10,420 matches
-
pe coșul de fum, scotea sunete sinistre, prevestitoare de moarte și de nenorociri. Miki, câinele lup pe care l-am crescut de mic, m-a întâmpinat ca de fiecare dată, dând prietenos din coadă. M-am apropiat și l-am mângâiat pe cap. Ochii mi s-au umplut brusc și fără motiv de lacrimi. Mi-am dat seama că aveam nevoie de o inimă iubitoare și de o privire prietenoasă în acea zi cenușie și prea liniștită de decembrie. De ce ai
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
au doborât. Până după prânz, când au venit șefii să ne controleze, am făcut pneumonie: tremuram de frig și de foame, aveam frisoane. Instructorul, care, de fiecare dată când mă vedea, mă privea minute în șir, ca apoi să mă mângâie chipurile „părintește” pe obraz, când mi-a atins obrajii vișinii, și-a retras speriat mâna: Măi, fată, dar tu ai temperatură mare. Nu ți-e rău? Mă doare foarte tare capul și mi-e frig, am răspuns tremurând. Mi-a
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
frumos la țară. Mergeam încet, la pas, iar bătrânul cal înainta nepăsător pe drumul străbătut de mii de ori cu aceia care, vremelnic, asemenea mie, i-au fost stăpâni. Uneori mă opream pentru a culege flori primăvăratice sau pentru a mângâia grâul încolțit. Trăgeam în piept aerul înmiresmat. Doream ca timpul să se oprească în loc, iar bucuria renașterii naturii să fie veșnică. Am iubit dintotdeauna primăvara! Calul mă cunoștea acum și era blând ca o pisică. În fiecare dimineață mă urcam
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
uși. Pe unul dintre rafturi era un seif mic. A deschis seiful și a luat un dosar cu arc pe care l-a deschis. Dintr-un prosop de borangic a scos la vedere o icoană foarte veche pe care a mângâiat-o, a sărutat-o și apoi a pus-o repede înapoi, închizând dulapul în timp ce se uita spre ușă ca să nu intre cineva. Ai văzut, tovarășa Teodora? Aceasta este Stăpâna noastră! Să nu spui la nimeni ce ai văzut, mi-a
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
la fel ca și sora ei, și că bătrânul Cuza nu poartă pică "Principatelor Unite", având în vedere că "sângele apă nu se face". Am invitat tot familionul la ambasadă la o masă, au venit, ne-am firitisit, l-am mângâiat pe "ăla micu' " pentru care eram un fel de "naș" și am admirat din nou "beizadelele", care după experiența de peste ocean se făcuseră și mai frumoase! Cu Herdan povestea a fost tragi-comică. Aflasem de existența lui, unul din românii "ajunși
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
sever pe acest ofițer superior să-și vadă de treabă: "ce, nu știi că e Domnul Profesor? De ce îl oprești?". După cum mi-a spus colega B.V., fiind de gardă, a intrat pentru contravizită în secția "noastră" cu care ocazie a mângâiat o cățelușă, un maidanez, Azorica. (Azorica este câinele meu.) " Nu puneți mâna, e câine de profesor", a avertizat-o Vasile. Văd că extind portretul acestui băiat. În definitiv, un handicapat, cum există cu sutele. * Dar am pornit de la misterele Matrioșcăi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
adevărat un diplomat dat afară din slujbă din motive politice. Aici, la Casa babei, PICA PICA vine foarte des cu treburi la ei, cu planuri legate de ZODIA COȚOFENEI. * Am umblat mult, cu poftă de hoinăreală, cu mâinile în buzunar, mângâind, cu duioșie, o castană cafenie și catifelată. Am umblat pe multe străzi, prin gând, în vis, peste tot. Dar cred că o să mă opresc, fiindcă se simte frigul, se presimte că vin ploile și vremea neprietenoasă. Se face o vreme
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
este de obicei tristă, acum exprimau un sentiment de bucurie reținută. La mânăstiri, întâlnire reală cu Dumnezeu. Au ascultat, aceste bătrâne prăbușite de vitregii, cuvintele unor călugări, s-au închinat, în ordine, la icoanele făcătoare sau nu de minuni, au mângâiat florile, abia înflorite, au făcut mici donații, cu mândria de a fi și ele donatori; dezlegau din batiste cu noduri multe, zece bănuți, zâmbind fericiți că "dau" și ele ceva. S-au creat mici cupluri de prieteni, băieții tineri i-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
l-aș fi huiduit niciodată pe Iorga, oricât de „huligan” aș fi fost și aș fi, căci nu mi-a plăcut nicicând să scuip icoanele pe care le-am adorat odată, după cum am avut un dispreț neprecupețit pentru cei ce mângâie hoiturile, în care au lovit cu sete mai înainte. E vorba de o anumită ținută morală, dar cu ce drept cere lumea o rezervă demnă de la studenții de douăzeci de ani, când pilda unui profesor de cincizeci de ani era
