10,713 matches
-
filosofie feministă și de critică a postmodernismului filosofic din perspectiva feministă în 1995 - "Gândul umbrei. Abordări feministe în filosofia contemporană""." În această lucrare, Mihaela Miroiu analizează „alianța și mezalianța” între feminism și filosofie, inclusiv în filosofia românească, argumentând în favoarea reevaluării filosofice a femininului și femeiescului (inclusiv prin experiența epistemic privilegiată a nașterii, perspectivă pe care ea o numește “esențialism local”), în contextul unei culturi încă dominate de dihotomii și de ideea că femeile sunt mai degrabă tratate ca „umbre ale gândului
Mihaela Miroiu () [Corola-website/Science/304332_a_305661]
-
a femininului și femeiescului (inclusiv prin experiența epistemic privilegiată a nașterii, perspectivă pe care ea o numește “esențialism local”), în contextul unei culturi încă dominate de dihotomii și de ideea că femeile sunt mai degrabă tratate ca „umbre ale gândului filosofic”. Miroiu analizează limitele distincției sex-gen, natural-cultural și ale umanismului ca andromorfism și argumentează necesitatea ginomorfismului pentru întregirea umanismului. În ultima parte a cărții: „Stăpânire, mediere, sacrificiu”, completează tabloul cauzelor care conduc la păstrarea femeilor ca umbre ale gândului filosofic și
Mihaela Miroiu () [Corola-website/Science/304332_a_305661]
-
gândului filosofic”. Miroiu analizează limitele distincției sex-gen, natural-cultural și ale umanismului ca andromorfism și argumentează necesitatea ginomorfismului pentru întregirea umanismului. În ultima parte a cărții: „Stăpânire, mediere, sacrificiu”, completează tabloul cauzelor care conduc la păstrarea femeilor ca umbre ale gândului filosofic și nu ca “gânduri ale umbrei”, prin analiza relației canonice între „gânditori/creatori” și femei ca mijloace pentru scopurile creatorilor, sistematic împiedicate să aibă acces direct la producerea de "weltanschauung." Exemplul paradigmatic pe care îl dezvoltă, pentru cazul culturii române
Mihaela Miroiu () [Corola-website/Science/304332_a_305661]
-
A scris cartea de etică feministă "Convenio, despre natură, femei și morală" în 1996 (reed. 2002 și tradusă în Macedonia, la ed. Pro Litera, în 2002) și a dezvoltat o perspectivă teoretică proprie în etică prin "teoria convenabilității." Această perspectivă filosofică asupra moralei se înscrie ”ca abordare particulară în contextul eticilor feministe, dar, prin tipul de argumentare, se apropie de multe alte perspective teoretice asupra moralei: kantianism, utilitarism, etica drepturilor, teoria rawlsiană a dreptății și criticile feministe ale acesteia, etica grijii
Mihaela Miroiu () [Corola-website/Science/304332_a_305661]
-
dar și prin corespondența pe care o întreține cu Leibniz. Datorită erudiției desosebite Cantemir își câștigă și un renume de consilier astfel că devine unul din cei trei membri ai Consiliului intim al țarului Petru cel Mare. Din opera sa filosofică pot fi amintite lucrările "Divanul lumii cu înțeleptul" (sau Giudețul sufletului cu trupul)", "Sacro-sanctae sientiae indepingibile imago", "Compiendiolum universae logices institutiones", "Ioannis Baptistae Van Helmont", "Physices universalis doctrina et Christianae fidei congrua et necessaria philosophia". Chiar dacă civilizația occidentală din perioada
Istoria filozofiei românești () [Corola-website/Science/304438_a_305767]
-
Van Helmont", "Physices universalis doctrina et Christianae fidei congrua et necessaria philosophia". Chiar dacă civilizația occidentală din perioada în care Cantemir studia la Constantinopol era revoluționată de scrierile lui Thomas Hobbes, John Locke, Rene Descartes, Isaac Newton, influența majoră asupra concepțiilor filosofice a lui Cantemir este exercitată de Jean Baptiste van Helmont. Cantemir îi dedică acestuia și o lucrare, "Laus Van-Helmont" în care își exprimă admirația și recunoștința față de medicul și alchimistul olandez. Privit prin prisma lui Helmont se poate face o
