10,680 matches
-
nici de schimbări de statut evidente pentru membrii colectivității unde actul magic a fost performat, magia este considerată de reprezentanții respectivei comunități ca fiind dotată, Într-un mod mai presus de orice Îndoială, cu o anumită putere. Credințele În eficiența magică se pot explica prin amintirea unor acțiuni reușite de schimbare a mersului lucrurilor (acțiuni pe care memoria colectivă le-a izolat și amplificat) și a capacității unor persoane, familii sau congregații de a interveni, benefic sau malefic, În natură și
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
a face ceva, cât un mod de a gândi ceva, este mai puțin un mod de a experimenta (empiric) eficiența unor substanțe, acțiuni și formule verbale, cât unul de a comunica adeziunea la un anumit sistem de reprezentări simbolice. Riturile magice presupun transformarea miraculoasă a unor obiecte banale sau a unor cuvinte și acte verbale În instrumente de exercitare a unei anumite puteri. Obiectele și formulele magice pot aparține În exclusivitate magicianului (toiagul fermecat, toba șamanului, oasele vindecătorului, pietrele ghicitorului, precum și
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
cât unul de a comunica adeziunea la un anumit sistem de reprezentări simbolice. Riturile magice presupun transformarea miraculoasă a unor obiecte banale sau a unor cuvinte și acte verbale În instrumente de exercitare a unei anumite puteri. Obiectele și formulele magice pot aparține În exclusivitate magicianului (toiagul fermecat, toba șamanului, oasele vindecătorului, pietrele ghicitorului, precum și formule magice esoterice) sau pot fi date spre folosință pacienților. Actele verbale cel mai des folosite În magie sunt incantațiile, adică „folosirea unor cuvinte, organizate În
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
transformarea miraculoasă a unor obiecte banale sau a unor cuvinte și acte verbale În instrumente de exercitare a unei anumite puteri. Obiectele și formulele magice pot aparține În exclusivitate magicianului (toiagul fermecat, toba șamanului, oasele vindecătorului, pietrele ghicitorului, precum și formule magice esoterice) sau pot fi date spre folosință pacienților. Actele verbale cel mai des folosite În magie sunt incantațiile, adică „folosirea unor cuvinte, organizate În mod ritmic, despre care se crede că au putere și care sunt cântate, rostite sau scrise
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
forțe mistice mai greu de pus În mișcare, dar extrem de eficiente), altele sunt mai slabe (fac apel la micile duhuri aflate oricând la dispoziția celui care le cheamă, dar având resurse limitate). De asemenea, puterea incantației depinde și de autoritatea magică a celui care o rostește, precum și de puterea riturilor pe care acesta le stăpânește. Puterea cuvântului magic este activată În numeroasele rituri verbale de propițiere, cum ar fi urările cu diferite ocazii festive, urările formalizate din textele Plugușorului sau ale
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
la micile duhuri aflate oricând la dispoziția celui care le cheamă, dar având resurse limitate). De asemenea, puterea incantației depinde și de autoritatea magică a celui care o rostește, precum și de puterea riturilor pe care acesta le stăpânește. Puterea cuvântului magic este activată În numeroasele rituri verbale de propițiere, cum ar fi urările cu diferite ocazii festive, urările formalizate din textele Plugușorului sau ale Orațiilor de nuntă, cele cuprinse În colinde sau În cântecele de cunună sau, pe un palier simbolic
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
cu diferite ocazii festive, urările formalizate din textele Plugușorului sau ale Orațiilor de nuntă, cele cuprinse În colinde sau În cântecele de cunună sau, pe un palier simbolic mai complex, cele implicate În acțiunea ursitoarelor de a defini, prin formule magice, destinul nou-născuților (vezi V. Bălteanu, 2001, pp. 188-189; P. Caraman, 1983, pp. 33-48 etc.). Incantația este Înrudită cu alte forme de acțiune prin cuvinte asupra lumii Înconjurătoare: invocarea („cuvinte sau seturi de cuvinte care generează o comandă, eficientă prin chiar
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
sau improvizată, prin care se invocă mânia sau urgia unei divinități asupra unei persoane, a unui obiect sau acțiuni” (I. Evseev, 1997, p. 51). Într-un context strict religios, cele două rituri verbale sunt apanajul exclusiv al divinității. În universul magic, chiar și oamenii, fie cei dotați cu puteri oculte, fie cei aflați Într-o situație-limită (de obicei, În pragul morții), pot efectua aceste acte care consacră sau stigmatizează. Deoarece schimbă statutul existențial, binecuvântarea și blestemul sunt operatorii simbolici folosiți cu
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
plan ritual, blestemul este declanșat de câteva tipuri de actori sociali: mamele supărate de faptele copiilor, iubita părăsită, vracii sau babele care vor să alunge boala sau alte puteri malefice (D.H. Mazilu, 2001, pp. 198-232). Un exemplu elocvent al acțiunilor magice care sunt puse În mișcare de puterea unui blestem este următorul text folcloric, În care incantația ar trebui să aducă declasarea socială (Închisoare, cerșetorie, familie excedentară), suferințe fizice cumplite (putrezirea cărnii, descompunerea trupului mâncat de corbi) sau neodihna veșnică (moartea