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
irosește viața prestând serviciul păzirii unei singure vite. La rigoare, suntem o societate care nu face nimic să descurajeze zăcutul pe trotuar sau pe tăpșan cu ochii pe un metru pătrat de tarabă sau pe o vacă. O privire duioasă mângâie creștetul oamenilor simpli: lasă-i în amarul lor. O privire poporanistă mângâie noile șosele reparate din banul public: situația este sub control. Da, e drept că avem asfalt nou, occidental, dar n-am pierdut nimic din specificul național și integrarea
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
societate care nu face nimic să descurajeze zăcutul pe trotuar sau pe tăpșan cu ochii pe un metru pătrat de tarabă sau pe o vacă. O privire duioasă mângâie creștetul oamenilor simpli: lasă-i în amarul lor. O privire poporanistă mângâie noile șosele reparate din banul public: situația este sub control. Da, e drept că avem asfalt nou, occidental, dar n-am pierdut nimic din specificul național și integrarea în ecosistem: baligile au revenit la locurile lor, pe mijlocul șoselei. Natura
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
ne alintăm în propria noastră contraproductivitate, văicărindu-ne pentru ingratitudinea sorții. Ceea ce ne obsedează nu este exercitarea dreptului la autoafirmare, ci dreptul de a fi îngrijiți, cocoloșiți, protejați, infantilizați. Să-i ferească Dumnezeu pe guvernanții și politicienii care nu ne mângâie duios pe frunte și nu ne întrețin nevoia de protecție! Îi vom respinge fără milă. Guvernanții și opoziția ni se potrivesc. Vin în întâmpinarea cererilor noastre. Sunt ca noi, dintre noi, pentru noi. Neliniști ne produc Banca Mondială și brațul
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
Pur și simplu nu am avut norocul să ne fi născut acolo, după al doilea război mondial. Nu am avut norocul să fi trăit în liberate și competiție. Înapoierea noastră nu este o vină personală, ci istorică. Desigur, ne putem mângâia cu iluzia unor „superiorități”: citeam mai mult, eram mai cultivați, îi frecventam pe clasici când ei îi părăseau, consumam cărți atunci când ei consumau filme de duzină. Toate aceste consolări individuale nu rezolvă însă nimic în planul competiției cu omologii noștri
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
în chip cu totul zguduitor, a trebuit săl constate singur în ultima poezie pe care a dictat-o pe patul de spital. Pasărea cu clonț de rubin S-a răzbunat, iat-o, s-a răzbunat, Nu mai pot s-o mângâi M-a strivit Pasărea cu clonț de rubin. Iar mâine Puii păsării cu clonț de rubin, Ciugulind prin țărână, Vor găsi poate Urmele poetului Nicolae Labiș Care va rămâne o amintire frumoasă...” Oarecum uimit, la Fălticeni, profesorul Aurel Stino a
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
alu zia de «serviciu fidel». Când caporalul Calabria avea să se prezinte la Spitalul militar în haina preoțească, același colonel medic nu va avea nici o reținere să-i semneze un permis special de cale liberă, pentru ca să-i poată vizita și mângâia sufletește pe soldații bolnavi. Stima și încrederea pe care și-a dobândit-o în timpul serviciului militar a durat mulți ani după aceea. Liberatul, după o vizită fugace la cei din familie, a mers să se prezinte parohului și lui don
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
control băiețeii dezlănțuiți. Înfăți-șându-i noii copii săraci și abandonați, îi spune: «Masina, acest copil este orfan, l-au abandonat. Ce spui, îl luăm?». Și femeia morocănoasă, cu lacrimi mari în ochi, se topește în efuziuni de gingășie maternă, îmbrățișând și mângâind copilul. Și la scurt timp, la prima năzdrăvănie a băieților, răbufnește cu noi muștruluieli: «Pleacă! Nu vezi că sugi sângele lui don Giovanni? Pleacă!». «Băieții mei» Prima îndatorire pastorală a lui don Calabria a fost, așadar, asistența copiilor de la oratoriu
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
a avea credință» va deveni nota dominantă a tuturor celorlalte scrisori. În ele se intuia preocuparea și tensiunea părintelui capucin, care îi mărturisise lui don Calabria secretul său, idealurile sale ecumenice. «Dacă Lui îi va plăcea o să vă asculte», îl mângâia don Calabria. La 13 februarie 1917 scria: «Așa cum va mai spus, în mediocritatea mea, vă amintesc mereu și vă recomand scumpului Isus și intențiile dumneavoastră. Isus e mulțumit și de intențiile bune, fiți sigur. Reverende părinte, Divina Providență, care totul
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
