11,345 matches
-
Banditule, scoală-te Îmbracă-te și te plimbă!”. Și În fiecare noapte mă plimbam, și ziua nu dormeam... Am ajuns așa de slab, Încât aproape că nu mă mai puteam mișca... Și În ziua de 11 august am declarat greva foamei. Acuma eram deja obișnuit cu greva foamei, după atâta greva foamei... Și am zis: „Duceți-mă la Închisoare, da’ cel puțin mă lăsați să dorm. Eu mi-am terminat pedeapsa de atâta timp”... Eu nu știam că a apărut legea
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
plimbă!”. Și În fiecare noapte mă plimbam, și ziua nu dormeam... Am ajuns așa de slab, Încât aproape că nu mă mai puteam mișca... Și În ziua de 11 august am declarat greva foamei. Acuma eram deja obișnuit cu greva foamei, după atâta greva foamei... Și am zis: „Duceți-mă la Închisoare, da’ cel puțin mă lăsați să dorm. Eu mi-am terminat pedeapsa de atâta timp”... Eu nu știam că a apărut legea de anulare a pedepselor administrative... Și am
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
noapte mă plimbam, și ziua nu dormeam... Am ajuns așa de slab, Încât aproape că nu mă mai puteam mișca... Și În ziua de 11 august am declarat greva foamei. Acuma eram deja obișnuit cu greva foamei, după atâta greva foamei... Și am zis: „Duceți-mă la Închisoare, da’ cel puțin mă lăsați să dorm. Eu mi-am terminat pedeapsa de atâta timp”... Eu nu știam că a apărut legea de anulare a pedepselor administrative... Și am zis: „Mai am Încă
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
legea de anulare a pedepselor administrative... Și am zis: „Mai am Încă un an de pedeapsă administrativă, duceți-mă la Închisoare, că aicea nu mai pot să dorm”. Și vine un maior și zice: „Ascultă, Man Nistor, degeaba declari greva foamei, că mâine te eliberezi”... „Nu cred”, zic, „nu mă interesează. Mai am un an și poate prelungiți și-aia.” „Nu, Îți dau cuvântul meu de onoare că te eliberezi.” „Nu-mi place mâncarea dumneavoastră.” „Ce vrei să mănânci?” „Cafea cu
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
de noiembrie 1959. După ce s-a terminat al doilea proces, În care n-am recunoscut nimic. Deci ziua mea cea mai bună a fost aceea când mi-au tăiat lanțurile, după 31 de zile de mizerie, de frig și de foame, și când am avut impresia că mă Înalț, pur și simplu... Și, deși slăbit, am urcat scările spre celula mea de la etajul 2 În pas alergător... Și primirea cu „Ave Maria” cântată pe două voci... și „Rugămu-ne Îndurărilor”... (cântă - n.n.
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
de ce, atunci mi se părea că eram mai grasă. Și-ntre timp, la Securitate, am mai dat jos, pentru că n-am mâncat și de multe ori refuzam mâncarea și am avut probleme cu asta, că au spus că fac greva foamei, dar eu n-o puteam mânca că era așa de rea... Că știți că ardelenilor ne place să mâncăm bine, și io, ca gospodină, care am avut și posibilitate, am făcut tot mâncări gustoase și bune, și, dintr-odată, m-
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
-o venit cu niște idei de represiune asupra noastră. Și, ce credeți, ne-o Înlocuit rația de pâine cu mămăligă. Deci nu mai primeam pâine aproape deloc, numai mămăligă. Și știți cum Îi mămăliga, că nu-ți ține așa de foame... Dar totuși, așa cum o fost mămăliga, o luam cu noi În atelier și o mâncam. În ce consta mâncarea Într-o zi la Mislea? Dimineața primeam un fel de mălai, fiert, dar așa subțire, deci nu mămăligă... Nu știu dac-
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
ți-o punea În aia. No, și aceea o mâncai dimineața. Atâta bunătate avea că era caldă, te Încălzea un pic. Știți? Intram În atelier și până la 12 lucram, și de multe ori nici nu puteam munci, că ne era foame, numa’ cu chestia aceea... Și ne luam bucata de mămăligă rămasă de cu o zi Înainte, că ne-o păstram, și-acolo erau niște sobe mai de seamă, din teracotă, cu cărbune, că așa se-ncălzea atelierul, și prăjeam mămăliga
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