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
de pe masă,/ să-ți aduci, mândrule, aminte/ tot de-a mele trei cuvinte/ ce ți le-am spus mai ‘nainte./ Mândruț, nu m-ai ascultat,/ tot acelea te-au mâncat” (T. Papahagi, 1967, pp. 206-207). Pentru obiectele Încărcate cu putere magică, termenul cel mai des folosit În literatura de specialitate este cel de fetiș. Cuvântul provine din limba portugheză unde desemna un lucru „făcut”, În dublul sens al cuvântului: manufacturat, făcut de mâna omului, și vrăjit, supus unui tratament magic. Navigatorii
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
putere magică, termenul cel mai des folosit În literatura de specialitate este cel de fetiș. Cuvântul provine din limba portugheză unde desemna un lucru „făcut”, În dublul sens al cuvântului: manufacturat, făcut de mâna omului, și vrăjit, supus unui tratament magic. Navigatorii portughezi din secolele al XV-lea și al XVI-lea au observat că africanii purtau numeroase obiecte, care, spuneau ei, au puteri ieșite din comun și Îi apără de duhurile malefice. Portughezii au numit asemenea obiecte fetico, iar ulterior
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
numit asemenea obiecte fetico, iar ulterior termenul a intrat În limbajul dezbaterilor referitoare la religiile „primitive”. Fetișurile sunt, În plan terminologic, identice cu amuletele și talismanele: O amuletă este un obiect despre care se crede că este Încărcat cu puteri magice. Amuleta este purtată de o persoană sau pusă la loc vizibil În casă, hambar sau alt loc de activitate, cu scopul de a apăra de nefericiri, boli sau atac al unor puteri maligne, demonice sau umane. Un talisman este un
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
sau norocul persoanei. Amuletele și talismanele sunt cele două fețe ale aceleiași monede. Primele sunt concepute pentru a respinge ceea ce este malefic, ultimele pentru a atrage ceea ce este benefic (Th. Gaster, 1987, vol. I, p. 243). Obiectele care concentrează puteri magice generează diverse ansambluri de prescripții sau de interdicții (tabuuri). Ele nu pot fi arătate oricui și oricum, trebuie ferite de contactul cu alte obiecte magice, solicită adesea performarea unor texte considerate Încărcate cu puteri oculte (incantații) și sunt transmise inițiatic
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
atrage ceea ce este benefic (Th. Gaster, 1987, vol. I, p. 243). Obiectele care concentrează puteri magice generează diverse ansambluri de prescripții sau de interdicții (tabuuri). Ele nu pot fi arătate oricui și oricum, trebuie ferite de contactul cu alte obiecte magice, solicită adesea performarea unor texte considerate Încărcate cu puteri oculte (incantații) și sunt transmise inițiatic În interiorul familiei sau al grupului. Problema eficienței magice este strâns legată de dezbaterea privind caracterul rațional sau irațional al magiei. Antropologia secolului al XIX-lea
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
interdicții (tabuuri). Ele nu pot fi arătate oricui și oricum, trebuie ferite de contactul cu alte obiecte magice, solicită adesea performarea unor texte considerate Încărcate cu puteri oculte (incantații) și sunt transmise inițiatic În interiorul familiei sau al grupului. Problema eficienței magice este strâns legată de dezbaterea privind caracterul rațional sau irațional al magiei. Antropologia secolului al XIX-lea a considerat magia ca un produs cultural care exprimă, În mod elocvent, iraționalismul specific „primitivilor”. Ulterior, În special sub influența studiilor efectuate de
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
a mai avut zeci de alte tăieturi, care nu s-au infectat. În mod evident, aceste condiții particulare solicită o explicație (E.E. Evans-Pritchard, 1976, p. 21). Cercetările contemporane consideră că alăturarea, comparația simplă Între raționalitatea modernă și cea a operațiilor magice nu este științific validă. Fiecare cultură creează un model specific și standarde aparte pentru ceea ce poate fi considerat „rațional”, iar evaluarea acestor sisteme trebuie făcută În termenii emici, adică În termenii și utilizările specifice culturii studiate: Aparenta lipsă de logică
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
științific validă. Fiecare cultură creează un model specific și standarde aparte pentru ceea ce poate fi considerat „rațional”, iar evaluarea acestor sisteme trebuie făcută În termenii emici, adică În termenii și utilizările specifice culturii studiate: Aparenta lipsă de logică a practicilor magice (din perspectiva observatorului extern) dezvăluie caracterul lor logic În contextul complexității și specificității practicilor sociale. Altfel spus, logica magiei și vrăjitoriei provine din Însuși caracterul ilogic al proceselor sociale. Raționalitatea, ea Însăși rezultatul unei anumite practici sociale, este limitată de