sipete, pietre prețioase încă nemontate, nu era o fantezie, întrucît o povestea el însuși. Regina Maria a României, în memoriile sale, spune în această privință că: "Ferdinand al Bulgariei avea o ciudată pasiune pentru pietrele prețioase, îi plăcea să le mîngîie, ca și cum atingerea lor îi producea un fel de voluptate fizică. Odată și-a schițat portretul pe care nu-l voi uita și care îl arăta într-o încăpere slab luminată, îmbrăcat într-o mantie de catifea neagră, mînuind niște pietre
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
lui Emerson. Doctorul Socrates era Ronaldinho, minus dinții, plus un pic de balet cu mingea. Zico, la 33 de ani, o să vă mirați, n-avea loc în primii 11, intra pe teren în minutul 72. Ei erau cei vechi. Brazilienii mîngîiau mingea, o iubeau ca pe o amantă. Francezii erau aristocratici. Platini privea terenul de sus și dădea pase de 30 de metri. Era senior și la loviturile libere. Marca inclusiv cu capul, de pe poziție de vîrf. Careca, un Ronaldo mai
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]
-
Poate că pianistul e o natură prea sensibilă. Poate că, de multe ori, Divizia A e mai complicată decît o nocturnă de Chopin. Dar Dan Grigore vorbește concret despre o lume pe care Mircea Sandu o vrea abstractă și apoi mîngîie clapele la banchetul de iarnă al Rapidului. Șmecherii din peisaj își rîd în barbă, își șoptesc între ei clasicul „ușor cu pianul, că se varsă clapele“ și pregătesc viitorul discurs globalizant despre sate, terenuri și fotbal feminin. Pregătiți-vă să
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]
-
biatlonist a luat-o la sănătoasa la începutul cursei, fiind apoi înghițit de pluton și de mediocritate. Oare are rost să le lăsăm biatloniștilor pușca pe mînă? După cum știți, e încărcată și face poc! Dacă am fi fost vreo țară mîngîiată de alizeele Mediteranei, nu ridicam pretenții. Dar la noi iarna ține destule luni, pe drumuri nu se poate circula din cauza zăpezii, iar la întorsura Buzăului se bate record după record. Minus 30, minus 31... Temperaturi de performanță în sporturile de
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]
-
e cam singur în marea înghețată a iernii. - Noapte bună, omule de omăt! Mă duc la culcare. Sunt obosită. Pe mâine! În patul cald, mirosind a busuioc și a levănțică, somnul o cuprinde pe nesimțite. Deodată, o atingere ușoară îi mângâie fruntea. Fetița tresare. Privește în jur. Omul de zăpadă e lângă ea. - Ce faci aici, uriașule alb? - Am venit să mă încălzesc puțin, îi răspunde un glas gros și răgușit. Te superi dacă stau puțin lângă sobă? Uite ce frumos
Prieteni de poveste. Teme de vacanţă. Limba română, clasa I by Cecilia Romila () [Corola-publishinghouse/Science/91492_a_92303]
-
temele. Afară e soare. Adie un vânticel călduț, care a reușit să topească și ultimele pete de zăpadă. Pe bolta senină a cerului se alintă câțiva norișori pufoși. Ioana se ridică de la masa de scris.Deschide fereastra. Razele soarelui îi mângâie chipul. Își sprijină coatele de pervazul ferestrei. Închide ochii. Vântul călduț i se joacă în plete. - Vino să hoinărim împreună! îi spune un GÎND ștrengar. Fetița nu se împotrivește. Se lasă purtată pe aripi de vânt și de închipuire. - Vrei
Prieteni de poveste. Teme de vacanţă. Limba română, clasa I by Cecilia Romila () [Corola-publishinghouse/Science/91492_a_92303]
-
și-i întind câte un colț de pâine. Doarme pe unde apucă. Să vină la școală? Nici pomeneală. De unde haine, încălțăminte, caiete... S-a așternut tăcerea. - De ce n-ai căutat pe cineva să te ajute? a întrebat-o mama mângâindu-i părul încâlcit și nespălat. - Cine să mă ajute? Eu sunt singură pe lume, a spus Cecilia, cu glas stins. - Nu, fetițo! Nimeni nu e singur pe lume și sper că vei înțelege asta foarte curând. Ce s-a întâmplat
Prieteni de poveste. Teme de vacanţă. Limba română, clasa I by Cecilia Romila () [Corola-publishinghouse/Science/91492_a_92303]
-
ocazia Zilei Copilului. Sunt alți colegi mai buni decât ea în clasă. De fapt, poate nu-s mai buni. Dar sunt mai îndrăzneți. Nu-s așa timizi ca dânsa. Probabil, unul dintre ei va fi alesul. Zâmbește. Își amintește cum mângâiau, dimineață, razele călduțe ale soarelui, caisul ce stătea gata, gata să înflorească sub fereastra casei sale. - Ce faci, Marina? Nu te apuci de lucru? întreabă doamna învățătoare. - Ba da, dar... - Nu pierde timpul. Tu ești o fetiță foarte talentată la
Prieteni de poveste. Teme de vacanţă. Limba română, clasa I by Cecilia Romila () [Corola-publishinghouse/Science/91492_a_92303]