Istoria filozofiei românești () [Corola-website/Science/304438_a_305767]
-
exercitată de Jean Baptiste van Helmont. Cantemir îi dedică acestuia și o lucrare, "Laus Van-Helmont" în care își exprimă admirația și recunoștința față de medicul și alchimistul olandez. Privit prin prisma lui Helmont se poate face o primă descriere a ideilor filosofice ale lui Cantemir: tendința spre empirism, misticism și o dezaprobarea a scolasticii. Lucrarea "Divanul lumii cu înțeleptul" "(Giudețul sufletului cu trupul)" este scrisă sub forma unui dialog. Lucrarea are ca scop demonstrarea caracterulului trecător al vieții și necesitatea de a
Istoria filozofiei românești () [Corola-website/Science/304438_a_305767]
-
de a fi fost un om „care a corupt tineretul, nu a crezut în zeii atenieni și a creat noi zeități”. Cuvântul „apologie” are aici sensul primar, de discurs întru apărarea credințelor sau unor acțiuni care reies din anumite argumentări filosofice. Apologia începe cu declarația lui Socrate despre faptul că el nu știe dacă poporul Atenei (care constituie curtea) nu a fost deja convins de către reclamanții săi. Această declarație este de o importanță capitală pentru întregul discurs. Platon adesea începe dialogurile
Apărarea lui Socrate (Platon) () [Corola-website/Science/304464_a_305793]
-
lui Martin Heidegger, a cărui principală operă, "Sein und Zeit", îi va inspira interpretări multiple asupra problematicii ființei; ambii filozofi erau, pe atunci, puțin cunoscuți în Franța. Prima sa operă literară, "La Nausée" ("Greața") cuprinzând deja în germene ideile sale filosofice de mai târziu, în special cea a contingenței radicale a existenței, apare în 1938. În 1940, concentrat, ia parte la așa-numitul „război ciudat”; după deschiderea ostilităților este luat prizonier de germani, dar eliberat din stalag un an mai târziu
Jean-Paul Sartre () [Corola-website/Science/298016_a_299345]
-
Un fenomen (din limba greacă: "phainómenon" = ceea ce apare, ce se poate observa) este ceea ce este perceput de un subiect conștient, în natură sau în domeniul mintal. În funcție de punctul de vedere filosofic, un fenomen este: o apariție perceptibilă sensorial, aparența unui lucru sau prezența în conștiință a unui lucru în urma experienței și puterii de reprezentare. Pentru Platon, fenomenele aparente sunt doar oglindirea ideilor, cărora le atribuie existență reală. Ideea este un fapt
Fenomen () [Corola-website/Science/298025_a_299354]
-
experiența noastră sau „lucrul-în-sine” ("das Ding-an-sich" sau "numen"). Omul nu poate ajunge la cunoașterea „lucrului-în-sine”, ci numai prin experiență la perceperea fenomenelor. Kant se opune astfel empirismului lui Berkeley și Hume. Conceptul de fenomen a dus la crearea fenomenologiei, curent filosofic dominant în secolul al XX-lea, reprezentat prin Edmund Husserl, Martin Heidegger și Jacques Derrida. ologia, cu deosebiri de nuanță între diverșii săi reprezentanți, lărgește înțelesul conceptului de fenomen, care este astfel considerat drept totalitatea conținutului aflat în conștiință, ce
Fenomen () [Corola-website/Science/298025_a_299354]
-
Fenomenologia (din limba greacă: "phainómenon" și "logos" = studiul fenomenelor) este un curent filosofic din secolul al XX-lea, care încearcă să descrie structura experienței, așa cum este reprezentată în conștiință, nu ca fapte ci ca esență a lucrurilor ("eidos"), fără să apeleze la teorii sau la metodele altor discipline, cum ar fi științele naturii
Fenomenologie () [Corola-website/Science/298026_a_299355]
-
o singura decadă, fenomenologia s-a dezvoltat dintr-o simplă activitate academică orientată spre lectura și recepția scrierilor fenomenologice elementare deschizând cercetări de amploare și elucidări a diverselor domenii ale realității. Această dezvoltare a deschis dialoguri fructuoase cu alte curente filosofice contemporane, cum ar fi postmodernismul, filosofia analitică și hermeneutica, sau cu diverse discipline științifice: sociologia, teoria arhitecturii și urbanismul, psihiatria sau antropologia. Fenomenologii din Cluj au susținut fondarea "Societății române de fenomenologie" (SRF) și au fondat "Asociația română de cercetători
