10,667 matches
-
ovreiești (stimul muzical), ca un "miragiu de fericiri pierdute și de iluzii poetice", izvorând "din fundul conștiinței"; 2. în mod voluntar, conștient, aceeași amintire îi revenea de obicei în minte (numai în minte, nu și în suflet) ca o "suferință intimă". Din dorința de a conjuga cele două modalități de reprezentare și de a regăsi timpul pierdut cu mintea și cu inima deopotrivă, înțeleptul, fericitul Bizu plânge ca să poată uita ceea ce știe deja, amintindu-și mai bine. Însă chemarea vieții se
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
de noutate tehnică se cuvin semnalate atât relativizarea perspectivei narative (episoadele sunt, am văzut, "depozitate în memoria fiecăruia"), cât și atribuirea unui rol mult mai însemnat intrigii în angrenajul romanesc. Drept consecință firească, dispar notațiile cu caracter reflexiv, de confesiune intimă și jurnal de idei, interesul focalizându-se de aici încolo asupra psihologiei feminine (Bizu încetează să mai fie personajul central), privită însă panoramic, din exterior, ca manifestare concretă a unor comportamente tipice, în maniera unui spectacol de teatru. Critica a
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
de valoroasă ar fi, se vede supusă unui inevitabil proces de eroziune, păstrând intact numai scheletul intelectual, și acela reconstituibil printr-un delicat procedeu de arheologie culturală. Transformarea pare ireversibilă, fiindcă, afirmă apologetul modernizării, "o dată cu scurgerea vremii elementul inefabil, partea intimă a operei de artă ce se adresează sensibilității, elementul de sugestie a limbii, fondul sufletesc mistic se anulează aproape cu desăvârșire"78. Există însă și câteva excepții, pentru că unele opere izbutesc totuși să se salveze și să nu "ruginească" sub
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
reprezentativ decât Vlahuță, de pildă, pe motiv că autorul Luceafărului ar fi fost un "individualist" care "a exprimat aproape numai iubirea sa proprie"130. Drept urmare, erotismul eminescian va fi perceput ca o trăire subiectivă, plenitudinar estetică, deși "fondul prim și intim" al poeziei lui Eminescu se vădește a fi unul vitalist, "naturalist"131 (un "naturalism" de felul celui care s-a manifestat în Grecia antică, precizează criticul de la Contemporanul, intuind importanța obsesiei auroralului, a originarului, în creația eminesciană). Pentru Gherea, așadar
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
incapabil să asimileze experiența romanului clinic post-proustian". Despre aceeași "primitivitate" vorbește și Ion Biberi, care constată, mai întâi, "identificarea autorului cu Eminescu" (procedeu caracteristic întregii literaturi lovinesciene): "Bălăuca reprezintă un fel de mimetism spiritual menit să constituie proba înțelegerii vieții intime a poetului de către E. Lovinescu și totodată efortul său de a arăta sugestiv regimul cu totul particular de viață sufletească al eroului său". Până aici, nimic neobișnuit. Recenzentul reproșează însă prozatorului un fapt mult mai grav, și anume că "reveria
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
par le théâtre boulevardier. Aussi, ne s'agit-il point d'un code littéraire parmi les autres, mais de la vie qui guide l'activité de mise en forme de la littérature. Ce qu'on découvre chez E. Lovinescu est une manière plus intime de la forme de s'insinuer dans l'existence-même de l'écrivain. Néanmoins, la mise en œuvre de cette poétique a un résultat inévitablement négatif car le mélodrame ne peut conduire qu'à une augmentation de la stéréotypie narrative. On constate aisément
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
