreiască era la fel de dușmană față de creștini pe cât era cea musulmană în Siria. La început, evreii din zona renană au căutat să ofere bani lui Emicho pentru a-l convinge să plece mai departe, dar, cu toate că le-a acceptat sumele de bani
Emicho () [Corola-website/Science/324399_a_325728]
-
L-au ucis pe Cel pe care noi Îl venerăm [...]; și Acela chiar a spus: Va veni odată o zi în care copiii mei vor veni și vor răzbuna sângele meu.'" Se spune că au existat cazuri în unele comunități evreiești în care mamele preferau să își ucidă propriii copii pentru a evita astfel convertirea acestora. Pe de altă parte, sunt înregistre nu puține cazuri în care episcopii unor orașe renane ar fi încercat să îi protejeze pe supușii evrei, dar
Emicho () [Corola-website/Science/324399_a_325728]
-
Iosif Perl (Josef Perl, ) (n. 10 noiembrie 1773, Ternopil, Galiția austriacă, azi Ucraina - d. 1 octombrie 1839, Ternopil) a fost un filantrop, educator și scriitor evreu, reprezentant de frunte al iluminismului evreiesc (haskalah, juedische Aufklaerung) în Europa de est. Ca și Aaron Halle-Wolfssohn sau Isaac Erter, și Iosif Perl a fost un fervent opozant al mișcării ultra-ortodoxe a hasidim; această mișcare mistică populară și pioasă, ostilă atât iudaismului canonic (rabinic) cât și modernizatorilor seculariști
Joseph Perl () [Corola-website/Science/327417_a_328746]
-
să întrețină dispute pe teme religioase cu erudiți ai comunității. Deși părinții i-au asigurat o educație tradițională, tânărul se interesează din ce în ce mai mult de cultura seculară germană, disimulându-și interesul față de literatura germanofonă prin învelirea în coperți de cărți religioase evreiești, a cărților în limba lui Goethe care deși de abia le deslușea înțelesul, îl pasionau totuși. Mai târziu însă, antrenat fiind în călătoriile de afaceri, va cunoaște mai mulți rabini hasidici și va deveni temporar atras de acest misticism. Acestă
Joseph Perl () [Corola-website/Science/327417_a_328746]
-
alte scrieri ale lui nu s-au păstrat, fiind probabil pentru totdeauna pierdute (la fel ca o bună parte din scrierile lui Menahem Mendl Lefin)), Perl a scris câțiva ani la rând “almanahurile” (cronici, adică) atât de populare în comunitățile evreiești ale vremii; acestea au reprezentat o ocazie excelentă pentru educatorul care se voia a fi pentru răspândirea informațiilor atât de necesare emancipării și integrării noilor generații, totul fiind realizat însă într-un cadru familiar, în care referința religioasă e încă
Joseph Perl () [Corola-website/Science/327417_a_328746]
-
dar nici de la ei nu s-au găsit la fața locului vestigii caracteristice. De aceea nu se știe încă cine a distrus orașul. Localitatea nu a mai ființat vreme de două sute de ani, până ce a fost reclădita în vremea Regatului evreiesc antic. În această perioadă cetatea avea însemnătate din pricina poziției ei geografice, la granița regatului cu ținuturile controlate de filisteni. Lahish este menționat printre orașele întărite de regele Iudeei, Roboam (Rehav'am) (Cartea Cronici, 11, 9). Cetatea avea o mare casă
Lahish () [Corola-website/Science/327422_a_328751]
-
limbi ,a fost activ în organizația sionistă din Poltava, în Ucraina, iar apoi în Palestina a întemeiat rețeaua de cămine culturale ebraice „Beit Haam” (Casa Poporului). Ulterior, Rahel s-a mutat cu părinții ei la Poltava, unde a urmat școala evreiască în limba rusă și un gimnaziu general. Când în 1906 a murit Sofia, tatăl lui Rahel s-a căsătorit a treia oară co o femeie, Mașa Naumova, pe care tânăra adolescentă nu a putut-o suferi. Pe la vârsta de 15
Rahel Bluwstein () [Corola-website/Science/327502_a_328831]
-
