10,489 matches
-
regresează într-o stare de semisălbăticie, pe fondul unei dezmembrări extreme a puterii, ce va degenera în cele din urmă, exceptînd trecătoarea renaștere a Imperiului carolingian, într-un proces de distrugere a feudalității. Pe de altă parte, în Răsărit, autoritatea imperială se păstrează intactă, consolidîndu-se chiar, pe baza noii legitimități pe care i-o conferă creștinismul, cît și prin continuitatea culturii, prin dezvoltarea producției și comerțului. Schisma religioasă A doua ruptură, cea religioasă, generată de sciziunile reciproce ale creștinismului ortodox oriental
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
Deși catolică și considerîndu-se occidentală, această zonă va fi supusă în permanență influențelor Europei de Est. Evident, această primă precizare a frontierelor nu trebuie considerată, în sensul restrîns al termenului doar ca un contrast inițial între anarhia occidentală și ordinea imperială a Bizanțului. Într-un sens mai larg ele implică întreg ansamblul diferențierilor etnice, culturale, sociale și, desigur, politice și de "identitate" ale diverselor zone. Spre exemplu, Imperiul Roman de Răsărit, fiind încă puternic pe plan etnic și mai ales cultural
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
al primelor împărțiri ale Europei. La începutul mileniului nostru, și estul și vestul Europei sînt creștine, supuse încă, o vreme, aceleiași Biserici, cu excepția domeniului rus și a celui scandinav, ce vor fi creștinate ulterior.69 Orientul va rămîne fidel concepției imperiale moniste despre putere, pe care o stabilește în 337 împăratul Constantin și conform căreia autoritatea religioasă a patriarhilor se subordonează autorității politice a unui împărat devenit astfel omnipotent. Confirmat și de către Justinian în 532, acest ordin imperial subordonează Jus sacrum
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
rămîne fidel concepției imperiale moniste despre putere, pe care o stabilește în 337 împăratul Constantin și conform căreia autoritatea religioasă a patriarhilor se subordonează autorității politice a unui împărat devenit astfel omnipotent. Confirmat și de către Justinian în 532, acest ordin imperial subordonează Jus sacrum dreptul Bisericii lui Jus publicum dreptul statului, redu-cînd poziția patriarhului Constantinopolului la rangul de ca-pelan al împăratului. Însăși teologia este astfel supusă rațiunilor statului. Dincolo de acestea, puterea bizantină este patrimonială în sensul că-și subordonează aparatul administrativ
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
resursele financiare, pe scurt, întreg domeniul public cît și oamenii pe care îi consideră proprietate sau servitori ai Basi-leului. Într-o astfel de logică, proprietatea privată, în special cea referitoare la stăpînirea pămîntului, era practic anulată. Ca urmare, exceptînd familia imperială, statutul nobilului este considerabil depreciat, formîndu-se așa-zisa nobilime de serviciu supusă unor sarcini precise, fără independență materială, fără fief cu titlu personal sau ereditar și care beneficiază doar de titlu temporar și revocabil, precum și de un domeniu al cărui
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
noțiune de contract sau de drepturi specifice. Într-un astfel de context, Basileul "celei de-a doua Rome" (Constantinopolul) întruchipează un soi de divinitate atotstăpînitoare, papă și monarh totodată, proprietar al lucrurilor și al oamenilor. Conservatorii otomani și ruși Ordinea imperială bizantină ce instituise supremația unei puteri politico-religioase ridicînd astfel un obstacol insurmontabil în fața oricărei tendințe de autonomie socială își va supraviețui sie însăși în imperiile otoman și țarist. În mod cert, în secolele XIV-XV, Imperiul Bizantin nu mai era, după cum
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
imperiu, dar care a preferat să se împartă în nenumărate spații de suveranitate. Simplul fapt al acestei diviziuni teritoriale este capital pentru a marca contrastul cu estul și cu centrul continentului, spații supuse multă vreme, într-un caz, unei dominații imperiale efective, iar în celălalt, visului nesatisfăcut al unității germanice. E limpede că fragmentarea politică a Europei Occidentale a oferit libertății și imaginației sociale sau economice facilități ce nu puteau fi găsite în vastele ansambluri imperiale; ceea ce puterea interzicea într-un
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
într-un caz, unei dominații imperiale efective, iar în celălalt, visului nesatisfăcut al unității germanice. E limpede că fragmentarea politică a Europei Occidentale a oferit libertății și imaginației sociale sau economice facilități ce nu puteau fi găsite în vastele ansambluri imperiale; ceea ce puterea interzicea într-un anumit loc era permis adesea în spațiul vecin, fiind de la sine înțeles că unitățile politice de dimensiuni relativ reduse erau mai tolerante, cît de cît mai permisive în exercitarea puterii, decît monștrii teritoriali. Și, de
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