Fenomenologie () [Corola-website/Science/298026_a_299355]
-
în special de iezuiți, atac întreprins în "Lettres provinciales". În acestă lucrare Pascal lua apărarea prietenului său jensenist Antoine Arnould, și va aprinde mânia regelui Ludovic al XIV-lea care va da ordin să fie arsă. Cea mai cunoscută lucrare filosofică a lui Pascal este "Les pensées", o colecție de gânduri asupra suferinței umane și a încrederii în Dumnezeu, o lucrare apologetică creștină adresată noii lumi desacralizate. Această lucrare cuprinde și celebrul pariu al lui Pascal, care încearcă să demonstreze că
Blaise Pascal () [Corola-website/Science/298029_a_299358]
-
el rupe logodna. Renunță la intenția de a se face pastor evanghelic, dedicându-se cu precădere filosofiei, și pleacă la Berlin, pentru a audia cursurile lui Schelling. Reîntors la Copenhaga, începe să publice articole, pamflete, aforisme și parabole cu caracter filosofic și religios, criticând suficiența clerului protestant danez. Debutează editorial încă din 1838 cu lucrarea "Af en endnu levendes Papirer" ("Din hârtiile cuiva încă în viață"), o analiza critică necruțătoare a romanului "Kun en Spillemand" ("Un biet scripcar") al lui Hans
Søren Kierkegaard () [Corola-website/Science/298030_a_299359]
-
monolit bazată pe adevărul care a purces de la apostoli). În cursul secolului al XIX-lea, influența gândirii lui Kierkegaard s-a exercitat numai asupra unor scriitori scandinavi, ca Henrik Ibsen și August Strindberg. Abia un secol mai târziu, concepțiile sale filosofice se reflectă, în forme modificate, în scrierile reprezentanților filosofiei existențiale, ca Albert Camus, Gabriel Marcel, Martin Heidegger, Jean-Paul Sartre, Karl Jaspers, precum și ai "dialecticei negative" (Theodor Adorno). Și scriitorul ceh Franz Kafka a fost profund influențat de operele lui Kierkegaard
Søren Kierkegaard () [Corola-website/Science/298030_a_299359]
-
filosofia. În 1909 se înscrie la Facultatea de istorie-filosofie a Universității din Moscova, renunțând la profesia de muzician. În 1912 pleacă în Germania, unde se ocupă cu studierea operei școlii neokantiane de la Marburg. Renunță și la specializarea în filosofie, problematica filosofică rămânând totuși în centrul atenției creației sale literare, până la romanul și scrisorile ultimilor ani. Pasternak optează, în final, definitiv pentru literatură. În 1911 debutează cu poezii în almanahul grupării "Lirika", iar în 1914 tipărește placheta de versuri "Geamănul din nori
Boris Pasternak () [Corola-website/Science/298045_a_299374]
-
Conventuali, formarea sprituală a viitorilor preoți se bazează urmărea "Relgulei sfanțului Francisc" și a carismei sale, fiind promovat într-un mod deosebit misionarismul, acesta fiind un punct esențial al Regulei Sfanțului Francisc. În ceea ce privește latura intelectuală, se urmărește o bună pregătire filosofica și teologica pentru a răspunde într-un mod adecvat cerințelor credincioșilor de astăzi, dat fiind că, după terminarea studiilor mulți dintre studenți vor lucra în diferite parohi catolice că și preoți. Facultatea dispune de 7 săli de cursuri, 3 sșli
Facultatea Pontificală Sfântul Bonaventura () [Corola-website/Science/312623_a_313952]
-
Basmele românilor (1925/26), culese de Petre Ispirescu. Nostalgia și reveria sunt sentimente preferate, atât în portretele compoziționale precum Ioana, (1920), „Scrisoarea” (1921), cât și în Portretul Doamnei M. Tomescu -(1923). Misterul, ca domeniu frecventat de simboliști apare în compoziții filosofice precum „Spre Styx, 1916”, „Enigma vieții, 1919”, Himera, sau lucrarea din 1922 intitulată „A fi sau a nu fi !” ș.a. O altă expresie a evazionismului simbolist este lumea senzațiilor rafinate, a „corespondențelor” În opera lui Bednarik întâlnim destul de frecvent tema