personajelor e influențat de lectură, fiind tributar unui model livresc. Vezi observațiile Ligiei Tudurachi, în op. cit., capitolul "Teroarea și violența citatului", pp. 65-75: "Între amintire și citat relația e la Lovinescu atât de strânsă încât devine exclusivă. Citatul invadează spațiul intim al personajului, copleșindu-l, tinzând să acopere tot spațiul memoriei. Emergența fragmentelor livrești pune stăpânire pe orizontul amintirii, epurându-l pe reziduuri subiective. [...] Paradoxul relației personajelor lovinesciene cu citatul stă în implicarea deopotrivă a unei interiorități și a unei realități
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
am regăsit la București, (el era director de teatru, iar eu ziarist), dezbăteam deseori împreună probleme profesionale dificile și, în pauze, ne aduceam aminte de vremurile trecute. Îmi trimitea cărți sau proiecte regizorale sau scenografice care erau văzute de puțini intimi ai lui. Într-o zi am primit la redacția ziarului “Seara” unde lucram cartea sa proaspăt tipărită “Ghicește-mi în cafea”, carte pe care el mi-a scris: “Bârlădeni amîndoi, de pe aceeași stradă cu salcâmi, cu gâște și cu copii
Victor Ion Popa și comuna Dodești by MIHAI APOSTU () [Corola-publishinghouse/Science/91678_a_93467]
-
Statuie, Copac). Acestei ipostaze reflexive ce naște interogații despre condiția omului și a poetului, Coloană de-a lungul (1971) îi adaugă o tonalitate nostalgică, impresionantă prin sinceritate (Autoportret, Printre, Amurg de toamnă). În volumele ulterioare, Zăpezi fără întoarcere (1973), Ritualuri intime (1978) și Scutier la umbra clipei (1982), meditația devine mai gravă, tulburătoare întrebări sunt puse cu o luciditate resemnată, răspunsurile au „poleiul îndoielii”, tăcerile semnificative iau locul credinței orgolioase în puterile omului (Etcetera, Minune). Poetul este obsedat de vulnerabilitatea ființei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286859_a_288188]
-
și strămoși. SCRIERI: Moartea calului troian, București, 1968; Coloană de-a lungul, București, 1971; Zăpezi fără întoarcere, București, 1973; Scut de etern, București, 1974; Scrisoare în sat, București, 1975; La stema țării, București, 1977; Cu inima curată, București, 1977; Ritualuri intime, București, 1978; Îngândurat ca pietrele munților, București, 1979; Scutier la umbra clipei, București, 1982; Pentru eterna vatră românească, București, 1983; Fabule cu sau fără morală, București, 1984; De veghe la anotimpuri, București, 1985; Drumeț în calea lupilor (în colaborare cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286859_a_288188]
-
în sat”, „Scânteia tineretului”, 1976, 8313; M. N. Rusu, „Scrisoare în sat”, AFT, 1976, 3; Cornel Moraru, „Cu inima curată”, FLC, 1977, 30; Voicu Bugariu, Expresivitate și elocință, RL, 1977, 47; Iorgulescu, Scriitori, 57-58; Baltag, Polemos, 243-247; Cornel Moraru, „Ritualuri intime”, FLC, 1978, 50; Ioan Adam, Ritualul confesiunii, T, 1979, 4; Laurențiu Ulici, Sentimentul locului, CNT, 1979, 32; Mircea Popa, Patosul militant al poeziei, TR, 1979, 39; Șerban Cioculescu, „Îngândurat ca pietrele munților”, FLC, 1979, 45; Zaharia Sângeorzan, Fascinația originilor, RL
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286859_a_288188]
-
și problema mitului. 3. Mitologia - o mască a vanității culpabile și a conflictului intrapsihic În diferite secțiuni ale acestei cărți, psihologul Diel definește succint mitul. El ar fi o ,,materie intuitivă aflată la baza tuturor religiilor..."46 sau ,,o psihologie intimă care se exprimă cu ajutorul unei terminologii simbolice"47. Mitul întemeiază religii și privilegiază ca mod de exprimare limbajul simbolic. Scopul său ultim este ,,realizarea ideală a armoniei și calitatea umană idealizată supraconștient"48. În mod indirect, autorul eludează caracterul sacru
[Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