ca fenomenul să se extindă în Ungaria, Boemia, Polonia și pe pămînturile baltice. În plus, aservirea lovește aici și în nobilime, într-o manieră diferită, desigur. Cea din Rusia este catalogată birocratic în mai multe trepte, toate supuse imensului "sovhoz" imperial. Aceeași soartă are și nobilimea Brandeburgului și a Prusiei orientale cărora, carta din 1653 le rezervă o soartă asemănătoare: după 1683 landtag-urile își pierd toată puterea și se instaurează ceea ce Barrington Moore numește "revoluția agricolă represivă". Procesul de feudalizare
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
această critică maximalistă prezintă defectul de a se baza pe exemple luate din Imperiul austro-ungar sau cel rus care adunau laolaltă un conglomerat de populații din ce în ce mai diverse, ce ezitau între apartenența lor imediată și adeziunea politică globală pe care statul imperial se străduia să o insufle supușilor săi. Nu e de mirare că, în astfel de condiții, o definiție precisă e dificil de găsit. Scriitorul vienez Robert Musil admitea, el însuși, că austriecii de viță pură aveau tendința de a se
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
astfel etalonul de aur al statutului de cetățean și al naționalității pînă după cel de-al Doilea Război Mondial, îmbrăcînd, desigur, nuanțe diferite. În Franța, spre exemplu, va include un amestec de accente anarhice ale Revoluției cu manifestări ale orgoliului imperial. În Germania, în absența elementului revoluționar și sub stăpînirea unui regim autoritar, minuțios și tutelar, se va manifesta mult mai tîrziu, marcat de influența oarecum contradictorie a societății civile, iar în Suedia se va defini cu greutate, în contextul existenței
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
aceasta a fost "din vina germanilor". Națiunea etnoculturală a lui Herder Napoleon culege beneficiile Revoluției în numele Nați-unii atunci cînd cucerește jumătate din Europa. Însă, făcînd aceasta, el "seamănă" un principiu al naționalităților care se va întoarce împotriva marelui său proiect imperial și apoi va influența viitorul politic al lumii. La început, împăratul francezilor este primit peste tot ca un eliberator. În 1806, Hegel vede în el "sufletul lumii", în vreme ce Beethoven compune în onoarea sa, iar întreaga intelectualitate germană pare a fi
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
aici despre imitarea dispozitivului occidental ai cărui reprezentați vor urma să fie expulzați, după eliberare, din spațiul național nou creat. Raționamentul este va-labil atît pentru revolta societăților coloniale din Africa sau din Asia cît și pentru reacția împotriva expansiunii imperiale exersate, de exemplu, de Austria în Europa Centrală sau de Spania "madrilenă" asupra periferiilor sale catalane, basce, galițiene sau chiar andaluze. Totodată acest raționament nu exclude faptul că tocmai intelectualii "occidentali" au stat în secolul al XIX-lea la originea
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
știu să profite de acestă ocazie. În curînd vor recade în aceeași greșeală a certurilor dintre austrofili și prusofili. Ei vor reuși să închege un proiect de Constituție federală și-i vor oferi în apriliie 1848 lui Frédérich-Guillaume coroana Germaniei imperiale, pe care acesta însă o va respinge cu dispreț. Parlamentul poporului german se va destrăma în iulie, după ce împăratul refractar restabilise ordinea în capitală și dizolvase în decembrie 1848, adunarea democratică acordată în panica revoluțiilor din martie. Hotărîrea statului prusac
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
Sokols, vor încarna un fel de contra-stat, în așteptarea nașterii unei na-țiuni veritabile. În plus, situația se va radicaliza după 1900, o dată cu formarea Partidului popular al lui Thomas Masaryk. Dar nu se întîmplă nimic decisiv pînă în 1913, cînd guvernul imperial va dizolva dieta de la Praga. Același lucru se întîmplă și în Polonia; soarta populațiilor supuse Austriei ar părea de invidiat față de a celor care îndură jugul țarist sau prusian și se tem să nu-și piardă limba, în vreme ce elitele instruite
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
libertății și totodată cea mai bună garanție a cesteia"274. Problema aceasta nu se mai pune în preajma lui 1914. Concepția lui Mill este depășită și, dincolo de aceasta, se trezește orgoliul național britanic. Joseph Chamberlain le spusese englezilor: "Învățați să gîndiți imperial!". Englezii îi vor urma sfatul, chiar și la nivelul maselor populare pentru care mîndria izvorîtă dintr-un soi de superioritate nativă demonstrată prin expansiunea mondială a țării lor, părea să compenseze mediocritatea existenței cotidiene. Astfel, britanicii sînt toleranți în felul
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
bucurau, după el, de binefacerea de a locui în "Cacania", într-un cadru incapabil să le impună o identitate colectivă plauzibilă. Nu se știe cum ar putea fi definită mai bine această patrie curioasă: "Kaiserlich-Königlich (imperială-regală) sau Kaiserlich und Königlich (imperială și regală)295". Însă, numai dintr-atîta lucru, Cacania nu a suscitat cine știe ce fervoare. Sigla sa k. k. sau k. u. k. nu desemnează decît armata, poștele și telegraful, căile ferate; aceasta are în-semnătate doar pentru filateliști și o anume valoare