Ignat Bednarik () [Corola-website/Science/312029_a_313358]
-
orbire, un număr de pânze descriind vechiul oraș București sau scene din Istoria Românilor: Execuția lui Gheorghe Doja, 1954. În anul 1956, Uniunea Artiștilor Plastici a organizat la București o retrospectivă Ignat Bednarik. Ignat Bednarik a dat expresie unei problematici filosofice, atât prin compozițiile sale sociale sau simbolice, cât și prin simbolismul portretelor sau al florilor care redau întotdeauna o stare de spirit. În privința tematicii sociale, el a creat printre primii în arta noastră plastică figura proletarului în compoziția 1917! Omul
Ignat Bednarik () [Corola-website/Science/312029_a_313358]
-
sau din cele mai variate unghiuri de vedere, sub haina insolită a acuarelei, era cu deosebire nou în arta noastră. La asta de adaugă cultivarea acuarelei pure în genuri mai deosebite acesteia, ca de pildă portretul sau compoziția cu substrat filosofic și social. Tocmai aceste tendințe novatoare au fost uneori cauza insuficientei înțelegeri a operei sale. Beatrice Bednarik „Bednarik e un plasticizator de idei (...). Dinaintea operei lui B. fatal trebuie să stai să gândești, fiindcă el simbolizează în forme geometrice, în
Ignat Bednarik () [Corola-website/Science/312029_a_313358]
-
Saint-Jean. Bolnav fiind din 1758 , moare la Paris, se pare, de o pleurezie la 12 februarie 1763 la vârsta de 75 ani.Fiicei sale îi poate lăsa prin testament doar puține resurse de venit. 1/Comedii: 36 a/cu subiect filosofic,mitologic, utopic, alegoric despre experimentări sociale: b/cu subiect romanesc : c/despre viața cotidiană, moravurile : d/sentimentale , psihologice, consacrate metafizicii inimii': - cu multe jocuri de limbaj e/despre teatru 2/ Tragedie Moartea lui Hannibal (Annibal)1720 3/Romane neterminate; de
Pierre de Marivaux () [Corola-website/Science/311521_a_312850]
-
subiect romanesc : c/despre viața cotidiană, moravurile : d/sentimentale , psihologice, consacrate metafizicii inimii': - cu multe jocuri de limbaj e/despre teatru 2/ Tragedie Moartea lui Hannibal (Annibal)1720 3/Romane neterminate; de tinerețe 4/Eseuri - 15 5/Periodice(Feuilles) - foi filosofice - de critică socială și morala Marivaux a fondat revistele: "Le spectateur français", "L'indigent philosophe", "Le cabinet du philosophe". Compozitorul al cărui nume se asociază cel mai des cu Marivaux este contemporanul său Jean-Joseph Mouret, care a compus divertimenti pentru
Pierre de Marivaux () [Corola-website/Science/311521_a_312850]
-
are voie să stea abstras, la catedră, și să-i certe pe intelectuali. Domnia Sa nu trebuie ”să se implice”. Implicarea e treaba ”intelectualilor”. Domenii de studiu științific: modernitate, sociologia comunicării, sociologia și antropologia culturii, sociologia vârstelor și generațiilor, tradiție, gândirea filosofică și sociologică românească, europenizare. Constantin Schifirneț a elaborat 34 de rapoarte de cercetare. În 1969, Schifirneț a fost coordonator al primei cercetări, din istoria cercetării sociologice românești, pe un eșantion național. Au fost investigați 2.172 studenți din toate centrele
Constantin Schifirneț () [Corola-website/Science/311007_a_312336]
-
Alin Teodorescu, Vladimir Trebici, Sorin Văran, Lazăr Vlăsceanu. Constantin Schifirneț este autorul monografiei "C. Rădulescu-Motru. Viața și faptele sale". În cele trei volume ale cărții sunt descrise viața lui Rădulescu-Motru și acțiunile lui de creare a instituțiilor necesare dezvoltării mișcării filosofice românești. Așa cum s-a remarcat: „Prin această trilogie, cât și prin reeditările din opera filosofului [...] dl Constantin Schifirneț a adus o contribuție cu totul remarcabilă la cunoașterea vieții și operei unui mare gânditor.”. S-a subliniat originalitatea lucrării: „...cartea prof.
Constantin Schifirneț () [Corola-website/Science/311007_a_312336]