10,806 matches
-
fost eliberați de trupele germane în 1918. El a părăsit Rusia la 11 aprilie 1919 plecând în străinătate cu nava "HMS Marlborough" a marinei britanice, și s-a mutat în Anglia, iar mai târziu în Franța. În timpul primii ani de exil, Prințul Feodor trăit la Paris, în apartamentul surorii sale, Prințesa Irina Alexandrovna a Rusiei și a soțul ei, Prințul Felix Iusupov. A lucrat ca șofer de taxi și mai târziu ca arhitect. Prințul Feodor s-a căsătorit la 21 mai
Prințul Feodor Alexandrovici al Rusiei () [Corola-website/Science/323083_a_324412]
-
fost eliberat de către trupele germane în 1918. A părăsit Rusia la 11 aprilie 1919, la vârsta de 17 ani, la bordul navei britanice "HMS Marlborough", care i-a transportat în Malta. După nouă luni s-a stabilit în Anglia. În exil, Prințul Dmitri a trăit între Anglia și Franța. El a avut o cariera variată. La sfârșitul anilor 1920 a emigrat în Statele Unite, unde a lucrat ca broker în Manhattan. S-a întors în Europa la începutul anilor 1930. Pentru o
Prințul Dmitri Alexandrovici al Rusiei () [Corola-website/Science/323085_a_324414]
-
a încetat definitiv să existe de facto pe 4 aprilie 1945, când Armata Roșie a eliberat Bratislava și ultima parte a Slovaciei. De jure, Republica Slovacă a încetat de jure să existe pe 8 mai 1945, când guvernul slovac în exil a capitulat la Kremsmünster (Austria) în fața generalului Walton Walker, comandantul Armatei a 3-a americane. Teritoriul Slovaciei eliberate a devenit parte de facto a Cehoslovaciei. După mișcarea comunistă în Cehoslovacia țara s-a reorganizat administrativ în Republica Socialistă Slovacă și
Istoria Slovaciei () [Corola-website/Science/323173_a_324502]
-
armatei franceze invadatoare în 1810, Louis Napoléon a domnit ca "Lodewijk II", rege al Olandei. Când Napoleon a fost detronat în 1815 după Bătălia de la Waterloo, Casa de Bourbon a fost restaurată la tronul Franței. Napoléon Louis a fugit în exil însă familia Bonaparte nu a abandonat niciodată ideea restaurării imperiului napoleonian. Napoléon Louis s-a căsătorit cu verișoara sa primară, Charlotte, fiica lui Joseph Bonaparte, fratele mai mare al lui Napoléon I. În cele din urmă imperiul napoleonian a fost
Napoleon Louis Bonaparte () [Corola-website/Science/323183_a_324512]
-
legionar. Randa s-a născut la 22 noembrie 1906 la Castel, Ocna-Bucovinei; a fost licențiat în drept (1930), licențiat în filosofie (1931); Doctor în Drept dela Cernăuți (1932), Doctor în Filosofie (1937) și doctorand în istoria artelor (Cernăuți). Refugiat în exil, functioneaza ca profesor la Universitatea din Salzburg (Austria) și Director al prestigiosului Institut de Istorie Universală cu sediul în același oraș (1961-1970); Doctor Honoris Causa al Universității din Madrid și membru al Academiei de Istorie a Spaniei (1970); specialist în
Alexandru Randa () [Corola-website/Science/323255_a_324584]
-
revoluție, a fost ales membru în Comisia pentru dezrobirea țiganilor, împreună cu Cezar Bolliac și Petrache Poenaru, fapt pentru care a fost exilat din Țara Românească, ajungând la Paris, unde a înființat prima capelă românească, în anul 1853. A murit în exil, departe de țară și de rromii pe care-i prețuia. Înfrângerea Revoluției din anul 1848 a însemnat apusul procesului de eliberare a țiganilor. Bucuria izbăvirii a durat prea puțin. După aproape 8 ani, la 8/20 februarie 1856 a fost
Robia în țările române () [Corola-website/Science/323267_a_324596]
-