s-a mutat împreună cu sora ei, Shoshanna (1889-1965), la Kiev, la o soră mai mare, Liza. De acolo ele au plecat la Odessa unde Rahel a luat lecții de pictură. La Odessa ele au cunoscut multă lume din marea colectivitate evreiască locală, și au hotărât să plece odată cu alții în Țara lui Israel-Eretz Israel, aflată pe atunci sub dominație otomană. La 19 ani, în anul 1909 Rahel a vizitat Țara Israelului, aflată in vremea aceea sub stăpânire otomană împreună cu una din
Rahel Bluwstein () [Corola-website/Science/327502_a_328831]
-
1889-1965). Ele se aflau în drum spre Italia, unde aveau de gând să învețe artele și filozofia. În cele din urmă s-au decis sa rămână ca "pioniere" (halutzot) în Palestina, sa învețe ebraica și să contribuie la clădirea țării evreiești renăscute. Ele s-au așezat la Rehovot, care era pe atunci o așezare agricolă (moșava), și au muncit în livezi. Li s-a alăturat apoi încă o soră a lor, Bat Sheva, pianistă, și de atunci, casa în care au
Rahel Bluwstein () [Corola-website/Science/327502_a_328831]
-
pe mici răvașe adresate prietenilor ei. În anul 1920 ziarul „Davar” i-a publicat prima ei poezie „Stare de suflet”. Ulterior majoritatea versurilor ei au fost publicate treptat, săptămânal, în acest ziar, și foarte curând au devenit populare în mediul evreiesc de pe tot cuprinsul Palestinei. Rahel este cunoscută pentru stilul ei liric, scurtimea poeziilor ei și simplitatea revoluționară a tonului ei conversațional. Majoritatea versurilor ei au drept decor peisajele pastorale ale Țării Israelului. Multe din ele fac ecou sentimentelor ei de
Rahel Bluwstein () [Corola-website/Science/327502_a_328831]
-
țării renăscute. Din unele creații, mai ușoare, nu lipsesc ironia și uneori chiar aspecte umoristice. Scrisul lui Rahel a fost influențat de moștenirea spirituală a povestirilor biblice și de literatura și idealurile pionierilor sioniști din „al doilea val” de emigrație evreiască în Palestina. Uneori, poeta se identifică cu figuri feminine din Biblie, precum omonima ei Rahel din poveștile patriarhilor, și Mihal, soția regelui David. Se remarcă influența creativă asupra ei a imagismului francez și a acmeismului rus, al cărui principal reprezentant
Rahel Bluwstein () [Corola-website/Science/327502_a_328831]
-
Cea mai veche referire la un grup de șapte arhangheli pare să fie în Enoh I (Cartea lui Enoh), care nu este parte a canonului evreiesc, dar este larg răspândită în tradiția iudaică. Numele acestora sunt: În timp ce această carte astăzi este non-canonică, în cele mai multe Biserici creștine a fost citată în mod explicit în Noul Testament (în Scrisoarea lui Iuda 1:14-15) și de către mulți dintre Părinții Bisericii
Șapte Arhangheli () [Corola-website/Science/326934_a_328263]
-
făcută cu ajutorul navelor turcești care au intrat în port sub protecția distrugătoarelor aliaților . Au fost evacuați între 150.000 și 200.000 de greci. Incendiul a distrus în întregime cartierele elen și armean al orașului. În schimb, cartierele musulman și evreiesc au scăpăt practic neatinse. În ceea ce privește responsabilitatea cu privire la declanșarea incendiului există diferite versiuni, inclusiv una care afirmă că soldați turci în civil ar fi incendiat casele și intreprinderile creștinilor greci și armeni. Proporția populației creștine și musulmane este o problemă aflată
Marele incendiu din Smirna () [Corola-website/Science/326961_a_328290]
-
mărturisit căpitanul Hepburn, „toți armenii valizi au fost vânați și uciși oriunde s-ar fi găsit, la vânătoare participând chiar și băieți de la 12 la 15 ani”. Focul a distrus complet cartierele elen, armean și levantin, doar cartierele turc și evreiesc scăpând de dezastru. Portul prosper al Smirnei, unul dintre cele mai active din regiune, a fost ars din temelii. Au fost evacuați aproximativ 150.000-200.000 de refugiați greci, în timp ce aproximativ 30.000 de bărbați valizi greci și armeni au
Marele incendiu din Smirna () [Corola-website/Science/326961_a_328290]