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
poate să stabilească o formă perfectă, pură, În aceste contexte sociale. Magia și vrăjitoria nu sunt altceva decât manifestări particulare ale acestei situații (B. Kapferer, 2002, p. 7). Această formulă, aparținând unuia dintre cei mai reputați cercetători contemporani ai universului magic, sugerează ideea că aceste practici exprimă și ne ajută să Înțelegem limitele sistemelor sociale și ale modelelor culturale: unele lucruri nu pot fi traduse fără deformarea evidentă a semnificațiilor, dintr-o cultură În alta. În plus, Bruce Kapferer consideră că
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
ideea că aceste practici exprimă și ne ajută să Înțelegem limitele sistemelor sociale și ale modelelor culturale: unele lucruri nu pot fi traduse fără deformarea evidentă a semnificațiilor, dintr-o cultură În alta. În plus, Bruce Kapferer consideră că actele magice au atât rolul de a modifica natura, cât și de a exprima și a comunica anumite aspirații individuale sau de grup: ca și riturile care instituie intervale liminale de negare a ordinii sociale consacrate, actele magice instituie, În practică sau
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
Kapferer consideră că actele magice au atât rolul de a modifica natura, cât și de a exprima și a comunica anumite aspirații individuale sau de grup: ca și riturile care instituie intervale liminale de negare a ordinii sociale consacrate, actele magice instituie, În practică sau În imaginar, logici sociale alternative, oferind soluții de negare, refuz și, mai ales, schimbare a practicilor și ierarhiilor sociale existente: Acest proces este unul care nu se subordonează niciunui sistem rațional și niciunor reguli: mai degrabă
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
2004; J. Townsend, 1997; M. Winkelman, 1982 etc.). Caracterul actual Antropologia secolului al XIX-lea a proiectat magia În epocile arhaice și a considerat aparițiile ei contemporane drept dovada unei Întoarceri regresive la perioade „Întunecate” ale umanității. În consecință, manifestările magice specifice societăților „moderne” au constituit multă vreme numai obiectul unor cercetări datorate folcloriștilor (preocupați să arhiveze și să constate perpetuarea formelor culturale „arhaice”), psihologilor, juriștilor și/sau criminaliștilor (preocupați să vindece și/sau elimine acest fenomen din modernitate) sau au
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
au fost subiectul unor relatări „colorate” din mass-media (W. De Blécourt, 1999). În ultimele decenii ale secolului XX, magia din societățile contemporane a devenit un subiect de actualitate pentru antropologi: aceștia s-au focalizat fie asupra transformărilor moderne ale complexelor magice din societățile „exotice” (voodoo, spre exemplu), fie asupra fenomenelor de revitalizare a unor sisteme magice cândva active În societățile occidentale. În ultima ipostază, retrezirea magiei are fie un caracter instituționalizat (asociațiile de vrăjitoare precum Wicca, mișcările de fani ai curentului
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
ale secolului XX, magia din societățile contemporane a devenit un subiect de actualitate pentru antropologi: aceștia s-au focalizat fie asupra transformărilor moderne ale complexelor magice din societățile „exotice” (voodoo, spre exemplu), fie asupra fenomenelor de revitalizare a unor sisteme magice cândva active În societățile occidentale. În ultima ipostază, retrezirea magiei are fie un caracter instituționalizat (asociațiile de vrăjitoare precum Wicca, mișcările de fani ai curentului gotic și secte precum satanismul), fie unul neinstituționalizat (miriadele de microacte magice, specifice femeilor, găștilor
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
a unor sisteme magice cândva active În societățile occidentale. În ultima ipostază, retrezirea magiei are fie un caracter instituționalizat (asociațiile de vrăjitoare precum Wicca, mișcările de fani ai curentului gotic și secte precum satanismul), fie unul neinstituționalizat (miriadele de microacte magice, specifice femeilor, găștilor sau studenților, mediilor profesionale, militarilor, sportivilor sau brokerilor). Dintr-o altă perspectivă, S. During (2002, p. 1) susține că magia laică constă În „magia produsă tehnologic, care declanșează spectacole și efecte speciale”. Aceste forme moderne ale magiei
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
de argumente raționale sau dovezi empirice. În consecință, Într-o civilizație „des-fermecată” (disenchantment), magia laică, produs al industriilor divertismentului, are o funcție de compensare, umplând golul lăsat de dispariția supranaturalului (G. During, 2002, pp. 28-66). Interesul (recent) al antropologiilor pentru activitățile magice din țările Lumii a Treia a fost plasat În perspectiva transformărilor declanșate de fenomenele industrializării și de deschiderea acestor societăți, fragile din punct de vedere economic, către tendințele globalizante ale modernității. Numeroasele studii consacrate acestor procese (sinteze În J. Comaroff
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]