militare (1923-1924). În urma loviturii de stat dirijată de Józef Pilsudski în mai 1926, și odată cu instalarea guvernului Sanacja, a căzut în dizgrația noului regim. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, el a devenit prim-ministru al guvernului polonez în exil, comandant-șef al Forțelor Armate poloneze, și un avocat viguros al cauzei poloneze în domeniul diplomatic. El a susținut restabilirea relațiilor diplomatice dintre Polonia și Uniunea Sovietică, după ce acestea fuseseră rupte ca urmare a pactului sovietic cu Germania și invazia
Władysław Sikorski () [Corola-website/Science/323296_a_324625]
-
au fost determinate pentru a controla Grecia, prin orice mijloace necesare;. această țară a fost considerat mult timp de ei cum conacul lor privat. Primele semne ale războiului civil a avut loc în 1942-1944, în timpul ocupației. Cu guvernul grec în exil în imposibilitatea de a influența situația de la domiciliu, mai multe grupuri de rezistență din diferite afilieri politice au apărut, cel dominant fiind Frontul Național de Eliberare (EAM), controlată efectiv de către KKE. Începând din toamna anului 1943, de frecare între MAE
Războiul Civil Grec () [Corola-website/Science/323352_a_324681]
-
în 29 ianuarie 1945, figura și Grigore Manoilescu. Sentința a fost dată la 4 iunie 1945. Marii acuzați ai acestui proces au fost cei judecați în lipsă: Pamfil Șeicaru și Grigore Manoilescu, care au primit pedeapsa cu moartea. Aflat în exil, Grigore Manoilescu nu a mai reușit niciodată să-și revadă familia. Va fi numit Director al Institutului Român de la München, înființat în 1953. De asemenea, va înființa editura "Cartea pribegiei", în Buenos Aires, care va tipări o parte din cărțile sale
Grigore Manoilescu () [Corola-website/Science/323377_a_324706]
-
în filologie al Universității din București, conducător prof. dr. doc. Mihai Pop (1970). Lector de limbă și literatura română la Universitatea din Köln (1978-1983), cu reveniri periodice în țara de circa șase luni anual. În 1985 a hotărît să ia calea exilului. Profesor asociat și apoi definitiv la Universitatea din Köln (începînd din 1985 pînă în prezent). Doctor docent (Privatdozent) și profesor la Facultatea de Filosofie a Universității din Köln (începînd din anul 1993). Profesor invitat al Facultății de Studii Europene, Universitatea
Ioan Taloș (etnolog) () [Corola-website/Science/324054_a_325383]
-
ministerul apărării din acestă țară. În semn de protest la Tratatul de pace a lui Petliura cu Polonia din 1920, pe care el l-a considerat a fi o trădare a Ucrainei de Vest, a demisionat și a trăit în exil la Viena și Paris. Într-un interviu într-un ziar vienez, în ianuarie 1921, Wilhelm a mustrat public Polonia, condamnând pogromurile din Liov ca pe ceva care nu se întâmplă într-o țară civilizată și că este dezonorant pentru Polonia
Arhiducele Wilhelm de Austria () [Corola-website/Science/324053_a_325382]
-
Simmern (5 octombrie 1625 - 10 martie 1663) a fost al șaselea fiu al lui Frederic al V-lea, Elector Palatin din Casa de Wittelsbach și al Elisabetei de Bohemia. Edward s-a născut la Haga, unde părinții săi erau în exil după înfrângerea din Bătălia de la White Mountain. Tatăl său a murit la 29 noiembrie 1632 când Edward avea șapte ani. La 24 aprilie 1645, Edward s-a căsătorit cu Anna Gonzaga (1616-1684). Ea era fiica lui Carlo I, Duce de
Eduard, Conte Palatin de Simmern () [Corola-website/Science/324076_a_325405]
-
șapte ani (Deut. 31:10-11). Regele Solomon a inaugurat Templul din Ierusalim de Sukot (1 Împărați 8; 2 Cronici 7). Sukot a fost și prima festivitate sfântă care s-a ținut după reluarea cultului la Templul rezidit din Ierusalim după exilul babilonian (Ezra 3:2-4). În cartea Leviticului, Dumnezeu a spus lui Moise să poruncească poporului: Leviticul 23:39-43 "„În ziua a cincisprezecea a lunii a șaptea, când vă strângeți roadele pământului, să sărbătoriți sărbătoarea DOMNULUI șapte zile: în ziua întâi