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
se bucure relativ multă vreme de o situație interioară relativ controlată. După moartea bătrînului împărat François-Joseph, survenită la 21 noiembrie 1916, ea va suferi însă fără îndoială de o decădere economică, militară și politică. Pe front însă, regimentele multiplelor naționalități imperiale nu se răzvrătesc, ba mai mult, reușesc să obțină victorii asupra italienilor. La rîndul lor, notabilitățile de la Praga sau de la Zagreb mizează în cea mai mare parte pe o reconsiderare a spiritului federal anunțată de tînărul împărat Charles IV în
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
la 31 mai "unificarea tuturor teritoriilor locuite de sloveni, croați și sîrbi, într-un stat autonom [...] condus democratic sub sceptrul dinastiei Habsburgilor"313. Fără îndoială aceste luări de poziție autonomiste sînt destul de reținute, fiindcă nu pun în cauză menținerea ansamblului imperial, fie și pentru faptul că acesta ar trebui să se remanieze în virtutea unui principiu de adeziune voluntară a componentelor sale naționale, uneori, cu prețul unor reîmpărțiri interne. Din nefericire, patru factori vor contraria această moderare: eșecul tentativelor de restructurare operate
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
acțiunea liderilor naționaliști exilați la Paris, Londra sau în Statele Unite. Obstrucționarea clasei conducătoare ungare, prea puțin dornică de a renunța la tutela pe care o exercită asupra Croației și mai puțin încă la modul său arhaic de dominație, împiedică guvernul imperial să-și concretizeze reformele anunțate în primăvara lui 1917. Contrastul între jumătatea de imperiu guvernată de Viena, Cisleithania, deja obișnuită cu sufragiul universal și dialogul politic modern și cealaltă jumătate, Translei-thania, administrată de Budapesta după logica Vechiului Re-gim, continuă să
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
sentimentului național în sens liberal. În fapt, ele deja subscriseseră la un contract politic diferit, care le satisfăcea suficient în ceea ce privea situația minorităților dependente de Austria; ori aspirau mai mult sau mai puțin confuz la obținerea unui aranjament analog, imperial și național totodată, în ceea ce privește grupurile lingvistice conduse într-o manieră încă inegală de către Ungaria sau Rusia. De altfel, în afară de cîteva excepții 320, aceste populații n-au fost consultate în legătură cu destinul lor, o astfel de neglijență părînd recomandabilă în măsura în care aspirațiile se
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
și Partidul slovac, după 1926, fără însă ca erodarea din ce în ce mai netă a rolului Parlamentului să frîneze instabilitatea guvernamentală.328 În esență, democrația de la Praga funcționează sub controlul celor doi președinți succesivi, Masaryk și Bénès, ba-zîndu-se pe administrația moștenită din epoca imperială. Ea refuză să ia în considerație revendicările majorității germane din Sudet chiar și atunci cînd acestea devin presante, din momentul accesului lui Hitler la putere. În plus, își arogă de la sine rolul de jandarm vizavi de vecinii învinși, amenințînd mai
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
decenii de către minoritățile bască și ca-talană. Pentru ele, era franchistă însemnase pierderea statutului de autonomie obținut în epoca republicană. Practic, această pe-rioadă reprezentase o politică de revanșă a naționalismului castilian asupra naționalismelor periferice, basc și catalan, prin impunerea spaniolei limba "imperială" asupra graiurilor regionale. O reparație n-ar fi putut lua o altă formă decît aceea de restabilire a generalității catalane și a guvernării Euskadi. Pe de altă parte însă, restaurația ar fi însemnat o insultă majoră, în ochii celor ce
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
atleților, pentru a impresiona mulțimea suporterilor lor. Dar totul redevine un mic război cînd acestă mulțime interpretează reacțiile grupurilor adverse drept operațiuni de intimidare. Pentru cei de pe margini, asemenea glorii au importanța lor. Britanicii au simțit că-și retrăiesc trecutul imperial cînd au obținut victoria asupra Argentinei, sfărîmată ca și cavaleria franceză la Azincourt 425 în timpul conflictelor din Insula Falkland. La rîndul lor, francezii n-au fost mai puțin eroici în timpul războiului din Golf, urmînd apoi să se emoționeze alături de ceilalți
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
Nationalism, Oxford, Oxford University Press, 1992, p.51. 112 J. Tomaszewski, "The national question in Poland... ", p.296, în M. Teich (ed.), The National Question in Europe in Historical Context, Cambridge, Cambridge University Press, 1993. 113 De kaiserlich und königlich (imperial și regal) sau K und K (R. Musil, L'Homme sans qualités, Paris, Seuil, 1956, t.I, p.38-40.) 114 F. Braudel, Civilisation matérielle... , op. cit., p.239. 115 Cf. P. Sahlins, Boundaries: the Making of France and Spain in the
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]