față este acela de a o oferi una dintre aceste perspective. O altă temă a cărții, care ilustrează psihologismul autorului, este cea a celebrelor epistole pauline. Aici, apostolul creștin ar vorbi într-un mod criptat exclusiv (!) ,,despre conflictele funcționării psihice intime, eliminând astfel confuzia dintre Psihic și Suflet, care a dus la credința în nemurirea psihicului"53. Referindu-se la păcatul originar, apostolul Pavel ne-ar îndreptăți pe noi astăzi să vedem în discursul său ,,conflictul de motive, conflictul dintre legea
[Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
s-a declarat un stat laic și nu a cultivat apoape deloc prezența religiei în spațiul public. Religia a devenit o afacere privată. A fi om religios însemnă, în această logică exemplar secularizată, a fi om capabil de o trăire intimă, profundă, în raport cu Dumnezeu. În ordinea tragediei din 7-9 ianuarie 2015, foarte semnificativ îmi pare a fi faptul că nici astăzi Franța nu recunoaște minoritățile religioase ca atare. Patria Revoluției de la 1789 a enclavizat programatic comunitățile de musulmani la marginea marilor
[Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
numai) din Europa. Aceștia își caută și găsesc sensul vieții în Jihad-ul purtat macabru și grotesc de Statul Islamic, de exemplu. Ajung să fie recrutați și manipulați în ample rețele teroriste pentru a lupta împotriva propriei țări. Drama lor intimă îi determină să-și ,,teatralizeze" curajul și inițiativele... Nu întâmplător mulți dintre tinerii care pleacă să lupte în Irak sau Siria își expun pe rețelele de socializare așa zisele ,,fapte de arme"193. Se laudă și sunt mândrii de ceea ce
[Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
participare la mediile europene pe care le admiră și le invidiază. De unde apariția unui adevărat complex al recuperării decalajului existent, stimulării și dobândirii unei noi identități, în același timp românești și europene. Vremea este a ne deștepta. Aceasta este convingerea intimă a lui Dinicu Golescu și a întregului Iluminism românesc, a cărui sensibilitate pentru realitățile timpului, actualității, sincronizării necesare și inevitabile este indiscutabilă. problema sincronizării în cultura română datează de altfel din această perioadă. Este o adevărată constantă a spiritului românesc
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
Dacă merită?»Ă Sau dacă «ai talent» și dacă acest talent «va găsi ecou» la cei ce te Încojoară, și cum anume «să corespunzi exigențelor cerute unui scriitor În vremea noastră?», fiind În același timp credincios năzuințelor dumitale «cele mai intime, de om și de artist», - aceste Întrebări au trezit În mine o Întreagă lume de gânduri și de Întâmplări, pe care nu mă pot stăpâni să nu ți le ofer spre judecare. Fiecare scriitor din generația mea Își aduce aminte
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
proiecția lui de mâine, cine să-l Încleșteze În luptă prin cântecul lui, dacă nu poetul? Poetul care, format de Învățătura partidului, s-a Închinat fără rezerve, poporului muncitor, fără să păstreze În fundul strofelor lui de nou trubadur, amărăciunea izolării intime, caracteristică multora din strămoșii lui, baladiști de „castel”. Bucuria lui e azi total eliberată În chiot, cum face Dan Deșliu: «Înainte să-i laud strălucirile-n cânt, Înainte să-mi chiui bucuriile-n strună, zăbovesc o frântură, Încercând să frământ
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
de Editura de Stat. Creația literară actuală, rupând zăgazurile vechii tematici, a pătruns Într-o zonă nouă a realității, aproape inedită, și drumul ei s-a desfășurat logic, nu asimilând brusc realitatea În toate conexiunile și legăturile ei esențiale și intime, ci explorând-o deocamdată fragmentar, decupând În pânza vieții fâșii izolate și variate, nu mai puțin semnificative. (Ă). Trebuie să constatăm avalanșa de producțiuni tinere pe care noile condiții de viață le-au descătușat, Între care se disting unele vizibile