Sucot () [Corola-website/Science/324065_a_325394]
-
făcute de premierul britanic de atunci, H. H. Asquith. Drept urmare, pe tronul tânărului stat a fost urcat principele german Wilhelm de Wied. Wilhelm a rămas efectiv pe tron din martie până în septembrie 1914, când a fost obligat să plece în exil. Țara sa a fost ocupată de forțele beligerante din prima conflagrație mondială. La începutul anului 1914, guvernul otoman era concentrat pentru rezolvarea a trei mari probleme. Prima era îmbunătățirea relațiilor cu Bulgaria, a doua era obținerea unui sprijin mai puternic
Destrămarea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/324091_a_325420]
-
armată. Zvonurile legate de o posibilă sarcină au devenit atât de răspândite încât Consiliul privat a început o anchetă; căpitanul a fost demis iar ea a fost forțată să stea la Bruxelles timp de cinci luni (începând din aprilie 1740). Exilul a îndepărtat-o de puterea directă, mai ales atunci când au fost luate decizii politice cruciale și când a început educația fiului ei. De exemplu, ea a fost în imposibilitatea de a preveni o alianță dezastruoasă cu Prusia, care ar lăsa
Maria Augusta, Prințesă de Thurn și Taxis () [Corola-website/Science/324107_a_325436]
-
Doctor în teoria arhitecturii (1978). Silit pe motive politice (un frate rămas "ilegal" în Canada) să renunțe la activitatea de jurnalist (1982), își găsește temporar de lucru ca programator la Centrul Județean de Proiectare din Arad, după care ia calea exilului; se stabilește la München (1983), unde se recalifică și lucrează apoi ca informatician până la pensionare (2006). După 1989 își reia activitatea de jurnalist, semnând în reviste din țară și din străinătate. Primele preocupări literare datează din liceu; debutează în 1962
Gheorghe Săsărman () [Corola-website/Science/324220_a_325549]
-
împăratului de la Niceea. Abia în 1246, Ioan Vatatzes a reușit să îl detroneze pe fiul mai tânăr al lui Theodor, Demetrios Angelos Dukas, și să anexeze Salonicul. În 1252, Vatatzes l-a arestat din nou pe Theodore, trimițându-l în exil la Niceea, unde acesta se va stinge din viață în cca. 1253. De la soția sa, Maria Petraliphaina (sora "sebastokratōr"-ului Ioan Petraliphas), Theodor Dukas a avut patru copii:
Theodor Comnen Dukas () [Corola-website/Science/324356_a_325685]
-
abdice la 10 ianuarie 1919. În ciuda abdicării și a răsturnării regatului Bavariei în favoarea republicii, cei doi s-au căsătorit la 7 aprilie 1921 la Castelul Hohenburg. Ca oponenți ai regimului nazist, Antonia și Rupert au fost forțați să plece în exil în Italia în 1939. De acolo au plecat în Ungaria. Când Germania a ocupat Ungaria în octombrie 1944, Antonia și copii au fost capturați în timp ce Rupert era încă în Italia. Au fost închiși la Sachsenhausen. La începutul lui aprilie 1945
Antoinette, Prințesă Moștenitoare a Bavariei () [Corola-website/Science/324374_a_325703]
-
plecarea regelui Andrei al II-lea al Ungariei în Cruciada a cincea, Borilă s-a aflat în situația de a fi lipsit de sprijin extern consistent. Ca urmare, în 1217 sau 1218, vărul lui Borilă, Ioan Asan a revenit din exil și l-a înfrânt pe Borilă, care se închisese în Tărnovo. După un asediu de circa șapte luni, Borilă a fost nevoit să fugă, însă a fost capturat de către noul țar, Ioan Asan al II-lea, care l-a orbit
Borilă () [Corola-website/Science/324373_a_325702]
-