pe toate, și cele o sută de grame de pâine care o primeau dimineața... Că În rest era doar mămăligă. Și săracele n-o mâncat pâinea și ne-o ținut-o nouă pe când am ieșit, că am fost lihnite de foame... Vă puteți Închipui? Asta a fost prima mea pedeapsă... Și celelalte pentru ce le-ați primit? A doua a fost pentru un ac, că n-aveam voie să ținem la noi ac de cusut. Ne dădeau ele peste zi ace
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Îmi dau mațele afară. Și zic către un consătean: „Auzi, mă, mănânci?”. „Mănânc, da.” Și bagă lingura, o apucă, o bagă În gură și o Înghițește cum Înghite barza... Când Îl văd... Doamne, Maica Domnului! Într-adevăr că o fost foame acolo, dar o trebuit să te mai și limitezi. Atâta Îți dă, atâta iei... Da’ mie mi-o zis gardianul ăla bun: „În celulă dacă stai, câștigi, că te scoți cu odihna și ești liniștit, nu te bate soarele, nu
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
e!”. Dar eu Îl Întreb: „Nu vă supărați, da’ ce e asta?”. Zice către mine: „Biscuite de baltă”. „Doamne, Maica Domnului! Io de asta n-am auzit.” „Biscuite de baltă.” Nici În gură nu am băgat... Dar nu vă era foame? Ba da, da’ eu nu puteam să mănânc orice, că eram cu stomacul... Eu m-am limitat la cât am primit cu juma de polonic, mai mult nu... Altădată, Îl văd pe unu’ care era Într-o brigadă cu mine
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Da’ oricum, l-am Împărțit pâinea aia, nu mi-o ajuns să mănânc de trei ori... Mâncam o sută și ceva de grame la o mâncare și atâta. Odată, eram cu unu’, Ion Toader, de prin Făgăraș și ne era foame. Și vine un sergent-major la mine, Chilința, Îi știu și numele... Și m-o cunoscut, că mă cunoștea... Și zice către mine: „De ce nu mănânci porumb? Toți mănâncă acolo ca porcii și voi nu mâncați”. „Domn major, am Încercat să
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
bază, după câtva timp dă În puroi, crapă pleura, ți se varsă În organism și ești gata.” Zic: „Știți ce? N-am avut nimic și am pierdut tot”. Și mă gândeam că, decât să sufer și să mă omoare cu foamea, mai bine... Și Într-o seară vine doctoru’ la mine la baracă: „Ți-o aprobat comandantul zece grame de streptomicină. Mâine dimineață vii și te internezi În infirmerie”. Am stat 30 de zile În infermerie și m-o tratat. De
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
eram numai noi Între noi, deținuții... Așa au fost primele arestări atunci... Gardienii se plimbau printre noi și n-aveau ce să ne spună. Ei Își făceau meseria. Și mâncarea era foarte puțină... De-abia ne țineam pe picioare de foame... După circa patru-cinci luni de zile au Început să citească câte o listă și, treptat-treptat, câte 15-20, am fost eliberați și ni s-a dat drumu’ acasă. Dar nu ni s-a spus absolut nimic... Ce ați făcut după eliberare
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
parte era un hârdău, tinetă, cum Îi ziceam noi, unde ne făceam nevoile, iar În alta era unul unde era apă... Mâncarea era foarte puțină... numai o ciorbă de arpacaș și nu știu ce să mai dădea p-acolo... Sufeream teribil de foame. Mi-aduc aminte că era un maior de jandarmi, Lupea, care dusese o viață Îmbelșugată și fusese și-un gurmand la viața lui, iar aici ajunsese de Îi curgea burta În jos, ca un șorț. Între deținuți mai era un
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
le puneam pe un prosop și astăzi luam eu primu’ bucata de pâine, care n-avea mai mult de 50 de grame, iar a doua zi luam ultimul... Cel care lua ultimul avea dreptul să ia și firimiturile... Duceam o foame cumplită... Seara ne dădea niște arpacaș cu marmeladă și cu o bucată de mămăligă... Cât ați stat acolo? La Strâmba am stat aproape trei ani și jumătate... Problema era că toate zilele erau la fel de grele și de monotone. În fiecare
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
ai făcut și scapi de iadul ăsta”... „Păi da, domnule, dar n-am făcut nimic”... „N-ai făcut nimic? Futu-ți Dumnezeu’ mă-tii!” Și te luau ăștia la bătaie. La Uranus am făcut și eu, cum se zice, greva foamei. Am zis: „Domne, cu mine nu stați de vorbă până nu-mi aduceți comandantul Închisorii”... Vine o namilă de asta, cât un munte... Știi? Și eu m-am ridicat de pe scăunelul ăla de anchetă din colț, că erau niște scăunele