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
statică a eroului, schematismul, naturalismul, formalismul și stilul declamativ, umanitarismul burghez și idilismul. Pericolele acestea pot fi evitate numai dacă poetul este permanent Înarmat cu principialitatea comunistă, cu viziunea dialectică a fenomenelor și cunoașterea vieții În resursele ei cele mai intime și mai variate (Ă). Dar să mai lămurim un aspect. A fost pomenit aici, În câteva rânduri, poemul Întâlnirea apelor de Ion CARAION 55, acuzat (poemul) de formalism; citesc această inutilă risipă de talent În 61 de strofe și nu
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
pildă o clasificare a speciilor genului liric ale cărei implicații ni se par de-a dreptul periculoase. Genul liric este subdivizat În următoarele grupe de specii literare: Lirica cetățenească sau politică: doina, oda, satira. Lirica naturii sau peisagistă: pastelul. Lirica intimă: cântecele de dragoste, cântecele glumețe, bocetul, elegia. O atare clasificare implică ideea că «lirica naturii» și cea «intimă» sunt rupte de preocupările sociale. Ideea e evident absurdă, cel puțin pentru cine gândește marxist”. STALINISMUL ÎN LINGVISTICA Imaginea anului 1950 n-
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
liric este subdivizat În următoarele grupe de specii literare: Lirica cetățenească sau politică: doina, oda, satira. Lirica naturii sau peisagistă: pastelul. Lirica intimă: cântecele de dragoste, cântecele glumețe, bocetul, elegia. O atare clasificare implică ideea că «lirica naturii» și cea «intimă» sunt rupte de preocupările sociale. Ideea e evident absurdă, cel puțin pentru cine gândește marxist”. STALINISMUL ÎN LINGVISTICA Imaginea anului 1950 n-ar fi completă fără menționarea acestui aspect, deși el iese din sfera unei cercetări ce-și propune să
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
de proporții Tovarășul Matei a primit Ordinul Muncii și de A.E. Baconsky În Balada despre Barta Iosif și ortacii săi. În sfârșit, Cicerone Theodorescu În Cântec de nevastă ori Veronica Porumbacu În Idilă au dat expresie unor alese sentimente intime ale oamenilor. De pe o treaptă nouă a măiestriei s-au străduit unii dintre cei mai buni poeți ai noștri să redea figurile partidului nostru. În poemul intitulat Tovarășa, Veronica Porumbacu a surprins prin mijlocirea unui amănunt mișcător o trăsătură de
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
pe care Îi Înconjoară neiertătoare mânia maselor. (Ă), Forța educativă a unei cărți se bizuie În mare măsură pe capacitatea ei de a face pe cititor să retrăiască faptele povestite. Fără sentimentul acesta de puternică verosimilitate a situațiilor, fără participarea intimă a cititorului la problemele dezbătute Într-o lucrare literară, cele mai frumoase concluzii morale rămân scrise degeaba. Pe Mateica și lumea lui o detești și o urăști cu patimă. Și pe măsură ce acțiunea se desfășoară, sentimentul acesta se Întărește, se colorează
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
schimburile și cedările către instituțiile de interes public le au făcut cu consimțământul expres sau tacit al Obștei târgoveților băcăuani (30 noiembrie 1922)”. Dincolo de aceste motivații de natură strict juridică, demersul reprezentanților Obștei a avut, în resorturile sale cele mai intime, și un fundament tradițional-religios. În prezent, puțini băcăuani cunosc faptul că actul de danie, prin care domnitorii Moldovei au trecut Țarina orașului în proprietatea târgoveților, a fost „întărit” cu un jurământ (blestemă, ce invita la „păstrarea acestei moșii în veci
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]