un luptător în mișcarea de rezistență a Poloniei în timpul celui de-al Doilea Război Mondial și ulterior profesor la "Georgetown University". Marele său merit constă în faptul că, în 1942 si 1943, a fost primul care dat guvernului polonez în exil și Aliaților informații privind exterminarea evreilor de către naziști. Pentru acesta, pe 2 iunie 1982, memorialul Yad Vashem i-a conferit titlul Drept între popoare. De asemenea, la 23 aprilie 2012, a fost decorat post-mortem cu "Medalia Prezidențială Libertății" ("Presidential Medal
Jan Karski () [Corola-website/Science/326542_a_327871]
-
sovietică și care au fost masacrați la Katyn. În noiembrie 1939 el a evadat din captivitate și s-a alăturat rezistenței poloneze subterane. Apoi a efectuat în numele acesteia o misiune secretă în Franța, aducând informații destinate guvernului polonez aflat în exil în Anglia. În calitatea de curier al rezistenței, a efectuat mai multe drumuri între Franța, Marea Britanie și Polonia. În această perioadă el a adoptat numele conspirativ Karski, care a devenit ulterior numele său de familie. În cursul unei misiuni, în
Jan Karski () [Corola-website/Science/326542_a_327871]
-
restaurare a continuat, incapabilul rege Afonso al VI-lea a devenit dominat de membrii ambițioși ai nobilimii. Regina Maria Francisca și fratele regelui au susținut o revoltă care l-a forțat pe rege să abdice și să consimtă plecaea în exil în Terceira, în insulele Azore. Regina era revoltată de soțul ei gras și impotent și, după 16 luni de mariaj neconsumat, căsătoria a fost anulată. La câteva luni după anularea căsătoriei, Maria Francisca s-a căsătorit Infantele Petru, acum prinț
Maria Francisca de Savoia () [Corola-website/Science/326572_a_327901]
-
despre pregătirea armatei române pentru luptele care au dus la obținerea independenței, precum și despre Podul de la Cernavodă, construit de Anghel Saligny. Elementul central al călătoriei pe Marea Neagră îl constituie orașul Constanța, evocându-se legenda locului și perioada petrecută aici în exil de poetul Ovidiu. Această nouă călătorie a autorului are ca punct de plecare Turnu Severin, însă se desfășoară pe uscat, pe la poalele și prin Munții Carpați, având ca punct terminus orașul Piatra Neamț. Localitățile de pe traseu sunt descrise în culori foarte
România pitorească () [Corola-website/Science/326607_a_327936]
-
le-a terminat. Alături de fratele său, Ion Ghica, a participat la Revoluția română de la 1848, ca secretar al lui Nicolae Bălcescu care l-a trimis comisar cu propaganda în județele Prahova și Buzău, fapt pentru care a fost condamnat la exil. Revenit la Buzău ca prefect liberal, în 1866, Pantazi a fost însărcinat să pregătească o vânătoare pentru prințul Carol. Când domnitorul a dus pușca la ochi ca să tragă într-un urs, animalul a început sa joace. Prefectul, temându-se de
Pantazi Ghica () [Corola-website/Science/326711_a_328040]
-
iubirii (versuri), Editura Orient-Occident, București, 1997 (în colab.); 29. Adnan Özer, Moartea clopoțelului, (versuri), Editura Orient-Occident, București, 1997 (în colab.); 30. Visar Zhiti, Psalm (versuri), Editura Orient-Occident, București, 1997 (în colab.); 31. Fernando Ainsa, De aici, de acolo (eseuri despre exil), Editura Orient-Occident, 1998 (în colab.); 32. Suat Engüllü, Conversație cu întunericul (versuri), Editura Orient-Occident, 1998 (în colab.); 33. Adonis, Despre nebunie (versuri), Editura Orient-Occident, 1998 (în colab.); 34. Liliana R. Nikolici, Cealaltă față a visului (versuri), Editura Orient-Occident, 1998 (în
Carolina Ilica () [Corola-website/Science/326735_a_328064]