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
mâncare ordinară, o fiertură insipidă. Și Îți mai dădea seara un singur polonic de ăla de zeamă chioară sau niște arpacaș. Și ne mai dădea măruntaie din ăstea, dar nespălate... Dar arpacașul era cel mai bun... Asta era. Era o foame de... eram străvezii, te uitai prin noi. Aș mai vrea să-ți povestesc despre un moment emoționant care s-a petrecut la Uranus... Intrase o muscă acolo Într-o celulă, că greu era să intre ceva... Și am spus: „Las
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Închisoarea acolo... era o biserică plină de rahat, cu sfinții cu ochii scoși, și plină cu dejecții pe jos. Ne-a aruncat la 500 de inși... Erau numai dejecții pe acolo și câteva castroane din care să mâncăm. Crăpam de foame! Îți spun: crăpam de foame! Și când am plecat cu bacurile spre Salcia, erau semințele băgate printre scânduri, și luam cu surcelu’ și scoteam câte un bob din ăla și Îl molfăiam În gură de foame... așa eram de Înfometați
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
plină de rahat, cu sfinții cu ochii scoși, și plină cu dejecții pe jos. Ne-a aruncat la 500 de inși... Erau numai dejecții pe acolo și câteva castroane din care să mâncăm. Crăpam de foame! Îți spun: crăpam de foame! Și când am plecat cu bacurile spre Salcia, erau semințele băgate printre scânduri, și luam cu surcelu’ și scoteam câte un bob din ăla și Îl molfăiam În gură de foame... așa eram de Înfometați. Mâncarea până la urmă o Împărțeau
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
să mâncăm. Crăpam de foame! Îți spun: crăpam de foame! Și când am plecat cu bacurile spre Salcia, erau semințele băgate printre scânduri, și luam cu surcelu’ și scoteam câte un bob din ăla și Îl molfăiam În gură de foame... așa eram de Înfometați. Mâncarea până la urmă o Împărțeau brigadierii, care erau oamenii lor, erau informatori... Dacă vedeau o jumară Într-un ciubăr din ăla, Învârtea așa de bine polonicu’ Încât o lăsa la urmă pentru el. Mereu se Învârtea
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
de la Salcia, În lagăr, din zece aveam șapte preoți... Mai eram eu, mai era un student de la Arhitectură și un consilier regal, unu’ Popovici, restul era preoțime care aproape toată a fost arestată... Erau toți bătrâni, niște epave. Înțeleg că foamea era o problemă majoră, dar cu temperaturile scăzute cum v-ați descurcat? Era un comandant oltean, unu’ Popescu, și ne-a pus cu burta la pământ și zicea: „Băi, aveți ceva de raportat?”. Unu’, că se apropia frigu’, zice: „Noi
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
și unii au mâncat până au crăpat... Da’ special au dat, ca să moară! Și au murit și de la porumb. Mergeam iarna la cules de porumb din zăpadă galbenă cu pulbere... Și mâncam porumb, băi, ca porcii, ca să ne treacă de foame... Și porumbu’ ăsta Într-adevăr face gaze... Și nu era de ajuns, și mai băgam și În cizme, prin izmene, pe unde dracu’ puteam... Știi? Ca să nu vadă ăia din poartă la Întoarcere. Și mâncam. Și unii au cedat. Știi
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
din Germania Occidentală și știa mii de rețete și Îmi spunea: „Măi, hai că Încep o rețetă cu cartofi”. Și zicea, zicea, zicea, până Îmi lăsa gura apă și Îi spuneam: „Oprește-te, că mă săturai! ... Că leșin dracu’ de foame aicea”... Era un artizan desăvârșit... Am stat cu el și Îmi vorbea mult despre Nietzsche, pe care-l adora, și Îmi spunea povești din lumea mare... El a fost la Gherla și după aia a venit la Salcia. Și la
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
și-a revenit, și-a dat seama imediat. El era secretar de partid, dar nu a fost din convingere... N-avea pe cine să pună acia și l-au pus pe el... Și știi ce-a făcut? Mureau boii de foame la colectivu’ din sat și le-a dat drumu’, și s-au dus pe la casele lor... Au venit ăia de la județeana de partid, au criticat acia, dar era cumsecade tatăl meu, și a dat numai referințe bune... El o fost
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]